emojiurile n-au miros hai să ne întâlnim la Petrache Poenaru bunica mi-a zis că în viață ținem minte mirosurile că fiecare moment de fever pitch duhnește a ceva ca atunci când ți-ai sprijinit capul de mine pe bancă și nu vedeam nici la juma de metru în față atât de întuneric era în parc mirosea a câine ud și a urină tu miroseai a portocale & un cerșetor care își împingea căruciorul de la kaufland s-a oprit lângă banca noastră vorbind cu pungile de plastic stivuite în cărucior dar eu cred că doar inhala din plin fiindcă cine nu se satură de putoarea în care își plimbă căruciorul toată viața și unele lucruri se întâmplă așa din senin spre exemplu mâinile noastre care s-au prins pe întuneric în Cișmigiu și am fost atât de fericit că am început să plâng & când tata aducea o pungă de portocale mă închideam în bucătărie și le descojeam câte una doar în bermude cu picioarele goale pe gresie și le miroseam cu putere ca pe un halucinogen până mă lua amețeala & în bucătărie se făcea întuneric-gudron (mă gândeam cât de plăcut miroși a Drumul Taberei și a portocale uneori chiar îmi ies din sărite și descojesc toate portocalele din casă) uneori o visez pe locul din dreapta mă ține de vorbă ca să nu adorm la volan și să intrăm în toți stâlpii își toarnă în capacul termosului cafeaua fierbinte pe bancheta din spate câinele (găsit mereu în parcare la Kaufland) urlă la luna de forma unui herpes uriaș. când prindem viteză și blocurile copacii stelele se topesc la un loc ea își scoate brațul pe geam ce tare se simte parcă mi-ar plesni pielea parcă mi s-ar descompune din umăr îmi spune pe vocea altcuiva desigur așa cum se întâmplă mereu. alteori trage înăuntru un porumbel care se zbate așa rău că își frânge gâtul oricum nu-l putem lua îi explic cum nu putem lua nici câinele în vis e ca în supermarket totul are un fel de sistem antifurt atunci ea oftează și pune frumos pasărea în torpedo. aproape să ațipesc nu spune nimic dă muzica mai tare așa odată și începe să râdă atunci tresar și trag de volan când râde fața ei alunecă în sute de fețe necunoscute și râsul ei este mereu altul. aș vrea să mă reîncarnez într-o pisică și când o s-ajungi o bătrână cu Alzheimer să torc noaptea adunată în poala ta dacă uiți să mă hrănești dacă uiți în fine că exist promit să las urme de colți și de gheare prin fotolii prin mobilă prin creierii nopții hainele tale să miroasă a lapte ars și mâncare pentru pisici varză călită și Alzheimer și gem de caise ca sâmburii de kiwi în limonadă mi se învârt creierii când mă tragi în bucătărie și ne torni în pahare degetele tale încrețite de la zeama de lămâie picioarele noastre blenduindu-se pe sub masă eu care sorb spuma rămasă pe fundul paharului tu care sufli prin pai și râzi bulele de aer se umflă și pocnesc ca niște becuri pe care calci desculță
