{"id":9759,"date":"2024-02-13T10:49:52","date_gmt":"2024-02-13T07:49:52","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=9759"},"modified":"2024-02-13T10:51:32","modified_gmt":"2024-02-13T07:51:32","slug":"in-memoriam-benjamin-gunnar-cohrs-1965-2023","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=9759","title":{"rendered":"In memoriam Benjamin-Gunnar Cohrs (1965-2023)"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Benjamin-Gunnar Cohrs, unul dintre cei mai importan\u021bi muzicologi germani contemporani, a \u00eencetat din via\u021b\u0103 la 21 noiembrie, dup\u0103 ce a suferit un atac de cord. Cohrs a fost \u0219i compozitor, \u0219i dirijor, dar era cunoscut mai ales pentru contribu\u021bia lui la completarea Finalului Simfoniei a IX-a<\/em> de Bruckner, la care a colaborat cu muzicologii John Phillips, Nicola Samale \u0219i Giuseppe Mazzuca, \u00eentre 1986 \u0219i 2012. Cel mai recent, lucra la o edi\u021bie \u201eUrtext\u201d a simfoniilor lui Bruckner, iar multe dintre ele erau \u00een curs de \u00eenregistrare pentru o integral\u0103 cu dirijorul sir Simon Rattle \u0219i Orchestra Simfonic\u0103 din Londra. Cohrs este \u0219i autorul multor studii muzicologice, mai ales despre Bruckner \u0219i Mozart, \u0219i editorul mai multor publica\u021bii ale unor compozi\u021bii importante clasice \u0219i romantice (de Mozart, Schubert, Bruckner, Lili Boulanger, Satie \u0219i Frank Martin).<\/p>\n\n\n\n

El a debutat \u00een muzic\u0103 \u00een calitate de dirijor \u00een 1984, continu\u00e2ndu-\u0219i cariera ca dirijor independent, editor \u0219i muzicolog, av\u00e2nd doctoratul \u00een muzicologie finalizat la Universitatea din Hamburg \u00een 2009. Remarcabil e c\u0103, odat\u0103 cu debutul s\u0103u dirijoral interna\u021bional din noiembrie 2000 de la Moscova, Cohrs a introdus la Orchestra Na\u021bional\u0103 Rus\u0103 principii bazate pe interpretarea corect\u0103 stilistic a muzicii mai vechi. De nenum\u0103rate ori am atins acest vast \u0219i complex subiect \u00een paginile acestei reviste, de\u0219i pare ceva la mintea coco\u0219ului s\u0103 c\u00e2n\u021bi lucr\u0103rile din diferite epoci stilistice conform caracterului lor \u0219i practicilor din stilul respectiv. Cu toate astea, mul\u021bi muzicieni sunt at\u00e2t de plini de ei \u0219i de indolen\u021bi \u00eenc\u00e2t \u00eel c\u00e2nt\u0103 pe Bach ca pe Stravinsky, nu studiaz\u0103 \u0219i continu\u0103 s\u0103 se perie singuri \u00een baza \u201eviziunii interpretative proprii\u201d. Unii chiar \u00eei \u201ecorecteaz\u0103\u201d pe clasici, \u00eenchipuindu-\u0219i c\u0103 aceia nu-\u0219i cuno\u0219teau lucr\u0103rile \u0219i inten\u021biile. Dar muzicienii adev\u0103ra\u021bi, dota\u021bi cu sensibilitate, pragmatism \u0219i rigoare, nu consider\u0103 c\u0103 le \u0219tiu pe toate \u0219i c\u0103 le sunt superiori celor din trecut doar pentru c\u0103 s-au n\u0103scut mai t\u00e2rziu.<\/p>\n\n\n\n

Interesant\u0103 e \u0219i participarea lui Cohrs, \u00een aprilie 2001, ca dirijor \u00een cadrul concertului de adio al orchestrei Philharmonia Hungarica<\/em> (\u00eenfiin\u021bat\u0103 \u00een Austria \u00een 1956 cu refugia\u021bi maghiari \u0219i mutat\u0103 dup\u0103 doi ani \u00een Germania). Dup\u0103 1990, odat\u0103 cu sf\u00e2r\u0219itul \u201eR\u0103zboiului Rece\u201d, ea n-a mai fost util\u0103 ca instrument de propagand\u0103 antisovietic\u0103, p\u00e2n\u0103 ce statul german i-a t\u0103iat subven\u021biile \u00een 2001, ceea ce s-a constituit \u00een lovitura de gra\u021bie contra acestei orchestre. \u00cen ultimul ei concert, Cohrs a prezentat \u00een prim\u0103 audi\u021bie \u00een Germania versiunea lui a complet\u0103rii Finalului Simfoniei a IX-a<\/em> de Bruckner, dar din sal\u0103 era ocupat\u0103 doar o zecime, fiindc\u0103 Sindicatul Orchestral German lansase zvonul nefondat al anul\u0103rii concertului. Vorba lui Creang\u0103, \u201esunt eu prost, dar c\u00e2nd m\u0103 uit \u00een jur parc\u0103 prind curaj.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Cohrs a colaborat la reviste \u0219i simpozioane interna\u021bionale despre muzic\u0103 \u0219i la emisiuni radiofonice, a scris prezent\u0103ri de concerte, recenzii \u0219i articole muzicologice serioase, preg\u0103tind \u0219i importante edi\u021bii muzicale. Participarea lui la unul dintre proiectele de completare a Finalului Simfoniei a IX-a<\/em> de Bruckner ar putea fi discutat\u0103 mai \u00een detaliu cu alt\u0103 ocazie, fiindc\u0103 a exprima acum unele rezerve asupra solu\u021biilor componistice adoptate de respectivul colectiv ar fi nerelevant\u0103, mai ales pentru cei care au nevoie \u00eent\u00e2i s\u0103 afle cine a fost Bruckner \u0219i ce reprezint\u0103 Simfonia a IX-a<\/em> a acestuia. Pe scurt, mai mul\u021bi muzicieni \u0219i-au \u00eencercat puterile pentru a completa acele schi\u021be ale marelui compozitor austriac, cu mai mult sau mai pu\u021bin succes (asta \u00eensemn\u00e2nd \u00een acest context fidelitate, plauzibilitate \u0219i impact emo\u021bional, fiindc\u0103 de succes comercial nu poate fi vorba \u2013 Bruckner e prea elevat pentru gustul comun ce predomin\u0103 \u00een prezent). Cea mai bun\u0103 versiune a acestui Final e cea a compozitorului belgian S\u00e9bastien Letocart (n. 1975), dar cea mai faimoas\u0103 e cea la care a participat o vreme Cohrs (prescurtat\u0103 SPCM, dup\u0103 ini\u021bialele autorilor ei), fiindc\u0103 a avut cea mai intens\u0103 promovare \u0219i a fost dirijat\u0103 de Simon Rattle. \u00cen 2021, Cohrs s-a retras din echip\u0103 dup\u0103 ce John Phillips a publicat o revizuire a acestui Final f\u0103r\u0103 s\u0103-l consulte.<\/p>\n\n\n\n

Alte contribu\u021bii remarcabile ale lui Cohrs la completarea unor capodopere, pe baza surselor originale, sunt cele pentru Simfonia \u00een si minor<\/em> (1822-1823?) de Schubert (\u00eempreun\u0103 cu Nicola Samale) \u0219i pentru Missa \u00een do minor<\/em> (1782) \u0219i Requiem<\/em>-ul (1791) de Mozart. Complexitatea pe care o implic\u0103 fie \u0219i numai trecerea \u00een revist\u0103 a principiilor \u0219i a implica\u021biilor acestora dep\u0103\u0219e\u0219te cu mult prezentul cadru, fiecare constituindu-se \u00eentr-un fascinant subiect \u00een sine. Pe scurt, cert e c\u0103 \u201eSimfonia neterminat\u0103\u201d de Schubert are \u00een manuscris nu dou\u0103 p\u0103r\u021bi, a\u0219a cum se c\u00e2nt\u0103 de obicei fiindc\u0103 strugurii sunt acri, ci trei (Scherzo-ul a fost \u00eenceput \u00een partitura de orchestr\u0103 \u0219i fusese schi\u021bat aproape \u00een \u00eentregime). \u00cen plus, orice muzician serios care s-a aplecat pu\u021bin asupra subiectului recunoa\u0219te acum c\u0103 primul Antract din mai lucrativa muzic\u0103 de scen\u0103 la Rosamunde<\/em> (1823) se bazeaz\u0103 din plin pe schi\u021bele unui Final pentru aceast\u0103 simfonie, necesit\u00e2nd doar adapt\u0103ri minime pentru a \u00eendeplini acest rol (pe care se pare c\u0103 l-a avut ini\u021bial). Cohrs demonstra \u00een 2015 \u0219i coresponden\u021bele motivice subtile dintre cele patru p\u0103r\u021bi ale simfoniei neterminate, o tr\u0103s\u0103tur\u0103 tipic\u0103 marilor compozitori pentru a da, \u00een mod con\u0219tient sau subcon\u0219tient, coeren\u021b\u0103 compozi\u021biilor cu mai multe p\u0103r\u021bi. Iar ideea str\u0103lucit\u0103 a muzicologului american Willliam Carragan (n. 1937) de a folosi ca introducere lent\u0103 la acest Final al doilea Antract pentru Rosamunde<\/em> rezolv\u0103 dintr-un foc numeroasele sale probleme componistice (cum am detaliat cu ceva timp \u00een urm\u0103 \u00eentr-un articol din Familia<\/em>, dedicat acestuia).<\/p>\n\n\n\n

Mozart pare s\u0103 fi sistat lucrul la monumentala Miss\u0103 \u00een do minor<\/em> din cauza reformelor lui Iosif al II-lea, care au impus simplificarea muzicii biserice\u0219ti. Probabil con\u0219tient de valoarea lucr\u0103rii \u0219i pentru a nu o abandona complet, compozitorul a adaptat primele dou\u0103 p\u0103r\u021bi ale ei pentru a constitui oratoriul \u201eDavid penitent\u201d (1785): solu\u021bie definitiv\u0103 sau de compromis? Cohrs a analizat \u00eencerc\u0103rile moderne de reconstituire \u0219i de completare a Missei \u00een do minor<\/em>, inclusiv cea remarcabil\u0103 a lui Robert Levin (2005), cu realiz\u0103rile \u0219i limit\u0103rile acesteia (de\u0219i utilizase schi\u021be de Mozart). Spre deosebire de aceste complet\u0103ri \u0219i d\u00e2nd dovad\u0103 de un remarcabil spirit de economie \u0219i rigoare, Cohrs propunea \u00een 2010 completarea Missei doar cu muzic\u0103 de Mozart din anii respectivi \u0219i legat\u0103 de aceast\u0103 lucrare: pentru \u201eCredo<\/em>\u201d, o arie din \u201eDavid penitent\u201d \u0219i repetarea \u00eenceputului acestuia, iar pentru Agnus Dei<\/em> folosirea Muzicii funebre masonice<\/em> \u00een do minor<\/em> KV 477 (1785) \u0219i a caden\u021bei vocale din \u201eDavid penitent\u201d, precum \u0219i repetarea par\u021bial\u0103 \u0219i transpus\u0103 a lui Kyrie<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen privin\u021ba Requiem<\/em>-ului, acesta ne-a parvenit completat de S\u00fcssmayr, care, ca fost elev al lui Mozart (\u0219i colaborator la alte proiecte), p\u0103rea s\u0103 aib\u0103 autoritatea prin care versiunea lui e cel mai frecvent c\u00e2ntat\u0103, de\u0219i a ignorat unele inten\u021bii ale lui Mozart \u0219i prezint\u0103 deficien\u021be componistice \u0219i \u00een orchestra\u021bie. De remarcat c\u0103 S\u00fcssmayr a fost doar a treia alegere a v\u0103duvei lui Mozart pentru completarea manuscrisului, dup\u0103 ce Freyst\u00e4stler \u0219i Eybler (mult mai respecta\u021bi de Mozart) au renun\u021bat. Ca \u0219i \u00een cazul Missei \u00een do minor<\/em>, Cohrs discut\u0103 \u00een noua sa edi\u021bie (2013), ce corecteaz\u0103 erorile lui S\u00fcssmayr, diferitele solu\u021bii \u0219i complet\u0103rile mai vechi sau mai noi ale Requiem<\/em>-ului, inclusiv \u0219i de asemenea cea remarcabil\u0103 a lui Levin (1994).<\/p>\n\n\n\n

Una peste alta, doar din aceast\u0103 scurt\u0103 parcurgere a unora dintre subiectele preocup\u0103rilor muzicologice ale lui Cohrs reiese seriozitatea abord\u0103rilor sale. Cu at\u00e2t mai regretabil\u0103 e prematura sa plecare din aceast\u0103 lume.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Un articol de Adrian Gagiu<\/p>\n","protected":false},"author":23,"featured_media":9762,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[51,55],"tags":[151,152,2000],"coauthors":[1116],"class_list":["post-9759","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-arte","category-muzica","tag-adrian-gagiu","tag-muzica","tag-nr-11-12-2023"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/02\/Sinfonia-9.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9759","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/23"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9759"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9759\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9764,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9759\/revisions\/9764"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9762"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9759"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9759"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9759"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=9759"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}