1. Cum s-a conturat ideea romanului „Maluri”?
Oricum ar părea și suna, (ne)cazul de la care pornește romanul e absolut real. Scurt spus, dureri inexplicabile generează o serie de investigații și peripluri prin medii dintre cele mai diverse și, deopotrivă, conexe: medical, rural – „babe” cu vocație șamanică, ocultiști urbani, medicină alternativă, biserică etc. În încercarea de a desluși cauzele problemei. Am încercat să transform, cum se zice, veninul în medicament. Agonia, în questă. Ce se întâmplă când nimeni, aproape, nu te poate ajuta, când ești declarat „pe linie” sănătos și durerile te întorc pe dos, când răul sfidează definițiile lumești, când nu știi de la cine sau de la ce ți se trage, când scrutarea trecutului devine vânătoare de vrăjitoare și prăpastia se uită tot mai urât înapoi? Întrebările astea sunt motoarele cărții. Am pornit de la confruntarea cu ele, de la miezul dramatic al unei situații. Maluri e un roman la persoana a treia, „tradițional” ca structură, dar care continuă fondul obsesional al prozei mele: critica unor sisteme socio-profesionale, în cazul de față sistemul medical. Ocultismul și demonicul. Copilăria. Stările modificate de conștiință. Apropo, întrebați-vă pur și simplu: cum e să te rogi și, pe durata rugăciunii, să ți se miște incontrolabil piciorul? Romanul e povestea unui exorcism, abordat(ă) din mai multe unghiuri.
2. Cum a decurs scrierea lui?
N-a fost, evident, ușor. Am scris cu pauze, unele destul de lungi. Rebranșările au fost dificile. Uneori, am avut senzația că mă (re)apuc de altă carte, că trebuie să mă desprind și urnesc dintr-o mlaștină aproape înghețată. Unele personaje mă obsedează și acum. Mai cu seamă, copilul peltic Iliuță. Am luat cu vârful degetului, am degustat substanță salvatoare din niște straturi la care, dacă nu te întorci, te stingi. Copilăria e, în mod clar, unul dintre ele. Iliuță c`est moi, iar „pelticeala” sa, o altă formă de poezie. Am scris/ fixat experiențele pe măsură ce s-au derulat ori s-au developat fantasmatic. M-am pliat pe aceste etape, pe „calendarul” lor autonom. Pentru că un text care nu ajunge să se scrie, să se autogenereze, să te ia, altfel spus, prin surprindere pe tine, ca autor, e un text mort.
3. Cum vă doriți să fie citit romanul „Maluri”?
Alături de Miere neagră, de Dan Pleșa, Maluri deschide colecția de proză românească a editurii Vellant, intitulată Traverse. Mi-aș dori ca acest roman să fie citit… așa cum l-am și scris: ca o mărturie, ca un exorcism, ca… (Și aici ar trebui să completeze cititorul).
