{"id":9953,"date":"2024-02-28T16:02:06","date_gmt":"2024-02-28T13:02:06","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=9953"},"modified":"2024-03-03T13:15:08","modified_gmt":"2024-03-03T10:15:08","slug":"identitate-fluida","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=9953","title":{"rendered":"Identitate fluid\u0103"},"content":{"rendered":"<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"aligncenter size-full is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"650\" height=\"985\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/02\/toata-dragostea-dintr-o-fotografie-arsa.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-9954\" style=\"width:500px\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/02\/toata-dragostea-dintr-o-fotografie-arsa.jpg 650w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/02\/toata-dragostea-dintr-o-fotografie-arsa-198x300.jpg 198w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/02\/toata-dragostea-dintr-o-fotografie-arsa-480x727.jpg 480w\" sizes=\"auto, (max-width: 650px) 100vw, 650px\" \/><figcaption class=\"wp-element-caption\">Maria Orban, <em>Toat\u0103 dragostea dintr-o fotografie ars\u0103<\/em>, Editura Nemira, 2023<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p>Nu \u0219tiu c\u00e2t de preg\u0103ti\u021bi suntem\/putem fi pentru romanul dur al Mariei Orban, <em>Toat\u0103 dragostea dintr-o fotografie ars\u0103,<\/em> \u0219i nici pentru temele propuse de scriitoare (moartea unui p\u0103rinte, culpa transgenera\u021bional\u0103, povara rolurilor sociale) sau pentru adev\u0103rurile rostite pe jum\u0103tate, pentru c\u0103 altfel ar fi prea greu de digerat. Cert este c\u0103 Maria nu ne menajeaz\u0103 de-a lungul celor 90 de pagini dense, \u00een care men\u021bine un excelent balans stilistic \u00eentre scriitura cerebral\u0103 \u0219i pastilele poetice, ale ei sau ale altor scriitori (Novac, Sociu etc). For\u021ba c\u0103r\u021bii st\u0103 \u00een autenticitate, dar \u0219i \u00een chestionarea unor valori\/repere general acceptate, cum ar fi cele presupuse de familie ca nucleu\/construct social (care nu mai pare a func\u021biona deloc ca mediu tocmai confortabil &amp; safe). Oamenii locuiesc unii \u00een al\u021bii, se colonizeaz\u0103, devin gazde pentru cei apropia\u021bi, pierz\u00e2ndu-\u0219i treptat libertatea \u0219i f\u0103r\u00e2mi\u021b\u00e2ndu-se ca indivizi. Personajele romanului \u2013 Ioana (fiica), Leia\/Elena (mama\/fiica) \u0219i bunica\/Nana formeaz\u0103 un trio care \u201esprijin\u0103 lumea\u201d, purt\u00e2nd fiecare povara \u00eengr\u0103dirii \u0219i vis\u00e2nd eliberarea. Pendul\u00e2nd permanent \u00eentre dou\u0103 \u201espaime\u201d (provocate at\u00e2t de posibilitatea independen\u021bei, c\u00e2t \u0219i de ata\u0219amentul excesiv), cele trei tr\u0103iesc prin raportare la tot ce au \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 fie: fiice, mame, iubite, so\u021bii, \u00eentr-o realitate a lor din care orice indicator EXIT pare a lipsi p\u00e2n\u0103 la un punct. &nbsp;<\/p>\n\n\n\n<p>La fel ca \u00een <em>Oameni mari<\/em>, romanul de debut al scriitoarei, universul fic\u021bional se coaguleaz\u0103 \u00een jurul personajului principal feminin, Elena (40+), o libr\u0103reas\u0103 pasionat\u0103 de c\u0103r\u021bi, divor\u021bat\u0103, destul de egocentric\u0103 \u0219i de pesimist\u0103, a c\u0103rei obsesie este s\u0103 nu se transforme \u00een mama ei. Frustrat\u0103 \u0219i deformat\u0103 de criticile constante ale p\u0103rintelui pe care \u00eel responsabilizeaz\u0103 pentru c\u0103 i-a \u00eempiedicat dezvoltarea \u0219i care nu a acceptat-o a\u0219a cum este, Elena, la fel ca Rucsandra, nu se poate maturiza, nu poate ajunge \u201eom mare\u201d, iar Maria Orban descrie cu minu\u021bie aceast\u0103 zbatere continu\u0103 a Elenei care vrea s\u0103-\u0219i dea seama cine este ea dincolo de ochii care o tot privesc ca s-o judece.<\/p>\n\n\n\n<p>Romanul devine o \u021bes\u0103tur\u0103 de fapte \u0219i gesturi, de momente sufocante, de ezit\u0103ri ale personajului principal. Raportarea permanent\u0103 la c\u00e2te un membru al familiei creeaz\u0103, ca \u00eentr-o sal\u0103 de oglinzi, nenum\u0103rate multiplic\u0103ri \u0219i deform\u0103ri, p\u00e2n\u0103 la relativizarea (anularea chiar) imaginii ini\u021biale, <em>reale<\/em>. \u00centregul roman vorbe\u0219te despre identitate \u0219i despre blocajele emo\u021bionale generate de dependen\u021b\u0103 \u0219i co-dependen\u021b\u0103 (\u201e&#8230;amestecul de fric\u0103 \u0219i admira\u021bie fa\u021b\u0103 de femeia care domina tot&#8230; Mama era Vr\u0103jitoarea locului. Sau \u00cembl\u00e2nzitoarea\u201d), existen\u021ba \u00eens\u0103\u0219i devine un spa\u021biu al blocajului, iar supapele sunt pu\u021bine, de fapt dou\u0103, literatura (mai ales poezia) \u0219i fanteziile private legate de evadarea \u00een natur\u0103 (excursii la munte al\u0103turi de un b\u0103rbat) sau de plecarea \u00een zone \u00eendep\u0103rtate, ca spre exemplu Islanda (\u201eCum ar fi s\u0103 plece? N-au dec\u00e2t s\u0103 fac\u0103 ce vor. Ar putea merge \u00een Islanda, c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, o lun\u0103 chiar. Ar putea \u00eenota sau ar putea urca pe munte. A v\u0103zut un documentar mai demult cu doi tipi care \u0219i-au propus s\u0103 se retrag\u0103 o vreme \u0219i s\u0103 mediteze. Ea nu are nevoie de nimeni \u0219i nici de medita\u021bie, vrea doar s\u0103 fie singur\u0103. Ar trebui doar s\u0103 sune o dat\u0103 pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 la poli\u021bie, s\u0103 se \u0219tie c\u0103 tr\u0103ie\u0219te, ei a\u0219a f\u0103ceau. Sau a mai aflat de o insul\u0103 mic\u0103 \u0219i aspr\u0103, Kaffeklubben, cel mai nordic punct de uscat. Un iglu, ea \u0219i cap\u0103tul lumii\u201d). Pentru Elena, \u201efericirea e s\u0103 pleci \u0219i s\u0103 te \u00eentorci c\u00e2nd vrei, cu cine vrei\u201d, fapt care echivaleaz\u0103 cu libertatea, un vis pierdut dinainte de a se na\u0219te, pentru c\u0103 Elena simte c\u0103 s-a n\u0103scut captiv\u0103. Neput\u00e2nd s\u0103 se elibereze dec\u00e2t cu pre\u021bul renun\u021b\u0103rii la to\u021bi cei din jur (ceea ce Elena nu poate face, nu pentru c\u0103 iube\u0219te, ci pentru c\u0103 nu are organ pentru independen\u021b\u0103), protagonista dezvolt\u0103 o via\u021b\u0103 interioar\u0103 sub semnul nemul\u021bumirii \u0219i al anxiet\u0103\u021bii, ceea ce-l determin\u0103 \u0219i pe iubitul ei s\u0103-i spun\u0103 c\u0103 frica i-a creat un soi de psihoz\u0103. Pentru a puncta ideea, Maria Orban folose\u0219te de multe ori termeni din sfera semantic\u0103 a <em>fricii<\/em>, cuv\u00e2ntul apare frecvent, cu toata seria sinonimic\u0103 \u0219i toate verbele care descriu starea care o domin\u0103 pe Elena, pe prima pagin\u0103 de exemplu, verbul \u201ea speria\u201d apare de patru ori, \u00eenso\u021bit de substantivul \u201esperietur\u0103\u201d, repeti\u021bie care d\u0103 tonul c\u0103r\u021bii. Este cheia \u00een care citim romanul. P\u0103rin\u021bii nu au voie s\u0103 se ating\u0103 de copii, s\u0103 le locuiasc\u0103 sufletul, ei apar\u021bin viitorului, iar viitorul nu poate fi viciat de nicio parazitare, \u201epentru c\u0103 via\u021ba nu merge \u00eenapoi, nici z\u0103bove\u0219te \u00een ziua de ieri\u201d (Kahlil Gibran \u2013 <em>Profetul<\/em>). Rela\u021bia pe care Elena o are cu fiica ei este totu\u0219i indicatorul unui <em>parenting<\/em> reu\u0219it, av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 Ioana manifest\u0103 independen\u021b\u0103, nu vrea s\u0103 urmeze calea indicat\u0103 de mam\u0103, nici s\u0103-\u0219i continue studiile dup\u0103 terminarea liceului, iar deciziile (unele majore), le ia f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i consulte mama, ceea ce duce la o izbucnire de furie din partea Elenei, moment \u00een care sim\u021bim c\u0103 ea se transform\u0103, <em>devine<\/em> propria mam\u0103, \u00een timp ce mama ei real\u0103 agonizeaz\u0103 pe un pat de spital.<\/p>\n\n\n\n<p>Jocul identit\u0103\u021bilor, raporturile de putere \u0219i transferurile alc\u0103tuiesc re\u021beaua de baz\u0103 a romanului \u0219i, de fapt, nucleul s\u0103u. Freudian, Elena trebuie s\u0103-\u0219i \u201eucid\u0103\u201d p\u0103rintele pentru a i se substitui, trebuie s\u0103-\u0219i nege mama pentru a se putea elibera\/maturiza: \u201eMaic\u0103-sa ca o caracati\u021b\u0103 cu bra\u021bele peste ea, sufoc\u00e2nd-o, maic\u0103-sa cu boala ei, cu spaima ei de singur\u0103tate, de-aia te \u0219i ur\u0103sc c\u00e2teodat\u0103, mam\u0103, \u00eei vine s\u0103 strige, m-ai vrut mereu l\u00e2ng\u0103 tine \u0219i uite unde am ajuns\u201d. Dincolo de toate zbaterile omului, via\u021ba \u00eens\u0103\u0219i, ca de obicei, f\u0103r\u0103 prea multe avertismente, rezolv\u0103 problemele celor trei personaje feminine, deschiz\u00e2nd u\u0219a spre moarte, spre lini\u0219te sau spre libertate.<\/p>\n\n\n\n<p>Dincolo de orice <em>challenge<\/em> la care sunt supuse personajele, ultima provocare a Mariei Orban (poate cea mai mare) este s\u0103-l determine pe cititor s\u0103-\u0219i chestioneze propriile alegeri, demers nu tocmai comod, implicit \u0219i inevitabil, \u00een care st\u0103, de fapt, \u0219i miza romanului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cronic\u0103 literar\u0103 de Oana Paler<\/p>\n","protected":false},"author":239,"featured_media":9954,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[106,243,2000,1575],"coauthors":[1577],"class_list":["post-9953","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-cronica-literara","tag-maria-orban","tag-nr-11-12-2023","tag-oana-paler"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/02\/toata-dragostea-dintr-o-fotografie-arsa.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9953","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/239"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9953"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9953\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9955,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9953\/revisions\/9955"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9954"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9953"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9953"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9953"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=9953"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}