Vânătoare
pisica-antracit se prelinge
printre frunzele de nuc
pătează iarba gleznele noastre zvâcnind
în jocul ăsta
tu rupi petalele trandafirilor de dulceață
eu fur de acasă o unghie de miere cristalizată
toate se amestecă vârtej
în apa din bolul pisicii
degetele noastre trasează cercuri concentrice
de acum suntem micile vrăjitoare
care își ung pleoapele cu lichidul lipicios
să înceapă vânătoarea de zâne
sclipiri de rochii vegetale și surâsuri pe cerul verii
uită-te acolo, mai sus
e o insectă
nu, e zâna
haide, fugi
mai tare
aripile zânei se întind
pe un schelet de plastic
din care țâșnesc baloane de săpun
fugi mai tare
baloanele de săpun se dilată peste grădină
se unesc într-o bilă translucidă
ea încapsulează tot cartierul
răsuflăm greu
ne împiedicăm ținându-ne de mână
Casa cu iepuri
dimineața se desface cu sunetul unui capac de borcan
somn contorsionat printre fascicule
alunec printre cireșele amare din dulceață
zahărul se depune misterios în corp
cristale
cristale
ca scoici microscopice în mișcarea de flux și reflux a sângelui
un iepure țâșnește din ceața lipită de creier
fugi iepure fugi
năclăită de cireșe amare ți-e blana
tot înainte spre zidurile de piatră înroșite
să te oprești ar fi o rușine
cu spaima boltită sub coaste
sunt mereu umbra ta
du-mă acasă
cristale
cristale
de transpirație
ochii sticloși săgetați de lumină
casa așteaptă înfășurată în iederă
un strop de tandrețe
vinovăție pișcătoare ca scaieții
drumul se surpă și iar nu ajungi
rămâi în câmpul deschis o pradă
km distanță
scroll scroll scroll
și deodată tu
deja simt fumul țigărilor tale
terea turquoise cu note echilibrate
se infiltrează printre pixeli
nu ți-am spus niciodată
cum părul meu captează tot mirosul de fum
oricât ai încerca să mă protejezi
întotdeauna vântul sabotează cele mai bune intenții
gesturile împachetate în staniol
amurgul se varsă suc de rodii
peste geaca ta denim peste dealul melcilor
ți-ai luat un câine
și nu mi-ai spus
siluetele voastre se împletesc cu vegetația locului
clorofila încă nu s-a curățat
de rămășițele execuțiilor medievale
unde oasele unor morți uitați
trosnesc sub grătarele duminicale
ți-ai luat un câine
și nu mi-ai spus
tot mai puține știu despre tine
doar 185 km între noi
și nu mi-ai spus
Neatins
un supliciu domestic
cu agrafa de hârtie străpungi pielița cireșelor amare
sâmburi-derviși se rotesc pe mușama
se rostogolesc pe sub masa din bucătăria de vară
pupilele pisicii se aprind cu fiecare mișcare
ultimele cireșe trecute prin mâinile tale
ultimul borcan de dulceață rămas neatins în frigider
