CARAGEA IULIAN <julien_pv@yahoo.fr>
À
luca.pitu@yahoo.com
02/22/15 à 1:28 PM
Bună ziua, domnule Luca Pițu.
Iertată-mi fie cronofaga îndrăzneală de a vă contacta… Atras de scriitura Dvs. (Dar cui nu-i place cum scrie Luca Pițu?), mereu dezinvoltă și proaspătă, vivace păstrând interesul lectorului (chiar pentru texte unde îndeobște alții capotează în ostentație, pedanterie, în falaciosul stil-scrobelniță), de viziunea pe care o aveți asupra literaturii, dar și fiindcă trec prin angoasa pregătirii unei noui apariții editoriale (și, ca atare, cuvenindu-se a-mi reevalua „armele”, trag îngrijat cu „ochiul drept, ochiul stâng” spre panoplia mea stilistică), vă trimit, pe această cale, cele două cărți ale mele (tardigrad/ cătându-și vad) anterior publicate.
Sper că vă veți găsi timp să aruncați o privire asupra lor și că îmi veți comunica impresiile Dvs. (să-mi servă de necesariu îndreptariu).
Cu încredere
și cu deosebit respect,
Iulian Caragea (n. 1958, domiciliat în Piscu Vechi, Dolj)
- 2 pièces jointes
- Tout afficher
- Télécharger tout
- Télécharger
- Aria clopotarului nebun .DOC
- Télécharger
- Biciclistul salbatic_ptr BT .pdf
Luca Pitu <luca.pitu@yahoo.com>
À
CARAGEA IULIAN
02/23/15 à 10:44 AM
Dragă domnule Iulian Caragea,
Mulțumesc pentru „Aria clopotarului” și „Biciclistul salbatic”. Le-am răsfoit deja și mi se pare că sunteți o voce poetică de neconfundat in peisajul actual. De altfel, după cîte știu, Tracus Arte nu prea se înșeală cînd alege să-i confere cuiva nemurirea de/pe hîrtie. Mi-a plăcut îndeosebi poemul liminar din al doilea volumior.
Pe de alta parte (sau pe de asta?), eu îmi declin competențele de critic literar. La Universitatea Cuzana de pe vijeliosul Bahlui al Iașilor cu vechi zidiri voivodale pișate spornic de bețivii locali, am predat, pînă către lăsarea la vatră de acum trei ani, teoria traducerii, naratologie + pragmatica discursului ficțional, domenii în care pretind a avea oarece competență; Pentru critica literară de întîmpinare sînt alții, unul dintre ei, universitarul Ion Buzera, fiind megieș de județ cu D-Voastră și rubricând la revista ”Mozaicul”. Mai există Vasile Spiridon la Universitatea ”Vasile Alecsandri” din Bacău, Al.Cistelecan la Universitatea ”Petru Maior” din Tg.Mureș, Lucian Alecsa la revista ”Hyperion” din Botoșani, Virgil Diaconu la revista ”Cafeneaua literară” din Pitești, Theodor Codreanu la Huși, Adrian Dinu Rachieru la Timișoara, Mircea A.Diaconu la Universitatea din Suceava…. și așa mai… aproape. Lor merită să le trimiteți cîte un exemplar, cu dedicație meșteșugită (adică, aristotelicește vorovind, nici arogantă, nici servilă, doar discret măgulitoare). Nu stricați, rogu-vă, orzul pe gâște luca-pițuliene, căci, de-mi expediați vreun opușor pe noua mea adresă, aceea de pensionar doctor indocent (str.Bucegi, 26, apt.6, Focșani, Vrancea), riscați să primiți, la schimb, în Dolj, ceva ouat de mandea însuși în anii ce-au trecut ”ca nouri lungi pe șesuri” focșangelesiene.
Toate cele bune,
LP
On Sun, 2/22/15, CARAGEA IULIAN <julien_pv@yahoo.fr> wrote:
Répondre Répondre à tous Transférer Plus
CARAGEA IULIAN <julien_pv@yahoo.fr>
À
Luca Pitu
02/24/15 à 8:05 PM
Vă mulțumesc pentru vorbele (și sfaturile) generoase.
Acuma (ca să mă prezint, totuși, mai bine), după 2002 (data apariției primei cărțulii) am publicat (restartat și upgradat) și în reviste (Ramuri, Mozaic, Viața Românească, România literară, Argeș, Acolada, Confesiuni). Atracțiunea mea cătră pârdalnica de poezie (sunt născut în 1958) nu dată însă de la o vârstă a începutului de senescență (când oglindele cam umblă după om să-l scuipe), ci din junie (texte comise atunci când c-o floare se făcea primăvară – pă la 20 dă ai – mi-au apărut, fără modificări, mai anii trecuți, în Rl și VR) – rațiunea pentru care am tăcutără atâta vreme (era și iepoca agonală, cu băloși fiori de mucigai, a ceaușismului) fiind gândul cretin că poezia nu poate (în ordine etică) schimba (de scutecele – fie și de meconiu înclisate) lumea (același gând pentru care, dacă nu mi-ar fi loat Dumnezeu detot mințile, ar trebui și acuși să – mâlcul: tâlcul. Dar inima pietrei?)
Voi fi extrem de onorat a vă trimitere, postal, „Biciclistul”. Dacă îmi veți da, la schimb, o carte a Dvs., va fi un nesperat avantagiu pentru mine (ființă duplicitară ce sunt și cu geambașlâcul oltenian în sânge, simțire-mă-voi extrem de flatat să obțiu, la inegalul troc, pentru o biată a mea oglinjoară ciublită, aurul pur al cuventelor Dvs. tipărite).
(Dar inima pietrei – ea ce gândește?/Nimic, firește./ Ea doar bate tăceri -/ de azi, de mâine, de ieri.// Ca un cântic de surd/ răsunând în mașina SMURD.)
Până atunci, v-aș ruga să-mi trimiteți și mie (când aveți oleacă de răgaz) niscareva folder conținând studii (cursul) Dvs. despre naratologie + gramatica discursului ficțional.
Voi fi onorat a vă fi ștudinte -/ Mi-ar da la loc, întineri-mi-ar/ (cu luciul seren al unei mări în zadar)/ dinte după dinte.
Cu admirație și respect,
Julien Caragea (alias Un îndrăgostit oltenian de cuvinte)
Morala:
Isarlâk, inima mea,
Dată-n alb ca o raia.
Répondre Répondre à tous Transférer Plus
CARAGEA IULIAN <julien_pv@yahoo.fr>
À
Luca Pitu
02/24/15 à 10:01 PM
P.s.
1.
Erată –
pragmatica, în loc de – mea culpa! – gramatica/
2. „Cântic de surd/ răsunând în mașina SMURD” – n-ar fi rău (ca tituluș) pentru următoarea mea carte.
J. C.
Répondre Répondre à tous Transférer Plus
Luca Pitu <luca.pitu@yahoo.com>
À
CARAGEA IULIAN
02/25/15 à 8:51 AM
Asta zic și eu! Rămânând surd – și cu Raed Arafat – în SMURD.
PS. SMURD, pentru știutorii de limbi slave, e cu ecou la SMERTI, SMRT, „moarte”, dar și la „urda”, la Paul Celan și „laptele negru al zorilor”, „laptele morții” din versiunea muntenegreană a Meșterului Manole (unde muierii zidită i se lasă afară doar sînii… ca să-i mai poată alăpta o vreme bebelușul). Surdul nu le aude, dar, bînd laptele urdit al Morții, le potrivește, maica, le potrivește.
On Tue, 2/24/15, CARAGEA IULIAN <julien_pv@yahoo.fr> wrote:
Répondre Répondre à tous Transférer Plus
CARAGEA IULIAN <julien_pv@yahoo.fr>
À
Luca Pitu
03/02/15 à 2:15 AM
De dragul continuărei aiestor file logofile și abia îngingiate – cum cucuruzul de lapte… Dar și fiindcă (vă spun fără-nconjur): Ne flebilis hostia immolaretur –
Un gen de (Coroba, în Familia, 1866) bolintinean Soldat i Smrt:
Intr’ a noptei pace ei serbatorescu,
Pana candu in aeru stele albescu.
Dar’ atunci in sal’a cea de serbatòre
Coperitu de rane un ostasiu apare:
„Chanulu cu tatarii vinu p’ acestu pamentu
Si lu schimba’ n doliu si in tristu mormentu!
Momentul crepuscular (cel cu albeață de lapte al ivirii zorilor), propice tensiunii dramatice, instalării miraculosului, oscilațiunei între mundan și metafizic, va fi însă cu voioșie ratat prin previzibil și grandilocvență; (în ochii noștri ireverențioși, postmodernist-carnavalești, însă găsindu în Bolintineanu ilustru precursor) tirada își mișcă alegră, profană fustele – precum dansatoarele de cabaret.
Și tot aici – Permiteți! – las de zburdă pohema me pliurdă și absurdă:
moment poetic
era marea în golf liniștită ca o
înnoptare a laptelui
puteam sufletu-mi împăcat să-l
iau cu mine să-l
las semn
să urc în negura morții
demn deși amintit
aștepta abia respirândă marea în golf
cumințit
nu voi mai fălfăi în
a scuarurilor diurnă lumină
un steag de ochi sângerați și țărână
(În care ’o zâc că primul vers – N-a hi cu supărare! – chiar e de interes…)
De aceea:
Nu se poate neștine a consuma pliurdă (plantă cu gust inteligent-ironic, n.m.) și spută să nu-i pută.
Unde, ca asurzit de durdă, stopez a senzurilor ciurdă.
J. C.
Morala:
(Tonomat, ah, tonomat!)
Ce-o gândi, în ambulanță-i, Raed Arafat,
Odată ajuns pe Ararat?
(Cu sufletul împăcat)
Répondre Répondre à tous Transférer Plus
Luca Pitu <luca.pitu@yahoo.com>
À
CARAGEA IULIAN
03/02/15 à 1:05 PM
Ne flebilis hostia immolaretur! Da, victima trebuie – precum Ifigenia – să fie consimțitoare la sacrificiu, nu plîngăcioasă/flebilis.
