Literatura pentru copii e adesea privită de adulți cu o doză de curiozitate, dar și cu scepticism ori condescendență. Mulți părinți și educatori ajung s-o evalueze printr-un filtru rigid, construit pe baza propriilor convingeri, experiențe sau nostalgii din copilărie. Nu-i de mirare, așadar, că unele cărți sunt respinse sau contestate de copii chiar și când sunt apreciate de critici și adorate de cititori mai în vârstă.
Adulții pot considera anumite titluri nepotrivite pentru copii din motive care, la o privire mai atentă, țin mai mult de propriile neliniști decât de nevoile reale ale celor mici. Literatura contemporană pentru copii nu se mai ferește să abordeze subiecte sensibile: moartea, divorțul, anxietatea, frica de eșec sau dilemele legate de identitate. Pentru unii adulți, aceste teme sunt prea dificile și ar trebui evitate. Eu nu cred asta. Copiii au o capacitate surprinzătoare de a înțelege și procesa aceste subiecte, iar literatura le oferă un cadru sigur pentru a-și explora trăirile.
Apoi, cărțile pentru copii au evoluat semnificativ în ultimele decenii. De la poveștile moralizatoare și stilul sobru de altădată, s-a trecut la un limbaj mai direct, mai viu, mai apropiat de felul cum vorbesc și gândesc copiii în viața reală. Adulții pot percepe această schimbare drept o simplificare, dar uită că literatura pentru copii trebuie să fie, înainte de toate, accesibilă și autentică pentru publicul ei. Ironia, absurdul și jocul cu convențiile sunt trăsături firești ale unor cărți de succes. Serii precum Jurnalul unui puști au fost criticate pentru că ar încuraja comportamente nedorite. Dar copiii sunt adesea mult mai inteligenți decât ne închipuim și înțeleg bine diferența dintre joc și realitate. Umorul, chiar și cel provocator, are un rol esențial în dezvoltarea spiritului critic. E interesant cum multe dintre cărțile controversate la vremea lor sunt astăzi considerate repere. Aventurile lui Tom Sawyer a fost criticată de la început până în zilele noastre, seria Harry Potter a fost primită și ea cu suspiciune, iar Roald Dahl a fost acuzat că scrie povești prea dure. Toate acestea au trecut testul timpului și s-au transformat în cărți clasice. Pe de altă parte, și reversul e valabil: unele povești considerate cândva exemplare sunt azi privite critic, iar stereotipurile de gen, rasă sau cultură care treceau odinioară neobservate sunt acum discutate.
Înainte de a respinge o carte, poate că ar fi util ca adulții să se întrebe cu sinceritate: „Povestea asta îmi displace mie sau nu i se potrivește copilului meu?” Pentru că, de cele mai multe ori, judecata e filtrată prin gusturi personale sau tot soiul de frici neexprimate, nu prin ceea ce copilul simte sau înțelege cu adevărat. Să nu uităm că literatura pentru copii e un spațiu viu, în continuă transformare. Ceea ce azi pare riscant, mâine poate deveni un reper, iar cea mai bună cale de a înțelege aceste cărți e să le citim cu mintea deschisă. Și, de ce nu, cu o doză de curiozitate copilărească.
***
Cine a fost Mark Twain?
Volumul Cine a fost Mark Twain? scris de April Jones Prince și ilustrat de John O’Brien e o minibiografie accesibilă și bine documentată a unuia dintre cei mai iubiți scriitori americani, Samuel Langhorne Clemens, cunoscut mai bine sub numele de Mark Twain.
Mi-ar fi plăcut să pun mâna pe o carte de felul ăsta în copilărie pentru că Mark Twain e unul dintre autorii mei preferați din toate timpurile. Umorul și felul în care vede el lumea în general m-au influențat mult și ca om și ca scriitor. Narativă fără a fi romanțată, cartea urmărește parcursul autorului de la copilăria în Hannibal, Missouri – orașul de pe malul fluviului Mississippi care va inspira Aventurile lui Tom Sawyer și Huckleberry Finn – până la faima sa internațională, trecând și prin momentele grele din viața personală. Autoarea reușește să echilibreze umorul cu informația, punând accent pe spiritul rebel și curiozitatea care l-au definit pe Twain. Copiii află că Twain a fost tipograf, pilot de vapor, jurnalist și că avea o slăbiciune pentru costume albe – pe care le purta, cu nonșalanță, în orice anotimp. Stilul este simplu și captivant, ideal pentru copiii care abia descoperă literatura biografică. În plus, capitolele scurte și ilustrațiile alb-negru fac lectura ușor de urmărit și prietenoasă vizual.
