1. Cum s-a conturat ideea romanul „Nu privi înapoi”?
E o întrebare pe care (glumesc) ar fi trebuit să mi-o pui acum 35 de ani, căci atunci e scris! După Decembrie 1989 lumea s-a arătat mirată că nu apar legendarele „cărți de sertar”. Asta pentru că le așteptau din partea autorilor consacrați, care – a reieșit – publicaseră totuși, cu eventuale intervenții ale cenzurii, ceea ce aveau de publicat. Mai mult, obișnuiți să scrie „cu aluzii”, mulți dintre ei s-au blocat când puteau să scrie total liber și n-au mai scris nimic sau aproape nimic.
Cărțile de sertar existau însă, dar la autorii neconsacrați și, unii dintre ei, nici măcar debutați. „Nu privi înapoi” este una dintre ele. E drept, între timp am publicat altele, scrise și înainte, și după revoluție, dar aceasta și-a așteptat cuminte rândul.
Ca să răspund întrebării tale – ideea a fost de a povesti lucruri care consideram că merită povestite. Și personale, și de context al perioadei, anii 1980, fără a-și propune însă să fie un roman „cu aluzii”. E o poveste, atât.
2. Cum a decurs scrierea lui?
„Nu privi înapoi” face parte din majoritatea cărților mele, pe care le-am scris și le scriu fără niciun plan și dintr-o suflare. Spre disperarea unui bun prieten, scriitor și el, nu revin niciodată asupra textului (exceptând corecturi de literă, eliminarea unor repetiții etc.). Nici măcar acum n-am procedat altfel, la 35 de ani de când l-am scris! Nici prin cap nu mi-a trecut să-l rescriu „cu mintea de acum” și eventual strecurând false dovezi de luptă anti-sistem! Așa l-am scris, așa l-am trăit, așa a rămas. E o mărturie a unui moment, așa cum a fost, așa cum l-am perceput.
3. Cum vă doriți să fie citit romanul „Nu privi înapoi”?
Ca o poveste – îmi vine în minte titlul povestirii lui Salinger „Pentru Esmé – cu dragoste și abjecție” –, dar ar fi și exagerat și impertinent: aș vrea eu să fiu Salinger! Ca o poveste, atât, fără pretenția de a fi o poveste exemplară. „O felie de viață”, cum se spunea cândva. E drept, este cartea în care am formulat cele mai multe idei teoretice privind dragostea, morala, filozofia de viață etc., eram foarte tânăr și tentat să spun lucruri memorabile – dar sper să primeze totuși, pur și simplu, povestea, din care fiecare să-și ia ce crede că merită.
