Minicronicile Tatianei

Big Brother, dictatorul nevăzut, dar omniprezent, din 1984, celebrul roman al lui Orwell, conduce un tărâm al supravegherii ideologice sub lozinca „Cine controlează trecutul controlează viitorul. Cine controlează prezentul controlează trecutul“. Cartea lui Thierry Wolton e un răspuns la întrebarea: ei bine, cine, în zilele noastre, deține controlul asupra vieții de fiecare zi – prezentul, asupra istoriei – trecutul, și se află și la butoanele viitorului? 1984 funcționează ca o hârtie de turnesol peste care se varsă datele prezentului politic și tehnologic al lumii de azi. Răul totalitar început cu revoluția bolșevică și ascensiunea comunismului, care a inspirat cartea lui Orwell, are, în prezent, drept avatar, dominația neo-imperiilor și a noilor tehnologii asupra vieții noastre cotidiene. Poliția Gândirii, Ministerul Adevărului (sau al post-Adevărului…), porția colectivă de ură din roman își găsesc corespondentul azi în stalinismul digital din China, în rescrierea istoriei în Rusia lui Putin, în gloatele digitale mânate de ură, invidie și gelozie care vânează pe rețelele sociale orice utilizator, idee sau cuvânt neconforme cu algoritmii din culise. Fascinată de libertăți virtuale și de șansa de a-și dezlănțui online instinctele primare, omenirea pășește de bunăvoie într-o nouă eră a conformismului și a desființării spațiului privat personal. Digitalul e noul Big Brother folosit politic drept garanție de securitate și apărare împotriva celor care înțeleg ce li se întâmplă. Cartea lui Wolton e de citit: e mai bună decât filmul documentar „Orwell 2+2=5”.