{"id":9787,"date":"2024-02-14T18:10:52","date_gmt":"2024-02-14T15:10:52","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=9787"},"modified":"2024-02-14T18:10:58","modified_gmt":"2024-02-14T15:10:58","slug":"restitutio-in-integrum","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=9787","title":{"rendered":"Restitutio in integrum"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Unul dintre cele mai mari daruri pe care literatura sau c\u0103r\u021bile de istorie pot s\u0103 le fac\u0103 destinatarilor lor este admira\u021bia-\u00een-absen\u021b\u0103<\/em>, adic\u0103 admira\u021bia \u00een lipsa concret\u0103 a obiectului ei. Te po\u021bi \u00eendr\u0103gosti de un personaj literar, \u00eei po\u021bi adopta stilul de via\u021b\u0103 ori ideile, \u00eel po\u021bi face al t\u0103u <\/em>chiar f\u0103r\u0103 s\u0103-l fi cunoscut vreodat\u0103. La fel se petrece \u0219i \u00een cazul celor care, ap\u0103r\u00e2nd pe scena istoriei \u00eenainte ca genera\u021biile urm\u0103toare s\u0103 simt\u0103 efectele ac\u021biunilor lor, ajung s\u0103 fie recupera\u021bi dup\u0103 ce destinul lor se va fi \u00eencheiat. Se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ca haloul care \u00eenconjoar\u0103 o personalitate important\u0103 (din oricare epoc\u0103) s\u0103 fie suficient de intens \u00eenc\u00e2t aceast\u0103 iradiere s\u0103 fie vizibil\u0103 peste timp, dincolo de conturul imediat al celui care o produce. \u00cens\u0103 lucrul acesta se poate \u00eenf\u0103ptui cu o singur\u0103 condi\u021bie, una esen\u021bial\u0103: s\u0103 existe un receptor care, ridic\u00e2ndu-se din comoditatea libert\u0103\u021bii \u00een care s-a instalat, s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 c\u0103 nu exist\u0103 gratuitate \u00een evolu\u021bia lumii \u0219i c\u0103 ceea ce \u00een mod firesc consider\u0103 un dat natural e, de fapt, rezultatul unor eforturi ale celor disp\u0103ru\u021bi.<\/p>\n\n\n\n

Asta a f\u0103cut Cristina Cioab\u0103 \u00een anul centenar Monica Lovinescu. Albumul O via\u021b\u0103, o voce, un destin<\/em> este at\u00e2t un document istoric de o uimitoare elegan\u021b\u0103, c\u00e2t \u0219i o veritabil\u0103 declara\u021bie de dragoste. Rareori mi-a fost dat s\u0103 citesc ceva mai empatic, mai sensibil, f\u0103r\u0103 ca autoarea s\u0103 scape din fr\u00e2u necesitatea unei obiectivit\u0103\u021bi cvasi-jurnalistice. Din combina\u021bia aceasta de pasiune cu dorin\u021ba \u00eencheg\u0103rii unui portret fidel s-a n\u0103scut aceast\u0103 carte, ca un omagiu adus uneia dintre cele mai lucide \u0219i verticale min\u021bi ale exilului rom\u00e2nesc din secolul trecut. Munca enorm\u0103 de documentare pentru scrierea c\u0103r\u021bii a creat premisele p\u0103trunderii \u00een intimitatea unei vie\u021bi care nu s-a mai putut desprinde, de la un punct \u00eencolo, de istoria care-i stabilise \u00een mod fatal traiectoria. Punctul central al vie\u021bii Monic\u0103i Lovinescu l-au constituit imaginea p\u0103rin\u021bilor \u0219i tragica lor plecare: a tat\u0103lui (Eugen Lovinescu) \u00een urma unei boli pe care a \u021binut-o secret\u0103 dintr-o delicat\u0103 discre\u021bie \u0219i din dorin\u021ba de a-\u0219i proteja apropia\u021bii, a mamei (Ecaterina B\u0103l\u0103cioiu, l\u0103sat\u0103 s\u0103 moar\u0103 \u00een \u00eenchisoare, dup\u0103 ce fusese condamnat\u0103 \u2013 la b\u0103tr\u00e2ne\u021be \u2013 la 18 ani de temni\u021b\u0103 grea) ca efect al \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2n\u0103rii ei de a nu-\u0219i tr\u0103da unicul copil. Cristina Cioab\u0103 radiografiaz\u0103 aceast\u0103 stare de nefericire a Monic\u0103i Lovinescu \u00een urma mor\u021bii tat\u0103lui, leg\u00e2nd-o de durerea de mai t\u00e2rziu, ca-ntr-un blestem al suferin\u021bei eterne: \u201e\u0218ocul acestei intolerabile dispari\u021bii se va prelungi s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00een \u0219ir. Nu poate exista nefericire mai mare. G\u00e2ndul sinuciderii e prezent permanent \u0219i transcris \u00een lungi epistole adresate tat\u0103lui at\u00e2t de intolerabil absent. Urna funerar\u0103 e adus\u0103 acas\u0103, \u00een apartamentul din Bulevardul Elisabeta, unde mama \u0219i fiica se mut\u0103. Pe biroul r\u0103mas acum prea gol, Monica va a\u0219eza o foaie alb\u0103 de h\u00e2rtie, l\u00e2ng\u0103 tocul de argint al tat\u0103lui. Doar prezen\u021ba puternic\u0103 a mamei o va ajuta s\u0103 treac\u0103 peste acest prag al durerii. Nu \u0219tia atunci c\u0103 era doar \u00eenceputul unei epoci \u00een care durerea fireasc\u0103 va fi \u00eenlocuit\u0103 de oroare.\u201d (p. 78)<\/p>\n\n\n\n

Cartea nu scap\u0103 niciunul dintre momentele importante ale evolu\u021biei Monic\u0103i Lovinescu, urm\u0103rindu-i traiectoria afectiv\u0103 \u0219i cea \u2013 cel pu\u021bin la fel de intens\u0103 \u2013 a angajamentului politic pentru \u021binerea treaz\u0103 a speran\u021bei celor de dincoace de Cortina de Fier. \u00cen ambele ipostaze, Monica Lovinescu \u0219i-a g\u0103sit partenerul ideal \u00een Virgil Ierunca, de care o va lega o via\u021b\u0103 \u00eentreag\u0103 de comuniune intelectual\u0103 \u0219i lupt\u0103 pentru dreptate: \u201eCuplul care se \u00eenfirip\u0103 acum va d\u0103inui o via\u021b\u0103, devenind una dintre acele frumoase pove\u0219ti ce se transform\u0103 \u00een mituri, c\u0103ci are \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput o dubl\u0103 r\u0103d\u0103cin\u0103: pe de o parte, iubirea \u00eentemeiat\u0103 \u00eentr-o reciproc\u0103 admira\u021bie, pe de alt\u0103 parte, devotamentul lor tenace pentru cauza celor r\u0103ma\u0219i sub t\u0103v\u0103lugul istoriei.\u201d (p. 150)<\/p>\n\n\n\n

\n

Cartea nu scap\u0103 niciunul dintre momentele importante ale evolu\u021biei Monic\u0103i Lovinescu, urm\u0103rindu-i traiectoria afectiv\u0103 \u0219i cea \u2013 cel pu\u021bin la fel de intens\u0103 \u2013 a angajamentului politic pentru \u021binerea treaz\u0103 a speran\u021bei celor de dincoace de Cortina de Fier.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Cel mai impresionant lucru la Monica Lovinescu este, cred, instinctul de a detecta impostura, caracterul josnic, duplicitatea. Numai c\u0103 \u0219i acest instinct e deseori domolit de una dintre marile calit\u0103\u021bi ale cuplului Ierunca-Lovinescu, \u0219i anume bucuria prieteniei, pe care au cultivat-o cu asiduitate decenii \u00eentregi, \u00eentr-o disperat\u0103 dorin\u021b\u0103 de a recupera afectiv un teritoriu pe care fuseser\u0103 nevoi\u021bi s\u0103-l p\u0103r\u0103seasc\u0103: acela al unei Rom\u00e2nii sufocate de totalitarism. Ei \u201etrec cu vederea\u201d hiatusurile comportamentale ori de caracter dintr-un preaplin sufletesc; par s\u0103 cread\u0103 c\u0103 \u00eenfr\u00e2ngerea unei iluzii particulare (legate de un singur om) \u00eenseamn\u0103 c\u0103 \u00eencrederea \u0219i solidaritatea cu cei din \u021bar\u0103 ar intra \u00een colaps. \u00cen cazurile flagrante de mizerie, se iese din cercul prieteniei abia c\u00e2nd josnicia devine insuportabil\u0103: \u201e1968 e \u0219i anul \u00een care sose\u0219te la Bruxelles Ion Caraion. Virgil Ierunca ia imediat trenul \u0219i \u00ee\u0219i aduce prietenul, pe \u00abfratelui lui retezat\u00bb, cum \u00eel numea, la Paris. \u00cel instaleaz\u0103 la ei acas\u0103, \u00een Buttes-Chaumont, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie c\u0103, a\u0219ezat la biroul din salon, el \u00ee\u0219i redacta notele informative pentru Securitate. Devenise deja agentul Artur, unul dintre cei mai prolifici \u0219i mai sofistica\u021bi turn\u0103tori din istoria Securit\u0103\u021bii. De\u0219i d\u0103dea semne ale unei totale lipse de caracter \u00eenc\u0103 de pe atunci, marea prietenie pe care i-o purtau \u00eei face pe cei doi s\u0103-i treac\u0103 cu vederea toate r\u0103ut\u0103\u021bile.\u201d (p. 255) Pe de alt\u0103 parte, \u00een cazul lui Mircea Eliade dezam\u0103girea e t\u00e2rzie, la descoperirea megalomaniei acestuia din jurnalul lui portughez, iar afec\u021biunea care \u00eei leag\u0103 e mai puternic\u0103 dec\u00e2t dezgustul de a afla c\u0103 autorul istoriei religiilor fusese, toat\u0103 via\u021ba, victima propriei lui egolatrii maladive: \u201eCultiv\u00e2nd ca valoare uman\u0103 absolut\u0103 caracterul, Monica Lovinescu va fi \u00eens\u0103 foarte bulversat\u0103, citind c\u00e2teva \u00eensemn\u0103ri din Jurnalul portughez <\/em>al lui Eliade, publicat \u00een anii 2000. De ast\u0103 dat\u0103 e \u0219ocat\u0103 de \u00abmegalomania\u00bb lui, manifestat\u0103 nu la b\u0103tr\u00e2ne\u021be, ci \u00een plin\u0103 maturitate (1945). \u00abP\u0103rerile delirante despre sine \u00eensu\u0219i\u00bb, a\u0219ez\u00e2ndu-se \u00een privin\u021ba genialit\u0103\u021bii peste Goethe sau Eminescu, o tulbur\u0103 profund. Realizeaz\u0103 cu triste\u021be c\u0103, dac\u0103 ar fi citit aceste \u00eensemn\u0103ri atunci c\u00e2nd ele fuseser\u0103 scrise, probabil c\u0103 nu s-ar mai fi apropiat niciodat\u0103 de Eliade. Acum \u00eens\u0103, aflat\u0103 la finalul vie\u021bii, m\u0103rturise\u0219te c\u0103 nu mai poate renun\u021ba la \u00abamintirea luminoas\u0103 a lui Mircea Eliade\u00bb, dar acele pagini citite o dezam\u0103gesc \u00eentr-at\u00e2t, \u00eenc\u00e2t i se pare c\u0103 parc\u0103 \u00abmurise a doua oar\u0103\u00bb.\u201d (p. 327)<\/p>\n\n\n\n

Efortul Cristinei Cioab\u0103 de a aduna \u00een paginile aceleia\u0219i c\u0103r\u021bi documente, fotografii, scrisori \u0219i m\u0103rturii (\u0219i de a scrie un volum de o suple\u021be stilistic\u0103 remarcabil\u0103) este cu at\u00e2t mai important cu c\u00e2t el este rezultatul unei ac\u021biuni pur voluntare, n\u0103scute din recuno\u0219tin\u021b\u0103 \u0219i admira\u021bie. Centenarul na\u0219terii Monic\u0103i Lovinescu este opera unei edituri (Humanitas), a unei funda\u021bii (Humanitas Aqua Forte) \u0219i a c\u00e2torva oameni care n-au vrut ca mo\u0219tenirea vocii speran\u021bei rom\u00e2ne\u0219ti de la Europa Liber\u0103 s\u0103 se piard\u0103. \u00cen treac\u0103t fie spus, statul rom\u00e2n n-a considerat c\u0103 omagierea unei personalit\u0103\u021bi al c\u0103rei nume e \u00eenscris \u00een ADN-ul libert\u0103\u021bii de dup\u0103 1989 e suficient de important\u0103. De altfel, singurul eveniment unde era nevoie de avize oficiale nu s-a putut \u021bine, pentru c\u0103 \u2013 \u00een bun\u0103 tradi\u021bie \u2013 lucrurile nu s-au terminat la timp (e vorba despre dezvelirea grupului statuar Monica Lovinescu\u2013Virgil Ierunca din Cotroceni, programat ini\u021bial pe 19 noiembrie, \u0219i care nu s-a realizat din nep\u0103sarea unor func\u021bionari). De aceea, o carte cum e aceasta e un cadou nesperat: pentru c\u0103 ea pune \u00een discu\u021bie un destin particular care s-a confundat, din cauza unei tragedii istorice, cu destinul nostru colectiv. Ea nu e doar un document de istorie personal\u0103, ci dovada c\u0103 drama individual\u0103 s-a perpetuat la scara unei na\u021biuni \u00eentregi, f\u0103c\u00e2nd-o de cele mai multe ori s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00eentr-o imobilitate cronic\u0103. \u0218i din care nu se poate ie\u0219i dec\u00e2t aduc\u00e2ndu-i \u00eenapoi \u00een prezent pe cei care ne-au scuturat, ne-au trezit \u0219i ne-au redat speran\u021ba.<\/p>\n\n\n\n

Cristina Cioab\u0103 a scris o carte. Dar nu orice fel de carte, ci una care \u2013 la finalul anului centenar Monica Lovinescu \u2013 a reparat un mare handicap al memoriei noastre, acela (dup\u0103 vorbele M.L.) de a uita \u00eenainte de a ne aduce aminte. O via\u021b\u0103, o voce, un destin<\/em> este un restitutio in integrum<\/em>, repararea unui prejudiciu moral pe care l-am s\u0103dit \u00een to\u021bi anii ace\u0219tia de nep\u0103sare, nerecuno\u0219tin\u021b\u0103 \u0219i amnezie.    <\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronic\u0103 literar\u0103 de Dan-Liviu Boeriu<\/p>\n","protected":false},"author":12,"featured_media":9788,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[2007,106,99,2006,2000],"coauthors":[1187],"class_list":["post-9787","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-cristina-cioaba","tag-cronica-literara","tag-dan-liviu-boeriu","tag-monica-lovinescu","tag-nr-11-12-2023"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/02\/coperta.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9787","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/12"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9787"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9787\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9789,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9787\/revisions\/9789"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9788"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9787"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9787"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9787"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=9787"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}