{"id":9871,"date":"2024-02-22T12:17:41","date_gmt":"2024-02-22T09:17:41","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=9871"},"modified":"2024-02-22T12:17:47","modified_gmt":"2024-02-22T09:17:47","slug":"labirintul-si-impacarea-cu-viata","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=9871","title":{"rendered":"Labirintul \u0219i \u00eemp\u0103carea cu via\u021ba"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Doina Jela, Cuibul din inima ei<\/em>, Editura Corint Fiction, Bucure\u0219ti, 2003<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Dup\u0103 Villa Margareta<\/em> (2015), roman cu un personaj fabulos, Vlad Cernescu, \u0219i Efectul fluturelui <\/em>(2018), \u00een care angajamentul pe linia docu-fic\u021biunii este ridicat la un standard \u0219i mai ambi\u021bios, Doina Jela tocmai a g\u0103sit de cuviin\u021b\u0103 s\u0103-\u0219i \u00eencheie trilogia. Proiectul a fost unul mai mult dec\u00e2t conving\u0103tor, \u00een \u00eentregul lui, iar ultimul \u201eepisod\u201d, Cuibul din inima ei<\/em>, \u00eentrege\u0219te Povestea printr-o incursiune, o pseudo-epopeic\u0103 arheologie \u00een situl<\/em> plin cu \u201ecioburi\u201d \u0219i fr\u00e2nturi de \u201etexte\u201d ale propriei familii, focaliz\u00e2nd pe str\u0103bunicii paterni, adic\u0103 pe a\u0219a numita ramur\u0103 a \u201egreco-bulg\u0103rimii\u201d. Amintirile, imaginarul, memoria \u0219i fic\u021biunea reu\u0219esc s\u0103 duc\u0103 la cap\u0103t o nara\u021biune f\u0103r\u0103 eroi \u00een sens clasic \u0219i f\u0103r\u0103 \u00eent\u00e2mpl\u0103ri \u00een gril\u0103 romanesc\u0103, propun\u00e2nd la schimb o punere \u00een proz\u0103 a vie\u021bii \u00eens\u0103\u0219i, a oamenilor cu siluete de fundal, aparent f\u0103r\u0103 ca nimic s\u0103-i \u00eendrituiasc\u0103 la statutul de personaje. Din acest \u201ematerial\u201d minimalist, din ambi\u021bia de a-i pune \u00eentr-un tablou de familie pe cei ce-i b\u00e2ntuie memoria, Doina Jela a scos o carte plin\u0103 de farmec, de-o melancolie aproape diafan\u0103, dar \u0219i de-o tensionat\u0103, ba chiar compulsiv\u0103 r\u0103t\u0103cire premeditat\u0103 prin vestiarele unor destine cu care avea leg\u0103turi vizibile sau discrete.<\/p>\n\n\n\n

Romanele Doinei Jela, tocmai pomenite, au o amprent\u0103 proprie, ceva cu totul specific. Lumea ei prozastic\u0103 pare acoperit\u0103 cu o cuvertur\u0103 de banalitate, propun\u00e2nd o realitate ce nu st\u00e2rne\u0219te niciun interes \u00een afar\u0103 de acela iscat de persoanele din preajma sa. Totul e \u00een limitele normalului, ba chiar \u00eencastrat \u00eentr-un aparent derizoriu. Doar c\u0103 undeva, \u00eentr-un registru psihologic, ceva creeaz\u0103 o tensiune, ceva deranjeaz\u0103 nimicul suveran, a\u0219a \u00eenc\u00e2t lucrurile \u00eencep s\u0103 evolueze, iar ac\u021biunea se \u00eencordeaz\u0103 treptat, asemenea unui arc r\u0103sucit la maximum, nu din cauza unui factor exterior, cople\u0219itor prin fatalitate \u0219i amplitudine, ci, dimpotriv\u0103, av\u00e2ndu-\u0219i originea \u00eentr-un fel de exorcizare a propriilor obsesii, dileme \u0219i ambuteiaje existen\u021biale.<\/p>\n\n\n\n

\n

Cele trei romane propuse de Doina Jela, \u00eentr-un crescendo, de la primul la cel de fa\u021b\u0103, pun cu stringen\u021b\u0103 aceast\u0103 problem\u0103: \u00een ce m\u0103sur\u0103 indicele de sinceritate, de inten\u021bie bun\u0103, acoper\u0103 demersul \u00eentreprins sub zodia literaturii?<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

\u00cen cartea aflat\u0103 aici \u00een discu\u021bie, autoarea pare a fi angajat un comportament de Recuperator. Asemenea celui tocmit, \u00een lumea interlop\u0103, pentru a stinge un credit neonorat, autoarea c\u0103r\u021bii adun\u0103 probe, face interpol\u0103ri, supozi\u021bii, stoarce, practic, de zer Timpul, acel trecut despre care Wiliam Faulkner, spunea c\u0103 nu moare niciodat\u0103, c\u0103, la o adic\u0103, nici m\u0103car nu e trecut<\/em>. E limpede c\u0103 acest comportament este specific unui om ne\u00eemp\u0103cat, aflat mereu \u00een c\u0103utarea aproape nevrotic\u0103 a ceva ascuns, tainic, dar care trebuie dibuit, \u00eencol\u021bit, \u0219i asta pentru a aduce lini\u0219te izb\u0103vitoare, pentru a \u00eembl\u00e2nzi memoria. Acel trecut \u00een care se scotoce\u0219te pare b\u00e2ntuit sau chiar blestemat, or, numai restituind prin m\u0103rturisire faptele se poate ob\u021bine limpezirea, \u00een\u021belegerea cu sine \u0219i cu ceilal\u021bi. C\u0103ut\u0103rile sunt asidue, uneori contradictorii, ezitante, \u00eent\u00e2mpl\u0103rile \u0219i protagoni\u0219tii acestora, de fiecare dat\u0103 membri ai familiei (unchi, m\u0103tu\u0219i, fra\u021bi, p\u0103rin\u021bi) sau membrii comunit\u0103\u021bii restr\u00e2nse, sunt completate cu m\u0103rturii colectate din mai multe surse, a\u0219a cum se procedeaz\u0103 \u00een cazul interogatoriilor \u00eencruci\u0219ate, pentru ca p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 un posibil adev\u0103r s\u0103 se contureze, dar numai dup\u0103 ce sunt aduse ca probe inclusiv o proz\u0103 scris\u0103 \u00een urm\u0103 cu 30 de ani, niciodat\u0103 publicat\u0103, ca atunci c\u00e2nd e prezent \u00een discu\u021bie un personaj feminin, Polixenia, straniu \u0219i expresiv, sau c\u00e2nd este citat\u0103 autobiografia unchiului Nicolciu (cel mai izbutit personaj al acestui roman non-fictiv), inventator juvenil, mai apoi retras \u00een pielea unui prozator cu talent, dar refuzat de soart\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Pentru Doina Jela, povestea ascuns\u0103 \u00een memorie este asemenea unui snop din spice de gr\u00e2u sau de secar\u0103. Neistovit\u0103, pun\u00e2nd la b\u0103taie intui\u021bie \u0219i asocia\u021bii de p\u0103reri diverse, snopul se \u00eentrege\u0219te, iar imaginea de final poate reconstitui, aproape miraculos, percep\u021bii \u0219i reprezent\u0103ri cu totul uitate, oricum marginale cu vie\u021bile tuturora. Autoarea nu se m\u0103rgine\u0219te doar s\u0103 adune snop dup\u0103 snop, \u00eentr-un neutralism etic premeditat. Dimpotriv\u0103, personajele sunt evaluate moral, li se face profilul de personalitate, li se pre\u021b\u0103luie\u0219te sufletul, ceea ce indic\u0103 o povestitoare angajat\u0103, av\u00e2nd interese, poate \u0219i frustr\u0103ri asimilabile unor prejudec\u0103\u021bi. Astfel, bunica din partea tat\u0103lui, bulg\u0103roaica Plamena, este zugr\u0103vit\u0103 a\u0219a cum e \u0219i poreclit\u0103 \u2013 o Xantipa (\u201eBunica cea Rea\u201d, pentru care \u201eorice dram\u0103 dac\u0103 nu era a ei devenea negre\u0219it comedie\u201d). Asta disloc\u0103 pu\u021bin \u00eentregul ancadrament al romanului, \u00eel mut\u0103 \u00eencet dinspre zona Recuperatoare \u00eenspre aceea a investiga\u021biei \u00eentreprinse \u00een vederea pronun\u021b\u0103rii unei\/ unor sentin\u021be \u00eembr\u0103cate \u00een judec\u0103\u021bi de valoare, dar f\u0103r\u0103 a avea inten\u021bia eventualelor r\u0103fuieli retrospective. Punerea \u00een gril\u0103 etic\u0103 este efectul unui st\u0103ruitor efort de implicare, av\u00e2nd drept efect deschiderea propriului unghi de vedere<\/em> asupra personajelor \u0219i situa\u021biilor, ceea ce echivaleaz\u0103 cu aducerea \u00een prezent a trecutului \u0219i instituirea lui cu valoarea de adev\u0103r. Nu unul absolut, nici m\u0103car unul omologabil \u00een registrul obiectivit\u0103\u021bii, ci unul propriu, singurul corect, \u201eunghi de scriitor, nu de om ca to\u021bi oamenii\u201d.<\/p>\n\n\n\n

De\u0219i caut\u0103 s\u0103 o camufleze, e foarte mult\u0103 emo\u021bie \u00een pasta narativ\u0103, ceva capabil s\u0103 devin\u0103 de la o secund\u0103 la alta fierbinte, ceva p\u0103tima\u0219 p\u00e2n\u0103 la suprasatura\u021bie (Emo\u021bii de unic\u0103 folosin\u021b\u0103<\/em>, cel mai confesiv din toat\u0103 cartea, cel mai deschis, este un capitol care-mi d\u0103 ap\u0103 la moar\u0103: \u201e\u2026<\/em>Cartea asta n-ar fi fost dec\u00e2t despre neputin\u021ba de-a mai scrie vreo carte\/\u2026\/ Dac\u0103 nu te vindeci, aleluia c\u0103r\u021bi. Nu mai scrii niciuna\u201d \u2013 p. 223). Doar c\u00e2teva secven\u021be tr\u0103deaz\u0103 e\u0219afodajul atent pus \u00eentre tr\u0103irile romancierei \u0219i percep\u021biile cititorului. Una dintre ele s-a consumat imediat dup\u0103 ultima \u00eent\u00e2lnire dintre mama Doinei Jela \u0219i Polixenia (posibila sau mai bine zis sugerata amant\u0103 a tat\u0103lui, Ivanciu) la conacul celei din urm\u0103, revendicat \u0219i retrocedat dup\u0103 1990, c\u00e2nd povestitoarea vrea s\u0103 afle de la femeia atins\u0103 de boal\u0103 ce reprezint\u0103 o sculptur\u0103 ce avea ca model antebra\u021bul unui sinuciga\u0219. R\u0103spunsul Polixeniei, suspect\u00e2nd ipocrizia de dincolo de interesul firesc, declan\u0219eaz\u0103 o nea\u0219teptat\u0103 reac\u021bie, consemnat\u0103 de Doina Jela cu toat\u0103 sinceritatea. \u201eIncredibil ce m-a durut atunci pe moment r\u0103ceala ei. Ca o arsur\u0103, ca o desp\u0103r\u021bire, de ea decis\u0103\u201d (p. 222). Imediat apoi este con\u0219tient\u0103 de pericolul fatal, expus limpede \u00eentr-o conversa\u021bie cu personajul-martor, prieten bun la toate (LRC, acronim \u00een spatele c\u0103ruia se ascunde, c\u00e2t de c\u00e2t, un bine-cunoscut jurnalist de la postul de Radio Europa Liber\u0103), anume acela al e\u0219ecului, al (aproape) inevitabilei rat\u0103ri a c\u0103r\u021bii \u00eens\u0103\u0219i: \u201e\u0218tii de ce nu are cum s\u0103 ias\u0103! Fiindc\u0103 atunci c\u00e2nd scrii o carte, trebuie s\u0103 sim\u021bi c\u0103 \u00eenaintezi \u00een necunoscut, \u00een h\u0103\u021bi\u0219, \u00een jungl\u0103! \u00cen\u021belegi? \u0218i cititorul, care se \u021bine dup\u0103 mine, la fel trebuie s\u0103 simt\u0103: c\u0103 \u00eenainteaz\u0103 \u00een h\u0103\u021bi\u0219, \u00een necunoscut, \u00een jungl\u0103! Croie\u0219ti cu maceta c\u0103rarea, atent \u00een st\u00e2nga \u0219i-n dreapta la ce se ive\u0219te, uaaaauuu \u0219i el se \u021bine dup\u0103 tine! Pe c\u00e2nd eu ce fac?\u201d (p. 245). Dar, cumva, lucrul f\u0103cut este, \u00een cele din urm\u0103, izbutit, tot sub atenta observa\u021bie, mali\u021bioas\u0103 \u0219i aproape patern\u0103, a aceluia\u0219i LRC.<\/p>\n\n\n\n

Care este cel mai mare pericol, din perspectiva cititorului, fire\u0219te, fa\u021b\u0103 de acest tip de angajament narativ? F\u0103r\u0103 nicio \u00eendoial\u0103, minciuna. Minciuna, nu falsul. Falsul se poate insinua din ne\u0219tiin\u021b\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie blamabil. Minciuna presupune, \u00eens\u0103, premeditarea, iar blamul este unul cov\u00e2r\u0219itor. Cele trei romane propuse de Doina Jela, \u00eentr-un crescendo, de la primul la cel de fa\u021b\u0103, pun cu stringen\u021b\u0103 aceast\u0103 problem\u0103: \u00een ce m\u0103sur\u0103 indicele de sinceritate, de inten\u021bie bun\u0103, acoper\u0103 demersul \u00eentreprins sub zodia literaturii? Pentru c\u0103 docu-fic\u021biunea te responsabilizeaz\u0103 \u00een plus. Nu e\u0219ti liber precum pas\u0103rea cerului s\u0103 propui fic\u021biunea ta. Impactul realit\u0103\u021bii, al personajelor cu biografie concret\u0103 \u0219i al \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor consumate aievea, te extrage din estetic \u0219i te plaseaz\u0103 \u00een fic\u021biunea contaminat\u0103 de adev\u0103r. E vorba de o contaminare cu consecin\u021be drastice, decontate nu neap\u0103rat \u00een orizontul exactit\u0103\u021bii, ci \u00een acela, cu mult mai uman, al moralei. Aici, \u00een zona ultimului termen evocat, se afl\u0103 (sau nu) validarea.<\/p>\n\n\n\n

Interesant panseul Doinei Jela, conform c\u0103ruia \u201e\u00een ochii mei oamenii ferici\u021bi n-au istorie\u201d. O opinie ce-ar putea fi lesne psihanalizat\u0103, doar c\u0103 n-ar aduce niciun folos din perspectiva c\u0103r\u021bii de fa\u021b\u0103. Personajele c\u0103rora li se deseneaz\u0103, din \u00eencerc\u0103ri succesive, caracterele \u0219i li se adjudec\u0103 substan\u021ba fiin\u021bei nu au r\u0103gazul judec\u0103rii din unghiul de vedere al fericirii. Pur \u0219i simplu, nu s-ar potrivi cu inten\u021biile \u0219i nici n-ar reu\u0219i s\u0103 fie credibili, \u0219i nici m\u0103car reali. Fericirea nu are nimic \u00een comun cu via\u021ba celor ale c\u0103ror existen\u021be \u00eencap \u00een carte, \u00een m\u0103sura \u00een care aceasta este recuperat\u0103 din angoase, frici, bucurii simple, necazuri, fericiri de-o clip\u0103, vibra\u021bii, toate coagul\u00e2nd vagul amintirilor. Nu are timp fericirea s\u0103 compun\u0103 cu destinul unuia sau altuia, a\u0219a \u00eenc\u00e2t fragmentele dau seama, at\u00e2ta c\u00e2t pot, despre farmecul mai mult sau mai pu\u021bin discret al unor vie\u021bi improvizate, \u00eencropite din resturi \u0219i din ambi\u021bii, din inocen\u021be \u0219i gesturi brutale, a\u0219a \u00eenc\u00e2t tot ceea ce este recuperat nu are cum s\u0103 se confrunte nici cu fericirea \u0219i nici cu nenorocirea. Totul se consum\u0103, aproximativ \u0219i lent, \u00eentre cele dou\u0103 limite ale unui interval mai mult sau mai pu\u021bin improbabil.<\/p>\n\n\n\n

Incredibila dantel\u0103rie, cu iz de psihodram\u0103, a g\u00e2ndurilor, amintirilor r\u0103zle\u021be, proceselor de con\u0219tiin\u021b\u0103, izbucnirilor de furie, lamenta\u021biilor elegiace, judec\u0103\u021bilor sfruntate ori duioase cu privire la p\u0103rin\u021bi, la un tat\u0103 cu alur\u0103 de olimpian (\u201euitatul \u0219i neiertatul meu tat\u0103\u201d), un personaj complex, caracter puternic \u0219i minte brici, precum \u0219i la o mam\u0103 mereu disponibil\u0103 (\u201etirania bun\u0103t\u0103\u021bii ei t\u0103cute\u201d \u00een timp ce-i slug\u0103rea pe to\u021bi), cu via\u021ba \u00eenchiriat\u0103 spre folosul familiei, al so\u021bului, cu prec\u0103dere (ceea ce st\u00e2rne\u0219te m\u00e2nii vulcanice din partea fiicei), iat\u0103 cea mai izbutit\u0103 parte a c\u0103r\u021bii. Un exerci\u021biu de fine\u021be prozastic\u0103; un crud scenariu de adecvare a sinelui cu fiin\u021bele proxime. C\u00e2nd truculent, c\u00e2nd bl\u00e2nd, acest exerci\u021biu pare a fi miezul madlenei pe care o invoc\u0103 la un moment dat, sc\u00e2nteia care deslu\u0219e\u0219te drumul spre timpul reg\u0103sit. Limanul este Mama, bucuria de-a constata anvergura acesteia \u00een via\u021ba autoarei, \u00eemp\u0103carea \u0219i apropierea survenite tocmai la timp, chiar dac\u0103 oarecum gr\u0103bit de iminen\u021ba mor\u021bii.<\/p>\n\n\n\n

Prin romanele sale, Doina Jela mizeaz\u0103 pe un cititor special. Anume acel cititor care accept\u0103 s\u0103 intre cu ea \u00een labirintul Minotaurului. Nu pentru a \u00eent\u00e2lni personaje cople\u0219itoare \u0219i \u00eent\u00e2mpl\u0103ri \u00eenm\u0103rmuritoare, ci pentru a m\u0103rturisi, dac\u0103 va fi cazul, c\u0103 \u00eentotdeauna via\u021ba este un labirint, chiar \u0219i atunci c\u00e2nd firul memoriei nu duce la ceva cu totul memorabil. Iat\u0103, at\u00e2ta vreme c\u00e2t cau\u021bi \u0219i sim\u021bi c\u0103 e\u0219ti pe punctul de a g\u0103si cuibul dintr-o inim\u0103, efortul \u00ee\u021bi este r\u0103spl\u0103tit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronic\u0103 de Florin Ardelean<\/p>\n","protected":false},"author":6,"featured_media":9872,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[75,52],"tags":[77,1945,76,2000],"coauthors":[1201],"class_list":["post-9871","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-ideilor","category-rubrici","tag-cronica-ideilor","tag-doina-jela","tag-florin-ardelean","tag-nr-11-12-2023"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/02\/djela.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9871","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/6"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9871"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9871\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9873,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9871\/revisions\/9873"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9872"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9871"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9871"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9871"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=9871"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}