Pentru Doina Mihăilescu și pentru pictura izvorîtă din căutările ei spirituale necesitatea „ascultării Cuvîntului” provine din caracterul obiectiv al misterului logos-ului biblic și a prezenței pneumei în toate ale vieții. Înimaginarul cu a cărui forme ea operează sînt prezente zi după zi – mitologic, canonic și metaforic – realități ale istoriilor umane personale trăite, iată de artiști creatori și de practicanți ai ritualurilor creștine de tot felul. Cele patruzeci de lucrări aflate în expunere alcătuiesc o omiletică atinsă de simțul tragic al paradoxului creștin, in care divinul umple cu duhul său inima care se golește de sine , lăsînd loc vieții divine oferite prin moartea pe cruce a Fiului. Selecția făcută de autoare pentru această expoziție alcătuiește într-un joc al formelor un univers coerent pe care cultura europeană îl folosește pentru a exprima valorile care i-au dat coerența și strălucirea. În cazul studiilor formale și al picturii Doinei Mihăilescu devine evident faptul că ceea ce ce este dat credinței nu este doar obiectul credinței, cît, mai degrabă, subiectul său. Ceea ce apare în ultimii doi ani ca element de noutate în picturile ultimei perioade de creație sunt „creaturile textuale” din seria „picturilor silențioase” de tip Mondrian în care „scrisul-textul” este conceput ca o extensie a viziunii nevăzutului transcendent. Astfel “Cuvîntul” scris devine un element major în „contractul estetic” al întregului discurs plastic. Funcția plastică a scriiturii, scrisul ( „LOGOS” – „PNEUMA” ) , joacă un rol în același timp și în chip indisociabil atît decorativ cît și semnificativ. Așadar scrisul în interiorul imaginii ca simbioză a implicitului iconic cu propria sa explicare răspunde unei nevoi organice de întregire a operei ca operă. Ritmurile geometrice consemnează și dezvăluie muzica unei prezențe, a unei plenitudini. Tema și glosarea ei fac un tot ce se amplifică prin această dialectică prin care i se imprimă privitorului o mișcare, un proces de aprehendare a contemplării. „Hiperbola” se situează dincolo de patosul teologiei și din ea se ivește o dorință discretă de a produce o perfecțiune (LOGOS – PNEUMA) care subliniază resursa tragică din care provine. Impresia unui dinamism straniu inspirat de iconografia orientală și occidentală a alcătuirilor dramatice de „Pieta” și de „Puneri în Mormînt”, de tulburătoare și veșnice semnificații, care însoțește „Cuvîntul”, grăbindu-se în urma lui, și făcînd să se vadă din ce în ce mai bine că deasupra se află și se arată Slava Crucii Domnului cu Alba ei Luminozitate Mântuitoare.
Seriile de studii și de lucrări din care s-a alcătuit parcursul expunerii („Stâlpnici”, „Chip Isihast”, „Desene cu ochii închiși”, „Cetățile Albe-Mormîntul Gol”, „Punerea în Mormînt”, „Arca”, „Dansul Îngerului”, „Crinii Pustiei”, „Maria Egipteanca”, „Pieta”) la sînt lucrate în atelier în răstimpul 2007-2022. Ele au făcut parte din expoziții care au fost prezentate la Roma, Veneția, Pisa, Madrid, Santiago de Copostela, Budapesta, la Muzeul de la Mogoșoaia, Elite Art Gallery/ București, la Muzeul de Artă „Ion Ionescu Quintus”/ Ploiești, Muzeul Național de Artă al Moldovei/ Iași, Muzeul Național al Bucovinei/ Suceava, Muzeul de Artă /Arad, la Galeriile de Artă „Arcade 24”din Bistrița și Galeria „Art Nouveau” din Tîrgu Mureș.
Doina Mihăilescu este profesor universitar doctor la Facultatea de Arte și Design din Timișoara . Ea trăiește și lucrează la Timișoara.
