Alte manechine aveau articula\u021bii nu numai la mijlocul antebra\u021bului, ci \u0219i la mijlocul gambei. Dar articula\u021bii s\u0103 fi fost oare? Puteai s\u0103 te \u00eentrebi de ce era nevoie de articula\u021bii la mijlocul antebra\u021bului sau la mijlocul gambei. Tijele din interiorul membrelor puteau sugera ideea de inter\u0219anjabil. Adic\u0103 cum? Dac\u0103 termina\u021bia m\u00e2inii, adic\u0103 \u00eencheietura, palma \u0219i degetele \u0219i anume felul \u00een care acestea erau \u00eendoite nu d\u0103deau manechinului expresia dorit\u0103, le puteai \u00eenlocui cu membre \u0219i \u00eencheieturi \u0219i degete luate de la alte manechine? Chiar dac\u0103 asta fusese c\u00e2ndva inten\u021bia, \u00eenlocuirea fusese desigur dat\u0103 uit\u0103rii. Fiindc\u0103 prea erau multe manechine c\u0103rora le lipsea ba c\u00e2te un bra\u021b, ba c\u00e2te un picior. Iar o parte din ele ajunseser\u0103 chiar \u0219i \u00een magazine.<\/p>\n\n\n\n
Le vedeai acolo, prin te miri ce cotloane, \u0219i nu se putea s\u0103 nu-\u021bi st\u00e2rneasc\u0103 revolta.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Lucian! spunea profesoara de rom\u00e2n\u0103, st\u00e2nd \u00een picioare \u00eend\u0103r\u0103tul catedrei, dup\u0103 ce pusese deoparte peste teancul al\u0103turat ultima lucrare comentat\u0103. Avea \u00eenaintea ei, pe catedr\u0103, dou\u0103 teancuri, unul \u00een dreapta, peste care tot pusese, pe m\u0103sur\u0103 ce le comenta, lucr\u0103rile de compunere pe teme liber alese, \u0219i altul \u00een st\u00e2nga, care se tot sub\u021biase p\u00e2n\u0103 ce nu mai r\u0103m\u0103seser\u0103 dec\u00e2t c\u00e2teva. \u2014 Lucian, trebuie s\u0103 recunosc c\u0103 e\u0219ti surpriza zilei! Prin ochelari, ochii ei \u00eel a\u021binteau cu o lic\u0103rire juc\u0103u\u0219\u0103, dar era greu de spus c\u00e2t din lic\u0103rirea aceea juc\u0103u\u0219\u0103 era \u00eenc\u00e2ntare \u0219i c\u00e2t repro\u0219. Ochii ei le con\u021bineau pe am\u00e2ndou\u0103. \u2014 Fii bun \u0219i spune tare, cu gura ta, s\u0103 aud\u0103 toat\u0103 clasa, ce subiect \u021bi-ai ales.<\/p>\n\n\n\n
\u021ain\u00e2nd \u00een m\u00e2n\u0103 o lucrare, de bun\u0103 seam\u0103 a lui, Lucian se ridic\u0103 ezitant \u0219i recunoscu cu nesiguran\u021b\u0103 \u00een voce:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Despre manechine.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2teva chicoteli r\u0103zle\u021be se f\u0103cur\u0103 auzite \u00een clas\u0103. Cu siguran\u021b\u0103 era mult mai pu\u021bin dec\u00e2t corul dezaprobator la care se a\u0219teptase, poate, doamna de rom\u00e2n\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ce fel de manechine? insist\u0103 ea \u0219i continu\u0103 s\u0103-l fixeze pe Lucian cu un interes ambiguu. Lic\u0103rirea de repro\u0219 din ochii ei c\u00e2\u0219tiga teren \u00een dauna celei de \u00eenc\u00e2ntare.<\/p>\n\n\n\n
De fapt, era greu de \u00een\u021beles sensul \u00eentreb\u0103rii. Ce fel de manechine?… \u00cembr\u0103cate sau goale? Frumoase sau ur\u00e2te? Masculine sau feminine? Trebuia s\u0103-i ghice\u0219ti g\u00e2ndul, dar… Lucian \u00ee\u0219i aminti de manechinele abandonate \u00een pozi\u021bii grote\u0219ti prin cotloanele depozitelor, goale. Dar doamna de rom\u00e2n\u0103 cu siguran\u021b\u0103 nu le v\u0103zuse \u0219i, deci, sensul \u00eentreb\u0103rii nu putea fi dec\u00e2t unul singur. A\u0219a c\u0103 Lucian r\u0103spunse \u00een chip logic:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Despre cele din vitrine.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Lucian, schimb\u0103 tonul doamna de rom\u00e2n\u0103, e adev\u0103rat c\u0103 v-am l\u0103sat s\u0103 v\u0103 alege\u021bi liber subiectul compunerii. Crede-m\u0103 c\u0103 \u00een ziua de azi asta se cheam\u0103 favoare. Dar nu cred c\u0103 trebuie s\u0103 abuzezi de libertate. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t e at\u00e2t de rar\u0103. Eu, de pild\u0103, pot s\u0103 presupun c\u0103 \u021bi-ai ales subiectul manechine numai cu scopul de a m\u0103 persifla.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen clas\u0103 nu se f\u0103cu auzit\u0103 nicio \u0219oapt\u0103, de parc\u0103 to\u021bi cuno\u0219teau sensul verbului \u201ea persifla\u201d.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ca s\u0103-mi demonstrezi c\u0103 gre\u0219esc, continu\u0103 doamna de rom\u00e2n\u0103. Spune-mi, te rog, exist\u0103 vreun motiv anume care te-a f\u0103cut s\u0103 scrii despre manechine?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Odat\u0103, demult, spuse Lucian \u00eentr-un acces de sinceritate \u0219i pentru c\u0103 i se p\u0103ru c\u0103 situa\u021bia i-o cere, m-am speriat de un manechin \u0219i n-am vrut s\u0103 intru cu mama \u00eentr-un magazin.<\/p>\n\n\n\n
De data asta, cuvintele lui st\u00e2rnir\u0103 \u00een clas\u0103 un val de rumoare.<\/p>\n\n\n\n
Prin ochelari, interesul din ochii profesoarei deveni vizibil \u0219i lic\u0103rirea de simpatie o domin\u0103 pe cea de repro\u0219.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Chiar a\u0219a? Te-ai speriat \u00een a\u0219a hal de un simplu manechin \u00eenc\u00e2t ai refuzat s\u0103 intri? Poate cu alt\u0103 ocazie ai s\u0103 ne explici ce anume te-a speriat la manechinul acela de care spui. \u00centr-o alt\u0103 lucrare, dac\u0103 am s\u0103 v\u0103 mai cer una cu subiect liber ales… Totu\u0219i, Lucian, \u00een lucrarea ta nu la\u0219i \u00een niciun chip s\u0103 se \u00een\u021beleag\u0103 c\u0103 \u021bi-e team\u0103… sau, m\u0103 rog, c\u0103 \u021bi-a fost<\/em> team\u0103 de manechine. Dimpotriv\u0103, se desprinde din cele scrise de tine un fel de revolt\u0103 \u00eempotriva manechinelor. Sau hai s\u0103-i zicem mai cur\u00e2nd dezaprobare. De ce, Lucian? Ce te face s\u0103 fii pornit \u00eempotriva lor?<\/p>\n\n\n\n \u2014 Pentru c\u0103 sunt ur\u00e2te.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Mai ur\u00e2te dec\u00e2t cele de care \u00ee\u021bi aminte\u0219ti din primii ani ai copil\u0103riei?<\/p>\n\n\n\n \u00cen acest moment, Bobe Prostu\u2019 se repezi cu gura \u0219i, pref\u0103c\u00e2ndu-se interesat de manechine, \u00ee\u0219i confirm\u0103 avid reputa\u021bia de m\u0103sc\u0103rici al clasei \u00eentreb\u00e2nd cu verv\u0103 de mahalagiu:<\/p>\n\n\n\n \u2014 E adev\u0103rat, doamn\u0103, c\u0103 pe vremuri manechinele purtau chilo\u021bi \u0219i sutien? Par\u0103 cu \u00eendem\u00e2nare \u0219i se feri de ghion\u021bii \u0219i de scatoalcele venite dinspre cei ce st\u0103teau \u00een b\u0103ncile din jurul s\u0103u \u0219i reu\u0219i s\u0103 strecoare cu aceea\u0219i obr\u0103znicie: \u2014 Adic\u0103 vreau s\u0103 spun c\u0103 afar\u0103 de chilo\u021bi \u0219i sutien n-aveau nimic pe ele?<\/p>\n\n\n\n Lucian avu ocazia s\u0103 aprecieze calmul profesoarei de rom\u00e2n\u0103 care, ignor\u00e2nd olimpian vacarmul st\u00e2rnit \u00een clas\u0103 \u0219i ignor\u00e2ndu-l pe Bobe Prostu\u2019 \u00eensu\u0219i, i se adres\u0103 \u00een continuare lui Lucian \u0219i \u00eel \u00eentreb\u0103:<\/p>\n\n\n\n \u2014 De ce g\u0103se\u0219ti c\u0103 sunt ur\u00e2te manechinele din vitrine, drag\u0103 Lucian?<\/p>\n\n\n\n Dar era at\u00e2t de evident c\u0103 manechinele ciunge \u0219i oloage puteau descuraja cump\u0103r\u0103torii! E drept, clientul, f\u0103c\u00e2nd abstrac\u021bie de hido\u0219enia manechinului, \u00ee\u0219i f\u0103cea, poate, o idee, chiar \u0219i cu asemenea manechine, de cum putea s\u0103-i vin\u0103 \u00eembr\u0103c\u0103mintea pe care \u0219i-ar fi dorit s\u0103 o cumpere. \u0218i totu\u0219i. C\u00e2nd vezi asemenea orori nu po\u021bi s\u0103 nu te cutremuri. Poate c\u0103 adul\u021bii s-au obi\u0219nuit cu multe, mai ales dup\u0103 ororile din ultimii ani. Dar copiii? Nimeni nu trebuia oare s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 la ei? Sau poate se r\u0103sp\u00e2ndise p\u0103rerea c\u0103, dac\u0103 copiii au fost p\u00e2n\u0103 acum cru\u021ba\u021bi \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103, s\u0103 zicem, de orori, ar fi acum o bun\u0103 ocazie s\u0103 se obi\u0219nuiasc\u0103 cu ele? Dac\u0103 nu altfel, m\u0103car \u00een vitrinele magazinelor? Fiindc\u0103 a\u0219a e via\u021ba, plin\u0103 de orori?<\/p>\n\n\n\n R\u0103spunsul era, desigur:<\/p>\n\n\n\n \u2014 Nu, nicidecum. Pentru copii ororile nu trebuie s\u0103 devin\u0103 \u00een niciun caz parte din via\u021ba cotidian\u0103. Pentru nimeni nu trebuie s\u0103 devin\u0103. Cu asta suntem cu to\u021bii de acord. Cred c\u0103 \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103 istoria ne-a servit destule lec\u021bii dureroase. Dar poate v\u0103 aminti\u021bi, de\u0219i cu siguran\u021b\u0103 era\u021bi mici pe vremea aceea, c\u0103 de multe ori manechinele feminine erau \u00eembr\u0103cate doar \u00een chilo\u021bi \u0219i sutien. S\u0103 avem \u00eens\u0103 un dram de decen\u021b\u0103! Totu\u0219i chilo\u021bii sunt chilo\u021bi \u0219i nu-i expui \u00een public. Nici m\u0103car pe un manechin. Nu numai c\u0103-i o chestie intim\u0103, dar la ce bun s\u0103 \u00eencurajezi estetica lenjeriei intime? Pentru seduc\u021bie? Un manechin prea seduc\u0103tor, cum erau pe vremuri, ar putea s\u0103 \u00eencurajeze frivolitatea, nu? Asta le trebuie lor? Copiii no\u0219tri nu trebuie s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een frivolitate. \u0218i nici cei mari, la urma urmei. \u00cembr\u0103c\u0103mintea e menit\u0103 s\u0103 ascund\u0103 goliciunea \u0219i s\u0103 permit\u0103 min\u021bii s\u0103 se concentreze asupra a ceea ce este cu adev\u0103rat important \u0219i constructiv \u00een via\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n Nu sunt to\u021bi de p\u0103rerea dumneavoastr\u0103, doamn\u0103. Iat\u0103, eu am v\u0103zut \u00een vitrina unei croitorii din apropiere un cartona\u0219 pe care st\u0103tea scris cam a\u0219a, dac\u0103 \u00eei amintesc bine: E adev\u0103rat c\u0103 haina face pe om. \u0218i totu\u0219i omul face haina!<\/em> Ca s\u0103 v\u0103 spun drept, m-a amuzat \u00eentr-un fel. Chiar \u0219i \u00een aceste vremuri tulburi, iat\u0103 c\u0103 exist\u0103 croitori cu sim\u021bul umorului, care se g\u00e2ndesc cum s\u0103-\u0219i atrag\u0103 clien\u021bii. \u0218i cu ce pot s\u0103-i atrag\u0103 dac\u0103 nu promi\u021b\u00e2ndu-le ve\u0219minte elegante? F\u0103cute cu m\u00e2na lor<\/em>. Croitorii doresc s\u0103 le ofere clien\u021bilor mai mult dec\u00e2t haine de gata.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Nu v\u0103d de ce ar trebui s\u0103 fim \u00eempotriva hainelor de gata. A cump\u0103ra haine de gata \u00eenseamn\u0103 a economisi timp. S\u0103 ne g\u00e2ndim numai de c\u00e2te ori e nevoit cet\u0103\u021beanul s\u0103 se duc\u0103 la croitor pentru probe. Ca s\u0103 nu mai vorbim de pre\u021buri. \u0218i apoi, de ce s\u0103 consider\u0103m c\u0103 vremurile sunt tulburi? Le judec\u0103m oare dup\u0103 manechine? La drept vorbind, manechinele nici n-au disp\u0103rut, dec\u00e2t doar c\u0103 nu mai sunt dezm\u0103\u021bate ca alt\u0103dat\u0103.<\/p>\n\n\n\n Dezm\u0103\u021bate, a! nu, \u00een niciun caz. Iat\u0103, copiii-manechine erau \u00eembr\u0103ca\u021bi din cap p\u00e2n\u0103-n picioare, \u0219i chiar \u0219i b\u0103ie\u021bei \u00een uniforme \u0219colare, cu pantaloni lungi \u0219i h\u0103inu\u021be \u00eencheiate la to\u021bi nasturii, din stof\u0103 bleumarin, probabil aspr\u0103 la atingere, cu ochi alba\u0219tri, picta\u021bi, z\u00e2mbeau f\u0103r\u0103 str\u0103lucire, cu buze decolorate. De sub cozorocul \u0219epcilor \u0219colare se i\u021beau bretoane negre-negre, linse \u0219i \u021bepoase. Toat\u0103 vitrina cu manechine era o combina\u021bie de materiale simple \u2013 bleumarin, alb, pepit. Mult prea pu\u021bin colorate. O gam\u0103 \u00eengust\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u00cen vitrin\u0103, \u00een spatele lui Lucian, siluetele altor privitori se reflectau \u00eempreun\u0103 cu strada ca fundal translucid-\u00eentunecat \u0219i chiar mobil pe ici, pe colo. Sim\u021burile capteaz\u0103 enorm de multe lucruri din ceea ce ne \u00eenconjoar\u0103. Din ce \u00een ce mai multe. \u00centr-adev\u0103r, uneori e de-ajuns ca un singur curios s\u0103 se opreasc\u0103 la o vitrin\u0103, chiar dac\u0103 dincolo de sticl\u0103 nu-i mare lucru de v\u0103zut, c\u0103 numaidec\u00e2t i se al\u0103tur\u0103 al\u021bi c\u00e2\u021biva curio\u0219i, care nici m\u0103car nu sunt siguri de ce s-au oprit acolo.<\/p>\n\n\n\n \u0218i c\u00e2t de pu\u021bin \u00ee\u021bi trebuie ca s\u0103-\u021bi dai seama c\u0103 cineva, o femeie, merit\u0103 aten\u021bie \u2013 doar un simplu contur \u0219i chiar mai pu\u021bin dec\u00e2t un contur \u00eentreg: doar o linie oval\u0103 a obrazului, conturul unei bucle, a c\u0103rei culoare nici n-o po\u021bi deslu\u0219i reflectat\u0103 \u00een sticla vitrinei, care este o oglind\u0103 imperfect\u0103. \u0218i chiar de-ar fi o oglind\u0103 perfect\u0103, tot te po\u021bi \u00een\u0219ela. De pild\u0103, privite din spate, unele femei au siluete adolescentine, chiar \u0219i la patruzeci \u0219i mai bine de ani. Nu \u0219i prospe\u021bimea pielii, desigur. A\u0219a c\u0103 r\u0103sucirea uneia din acele femei cu fa\u021ba poate fi o dezam\u0103gire. Alteori \u00eens\u0103 nu-i a\u0219a. Nici vorb\u0103 de dezam\u0103gire.<\/p>\n\n\n\n Lucian se \u00eentoarse \u0219i observ\u0103 o femeie t\u00e2n\u0103r\u0103 \u0219i \u00eenalt\u0103 aproape c\u00e2t el \u00eendep\u0103rt\u00e2ndu-se agale \u00een lungul trotuarului, f\u0103r\u0103 s\u0103-i dea nicio aten\u021bie, dup\u0103 ce o z\u0103rise, era sigur, privind timp de c\u00e2teva secunde, dind\u0103r\u0103tul s\u0103u, vitrina. Avea o siluet\u0103 f\u0103r\u0103 cusur. O fust\u0103 de doc oliv-cenu\u0219iu, chiar dac\u0103 f\u0103cea c\u00e2teva cute, datorit\u0103 rigidit\u0103\u021bii materialului sau poate datorit\u0103 unei croieli imperfecte, peste rotunjimile feselor \u0219i ale \u0219oldurilor. Dumnezeule, ce fel de goliciune ascundea?<\/p>\n\n\n\n Lucian o urm\u0103ri o bucat\u0103 de drum. Gambe perfecte, o piele mat\u0103, de o netezime des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103. De multe ori ochiul se pricepe s\u0103 pip\u0103ie la fel de bine ca degetele. Gambele se mi\u0219c\u0103 suple \u0219i pline de for\u021b\u0103, p\u0103\u0219esc f\u0103r\u0103 o destina\u021bie precis\u0103 de-a lungul trotuarului, sub domina\u021bia \u0219oldurilor cu mi\u0219c\u0103ri leg\u0103nate \u0219i degajate, dar chiar \u0219i-a\u0219a, chiar \u0219i cei c\u00e2\u021biva pa\u0219i pe care \u00eei fac gambele pe drumul scurt dintre dou\u0103 vitrine par disputa\u021bi \u00eentre o voin\u021b\u0103 relaxat\u0103 \u0219i atrac\u021bia moderat\u0103 a vitrinelor. N-avem o destina\u021bie precis\u0103, spun gambele, dar facem ce vrem noi… Palma poate s\u0103 lunece \u00een sus m\u00e2ng\u00e2ind forma de fus a gambei, dar nu \u00een grab\u0103, ci savur\u00e2nd abia perceptibila umiditate a pielii, p\u00e2n\u0103 la tendonul proeminent din spatele genunchiului, care se vede \u0219i se simte plin de vigoare feminin\u0103, punte \u00eentre gamb\u0103 \u0219i coaps\u0103. De unde vine acea u\u0219oar\u0103 umiditate? La r\u0103d\u0103cina p\u0103rului de la ceaf\u0103, se simte \u0219i acolo, mai palpabil\u0103 dec\u00e2t oriunde, sub c\u0103ldura p\u0103rului r\u0103sfirat pe pern\u0103, \u0219i la t\u00e2mple, unde firele de p\u0103r chiar s-au umezit la r\u0103d\u0103cin\u0103, mai deschise la culoare, acum c\u0103 respira\u021bia \u00eente\u021bit\u0103 se domole\u0219te l\u0103s\u00e2nd \u00een loc o sublim\u0103 epuizare. Capul ei se r\u0103suce\u0219te vl\u0103guit, at\u00e2t c\u00e2t are loc, pe pern\u0103 spre el p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd pometul obrazului i se reazem\u0103 u\u0219or de latura capului s\u0103u c\u0103zut din \u0219i \u00een paradis, vl\u0103guit \u0219i el, peste um\u0103rul ei, ba chiar dincolo de el.<\/p>\n\n\n\n \u2014 De ce e pl\u0103cerea at\u00e2t de mare, Lucian?… Sau totul nu-i dec\u00e2t o aiureal\u0103?<\/p>\n\n\n\n Vocea ei avea deta\u0219area \u0219i moliciunea transei.<\/p>\n\n\n\n Se minuna \u0219i ea de propria ei pl\u0103cere \u0219i recuno\u0219tea implicit, cu onestitate, c\u0103 n-are prea mult\u0103 experien\u021b\u0103. Pielea fin\u0103 \u0219i u\u0219or jilav\u0103 la r\u0103d\u0103cina p\u0103rului ei de la ceaf\u0103 se zv\u00e2nta \u00eencetul cu \u00eencetul. Se zv\u00e2nta de fiecare dat\u0103 dup\u0103 ce trupurile lor de desprindeau unul dintr-altul \u0219i m\u00e2na fiec\u0103ruia dintre ei c\u0103dea \u00eentins\u0103 \u0219i vl\u0103guit\u0103 cu \u00eencheietura peste marginea patului.<\/p>\n\n\n\n Dar de ce trebuia s\u0103 ai experien\u021b\u0103? Pentru ce? \u00cencotro s\u0103 alergi ca ie\u0219it din min\u021bi o via\u021b\u0103 \u00eentreag\u0103 \u0219i s\u0103 vezi cum al\u021bii fac o tragedie din faptul c\u0103 nu li se deschid destule por\u021bi ici \u0219i colo, s\u0103 fie primi\u021bi cu fastul care consider\u0103 ei c\u0103 li se cuvine? Sau c\u0103 ei \u00een\u0219i\u0219i nu \u0219tiu s\u0103 fie destul de st\u0103ruitori s\u0103 bat\u0103 c\u00e2t trebuie \u0219i unde trebuie? B\u0103rba\u021bi n\u0103t\u00e2ngi. Multe alte por\u021bi, c-un pic de noroc, se puteau deschide… S\u0103 te pr\u0103bu\u0219e\u0219ti la por\u021bile cet\u0103\u021bii \u2013 \u00eenvins, cic\u0103?… Ante portas<\/em>…<\/p>\n\n\n\n P\u0103catele de care am sc\u0103pat sunt cele pe care trebuia s\u0103 le s\u0103v\u00e2r\u0219im, dar nu le-am s\u0103v\u00e2r\u0219it<\/em>. O bluz\u0103 pus\u0103 peste piept n-are nicio leg\u0103tur\u0103 cu formele torsului, nu \u0219tii dec\u00e2t cu aproxima\u021bie c\u00e2t de tare se \u00eentinde peste s\u00e2ni \u0219i, deci, c\u00e2t e de provocatoare, \u0219i de fapt nu \u0219tii nici cum func\u021bioneaz\u0103 codul culorii. Dar a \u021bine \u00een dreptul pieptului o bluz\u0103 at\u00e2rn\u00e2nd \u0219i, \u00een dreptul corpului \u00eentreg, o rochie devine pe nesim\u021bite un gest de feminitate prin el \u00eensu\u0219i<\/em>, nu fiindc\u0103 ar fi neap\u0103rat relevant \u00een privin\u021ba potrivirii obiectului de cump\u0103rat. Simplu obiect vestimentar, menit s\u0103 dureze un an… sau zece… Sau s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 s\u0103 zac\u0103 pentru totdeauna \u00een \u0219ifonier dac\u0103 vremea lui a trecut f\u0103r\u0103 s\u0103 fi venit vreodat\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Proz\u0103 de Paul Tumanian<\/p>\n","protected":false},"author":304,"featured_media":9664,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[1974,1996,47],"coauthors":[1995],"class_list":["post-9665","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","tag-nr-10-2023","tag-paul-tumanian","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/01\/Paul-Tumanian-2017_sfert.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9665","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/304"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9665"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9665\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9668,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9665\/revisions\/9668"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9664"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9665"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9665"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9665"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=9665"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}