{"id":9656,"date":"2024-01-18T11:18:20","date_gmt":"2024-01-18T08:18:20","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=9656"},"modified":"2024-01-21T11:38:07","modified_gmt":"2024-01-21T08:38:07","slug":"au-trecutul-nu-ni-i-mare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=9656","title":{"rendered":"\u201eAu trecutul nu ni-i mare?\u201d"},"content":{"rendered":"\n

Dar c\u00e2nd ie\u0219eam din vila Ponizil, cu mersul meu greoi \u0219i g\u00e2rbovit, de\u0219i \u00eemi doream salturi de ghepard, ca s\u0103 merg la redac\u021bie la S\u0103pt\u0103m\u00e2na<\/em>, c\u0103ram \u00een spate, nev\u0103zut, un turn de armament \u0219i-n m\u00e2inile mele \u00eenv\u0103\u021bate cu scrisul mitraliera cuvintelor, ca s\u0103-mi secer du\u0219manii.<\/p>\n\n\n\n

Vila Ponizil, casa mea primit\u0103 de la Gheorghe Maurer, o cas\u0103 na\u021bionalizat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Cine a fost Maria Ponizil, femeia care i-a comandat arhitectului transformarea unei case de o sut\u0103 de metri p\u0103tra\u021bi \u00eentr-o vil\u0103 de \u0219ase sute de metri p\u0103tra\u021bi, adev\u0103rat palat? N-am g\u0103sit nimic referitor la ea, niciun document care s\u0103-i ateste existen\u021ba \u0219i s\u0103-i dezv\u0103luie biografia, \u00een afara actului de proprietate, unde semneaz\u0103 cite\u021b, caligrafic, cu litere perfect conturate, \u00eenguste \u0219i \u00eenalte, u\u0219or \u00eenclinate spre dreapta. Am scotocit casa, poate g\u0103sesc vreun cuf\u0103r vechi cu manuscrise, vreun scrin, un biblioraft cu acte, vreun obiect c\u00e2t de ne\u00eensemnat, care s\u0103-mi dea hran\u0103 imagina\u021biei \u0219i, dac\u0103 nu voi afla nimic despre femeie, s\u0103 mi-o pot \u00eenchipui, \u00een acest joc al fiin\u021bei noastre dornice s\u0103 dezlege ne\u00eencetat mistere. Probabil c\u0103, \u00eenainte ca vila s\u0103 intre \u00een posesia noastr\u0103, a mea \u0219i a celorlal\u021bi locatari, p\u00e2n\u0103 s\u0103 devin\u0103 \u00eentreag\u0103 a mea, muncitorii ce au renovat-o au \u00eenl\u0103turat orice urm\u0103 a vechiului proprietar. A\u0219a c\u0103 nu aveam ce face dec\u00e2t, st\u00e2nd \u00een nop\u021bi de decembrie la parterul casei, \u00een clar-obscur, cu Tomy l\u00e2ng\u0103 mine, s\u0103-i creez doamnei Ponizil biografii feerice. \u00cen una dintre ele era o rafinat\u0103 degust\u0103toare de lichioruri colorate, scria poezii pe coli roz cu un toc cu peni\u021b\u0103 sub\u021bire, caligrafiate cu precizia unui gr\u0103m\u0103tic \u0219i, de \u00eendat\u0103 ce termina una, se apropia de \u0219emineu, f\u0103cea sul coala roz, \u00eei aprindea un cap\u0103t, o privea o vreme cum arde \u0219i apoi o arunca \u00een jar. P\u0103l\u0103laia crea atunci lumini \u0219i umbre ce \u00eentruchipau tot ce scrisese \u00een acea zi. Mi-a\u0219 arde \u0219i eu Princepele<\/em>, ca s\u0103 v\u0103d apoi \u00een odaie perindarea personajelor \u0219i monumentele arhitectonice \u0219i cerul \u021binutului \u00eenchipuit de mine, al Bucurescilor, cetate decadent\u0103, \u00een crepuscul, cotropit\u0103 de fluturi r\u0103u prevestitori. \u00cen alta, doamna Ponizil era o mare ghicitoare, ce str\u0103vedea prin aburii anticipa\u021biei, la fel de nebulos ca Pythia, viitorul \u0219i-l livra clien\u021bilor ei, prin\u021bi \u0219i regine, sub forma unor cimilituri la fel de dificil de descifrat ca \u0219aradele Sfinxului. A devenit putred de bogat\u0103 \u00een urma acestei \u00eendeletniciri ce oferea speran\u021be \u00eendr\u0103gosti\u021bilor \u0219i suferinzilor. Sau mi-o \u00eenchipuiam ca pe-o doamn\u0103 de-o milostenie ocrotitoare, ori dimpotriv\u0103, ca pe-o dezinvolt\u0103 impostoare sentimental\u0103 ce ruina duci \u0219i prin\u021bi, f\u0103c\u00e2nd din ei sinuciga\u0219i, c\u0103ci cine o iubea nu mai putea s\u0103 iubeasc\u0103 o alt\u0103 femeie \u0219i nici nu putea s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 f\u0103r\u0103 ea. Disp\u0103rea cu nestematele, br\u0103\u021b\u0103rile cu diamante, inelele cu rubelite \u0219i safire \u0219i salbele de perle d\u0103ruite de ei, \u00eendr\u0103gosti\u021bi cu dezn\u0103dejde. Ore \u00een \u0219ir, zile \u00een \u0219ir, s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, ani m-am tot g\u00e2ndit la doamna misterioas\u0103, doamna Maria Ponizil. Era Femeia. C\u0103ci tr\u0103ind \u00een mediul Cu\u021baridei, m-am ales cu mentalitatea abject\u0103, grosier\u0103, a brutelor, dispre\u021buind femeile \u0219i v\u0103z\u00e2nd \u00een ele f\u0103pturi inferioare, subumane, mai pornite c\u0103tre tr\u0103d\u0103ri dec\u00e2t spre iubire. Ce-mi r\u0103m\u00e2nea dec\u00e2t femeia ideal\u0103, creat\u0103 \u00een cutele creierului meu, \u00eentre emisferele cerebrale, ca un arc dintre dou\u0103 sfere \u00eenc\u0103rcate electric, ca \u00eentr-o ma\u0219in\u0103rie electrostatic\u0103 Van der Graaff. Tot o fantom\u0103, femeia ideal\u0103, \u0219i mi-am spus c\u0103 am fost condamnat, ca a doua ursire, s\u0103 vie\u021buiesc \u00eentre f\u0103pturi imaginare, prima fiind s\u0103 fiu scriitor. Figurilor de stil \u0219i fiin\u021belor fictive li se ad\u0103ugau stafiile n\u0103lucirilor mele. Dar cum s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti scriind dac\u0103 nu-i dai min\u021bii \u00eenvoirea de-a pribegi pe unde vrea?  <\/p>\n\n\n\n

\u0218i o l\u0103sam s\u0103 r\u0103t\u0103ceasc\u0103, dar \u00een vremea asta \u0219i ac\u021bionam. Nu po\u021bi fi vis\u0103tor p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t \u00eentr-o lume smintit\u0103, gata s\u0103 te castreze. Vedeam \u00een jur, \u00eenfrigurat, du\u0219mani. Tr\u0103d\u0103tori fugi\u021bi din \u021bar\u0103 mai ales. \u0218i alte janghinele. Celor din\u0103untru le veneam u\u0219or de hac. Securitatea, S\u0103pt\u0103m\u00e2na<\/em>, voie bun\u0103, b\u0103ie\u021bi, \u00eei cic\u0103leam fierbinte \u0219i-i certam \u0219i-i bombardam cu emana\u021biile geniale ale Conduc\u0103torului, \u00eei pip\u0103iam la fund ca pe cocote, \u00eei fr\u0103m\u00e2ntam \u0219i-i fezandam. Na, c\u0103 iar m\u0103 iau cu g\u00e2ndul zbur\u0103tor aiurea, iar asta numai din adora\u021bia, din idolatrizarea cuvintelor. Vadim e \u0219i el tare \u00een polemic\u0103, dar scuip\u0103 sud\u0103lmi grele. L-am temperat, l-am educat. \u00cemi este ca un fiu. \u201eNu \u00eenjuri niciodat\u0103, \u0103sta e un principiu. Ai dosare, dai fapte. Dest\u0103inuiri ale vie\u021bii lor sunt de ajuns. Dac\u0103 nu, scrie a\u0219a \u00eenc\u00e2t orice sminteal\u0103 ai spus despre du\u0219man s\u0103 par\u0103 verosimil\u0103 \u0219i, dac\u0103 ai umor, st\u00e2rne\u0219te r\u00e2sul cititorilor, reduc\u00e2nd la ridicol adversarii.\u201d \u201ePamfletul f\u0103r\u0103 \u00eenjur\u0103turi este arma timidului\u201d, mi-a spus Vadim \u0219i mi-a \u00eenchis gura. El \u00eenjura de mama focului din fleanc\u0103, totu\u0219i mi-a urmat sfatul \u00een\u021belept \u0219i pe h\u00e2rtie nu dep\u0103\u0219ea m\u0103sura, era doar mi\u0219tocar. Fereasc\u0103 \u00eens\u0103 Dumnezeu s\u0103-i fii du\u0219man \u0219i s\u0103-i apari \u00een cale. Sud\u0103lmi grele, de l-ar fi siderat pe Gore Pirgu. Nici la adun\u0103ri electorale nu se ab\u021bine, de\u0219i azi vehemen\u021ba \u00ee\u021bi aduce du\u0219mani. Asta e democra\u021bia, s-au format purcoi de tabere, fiecare cu credin\u021ba ei. Pe vremuri erau numai dou\u0103: conduc\u0103torii cei huli\u021bi \u0219i noi, poporul hulitor. Totul era clar pe atunci. Acum nu po\u021bi mul\u021bumi prea mul\u021bi oameni, cei ce g\u00e2ndesc ca tine sunt pu\u021bini. Caut s\u0103-l moderez, dar Vadim abia a\u0219teapt\u0103 s\u0103 pun\u0103 m\u00e2na pe un megafon \u0219i-l m\u00e2nuie\u0219te ca pe-o mitralier\u0103 cu gloan\u021be explozive. \u00ce\u0219i strig\u0103, de parc\u0103 ar l\u0103tra un dul\u0103u gras, oc\u0103rile \u0219i \u00eenfier\u0103rile \u0219i-amenin\u021b\u0103rile cu p\u00e2rnaia \u0219i moartea. Altfel, este plin de idei, orator iscusit, pe deasupra e \u0219i tob\u0103 de carte. \u0218tie tot despre partide \u0219i politic\u0103 \u0219i, peste-un veac, discursurile lui vor fi vestite ca filipicele lui Cicero \u0219i Demostene. Peste-un veac? Da, prezentul e mereu cuprins de febr\u0103, speran\u021bele ne stau \u00een viitor. Nu degeaba i se spune \u201eTribunul\u201d, supranumele nu-i a\u0219a b\u0103\u0219c\u0103lios cum s-ar vrea. C\u00e2nd se strop\u0219ea, mi-era team\u0103 c\u0103 pierdem din aleg\u0103tori, dar, nu, cu figurile sale de electrocutat avea priz\u0103 la public, avem electori seto\u0219i de s\u00e2nge. La ziar scrie calm, calculat, dup\u0103 cum l-am sf\u0103tuit, inteligent \u0219i are un har de a jigni de m\u0103 \u00eentrece \u0219i pe mine. Avem \u00een noi ceva nazist, dar nimeni nu ne-a acuzat, pentru c\u0103 poate fi \u0219i ceau\u0219ism. De vin\u0103 pentru toate relele erau, \u00een discursurile noastre, evreii \u0219i \u021biganii. Era de ajuns s\u0103 ne pi\u0219te careva, c\u0103 pe dat\u0103 \u00eel f\u0103ceam \u021bigan. Le ar\u0103tam rom\u00e2nilor c\u0103 evreii \u0219i \u021biganii ne conduc, v\u0103 l\u0103sa\u021bi condu\u0219i de \u021bigani? \u00cei instigam \u0219i-i a\u021b\u00e2\u021bam, degeaba, rom\u00e2nii sunt blegi. Dar oare Vadim \u0219i-ar onora amenin\u021b\u0103rile dac\u0103 ar ajunge Pre\u0219edinte? Ar t\u0103ia \u0219i-ar sp\u00e2nzura, a\u0219a cum profereaz\u0103?<\/p>\n\n\n\n

\u00cen \u021bar\u0103 controlam menajeria pe vremea comunismului. Mai greu era cu in\u0219ii de afar\u0103, lipi\u021bi de \u201eEuropa liber\u0103\u201d. \u201eCu \u0103\u0219tia, i-am spus lui Vadim, po\u021bi vorbi la telefon \u0219i le po\u021bi spune ce \u00ee\u021bi vine la gur\u0103. \u00cei blestemi, \u00eei acuzi, \u00eei \u00eenjuri cu sud\u0103lmi ap\u0103sate, dar, mai ales, \u00eei amenin\u021bi. Spune-le c\u0103 le trimi\u021bi securi\u0219tii s\u0103-i ucid\u0103 \u0219i s\u0103 par\u0103 un accident \u0219i c\u0103 vor avea grij\u0103 \u0219i de familia lor.\u201d Nu aveau de unde s\u0103 \u0219tie c\u0103 securi\u0219tii nu stau la cheremul nostru. Mai blufam \u0219i noi. Amenin\u021b\u0103rile \u00eei \u00eengrozeau \u0219i o l\u0103sau mai moale. Altfel, se lansau \u00een ditirambe \u0219i se \u00eent\u0103r\u00e2tau \u00eempotriva partidului \u0219i a conduc\u0103torului \u0219i a or\u00e2nduirii, iar eu eram Ap\u0103r\u0103torul Patriei. Mi-am dat seama, mai vorbind cu unul \u0219i cu altul, c\u0103 erau convin\u0219i de ce spun. \u00cen sinea mea le d\u0103deam dreptate, de c\u00e2te ori nu am visat c\u0103 fug \u00een Occident, dar \u0219tiam c\u0103 acolo nu umbl\u0103 c\u00e2inii cu colaci \u00een coad\u0103, ca pe la noi, dac\u0103 \u0219tii pe ce drumuri s-o iei. Voiam s\u0103 par loial conduc\u0103torului \u0219i le demontam ideile cu teorii injuste, eficace \u00eens\u0103. Asta e tehnica atunci c\u00e2nd vrei s\u0103 desfiin\u021bezi pe cineva. Dac\u0103 vrei s\u0103 convingi ra\u021bional, \u021bi se r\u00e2de \u00een nas \u0219i n-ai spor. Eu \u00eei \u0219ocam. Du\u0219manul meu are br\u00e2nz\u0103 \u00een craniu, a\u0219a \u00eemi spuneam ca s\u0103 cap\u0103t curaj, de aceea vorbele lui put.<\/p>\n\n\n\n

Uite cum sunt: pe-o parte \u00eenger, pe alta drac. \u00cenger al prozei, drac al societ\u0103\u021bii.<\/p>\n\n\n\n

M\u0103 \u00eentrebam uneori ce-a\u0219 face dac\u0103, st\u00e2nd la Cap\u0219a la un vin de vinotec\u0103, l-a\u0219 vedea pe Nicolae Manolescu, unul dintre mu\u0219teriii mei la h\u0103r\u021buieli, intr\u00e2nd? I-a\u0219 striga, oare: \u201eSalutare, domnule Manolescu, veni\u021bi s\u0103 ciocnim un pahar!\u201d, adic\u0103 i-a\u0219 vorbi ca unui bun prieten? S-au l-a\u0219 privi ca taurul \u00eenfuriat, l\u0103s\u00e2nd capul \u00een jos \u0219i arunc\u00e2nd c\u0103ut\u0103tura-mi crunt\u0103 pe sub spr\u00e2ncenele r\u0103rite? Dar \u0219tiu ce sim\u021b\u0103minte am. Nu sunt o pung\u0103 de venin, nu sunt burduf de ur\u0103, nu port r\u00e2c\u0103, nu am resentimente. Pe omul r\u0103u \u00eel recuno\u0219ti dup\u0103 spr\u00e2ncene, le are groase \u0219i stufoase, ace\u0219tia sunt aprigi, s\u00e2ngero\u0219i. Da, l-a\u0219 chema la masa mea ca pe un prieten. \u0218i sunt curios cum ar r\u0103spunde. Ar z\u00e2mbi, ar refuza politicos \u0219i-n g\u00e2nd ar zice-un \u201edu-te-n m\u0103-ta!\u201d, sau ar veni, bucuros, ca \u0219i c\u00e2nd ar re\u00eent\u00e2lni un vechi amic? Nu-mi pot dec\u00e2t \u00eenchipui, altfel n-avem acelea\u0219i drumuri, ca s\u0103 ne \u00eent\u00e2lnim.   <\/p>\n\n\n\n

Dup\u0103 Ianus<\/em> ce va urma? M\u0103 g\u00e2ndesc s\u0103 scriu un nou roman, dar literatura a devenit cu mult mai dificil\u0103 azi. Proiectasem eu un roman\u021b, dar nu mai e valabil pentru timpul nostru. Pe atunci identificai u\u0219or \u201er\u0103ul\u201d \u0219i pentru tot poporul era acela\u0219i \u201er\u0103u\u201d, focalizat. Sufeream to\u021bi iarna de frig, Marga s-a \u0219i \u00eemboln\u0103vit. Mai to\u021bi oamenii \u00eendurau foamea. \u00centr-o zi vine un nepot de-al Marg\u0103i pe la noi cu prietena lui, era student \u00een primul an, de pu\u021bin timp venit \u00een Bucure\u0219ti. Era prin 1987, c\u00e2nd nu se mai g\u0103seau alimente. Eu aveam \u00een frigider ni\u0219te h\u0103lci de carne, tocmai le luasem de la cantina partidului \u0219i am pus de-un gr\u0103tar. \u0218i, dup\u0103 ce m\u00e2nc\u0103m \u0219i bem un vin, zic: \u201eUite ce pu\u021bin \u00eei trebuie unui om ca s\u0103 fie mul\u021bumit.\u201d \u0218i tinerii aceia au \u00een\u021beles pe dat\u0103 vorbele mele: d\u0103-ne, tovar\u0103\u0219e Ceau\u0219escu, c\u0103ldur\u0103, alimente, curent electric, ca s\u0103 avem lumin\u0103, ap\u0103 cald\u0103, ca s\u0103 putem face un du\u0219. C\u0103 nu cerem mare lucru, suntem u\u0219or de mul\u021bumit. \u0218i orice om din \u021bar\u0103 ar fi \u00een\u021beles acela\u0219i lucru. \u0218i c\u00e2nd scriai literatur\u0103, to\u021bi \u00een\u021belegeau ce spui. Pe c\u00e2nd azi nu ne mai \u00een\u021belegem \u00eentre noi, nu mai avem un numitor comun. Scriitorul observ\u0103 o realitate sau alta, pe c\u00e2nd posibilul cititor e st\u00e2rnit de alte realit\u0103\u021bi, se confrunt\u0103 cu alte probleme \u0219i nu-l intereseaz\u0103 ce scrii tu. Fiecare e preocupat de problemele lui, nu mai avem to\u021bi aceea\u0219i problem\u0103, comun\u0103, pentru c\u0103 nu mai tr\u0103im \u00een comunism. \u00ce\u021bi vor citi cartea doar acei cititori lovi\u021bi de acelea\u0219i necazuri ca \u0219i tine. De aceea presimt c\u0103 \u00een cur\u00e2nd se vor schimba \u0219i scriitorii, \u0219i cititorii, vor avea alt\u0103 mentalitate, iar romanele nu se vor mai vinde \u00een peste o sut\u0103 de mii de exemplare, ci \u00een sute sau poate zeci de exemplare. Cititorii se vor emancipa treptat \u0219i vor c\u0103uta acele c\u0103r\u021bi care s\u0103 le vorbeasc\u0103, despre via\u021ba noastr\u0103, \u00een chipul \u00eengeresc al \u00eenaltei posturi estetice. Cititorul se va rafina. Vom tr\u0103i \u0219i vom vedea. Suntem baia \u00een 1993. Dar ce roman \u00eemi proiectasem? Ac\u021biunea se petrece \u00een iad, unde dracii se confrunt\u0103 cu penuria de combustibil \u0219i nu pot \u021bine focul aprins sub cazane \u0219i sunt nevoi\u021bi s\u0103 fac\u0103 tot soiul de planific\u0103ri \u2013 cincinale, decenale. \u00cen vreme ce s\u0103rmanii os\u00e2ndi\u021bi sufer\u0103 de frig \u0219i \u00eentreab\u0103 \u0219i cer: pe c\u00e2nd c\u0103ldur\u0103 \u0219i la noi? Tinerii din ziua de azi n-ar pricepe nimic. Pentru cine s\u0103 mai scrii a\u0219a ceva? Sau cine \u0219tie, va veni o vreme a obiectelor vechi \u0219i se va na\u0219te \u0219i o literatur\u0103 vintage<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Dar mi se face somn, poate c\u0103 nu ar fi r\u0103u s\u0103 adorm. A\u0219 prefera s\u0103-mi amintesc via\u021ba mea \u00eentr-un vis liric, dec\u00e2t s-o g\u00e2ndesc. G\u00e2ndurile parc\u0103 nu au consisten\u021b\u0103, reduc via\u021ba la o schem\u0103 creionat\u0103 din \u00eent\u00e2mpl\u0103ri. \u0218i cred acum c\u0103 via\u021ba unui om nu este cea din lume, ci din ad\u00e2ncul lui poetic, via\u021ba se alc\u0103tuie\u0219te din tr\u0103iri. \u00cemi neg existen\u021ba terestr\u0103 \u0219i toate faptele \u0219i \u00eent\u00e2mpl\u0103rile, \u0219i nu-mi mai accept dec\u00e2t visele. Doar ce s-a pl\u0103m\u0103dit \u00een fantasmele mele e viu \u0219i-adev\u0103rat. Restul e o minciun\u0103 imens\u0103, ironie \u0219i fars\u0103 a zeilor. M\u0103 puteam na\u0219te \u00een alt\u0103 epoc\u0103 \u0219i via\u021ba-mi ar fi fost cu totul alta, dar via\u021ba mea l\u0103untric\u0103 era aceea\u0219i. Poate cu alt\u0103 anvergur\u0103, dac\u0103 nimeream un secol luminat, iar originea mea social\u0103 ar fi fost nobil\u0103. Dar sunt mul\u021bumit \u0219i a\u0219a, o vreme am scris, am oficiat acest sacerdo\u021biu, iat\u0103, am fost \u00eenvestit cu el de zei sau de moire. Poarta lini\u0219tii a\u0219 vrea s\u0103-mi deschid\u0103 calea spre \u00een\u0103l\u021bimi. A\u0219 vrea s\u0103 trec \u00een alt\u0103 lume, \u00een care sufletu-mi s\u0103 se r\u0103sfr\u00e2ng\u0103-n cer \u0219i-n \u00eengeri \u0219i prin aceast\u0103 oglindire s\u0103-mi dob\u00e2ndesc iertarea \u0219i s\u0103-mi vindec orbirea. Dar este cerul preg\u0103tit s\u0103 m\u0103 primeasc\u0103? Sunt \u00eengerii seto\u0219i s\u0103 m\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eze? Telefonul! Da, c\u00e2t eram s\u0103n\u0103tos \u0219i m\u0103 aflam acas\u0103, ridicam receptorul \u0219i sunam. Am ascultat \u021b\u00e2r\u00e2itul acela \u00eenfundat, venit parc\u0103 din alt\u0103 lume. Mi-a r\u0103spuns chiar el, Dumnezeu. Nu, nu Dumnezeu din ceruri, ci Dumitru Popescu, responsabil pe linie de partid cu scriitorii. \u201eMon cher, \u00eei spun uite-a\u0219a \u0219i a\u0219a. Au t\u0103b\u0103r\u00e2t pe mine, m\u0103 vor mort, m\u0103 fac plagiator \u0219i vor s\u0103 m\u0103 bat\u0103 cu mere putrede \u0219i m\u0103 lovesc cu toate infamiile ce pot fi scornite de-o minte diabolic\u0103, numai c\u0103 am omor\u00e2t-o pe mama nu-mi spun.\u201d \u201eMergem la Ceau\u0219escu\u201d, spune el. Da, era unul \u00een \u021bar\u0103 mai mare dec\u00e2t Dumnezeu. Zis \u0219i f\u0103cut, ne-am dus, ne-am sf\u0103tuit \u0219i-am f\u0103cut o scrisoare \u0219i-am dat-o la Rom\u00e2nia literar\u0103<\/em>. <\/p>\n\n\n\n

Am o p\u00e2cl\u0103 pe creier. O fi de la medicamente? Parc\u0103 n-ar fi mintea mea. Sper s\u0103-mi revin, aveam o memorie \u00een stare s\u0103 re\u021bin\u0103 am\u0103nunte \u0219i acum? Vagotonie. Dar \u0219tiu c\u0103 sunt puternic, c\u0103 aceste clipe parc\u0103 de ignoran\u021b\u0103 vor fi doar un r\u0103stimp \u0219i se vor \u0219terge \u0219i lumina g\u00e2ndului meu va \u021b\u00e2\u0219ni iar\u0103\u0219i biruitoare. A\u0219 vrea s\u0103-mi amintesc mai bine ce-am tr\u0103it. Bolile. Uite ce nenorociri pot aduce. Inima parc\u0103-mi tremur\u0103 \u0219i, cu ea, pieptul. M\u0103 simt sl\u0103bit, anemic. Cer \u00eenduplecare, dac\u0103 exist\u0103 zei \u00een cer, vreau s\u0103 fiu iar eu \u00eensumi. S\u0103 m\u0103 recunosc. Mie red\u0103-m\u0103, Doamne! Nu m-am rugat la tine, o fac acum. La ce m\u0103 g\u00e2ndeam?<\/p>\n\n\n\n

Ca s\u0103 nu lungim scandalul, pentru c\u0103 iubitului conduc\u0103tor nu-i pl\u0103cea agita\u021bia \u0219i cu at\u00e2t mai mult t\u0103r\u0103boiul scribilor, de\u0219i nu-i p\u0103sa de ei nici c\u00e2t negru sub unghie, am hot\u0103r\u00e2t c\u0103 trebuie s\u0103 scriu o depe\u0219\u0103. Le acorda, totu\u0219i, importan\u021b\u0103 scriitorilor, chiar dac\u0103 i se rupea de ei. Cine o s\u0103 le mai dea de acum \u00eenainte pre\u021buire c\u00e2nd l-au ucis? Da, am f\u0103cut, simplu, o scrisoare, la propunerea mea, de\u0219i g\u00e2ndeam o sanc\u021biune mai zdrav\u0103n\u0103 pentru du\u0219mani, ceva punitiv, o n\u0103past\u0103, o cazn\u0103, voiam s\u0103-i v\u0103d cu gaidele-n sus, ca pe porcii t\u0103ia\u021bi la abator. Represalii despotice. Dar \u0219tiam c\u0103 \u0219eful statului vrea \u00eemp\u0103care \u00eentre noi, se considera pater familias<\/em> pentru rom\u00e2ni \u0219i, de\u0219i tat\u0103 autoritar, \u021binea s\u0103 par\u0103 bl\u00e2nd, responsabil, s\u0103-i \u021bin\u0103 \u00een armonie z\u00e2mbitoare, \u00een amabilitate \u0219i m\u0103sur\u0103. Ne vedea pe to\u021bi la o aceea\u0219i mas\u0103, cum ne transmitem ferici\u021bi platourile cu m\u00e2ncare dintr-o palm\u0103 \u00een alta. Uite, drag\u0103, ia \u0219i din asta, te rog, e delicios! Pe c\u00e2nd eu aveam randament apocaliptic. A\u0219 fi vrut ca scandalul s\u0103 ia propor\u021bii cosmice, universale chiar, adic\u0103 s\u0103 cuprind\u0103 universul, dac\u0103 s-ar fi putut, iar eu s\u0103 m\u0103 \u00eenal\u021b din pucioasa emanat\u0103 de zarv\u0103, din sulfuroasele-i orduri, ca un n\u0103prasnic Lucifer, b\u0103t\u00e2nd din \u201eale lui aripe\u201d metalice \u2013 aur, sau poate platin\u0103, dar dac\u0103 se nimereau de plastilin\u0103 ca ale lui Icar? Aripile talentului meu, se-n\u021belege, talentul meu de pamfletar. \u0218i polemist. S\u0103-i lobotomizez cu verbu-mi \u0219i s\u0103-i v\u0103d apoi ca m\u00e2\u021be jig\u0103rite sau stupizi gugu\u0219tiuci, cum umbl\u0103 inocen\u021bi, fiind f\u0103r\u0103 con\u0219tiin\u021b\u0103, prin b\u0103l\u021bile de pe asfalt dup\u0103 o ploaie, \u00een b\u0103taia calin\u0103 a razelor solare. T\u00e2mpi.<\/p>\n\n\n\n

Dar, m\u0103 rog, am propus eu \u00eensumi o pl\u0103p\u00e2nd\u0103 scrisoare, eram obligat s\u0103 par potolit, fac\u0103-se voia Ta, Doamne, tovar\u0103\u0219e Nicolae Ceau\u0219escu, am spus \u0219i-am publicat-o \u00een Rom\u00e2nia literar\u0103<\/em>. Cred \u00een literatur\u0103, am spus ap\u0103sat \u00een epistola mea, regret c\u0103 dragii mei confra\u021bi n-au \u00een\u021beles tehnica superioar\u0103 conceput\u0103 de mine, colajul, al\u021bii \u00eel folosesc \u00een alte \u021b\u0103ri din alte z\u0103ri de zeci de ani \u0219i nimeni nu \u00eei prigone\u0219te pentru plagiat. E o tehnic\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at\u0103, p\u00e2n\u0103 la silnicire, de m\u0103rea\u021ba omenire, a\u021bi vrea s\u0103 r\u0103m\u00e2nem noi, ce de la R\u00e2m ne tragem, de c\u0103ru\u021b\u0103, cu pantalonii-n vine \u0219i d\u00e2rlogii \u00eenc\u00e2lci\u021bi dup\u0103 ceaf\u0103 ca be\u021bivii c\u00e2nd se \u00eentorc acas\u0103, noaptea, mor\u021bi de be\u021bi? Dragi rom\u00e2ni, da\u021bi n\u0103val\u0103 la plagiat. A\u021bi vrea s\u0103 z\u0103bovim, s\u0103 persist\u0103m \u00eentr-o fanariot\u0103 del\u0103sare? S\u0103 fim \u00eenapoia\u021bii Europei? C\u00e2nd noi construim socialismul \u0219i zbur\u0103m, ba chiar ne zbatem furibunzi, \u00een zv\u00e2rcoliri turbionare, pentru c\u0103 avem aripi de tinichea\u2026 zbur\u0103m s\u0103 atingem cea mai \u00eenalt\u0103 treapt\u0103 de progres, civiliza\u021bie \u0219i bun\u0103stare\u2026 zbur\u0103m s\u0103 intr\u0103m sub cea mai asupritoare talp\u0103 de c\u00e2nd exist\u0103 sclavagism, \u00een comunism. Uite-a\u0219a. Eu vin cu progresul, voi vre\u021bi s\u0103 regres\u0103m? Min\u021bi \u00eenguste, creiere de-o clip\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cenv\u0103\u021basem \u00een Cu\u021barida felurite \u00eenjur\u0103turi, care mai de care, dar nu le foloseam dec\u00e2t prin viu grai, la telefon de obicei, rareori \u00een public, niciodat\u0103 \u00een scris. Astfel c\u0103 epistola din Rom\u00e2nia literar\u0103<\/em> a fost bl\u00e2nd\u0103, \u00eemp\u0103ciuitoare. Dar sper s\u0103-mi amintesc de unde a pornit \u0219i de ce-am scris-o. Vag, \u0219tiu, a fost un negri\u0219or de-al meu, care m-a dat \u00een g\u00e2t, dar acum \u00eemi pas\u0103 prea pu\u021bin. A b\u0103gat din Paustovski, din Malraux ceva pagini prea pu\u021bin mestecate \u0219i deloc digerate. Cum eu lucrez pe c\u0103r\u021bi ca s\u0103 finalizez, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tiu c\u0103 am \u00een fa\u021b\u0103 furti\u0219aguri, am mai \u00eempr\u0103\u0219tiat calupul, pentru c\u0103 a\u0219a lucrez eu, iau textul scl\u0103vi\u0219orilor (e un fel de-a spune c\u0103 sunt \u201esclavi\u201d, \u00een argou, c\u0103 doar \u00eei pl\u0103tesc, nu tr\u0103im \u00eentr-o or\u00e2nduire exploatatoare a omului de c\u0103tre om) \u0219i \u00eel trec prin athanorul barbian, \u00eel completez \u0219i-l cizelez \u0219i-n solu-i fertil, topindu-l, pun s\u00e2mburi \u0219i semin\u021be s\u0103 rodeasc\u0103. Diseminat \u00een text, furtul din Paustovski s-a diluat p\u00e2n\u0103 a disp\u0103rut. Nici m\u0103car colaj nu mai e. Oricum, colajul e altceva dec\u00e2t e plagiatul. Sudezi mici fragmente luate de pe ici, de pe colo, din unul \u0219i din altul, dar devii arhitectul unui nou edificiu literar, cu un sens propriu \u0219i-o estetic\u0103 personal\u0103. S\u0103 \u00eenchegi din fragmente luate de aiurea un templu literar inedit, cu valoare artistic\u0103, nu-i de colea. \u201eSclavii\u201d mei au furat, \u00een\u021belege\u021bi? Cum al\u021bii au furat \u0219i mi-au aruncat \u00een ograd\u0103 fur\u0103ciunea, sunt inocent, pot fi condamnat cel mult pentru t\u0103inuirea de bunuri manglite, dar nu eu le-am dosit, ba chiar le-am pus \u00een v\u0103zul lumii, \u00een romanele mele.<\/p>\n\n\n\n

M-am g\u00e2ndit ani \u00een \u0219ir cum a\u0219 putea r\u0103spunde tuturor argumentelor scornite de du\u0219mani c\u0103 sunt plagiator. \u00cemi pot debita \u0219i-n somn ripostele \u0219i-o scot la iveal\u0103 pe cea mai potrivit\u0103, dup\u0103 jura\u021bii din acel moment. A\u0219a \u00eemi mai dreg imaginea, unii m\u0103 cred.\u00a0<\/p>\n\n\n\n

(Fragment dintr-o biografie roman\u021bat\u0103 a lui Eugen Barbu<\/em>)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Proz\u0103 de Dan Per\u0219a<\/p>\n","protected":false},"author":85,"featured_media":9657,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[621,1974,47],"coauthors":[1188],"class_list":["post-9656","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","tag-dan-persa","tag-nr-10-2023","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/01\/Dan-Persa.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9656","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/85"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9656"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9656\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9659,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9656\/revisions\/9659"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9657"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9656"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9656"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9656"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=9656"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}