/

Umorul în literatura pentru copii

224 vizualizări
Citiți în 7 de minute

Ce face ca o carte pentru copii să fie amuzantă? Sigur, există mai multe răspunsuri, în funcție de cel care scrie cărțile și mai ales de cel care le citește, adică de copii. Uneori e vorba de poantele vizuale, de ilustrațiile care amplifică o situație până la absurd: o pisică cu pălărie, un dulap din care iese un dragon sau un unicorn. Alteori e vorba de replici scurte și catchy, pe care copiii le rețin și le repetă cu încântare, spre disperarea părinților sau bunicilor. Există și situațiile absurde, în care logica adulților e întoarsă pe dos, iar tocmai lipsa asta de sens provoacă hohote de râs.

Diferența dintre percepția copiilor și cea a adulților e fascinantă: ceva ce pentru cei mici e nemaipomenit de amuzant, pentru cei mari poate părea exagerat, nepoliticos sau, vai, lipsit de mesaj educativ. Copiii râd adesea de lucruri interzise în lumea reală: un personaj care se murdărește cu înghețată peste tot, un câine care vorbește prostii sau un profesor păcălit de elevi. Cei mai mulți dintre adulți vor privi cu suspiciune astfel de scene, temându-se că transmit modele greșite, dar tocmai aceste libertăți ale poveștii le oferă copiilor spațiu să-și exerseze imaginația și umorul. Un bun autor pentru copii știe că râsul nu-i doar o formă de distracție, ci și un instrument prin care copilul învață să privească realitatea din mai multe unghiuri și cu mai multă relaxare. Umorul poate detensiona situații serioase, poate ajuta la înțelegerea unor teme mai grele și, nu în ultimul rând, poate transforma lectura într-o experiență pe care copilul abia așteaptă s-o repete. Dar pentru ca asta să se întâmple autorul trebuie să facă pereche cu părintele sau educatorul care recomandă sau citește cartea. Iar asta nu se întâmplă întotdeauna.

Până la urmă, o carte amuzantă va reuși să se joace cu cititorul său, fără să-l judece sever și fără să-i impună cum și de ce să râdă. E adevărat sunt limite care nu pot fi trecute dar chiar și despre acestea trebuie discutat. Iar dacă câțiva adulți ridică din sprâncene, poate e doar pentru că au uitat cum e să râzi din toată inima de o prostioară bine spusă.

***

În literatura pentru copii, umorul poate fi o formă de supraviețuire. Paul Noth o știe prea bine și o dovedește în romanul Cum să scapi definitiv de Planeta Pământ, al doilea volum din seria despre Happy Conklin Junior, băiatul care ar putea distruge lumea doar încercând să-și facă temele.

Protagonistul cărții e un băiat care atrage catastrofele cu o naturalețe dezarmantă. Are o familie excentrică: o soră înfricoșătoare, o șopârlă cu puteri misterioase și o bunică hotărâtă să cucerească galaxia. Într-o zi, deschide o gaură neagră în mijlocul școlii, nu din răutate, ci din dorința de a impresiona o colegă. Rezultatul e o farsă cosmică, plină de situații absurde, dialoguri sprintene și ilustrații care amplifică umorul. De fapt, Happy nu e un geniu malefic, ci un geniu fără noroc. În încercarea de a rezolva probleme mărunte, el ajunge să amenințe echilibrul cosmic. „E greu să nu-ți placă o carte în care toată lumea merită să fie personajul principal”, citim în Kirkus Reviews, și chiar așa e! În universul lui Paul Noth, știința și imaginația fac echipă, iar râsul devine o formă de explorare. Cărțile sale demonstrează că, uneori, cea mai bună metodă de a salva galaxia e să nu iei nimic prea în serios, nici măcar sfârșitul lumii.

Paul Noth e un scriitor și ilustrator american, cunoscut pentru desenele lui din The New Yorker. Lucrările lui posedă o voce grafică inconfundabilă, în care observația ironică se întâlnește cu absurdul elegant. A lucrat o vreme în televiziune, pentru emisiuni precum Saturday Night Live și Late Night with Conan O’Brien, iar mai târziu a creat o serie de animații comice, Pale Force, difuzată chiar în cadrul show-ului lui O’Brien. Trecerea către literatura pentru copii a fost ceva firesc: în romanele sale, Noth păstrează ritmul și umorul scenariilor de televiziune, dar le combină cu o imaginație debordantă și o sensibilitate grafică aparte. Seria sa de cărți pentru copii cuprinde volumele Cum să-ți vinzi familia extratereștrilor, Cum să scapi definitiv de Planeta Pământ și Cum să câștigi târgul de științe când ești mort.

Alex Moldovan s-a născut în 1977 la Cluj, unde locuiește și acum. E pasionat de literatura pentru copii, de jazz și e voluntar la o asociaţie pentru protecţia animalelor. A terminat Filozofia, a tradus peste treizeci de cărţi și a fost librar. După ani, a simţit din nou nevoia să scrie și și-a făcut un blog. I-a spus Bicicleta galbenă. În 2016 a publicat la Editura Arthur primul său roman pentru copii, Olguţa și un bunic de milioane. Băiețelul care se putea mușca de nas e primul său album ilustrat.

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Cartea pentru copii”