Motto: „Life is hard, then you die.”
Woody Allen
La început a fost cuvântul. Apoi a venit gura lumii.
*
Timpul, ce pierdere de vreme!
*
Avea un umor de tot râsul.
*
Decât să tac, mai bine nu zic nimic.
*
A scos un țipăt în chineză.
*
Toată noaptea am avut coșmaruri, noroc că m-am trezit în conștiință.
*
Proștii se pricep la un singur lucru: să facă pe deștepții.
*
La ușă sună soneria.
— Cine-i?
— Francmasoneria!
*
Rețele sociale: să te poți certa cu orice dobitoc de pe planetă – ce privilegiu!
*
Vă rog să nu mă mai pomeniți, că vreau să fiu nemaipomenit.
*
Era o noapte rece, atât de clară,
că se zărea și steaua bipolară.
*
— Am fost la Penny.
— Și ce-ai cumpărat?
— Tâmpenii!
*
Lumea se uită la fotbal fiindcă e fascinată de gol.
*
Decât să stai degeaba, mai bine pierzi vremea.
*
Cine n-are minte, minte și când nu minte.
*
Vremea romanelor-fluviu a trecut. Scrieți romane-pârâu!
*
Până aici a fost cum a fost, dar de-acum înainte va fi cum va fi.
*
Creierul dăunează grav sănătății.
*
Frunză verde de Paris, bătrânețea e un vis!
*
Proștii nu au taine.
Deși cu viziune socială conservatoare, iubea totuși rock-ul progresiv.
Alții băteau recorduri după recorduri, în timp ce bătea și el… cu pumnul în masă.
Ochii săi urmăreau hipnotizați baletul Spărgătorul de nuci, însă mâinile executau un balet discret pe trupul spectatoarei de-alături.
La reuniunea aniversară l-au tratat cu atenția cuvenită, după care l-au inclus și-n tratatul… de psihiatrie.
Lumea este un loc minunat! spuse ea. În sinea mea, mă minunam că mai e loc de-atâta lume.
După ce i-au îngăduit discursul neacademic, i-au făcut o mare surpriză: l-au băgat în Academie.
Ne-am așezat la coadă în șir indian. Pe hartă, văd cel puțin două neamuri așezate: China și Pakistan.
Nu-și mai amintea mare lucru de la petrecere. În definitiv, toate lucrurile sunt pe trecere.