Orice poveste de iubire se derulează aproape stereotip. Unele povești de iubire sunt convulsive, în ciuda scurtimii lor. Indiferent de vârstă, condiție, educație sau loc în care trăim, iubirea devine șansa fiecăruia la nemurire, dându-ne iluzia veșniciei.
Anora, cea mai recentă peliculă a lui Sean Baker, este despre maturizare, despre inițiere și despre dezamăgire, un Bildungsroman al timpurilor marcate, mai mult ca oricând, de superficialitate, de obținerea facilă a unor senzații. Tânărul rus Ivan Zaharov (interpretat de Mark Eydelshteyn) este un răsfățat iresponsabil în trupul unui tânăr de 21 de ani, căruia nu i s-a interzis niciodată nimic. Este un video gamer decuplat de la viața reală, care pare să trăiască în afara oricărei constrângeri sociale sau morale. Ani (Mikey Madison) are un rol important în inițierea erotică a lui Ivan, care vrea totul dintr-odată: bani, distracție, plăcere, călătorii. Când Vanya o cere în căsătorie pe Ani într-o escapadă la Las Vegas, fermecată de viața ușoară și dornică să-și trăiască basmul indiferent cât va dura acesta, tânăra acceptă.
Ani este o dansatoare din Brooklyn în vârstă de 23 de ani, cu origini rusești (învățase rusa de la bunica sa), cu care intră în discuții un tânăr rus venit pentru scurtă vreme în Statele Unite. Plătită să petreacă mai multe zile împreună, Ani trăiește un vis devenit rapid coșmar.
Cunoscută pentru diverse roluri, de la Sadie Atkins în Once Upon a Time in Hollywood (în regia lui Quentin Tarantino, 2019) la Amber Freeman în Scream (regizat de Matt Bettinelli-Olpin și Tyler Gillett, 2022), Mikey Madison dezvăluie, grație rolului din Anora, o frumusețe aparte, amestec misterios de regină cherokee și privire pătrunzătoare de gitana. Are o grație hipnotică, fiind deopotrivă senzuală și plăpândă.
Se pare că intriga filmului a fost inspirată de povestea de viață a unui prieten al regizorului despre doi tineri ruso-americani proaspăt căsătoriți și răpiți pentru bani. Anii 2000-2001, când a editat înregistrări de la nunțile ruso-americanilor, i-au servit lui Sean Baker drept material de studiu.
Cei doi tineri sunt incompatibili pentru părinții lui Vanya, oligarhi care intervin să-i despartă de îndată ce află de căsătoria nesăbuită a fiului lor cu o dansatoare din Brooklyn.
Filmul redă perspectiva Anorei, un amestec de ingenuitate și mister. Simțim suferința acută a eroinei, iar instinctul este să îl învinovățim pe Ivan, care face tot ce îi stă în putință să își enerveze părinții și să scape, de altfel, de ceea ce îi este destinat să facă la întoarcerea în Rusia. Sean Baker lucrează foarte bine cu clișee sociale, transferă emoții puternice de la eroi înspre spectatori, validează, prin cadre distincte, un context problematic: imaturitatea lui Vanya, posibilitatea ca noul cuplu să trăiască împreună, dincolo de amenințarea celor din jur, însă nu ni se mărturisește nimic despre viața din Rusia la care Vanya se va întoarce după terminarea studiilor.
Personajele lui Sean Baker sunt niște vulnerabili, nicidecum marginali, însă visători, în tot cazul. În loc să fie mândru de numele tatălui său, Vanya îi spune lui Ani: „caută-l pe Google” (e, aici, bine reprezentat orgoliul lui Vanya). Când își va întâlni părinții, Vanya pare strivit de relația cu mama sa.
Probabil că tânărul Vanya ar fi vrut să fie iubit pentru ceea ce este, iar ceea ce îi lipsește este tocmai conectarea umană autentică, numai că Ani își trăiește visul de Cenușăreasă și ignoră această nevoie, care le fagocitează relația. Ca un foc de artificii, dragostea celor doi se consumă, iar destinele eroilor evoluează independent. Ivan (Vanya), trăind sub influența toxică a părinților săi, nu ar avea nevoie nici de bani, nici de binecuvântarea lor ca să fie fericit în viață, atâta vreme cât ar fi văzut în Ani sprijinul real pe care l-ar fi căutat. Numai că tânăra, tocmai fiindcă știe ce e sărăcia și cât de cumplită este nesiguranța zilei de mâine, odată ce simte că ar avea o altă viață, mai lejeră, mai dulce alături de Vanya, se bucură de privilegiile imediate: inelul de 3 carate, blana de samur, abuzul de cocaină, viața ușoară.
„Mulțumesc pentru că mi-ai făcut distractivă călătoria în America” e un enunț violent, nemilos, care contracarează orice tentativă a apropierii celor doi, parafând distanța categorică, hăul absolut instalat între Ani și Vanya. Imposibilitatea de a-și proiecta măcar următoarele șase luni împreună (dacă nu un proiect comun de viață) amplifică tensiunea despărțirii dintre cei doi. Blana de samur este aruncată în biroul ofițerului stării civile din Nevada, inelul cu diamante este smuls de pe deget chiar de unchiul lui Vanya. Este un bâlci al deșertăciunilor, o cartografiere dură (deși hilară, pe alocuri) a relațiilor umane și a imaturității.
Finalul filmului capătă o aură poetică, de asumare a slăbiciunilor umane, de acceptare a mizeriei vieții, pentru ca personajele să poată continua să trăiască și să spere.
