1. Cum s-a conturat ideea volumului „Ce văd păsările”?
Ideea volumului s-a conturat citind proză scurtă. În 2014 m-am înscris la cursul de creative writing coordonat de Florin Iaru și de Marius Chivu, ca să mai ies și eu din casă. Nu-mi dădea prin cap că aș putea să scriu o carte. La curs am descoperit cu adevărat proza scurtă și vreme de câțiva ani după aceea am citit cât am putut de mult, din pură plăcere și din dorința de a recupera tot timpul pe care simțeam că-l pierdusem. Pe măsură ce descopeream noi și noi autori, unii netraduși încă la noi, am realizat peste ce bogăție am dat, câtă forță și ce delicatețe are proza scurtă, și a încolțit în mine dorința să întorc și eu în lume măcar o frântură din frumusețea asta. Faptul că Florin și Marius au crezut în mine a fost esențial.
2. Cum a decurs scrierea lui?
A decurs greu. Am alternat scurte perioade de scris intens cu lungi perioade de îndoială, și chiar renunțare. Mi-am fabricat singură toate pretextele posibile ca să nu mă simt vinovată c-o las baltă. De la „n-am citit suficient ca să scriu o carte” până la „pe cine o să intereseze chestiile astea?” Dar orice-aș fi făcut, indiferent de nenumăratele moduri în care m-am lăsat distrasă, ideea de a vedea manuscrisul terminat mă obseda și, de la un punct încolo, n-am mai suportat să mă aud pe mine însămi spunând că nu pot. Într-un fel, am scris în ciuda mea.
3. Cum vă doriți să fie citit volumul „Ce văd păsările”?
Știu că am citit o proză bună dacă, după ce am terminat-o, simt nevoia unui respiro. O las puțin să se așeze, până să trec la următoarea. Mi-ar plăcea ca prozele mele să aibă acest efect asupra cititorilor. Pe de altă parte, e un volum de debut, așa că, și dacă se citește dintr-o suflare, cine sunt eu să mă plâng.
