{"id":9834,"date":"2024-02-19T16:07:40","date_gmt":"2024-02-19T13:07:40","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=9834"},"modified":"2024-02-19T16:07:47","modified_gmt":"2024-02-19T13:07:47","slug":"singur-printre-poeti","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=9834","title":{"rendered":"Singur printre poe\u021bi"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Radu Vancu, Kaddish<\/em>, Casa de Editur\u0103 Max Blecher, Bistri\u021ba, 2023<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Foarte de efect g\u0103selni\u021ba lui Radu Vancu din ultimul s\u0103u volum, Kaddish<\/em>, pentru o psihologie poetic\u0103 mereu sensibil\u0103 la zonele limitrofe, cele \u00een care moartea se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu literatura \u0219i cu via\u021ba (\u00een ordinea asta): poemele lui de aici problematizeaz\u0103 sensul \u0219i valoarea raportului \u0103stuia clasic pornind de la povestea poetului Mikl\u00f3s Radn\u00f3ti, ucis de nazi\u0219ti \u00een timpul celui de-Al Doilea R\u0103zboi Mondial, \u0219i a so\u021biei sale Fanni Gyarmati, care \u00eei recupereaz\u0103 un carne\u021bel cu poeme din morm\u00e2nt (un soi de Lincoln in the Bardo<\/em> \u00een variant\u0103 poetic\u0103, deci, la un nivel de compozi\u021bie). Cu o astfel de premis\u0103 experimental\u0103, poate cea mai experimental\u0103 din poezia lui Radu Vancu de p\u00e2n\u0103 acum, \u0219i o structur\u0103 la intersec\u021bia fic\u021bionaliz\u0103rii \u0219i a rul\u0103rii, \u00een paralel, a unor mici epifanii culturale, miza de aici e diferit\u0103 \u00een raport cu proiectele lui anterioare \u0219i se desparte (dar nu o face cu totul, nu are cum) de tema care l-a consacrat (& care i-a fost repro\u0219at\u0103 \u00een repetate r\u00e2nduri c-ar fi un \u201ecal de b\u0103taie\u201d deja epuizat) \u2013 trauma asociat\u0103 mortului drag.<\/p>\n\n\n\n

Dar nu doar at\u00e2t, poezia din Kaddish<\/em> e diferit\u0103, de fapt, \u00een raport cu aproape tot ce se mai scrie azi \u00een poezia contemporan\u0103, mai ales \u00een r\u00e2ndul poe\u021bilor din a c\u0103ror genera\u021bie face parte Radu Vancu (de cele mai tinere nici nu mai zic). Nu-mi vine aproape niciun nume \u00een minte c\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndesc la genul \u0103sta de devotament poetic (\u0219i dincolo de el, literar, cultural) dus p\u00e2n\u0103 spre fervoare religioas\u0103 (vezi Psalmii<\/em> publica\u021bi anterior), pe care \u00eel practic\u0103 Radu Vancu aici, la dedicarea total\u0103 \u0219i absolut\u0103 pentru actul poetic (Claudiu Komartin e un exemplu, dar unul destul de diferit, f\u0103r\u0103 patosul de aici \u0219i cu siguran\u021b\u0103 f\u0103r\u0103 viziunea totu\u0219i optimist\u0103, \u00eencrez\u0103toare care frizeaz\u0103 textele autorului Fr\u00e2nghiei \u00eenflorite<\/em>) ce reiese din fiecare vers. A\u0219 zice c\u0103 e aici un caz \u201esimptomatic\u201d al unui romantic post<\/em>, cu o retoric\u0103 de mod\u0103 veche \u0219i \u00een acela\u0219i timp cerebral\u0103, care pledeaz\u0103 pentru Poezie, dincolo de mode, coolness<\/em> & stiffness<\/em>, p\u00e2n\u0103 la contopire total\u0103, convins fiind c\u0103 \u201e(Numai c\u00e2nd h\u00e2rtia se \u00eembib\u0103 de corpul t\u0103u se cheam\u0103\/ c\u0103 scrii cu adev\u0103rat.)\u201d. Din punctul \u0103sta de vedere, e \u0219i un soi de peniten\u021b\u0103, sau, mai degrab\u0103, modestie cultural\u0103 func\u021bional\u0103 \u00een textele astea, un soi de umilin\u021b\u0103, dublat\u0103 de admira\u021bie, \u00een fa\u021ba puterii literaturii (mai ales prin gestul relu\u0103rii \u00een poeme a pretextului poetic amintit mai sus, ca pe un soi de metafor\u0103 esen\u021bial\u0103 a Literaturii), care, din nou, e greu de g\u0103sit, dac\u0103 nu disp\u0103rut\u0103 cu totul din poezia recent\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\n

Nu-i prima oar\u0103 c\u00e2nd Radu Vancu face apologia umanului (vezi volumul cu titlul corespunz\u0103tor), dar o face aici cu o visceralitate mai pronun\u021bat\u0103 ca niciodat\u0103 \u0219i cu o \u00eencredere \u00een poezie niciodat\u0103 mai sus\u021binut\u0103.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

De fapt, poezia lui e, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, \u00een contratimp cu principalele tendin\u021be ale poeziei contemporane \u0219i, mai ales, cu moda tot mai prizat\u0103 a postumanului, pentru c\u0103 pledeaz\u0103 pentru un uman care \u00een Kaddish<\/em> se na\u0219te doar \u00een \u0219i prin literatur\u0103: \u201eSenza\u021bia veche c\u0103 frazele construiesc realitatea,\/\/ C\u0103 realitatea e un fenomen strict chimic & aproape\/ \u00eent\u00e2mpl\u0103tor produs la termina\u021biile frazelor.\u201d, [Senza\u021bia veche c\u0103 frazele construiesc realitatea]<\/em> vs. \u201eFoarte pu\u021bin de scris aici. Foarte pu\u021bin de scris, de fapt,\/ \u00een general.\/\/ Mi se pare miraculos c\u0103 s-au adunat totu\u0219i c\u00e2teva mii\/ de c\u0103r\u021bi reale \u00een tot at\u00e2tea mii de ani (ireali).\/\/ C\u0103 s-a putut totu\u0219i stoarce ceva din neantul din craniu\/ & din cutia toracic\u0103\/\/ Dac\u0103 literatura e miraculoas\u0103, nu-i fiindc\u0103 exploreaz\u0103\/ omul \u2013 ci fiindc\u0103-l inventeaz\u0103.\u201d, [Foarte pu\u021bin de scris aici. Foarte pu\u021bin de scris, de fapt].<\/em> Nu-i prima oar\u0103 c\u00e2nd Radu Vancu face apologia umanului (vezi volumul cu titlul corespunz\u0103tor), dar o face aici cu o visceralitate mai pronun\u021bat\u0103 ca niciodat\u0103 \u0219i cu o \u00eencredere \u00een poezie niciodat\u0103 mai sus\u021binut\u0103: \u201e\u00cencercarea mea de a prinde lumina \u00een fraze. Fiindc\u0103, a\u0219a cum spune undeva Eriugena, omnia quae sunt lumina sunt<\/em>.\/\/ De asta am cerut poeziei s\u0103 construiasc\u0103 din cuvinte\/ instrumente de captare a luminii & a frumuse\u021bii. Un\/ dispozitiv de reglaj al cuvintelor care s\u0103 fac\u0103 lumina\/ din ele s\u0103 focalizeze, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd devine incandescent\u0103.\/ Frumuse\u021bea ei e grea, cum ziceau vechii greci & Yeats &\/ Pound. Dar e singurul sens pe care-l g\u0103sesc literaturii:\/ acela de a capta \u00een cuvinte lumin\u0103 \u0219i frumuse\u021be. De a\/ folosi cuvintele ca pe ni\u0219te instrumente optice, nu ca\/ pe unele sonore; ca pe ni\u0219te instrumente de v\u0103zut, nu\/ de auzit.\/\/ De asta cred \u00eentr-o literatur\u0103 care se vede<\/em>, care str\u0103luce\u0219te\/ pe pagin\u0103 ca un joc de lumini.\u201d, [\u00cencercarea mea de a prinde lumina \u00een fraze. Fiindc\u0103, a\u0219a].<\/em><\/p>\n\n\n\n

 Interesant e c\u0103 toat\u0103 pledoaria asta romantic\u0103 pentru Literatur\u0103 se face la Radu Vancu nu prin priz\u0103 patetic\u0103, a\u0219a cum ar fi de b\u0103nuit, ci tocmai prin opusul ei, \u0219i anume printr-un proiect lucid, care trece cu rigoare toat\u0103 materia din jur prin filtrul poeticului \u0219i al literaturii. E singurul filtru care conteaz\u0103 \u00een poezia asta, care altfel poate fi citit\u0103 (\u0219i nu cred c\u0103 zic nimic nou) ca un lung poem despre frumuse\u021bea & terapeutica literaturii, pe care Radu Vancu nu le declar\u0103 pentru prima oar\u0103, dar e o declara\u021bie care are acum o amploare \u0219i un elan care nu cred c\u0103 e de g\u0103sit \u00een alt\u0103 parte, nici \u00een poemele lui mai vechi \u0219i nici \u00een altele contemporane lor. A\u0219 zice c\u0103 textele func\u021bioneaz\u0103, din unghiul \u0103sta, ca un jurnal de \u00eendr\u0103gostit, \u00een care confesiunea se deruleaz\u0103, \u00eens\u0103, f\u0103r\u0103 nimic romantic, mai degrab\u0103 din perspectiv\u0103 chimic\u0103. Tot procesul \u0103sta se consum\u0103 prin arderea unui repertoriu imagistic care n-are cum s\u0103 fie altfel dec\u00e2t memorabil \u2013 Radu Vancu reu\u0219e\u0219te s\u0103 capteze \u00een cuvinte simple, cu un discurs inten\u021bionat epurat de pre\u021biozit\u0103\u021bi, care merge chiar p\u00e2n\u0103 spre zona trivialului, o \u00eentreag\u0103 traiectorie a admira\u021biei & respectului fa\u021b\u0103 de marea Cultur\u0103. Din loc \u00een loc, cu ni\u0219te formul\u0103ri de mare for\u021b\u0103 (\u201e[\u2026] inima ta ca un somon\/ de lumin\u0103 coboar\u0103 printre mor\u021bi \u0219i \u00eencepe s\u0103 \u00eenoate\/ \u00eenspre mine\u201d), razant-meteorice \u0219i, dincolo de ele, prin reluarea, de-a lungul textelor, a simbolului gropii comune, care tope\u0219te (\u0219i une\u0219te) tot: \u201eAm \u00eencercat s\u0103 scriu o literatur\u0103 care s\u0103 func\u021bioneze \u0219i\/ ca un fluid care s\u0103 plece din lumea asta odat\u0103 cu mor\u021bii\/ no\u0219tri \u2013 & s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00eenapoi cu ei, aduc\u00e2ndu-ne \u00een\/ acela\u0219i timp \u00eenapoi \u0219i pe noi, ca \u00een poemul lui Eliott:\/\/ [\u2026]\/\/ A fost modul meu de a spune c\u0103 frumuse\u021bea exist\u0103.\/\/ \u0218i c\u0103 mor\u021bii no\u0219tri particip\u0103 la ea.\/\/ \u0218i c\u0103 din frumuse\u021bea asta comun\u0103 \u0219i nou\u0103, \u0219i lor se poate\/ reconstrui totul.\u201d, [Schumann despre Chopin: \u201eTurnuri \u00eengropate \u00een flori\u201d]<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Exerci\u021bii de admira\u021bie (fa\u021b\u0103 de puterea literaturii, dar \u0219i fa\u021b\u0103 de modele), confesiune plin\u0103 de afec\u021biune pentru tot ce s-a scris & s-a putut capta prin poezie \u0219i, dincolo de asta, pentru uman, \u00een general, glosar pe marginea \u00eentregului s\u0103u proiect precedent, sau, pur \u0219i simplu, glis\u0103ri emo\u021biona(n)te pe marginea vie\u021bii & a mor\u021bii, oricum o iei, poezia lui Radu Vancu e, \u00een Kaddish<\/em>, mai efervescent\u0103 \u0219i vie ca niciodat\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronic\u0103 literar\u0103 de Andreea Pop<\/p>\n","protected":false},"author":15,"featured_media":9835,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[111,106,2000,311],"coauthors":[1139],"class_list":["post-9834","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-andreea-pop","tag-cronica-literara","tag-nr-11-12-2023","tag-radu-vancu"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/02\/Kaddish.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9834","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/15"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9834"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9834\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9837,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9834\/revisions\/9837"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9835"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9834"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9834"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9834"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=9834"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}