ecouri lichide de avocado

Start
330 vizualizări
Citiți în 6 de minute
1
timp de 9 luni mama și-a ascuns sarcina
probabil spera la un avort spontan în grădina cu plante înalte agățătoare
sunt bara de plastic din dulap ce nu suportă greutatea hainelor înșiruite
mereu rămân rochii fuste decolteuri pe dinafară
amintind involuntar de spiritele rebele neracordate la reîncarnare
sunt acul colosal de oțel înfipt
în uterul fiecărei femei oropsite ce-și leapădă fătul
pe treptele magazinului de discuri vintage
acul cu care othello spărgea munții și îi muta în propriul castel de piatră
să uite cu totul că a ucis-o pe desdemona din gelozie
să scape de coșmaruri să doarmă legănat
de la bun început am avut doi obraji încremeniți de frig
intrați în hibernare ca inima unei fetițe născute înainte de termen
hiatus de marmură
două picioare compacte cu două trei chiar patru perechi de șosete
ce încercau să stimuleze circulația periferică deficitară
juisare perfidă la ofertele fierbinți de pantofi


continuare #1: timp de 9 luni n-am existat ca embrion pentru
ca mai apoi să nu exist defel pe niciun meridian
cu ochii mari ca două prune din poveștile bunicii ce le-am devorat insațiabil
ochelarii picați de pe nas pe fondul vocii de la teleenciclopedia
am aflat că eram micuță nesemnificativă aproape meschină
chiar și așa cu bujori în fața rotundă
altfel nu ar fi putut să mă ascundă
o pungă de hrană pentru iepuri blonzi
îmi amintesc de niște spaime ciudate la vederea băltoacelor după ploaia torențială
noroi semi-argilos frăgezit cu salivă masculină după trei halbe de bere
cremă de ghete chiștoace de țigară
amenințare apreciabilă către costumele impecabil călcate
la moartea mamei în dimineața îngropării înainte de închiderea sicriului
mă voi imagina orfană ca-ntr-un joc video într-o limbă virgină
fără subtitrări despre
șoimul cu ciocul crestat la o intersecție primejdioasă



continuare #2: timp de 9 luni de zile mama și-a ascuns sarcina
crezând că vremea sorocului nu se va împlini niciodată
ea nu va mai trebui să mă nască
o femeie de 29 de ani ascunde că rămâne însărcinată
necăsătorită poartă rochii strâmte întreaga vară
nu merge la petreceri nu vrea alți iubiți
refuză să completeze jurnale odios de lacrimogene despre
soarta mamelor singure și a copiilor crescuți fără rit patern
înoată agil laolaltă cu știucile din râu vizitează circul ambulant și
primește stoic cuțite în burtă
lovituri de curea peste pulpe pe sintaxa plânsetului de elefant
pune la păstrare în frigider pungi de sânge și de lapte gras
pentru hrana zilnică a fetiței în pauzele de la lecțiile severe de balet
care mi s-au refuzat
dintre toate mamele numai ea e lipsită de păcat în fermitatea
cu care își edifică sistematic fiica amazoană



continuare #3: mama și-a ascuns sarcina timp de 9 luni crezând că
dacă timpul va înceta să mai respire voi înceta și eu într-un final
să fi dormit în burtă nu-mi aduc aminte
narcisică doream să trăiesc no matter what
dumnezeu va spune adevărul chiar dacă toți oamenii vor minți
mama minte cu mândrie nu despre fluctuația dolarului american
ce prejudiciază economia statelor balcanice ci despre
un produs al concepției piele fragedă încă nestratificată
corp în miniatură fără conștiință
cu un inconștient afectabil fărâmițabil predispus la interpretări încâlcite
tare ca piatra iute ca săgeata lui apollo cu care ucide șarpele python
oracol vaporizat artificii dezumflate pe rând vraja se sfârșește
când la 11 luni fac primii pași la 3 ani citesc prima carte
purcelușul gheorghiță nu e cuminte de ion lilă
gust din răceala sentimentelor l’enfer c’est toujours les autres
lipită ca un cod de bare de orice îmbrățișare
înghit primul rid salivez după prima ciocolată cât mai întind
un fir de ață dentară care nu e sub nicio formă unul al dorinței

NOEMINA CÂMPEAN (n. 1987) este poetă, psihanalistă și eseistă. Volume de poezie publicate: Nudul lui Pilat (2005) și Culori ectopice (2022). Practică psihanaliza în România și în Franța, fiind membră a Școlii de Psihanaliză a Forumurilor Câmpului Lacanian (EPFCL Franța). Deține un doctorat Summa cum laudae în Filologie la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, cu tema August Strindberg și Ingmar Bergman. Perspective comparatiste asupra durerii inocentului (studiu publicat în 2018). Este interesată de afinitățile dintre literatură, cinema și psihanaliză. A organizat Colocviul Internațional de Cinema, Teatru și Psihanaliză (Cluj-Napoca și București, 2018-2023).

1 Comment

  1. ,,lipită ca un cod de bare de orice îmbrățișare”, sună memorabil un vers al Noeminei Câmpean, care scrie o poezie a traumei intergeneraționale. Întemeiată pe experiența personală, unică, deși, superficial privită, pare a atâtor mii și milioane de persoane, lirica aceasta revine obsedant și teribil la refuzul unei mame în devenire de a accepta sarcina, îmbrăcând acest refuz cu volutele atent elaborate ale contemplării lumii. Și, desigur, cum se poate vedea lumea în asemenea condiții, altfel decât marcată de suferință, mai degrabă ascunsă, deși semnele expierii prin scris sunt evidente. Versul memorabil pomenit cuprinde, într-un inevitabil oximoron, o parte a durerii ce ne marchează tuturor existența, fie că știm, fie că doar intuim: este nevoia de afecțiune, indicator al bunei prezențe pe pământ, în trup, într-un timp oarecare.

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Poezie”