În Oppenheimer (unde actorul irlandez Cillian Murphy interpretează impecabil personalitatea fizicianului american J. Robert Oppenheimer), sunt dezbătute, pe lângă rolul oamenilor de știință, slăbiciunile inerente și destinul halucinant al unora, și aspecte care țin de adeziunea la mode și trenduri ideologice, fascinația față de puterea absolută, cruzime, dorința de a coordona și supraveghea. Ai zice că persoana care ajunge la fine analize asupra unui fenomen scapă din vedere tabloul macrostructural – în cazul de față, soarta umanității. În acest sens, este semnificativ schimbul de replici între Albert Einstein și Robert Oppenheimer, cei doi poli al peliculei lui Christopher Nolan: „când am venit la tine cu aceste calcule, am crezut că am putea demara o reacție în lanț care va distruge lumea”. La întrebarea aceasta, Albert Einstein îi răspunde că își amintește bine, iar J. Robert Oppenheimer confirmă tragedia.
Profesor de fizică la Universitatea Berkeley din California, Oppenheimer a fost șef al Laboratorului Los Alamos în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În această calitate, a autorizat detonarea primei bombe atomice la 16 iulie 1945, în testul Trinity din New Mexico.
Cunoscut pentru interpretarea lui Tommy Shelby din Peaky Blinders (2013-2022), dar și pentru Dark Knight Trilogy (2005–2012), Inception (2010) și Dunkirk (2017), Cillian Murphy redă osmotic biografia fizicianului considerat inventatorul bombei atomice pentru rolul din cadrul Proiectului Manhattan, amplă operațiune care a generat armele nucleare utilizate în bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki.
După finalizarea războiului, Oppenheimer a ajuns președinte al Comitetului General Consultativ din cadrul Comisiei pentru Energie Atomică din Statele Unite, unde a susținut obligativitatea controlului internațional asupra energiei nucleare, în vederea evitării proliferării armelor nucleare. Amplificând furia unor politicieni, lui Oppenheimer i s-au revocat drepturile de acces, fiind deposedat de influența politică directă în timpul celei de a Doua Panici Roșii, perioadă care a desemnat o suspiciune intensă anticomunistă caracterizată prin amplificarea tensiunilor americano-sovietice din cauza creșterii influenței URSS-ului în Europa de Est, coroborată cu succesul revoluției comuniste chineze (1949) și izbucnirea războiului din Coreea (1950-1953). Câțiva ani mai târziu, președintele John F. Kennedy i-a conferit cercetătorului și profesorului american Premiul Enrico Fermi, ca modalitate de reabilitare politică.
Alături de echipa sa de cercetare, Oppenheimer a adus contribuții semnificative la teoria modernă a stelelor neutronice și a găurilor negre. Fondator al școlii americane de fizică teoretică, Oppenheimer a studiat și interacțiunile dintre razele cosmice, contribuind cu studii semnificative și la teoria cuantică a câmpurilor, după Al Doilea Război Mondial devenind director al Institutului pentru Studii Avansate din Princeton, New Jersey. Activitatea fizicianului american este notabilă și pentru diverse lucrări de teoria electronilor și a pozitronilor, pentru prima predicție a unui tunel cuantic ori procesul Oppenheimer-Phillips din fuziunea nucleară.
Viziunea regizorului – care alternează cadrele ample statice filmate alb-negru, cu secvențele de viață redate color – este ritmată de o muzică a cărei eleganță volatilă amplifică stările contradictorii ale protagonistului.
Alături de figura aparte a actorului irlandez Cillian Murphy, premiat, de altfel, pentru interpretare, se numără și Florence Pugh (Jean Talock), Emily Blunt (Kitty Oppenheimer), Robert Downey Jr. (Lewis Strauss), David Krumholtz (Isaac Rabi), Matt Damon (Generalul Leslie R. Groves), Casey Affleck (Boris Pash) și alții, a căror dinamică generează o tulburătoare poveste de viață despre o mare personalitate a secolului al XX-lea, care se joacă de-a Dumnezeu și care, apoi, se trezește din coșmarul celui de-Al Doilea Război Mondial, pentru a milita asupra necesității limitării folosirii energiei nucleare. Sunt scene foarte intense care juxtapun reacțiile eroului și euforia câștigării războiului.
Coloana sonoră, marcată de amprenta lui Gerhard Narholz și a lui Robert Sharples, are unduiri psihedelice, tulburătoare.
Revăzut acum, la aproape doi ani de la apariție, filmul lui Christian Nolan exprimă cu aceeași luciditate marile probleme ale omului de știință, căruia îi este dat să creeze, să inventeze, dar care are și puterea de a distruge.
