Unde au dispărut hot dogii vegetarieni de la Constanța
Plajele liniștite, apusul portocaliu zemos
Ziua de mâine ne râmâne proiect neterminat
unde mama și tata au clădit
dar n-au fortificat
Ne jucăm în nisip
aportul nostru la vis ni se arată în felul în care
apucăm în mâini apusul zemos și îl strângem
urmele sunt dulci, papilele explodează
climax
iar acum îmi bag degetele în gură
rămâne acolo umezeala propriei intimități
Ideile năstrușnice mă însoțesc pretutindeni
pot prevesti viitorul în obraji rotunzi de bebeluș
în colțul gurii fac loc de promisiuni
și hrănesc copilul ăsta din apusul la care mă uit întruna
climax
valul se sparge la mal
când chicotul ajunge la nota cea mai înaltă
Nu vom ști în ce moment înghițim clipa
sau cine ne-o fură mișelește
Ea continuă să râdă repetat, se sparg valurile în vibrațiile
râsului ei
Viața primitoare o descântă
mă gândesc la cea mai frumoasă imagine pe care o recunosc și nu arată ca asta.
matricea agitației din lume
asfaltul plin de pietre sparte scârțâie
se face târziu întotdeauna, iar singurele lucruri pe care
le mai rostim cu încredere au în miezul lor
sunetul apăsător al ușilor trântite
de fiecare dată când îmi e dor,
las oamenii să vorbească mai mult în receptor
aștept în curiozitate
vocea gravă a serviciului secret
care va râde la glumele noastre proaste
și ne va face morală că nu suntem în slujba poporului
vocea nu apare,
tot mi-e dor, iar asta n-o va schimba nimeni și nimic;
am o scobitură mare în abdomen și nu e doar splina mea
care le înghite pe toate
în căutare cald, moale, cunoscut
îmi înfig pumnul în bolul cu alune și-mi amintesc ce-ți făcea rău
reflux gastric –
îmi țin saliva sub limbă,
reflux gastric
ca și cum ai veni iar și iar și iar
ca o senzație de arsură în piept care te ridică la marginea patului
atunci când e târziu pentru toate
o conștiință nervoasă
care râcâie
bate în geamul aburit
senzația că vii într-un final mă face să mă uit
peste balustradă
Te văd trecând,
bați și te trag înăuntru
dau de oase, dau de frig
simt punctul de fierbere care face alarma să țipe
Am nevoie de o vacanță
într-un corp cu tensiune arterială crescută,
am nevoie de itinerarul acestei plecări
să știu de ce ar avea nevoie cineva
de insule exotice
ca să-și numească sentimentele
de ce mă mai aplec și privesc
peste balustradă.
[17.01.2026]
un început și-o ușă deschisă forțat
am dat buzna și tot ce-am văzut au fost
parcări goale
săli goale
holuri lungi
goale
dormitoare goale
o minte obosită apasă un buton în amigdală
durerea stagnează
cresc flori din lamelele memoriei
comod cum stai în prag
afară plouă și aerul ne taie fața
un început pe buza de jos
îmi pare rău că filmul începe
butonul amigdalei rămâne încremenit
antrenez bucuria în anticipare flexez brațele
amigdala tresare când o ușă se deschide în sfârșit
ai miros de casă și atingerea dogoritoare a tatălui iarna
joci leapșa în lobul central îți simt mâinile peste semne din naștere
intri pe ușa forțată te iei după urme noroioase de pași
îți simt statura și mersul
vocea domoală când mângâi amigdala
și coastele n-au fost niciodată rupte
un miez îți captează undele
și tu ești duioșia.
