Arantxa Echevarría, regizoare originară din Țara Bascilor, cunoscută pentru Carmen & Lola (2018), Chinas (2023), Undercover (2024), realizează, în cea mai recentă peliculă a sa, La Infiltrada (2024), o hartă a celor mai feroce atentate instrumentate de rețeaua de eliberare a Țării Bascilor. E o peliculă-document, deși numele eroilor sunt, desigur, inventate, însă nu și istoria pe care regizoarea bască o redă realist.
Arantxa – interpretată de Carolina Yuste, actriță spaniolă care s-a distins în rolurile din El Cover/The Cover (regia: Secun de la Rosa, 2021) și din Saben aquell/Jokes & Cigarettes (regia: David Trueba, 2023), a primit două premii Goya, dintre care unul pentru prestația din La Infiltrada (2024) – este o tânără polițistă recrutată de serviciul de securitate spaniolă pentru a se infiltra, pentru o perioadă nedeterminată, în rândul celor care luptă pentru bascii liberi, pentru a demasca hidra de criminali. Între acești luptători, se găsește Xepa, interpretat de actorul de origine bască Iñigo Gastesi, cunoscut pentru filmele Contratiempo/The Invisible Guest (regia: Oriel Paulo, 2016), thrillerul science-fiction Singular (regia: Alberto Gastesi) și Caronte (regia: Verónica Fernández, 2020).
Asumându-și posibilitatea de a fi executată oricând („și dacă ajung cu un glonț în ceafă?”) și căpătând un nume nou (Mónica Marin), Arantxa acceptă deopotrivă și sacrificiile inerente, în ecuația cărora intră depărtarea de familie, singurătatea, curajul și mănunchiul de frici îmblânzite de-a lungul celor șapte ani, cât a durat operațiunea. Se întâlnește doar cu Ángel (Luis Tosar), ofițerul care a recrutat-o pentru misiune. Luis Tosar, un actor extrem de talentat și de versatil, este cunoscut mai cu seamă pentru rolul din Celda 211/Celula 211 (regia Daniel Monzón, 2009), Mientras Duermes/Sleep Tight (regia: Jaume Balagueró, 2011) și din Te doy mis ojos/Take My Eyes (regia: Icíar Bollaín, 2003).
Atentatul de la Hipercor din Barcelona, unul dintre cele mai agresive de la sfârșitul anilor ’80, soldat cu numeroase victime în urma exploziei care a avut efectul napalmului, deschide, sub forma unui colaj dinamic, călătoria eroinei. Începutul este violent, alert. E un inventar rapid al masacrelor provocate de ETA, apoi o introducere în „istoria” recentă a bascilor liberi. Și, pentru a preîntâmpina alte atentate similare, este recrutată o tânără ambițioasă, gata să se sacrifice pentru o lume mai bună. E avertizată că „nimeni nu va ști de sacrificiul său” (în caz de eșec, ar fi înmormântată fără funeralii, fără recunoașterea meritelor); în plus, misiunea presupune să trăiască în permanență „cu frica de a fi demascată tot timpul” și cu neputința de a schimba ceva fundamental.
În 1998 se împlinesc șapte ani de când Arantxa e agent infiltrat; tot atunci îl cunoaște pe Xepa, unul dintre cei care luptă pentru eliberarea bascilor și căruia „viața de dinainte îi pare atât de îndepărtată, că ar fi a unei alte persoane”.
Pe lângă misiunea de a-l adăposti pe Xepa în apartamentul său pe o perioadă nedeterminată, Arantxa se va duce în Franța să livreze un mesaj important și, după două săptămâni, să preia răspunsul. Sergio Polo (interpretat de Diego Anido), șeful gherilei galiciene, și Xepa vor să reactiveze celula Donostia, extrem de periculoasă, de altfel. Diego Anido a jucat în As bestas/The Beasts (regia: Rodrigo Sorogoyon, 2022), seria tv Rapa (2022-2024), Malencolía (regia: Alfonso Zarauza, 2021).
Xepa și-ar dori „să nu mai fim victime sau călăi, să trăim fericiți”, numai că e un deziderat iluzoriu, îngreunat de multă ipocrizie și demagogie, deoarece hidra EPA nu poate fi anihilată prea ușor. Arantxa riscă să fie descoperită și să cedeze presiunii excesive. Operațiunea e la un pas să fie dizolvată. Nu mai sunt fonduri pentru o misiune ale cărei rezultate nu se văd nicicum. E un cerc vicios al timpului care scapă, al ororilor care se petrec, al injustei măsuri asupra tuturor celor care amplifică frustrarea eroinei, care își urmează, în tot cazul, metodic, calea.
La Infiltrada este un film de văzut din cel puțin două motive: povestea Arantxei pleacă de la o experiență reală, protagonista duce la bun sfârșit o misiune extrem de periculoasă și se încăpățânează să reziste tuturor presiunilor, ritmul este alert, scenariul (semnat de Amèlia Mora, Arantxa Echevarría, María Luiza Gutiérrez) este bine scris, binele triumfă asupra zonelor neclare, asupra posibilităților infinite de a face rău.
Viața unui om e neprețuită, dar contextele nefavorabile conduc, din păcate, la evaluări financiare ce merg de la milioane de euro, în variante extreme și până la câteva sute de roni, în circumstanțe banale. Cât despre costul vieții mai multor oameni, grupuri sau comunități, acesta ține de istorie: etruscii au fost uitați, romanii s-au umplut de glorie.