Arena biblio-consumatorilor

Dacă stau să mă analizez mai atent, constat că am fost și sunt un devorator de cărți (ca toți ceilalți membri ai familiei mele), în sensul în care lectura reprezintă un segment crucial din viața mea diurnă pentru că în orice răgaz pe care-l am, citesc, astfel că o banală așteptare (în stația de autobuz sau tramvai, în tren sau avion, în vreun cabinet medical sau la bancă) devine suportabilă, chiar plăcută. Nu este întocmai imaginea iconică de azi când toate capetele sunt aplecate asupra câte unui ecran, dar, în esență, absența la spectacolul urban este identică, fiind vorba tot de un fel de adicție, de acea atracție irezistibilă, dominantă de a consuma un timp în interes propriu și de a se extrage din realitatea prea complicată, din perimetrul unei existențe mai mult ori mai puțin obiective, care ne absoarbe cu sau fără acceptul nostru. În cazul meu, cititul, adică mijlocul preferat de evadare din lumea cotidiană, reprezintă o strategie constantă a refugiului meu cultural în lumea artelor (cărți, muzică, filme, arte vizuale), care îmi deschide calea spre câte o nouă aventură de cititor, încredințată fiind că, într-un anume fel, „fiecare cititor are un drum al său, unic și irepetabil” și că, realmente, există „evaziunea prin lectură, evadarea în lumea literaturii” (Lungu et. al, 2014: 45). Asemenea mie, autorii își eliberează personajele pentru a-și exprima preferințele artistice, pentru a-și construi și reuni amintirile culturale într-un corpus expresiv al propriei identități, bine accentuat de consumul cultural personal, o categorie care se poate transforma într-o „experiență pasionantă sau într-un act plin de semnificații” (Tomlinson, 1990: 17, trad. mea), menite să inducă „un sentiment de mare libertate, putere și aspirații personale” (6), consum care deschide perspectiva la un mod de viață care valorizează recreerea ca lipsă a constrângerilor de orice fel, ca o oportunitate de a face opțiuni pentru un timp liber, fără obligații sociale (vezi Page et al., 2010: 33).

Narațiuni vindecătoare

În stilul propriu al oricărui consumator obișnuit, adică acea persoană care cumpără (sau împrumută, în cazul consumatorilor de cărți) bunuri pentru uz personal (sau colectiv, familial) pentru a-și satisface anumite nevoi, consumatorul cultural (implicit biblio-consumatorul) dă expresie și devine conștient de faptul că pentru om și umanitate, orice cultură reprezintă „modul lui de viață caracteristic și societatea ca o parte, ca rezultat al ei”, că ea este „este modul de viață ce dă naștere și susține structura socială, modul fără de care societatea este imposibilă, de neînțeles” (Mihu, 2002: 81). Consumul cultural al unui personaj, generat și favorizat de un anumit context istoric sau geografic, dezvăluie dimensiunile identității sale individuale (sau de grup, poate chiar naționale), accentuând modul în care selectarea obiectului de consum definește nevoia acestuia și îl ajută să-și elibereze energiile și aspirațiile, asemenea lui Steven „Smithy” Smith, aflat în celula unei închisori, în momentul descoperirii unei alte utilități a căruciorului de la bibliotecă; acesta devine un loc „plin de comori care așteptau să fie descoperite” (Hallett, 2023: 17), iar el ajunge dintr-un semi-analfabet, un adevărat șoarece de bibliotecă: „citeam o carte întreagă, de la început la sfârșit. Împăratul muștelor. Eram stăpânul lumii. Însemna că pot citi […]. Și atunci am început să mă gândesc să fac ASTA când ies. Și m-a ajutat să supraviețuiesc ultimilor câțiva ani […]. Am citit și Ferma animalelor” (17). Performanța sa demonstrează că interesul pentru lectură, real fiind, justificat de o condiție psihică temporară, îl ajută să își lărgească perspectivele de abordare a lumii înconjurătoare și să adauge o nouă dimensiune vieții sale, mai cu seamă când ajunge să analizeze titlurile cărților din biblioteca închisorii: „o amestecătură de cărți donate […], Împăratul muștelor, Ferma animalelor, Ghidul autostopistului galactic, Codul lui da Vinci, Mascarada  și Codul Bibliei, precum și cărți despre istoria artei, codul Enigma, spionaj și Al Doilea Război Mondial”, iar el „nu se mai putea sătura de cuvinte” (387). Pentru intrusul Mugur, cartea lui Seneca, Scrisori către Luciliu, se identifică cel mai adesea cu obiectul unei dorințe de tip consumerist, anume, aceea de a depăși anumite trebuințe de bază și de a acumula/avea mai mult decât e necesar, de a atinge nevoia de stimă din scara lui Maslow (vezi Beteg, 2023: 26); e cartea care îl face să se simtă diferit, chiar împlinit. În pofida condiției sale prezente (de homeless), este cartea sa de căpătâi: „o am la îndemână că-mi ține de urât și se mulțumește cu atenția mea fragmentară. O deschid când și cum pot, uneori citesc câteva pagini, nu cere nimic de la mine. Și înțeleg tot.” (Sandu, 2024:176)

Raftul personajelor

Există personaje care pot inspira cititorul prin modul în care se raportează la o carte ca la o componentă vitală a civilizației, un „factor decisiv în progresul uman, obiect de artă, marfă, mijloc de comunicare, instrument de lucru, gândire conservată” […], produsul unui individ sau al unei societăți, partea cea mai bună/rea din om”, o participantă la evenimente, pe care le „reprezintă, le provoacă” (Sachelarie et al., 2006: 137). Sunt acele personaje pentru care cartea se definește ca „reflectare, martor sau judecător al istoriei, prieten sau dușman” (137), pentru care „ea e vie, esența sa se confundă cu viața însăși, înglobează toate bogățiile, poartă toate contradicțiile, reflectă universul, pune în mișcare lumea” (137); sunt personajele pentru care a citi înseamnă un act existențial prioritar, așa cum mărturisește Iustina, admițând că „se putea priva de mâncare și de sex, de băutură mai greu, iar de citit în niciun caz” (Mălaicu-Hondrari, 2024: 71). Prietenul ei, Virgil, îi încurajează această plăcere pentru lectură, pentru consumul intensiv de cărți care, în cazul ei, contribuie la echilibrarea vieții sale în acel moment, la identificarea și exprimarea sa personală, la optimizarea stimei de sine și a sentimentului de apartenență socială (vezi Page et al., 2010: 90); el e fericit să-i ofere cele trei cărți găsite la parterul blocului deși „nu știa […] dacă făcuse bine luându-le, dar în același timp avea impresia că dăduse peste o comoară […]. [Iustina] i le luă din brațe și le înșiră pe covor. Trei volume, realmente niște cărămizi, intitulate  Fața văzută și nevăzută a muzicii. Autorul era Costin Grigoraș, un nume care nu-i spunea nimic, dar i-a fost destul să răsfoiască puțin fiecare dintre cele trei volume pentru a spune «Asta da enciclopedie de trupe».” (Mălaicu-Hondrari, 2024: 95) Baudrillard observa existența unei legături intrinseci între orice consum și formarea gustului, explicând că toate „mărfurile transportă și valori încât individul, grupurile și clasele își pot demonstra/constitui existența și prin posesia unor mărfuri” (în Frevert et al., 2002: 261). Așadar, dacă am considera cartea un produs (care se consumă prin lectură!), lista și numărul volumelor de pe raftul personajelor ar dezvălui complexitatea profilului lor într-un mod deosebit de sugestiv, așa cum apare în cazul lui Roland Szasz, fratele vitreg al Iustinei, care „citea cam cincizeci de cărți pe an” (Mălaicu-Hondrari, 2024:159) și care deseori „umbla prin pădure până când găsea un loc bun de citit, scotea cartea din rucsac și citea până când lumina scădea atât de mult încât nu mai vedea literele” (162), sau în cazul tatălui său vitreg, Francisc, care „acționa subversiv împotriva regimului comunist” printr-un gest de frondă mergând „la două librării și cinci biblioteci din localitate [Băile Sângeorzului] […] pentru a cere cărți de Ana Blandiana” (241).

Selectivitatea personajelor în privința cărților care pot să le deschidă o perspectivă de receptare motivată este manifestă prin modul de etalare a scopului, valorilor, normelor sociale pe care aceștia le identifică în textele propuse, așa cum demonstrează Robert Kaplan în recomandările sale: „în cazul romanelor simpatia nu trebuie să fie neapărat o chestiune de identificare directă a cititorului cu un personaj ficțional. Poate fi inspirată de admirația mea pentru un personaj ce are toate virtuțile pe care eu nu le am (curajul moral al lui Atticus Finch, bunătatea sinceră a lui Alioșa Karamazov) sau – cazul cel mai interesant – de dorința mea de a fi un personaj diferit de mine în feluri pe care nu le admir sau nici măcar nu le plac” (Franzen, 2019: 142); în cazul său, acest consum constant de cărți este îndreptat spre volumele de ficțiune cu personaje care îi generează o anumită stare, cu personaje pe care, paradoxal, nu le admiră, nici măcar nu le agreează în viața reală, cum ar fi „Becky Sharp […], o oportunistă fără suflet”, sau „Tom Ripley, un sociopat”, ori Şacalul care „vrea să-l asasineze pe preşedintele Franţei”, poate, Mickey Sabbath, „un libidinos dezgustător de egoist” sau Raskolnikov, care „vrea să scape nepedepsit după crimă” (143). Consumatorul cultural, de cărți în exemplele alese, etalează o modalitate specifică de a-și construi și delimita sinele prin opțiuni și preferințe pentru anumite titluri care îi servesc interesele în planul dezvoltării personale, intelectuale, și, de ce nu, în cel al destinderii, al relaxării, al evadării din lumea reală în cea ficțională, unde aproape totul este posibil și unde aproape toate gusturile își găsesc satisfacție.

Referințe

Beteg, Ioana, 2023, A Lullaby for God. Self-Destruction and the Postmodern Consumerism,Oradea: Editura Muzeului Țării Crișurilor

Franzen, Jonathan, 2019 (2018), Sfârşitul sfârşitului lumii, Iaşi: Polirom, (trad. Daniela Rogobete)

Frevert, Ute, Haupt, H.-G., 2002 (1999), Omul secolului XX, Iași: Polirom (trad. Maria-Magdalena Anghelescu)

Hallett, Janice, 2023 (2022), Codul Twyford,București: Trei (trad. Alexandra Fusoi)

Lungu, Dan, Gheorghiță, Amelia, coord., 2014, Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism, Iași: Polirom

Mălaicu-Hondrari, Marin, 2024, Clandestin,București: Trei

Mihu, Achim, 2002, Antropologie culturală,Cluj-Napoca: Dacia

Page, Stephen,J., Connell, Joanne, 2010; Leisure. An Introduction,Edinburgh: Pearson Education Limited

Sachelarie, Octavian Mihail, Petrescu, Victor, 2006, Sociologia comunicării,Pitești: Paralela 45

Sandu, Ana Maria, 2024, „Salvatorii”, în Sandu, Ana Maria, Salvatorii. Povestiri,Iași: Polirom (pp. 129-180)

Tomlinson, Alan, 1990, „Introduction”, în Tomlinson, Alan, editor, Consumption, Identity, and Style. Marketing, meanings, and the packing of pleasure,Londra: Routledge (pp. 1-38)