{"id":9582,"date":"2023-12-28T07:00:00","date_gmt":"2023-12-28T04:00:00","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=9582"},"modified":"2023-12-27T15:59:50","modified_gmt":"2023-12-27T12:59:50","slug":"trei-raspunsuri-despre-romanul-cuibul-din-inima-ei-de-la-autoarea-lui-doina-jela","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=9582","title":{"rendered":"Trei r\u0103spunsuri despre romanul \u201eCuibul din inima ei\u201d de la autoarea lui, Doina Jela"},"content":{"rendered":"\n<h4 class=\"wp-block-heading\"><strong>1. Cum s-a conturat ideea romanului \u201eCuibul din inima ei\u201d?<\/strong><\/h4>\n\n\n\n<p>Pornind de la titlu. De la imperativul c\u0103 trebuia s\u0103 fie ceva \u00eenc\u0103p\u0103tor, cald, securizant.<\/p>\n\n\n\n<h4 class=\"wp-block-heading\"><strong>2. Cum a decurs scrierea lui?<\/strong><\/h4>\n\n\n\n<p class=\"has-drop-cap\">Av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 \u201eme\u0219terirea\u201d lor s-a \u00eentins pe durata mai multor ani, nu sunt singur\u0103 c\u0103 \u00eemi aduc aminte cum a decurs, \u00een detaliu, scrierea celor trei romane ale mele concepute din start ca trilogie: o conturare aproximativ\u0103 a grani\u021belor. \u00cen alte privin\u021be, nu cred c\u0103 a fost diferit\u0103 de la unul la cel\u0103lalt. \u00centr-un fel, a fost o treab\u0103 gospod\u0103reasc\u0103, ca atunci c\u00e2nd umbli f\u0103r\u0103 o \u021bint\u0103 precis\u0103 printr-o brocant\u0103, un depozit de antichit\u0103\u021bi, care este, mai ales, unul de pove\u0219ti. Ca \u00een fascinantul basm, care-mi suna at\u00e2t de amuzant \u00een copil\u0103rie, cu mo\u0219ul care pleac\u0103 \u00een p\u0103dure \u0219i \u201ece g\u0103se\u0219te, pup\u0103 \u0219i bag\u0103-n traist\u0103\u201d. Toat\u0103 copil\u0103ria mi-a sunat simultan caraghios \u0219i misterios drumul ini\u021biatic al bietului mo\u0219. De\u0219i pe el, s\u0103rmanul, ceea ce-l m\u00e2na s\u0103 bat\u0103 coclaurii, \u00een loc s\u0103 stea locului, la c\u0103lduric\u0103, era tocmai traista care trebuia umplut\u0103, nu? Doar golul era \u201esetea care \u00eel sorbea\u201d cer\u00e2ndu-se potolit\u0103. Doar <em>\u00eenc\u0103-inexistentul spa\u021biu<\/em> al pove\u0219tii, increat \u0219i extensibil la discre\u021bie, ca \u00eens\u0103\u0219i lumea. Dup\u0103 mine, candoarea \u0219i inocen\u021ba \u201epove\u0219tii\u201d, oric\u00e2t de m\u0103iestrite, nu mai sunt posibile dec\u00e2t din cioburi, cu puterea lor de a ne emo\u021biona, care e p\u0103cat s\u0103 se piard\u0103, c\u0103 alta nu avem.<\/p>\n\n\n\n<h4 class=\"wp-block-heading\"><strong>3. Cum v\u0103 dori\u021bi s\u0103 fie citit romanul \u201eCuibul din inima ei\u201d?<\/strong><\/h4>\n\n\n\n<p class=\"has-drop-cap\">Ei, acum, c\u0103 mi-am v\u0103zut de bine, de r\u0103u treaba terminat\u0103, \u00eemi permit unele melancolii, ca s\u0103 zic a\u0219a. Dac\u0103 nu cumva \u0219i o doz\u0103 de ingratitudine. Asta fiindc\u0103, de\u0219i tot ce am achizi\u021bionat \u00een materie de \u00een\u021belegere a literaturii, a mecanismelor ei, datorez prozei non-fictive, tot de la ea mi se trage \u0219i neajunsul principal: faptul c\u0103, dup\u0103 trei romane, \u00eensum\u00e2nd peste 1500 de pagini, ingenios legate \u00eentre, pl\u0103tesc scump notorietatea mea de autoare de proz\u0103 non-fictiv\u0103. O autoare premiat\u0103, reeditat\u0103, ecranizat\u0103, dramatizat\u0103, piratat\u0103 \u0219i&#8230; ignorat\u0103! \u00cen sensul c\u0103 foarte pu\u021bin\u0103 lume \u00ee\u0219i aminte\u0219te de mine \u00een primul r\u00e2nd ca prozatoare. E drept \u00eens\u0103 \u0219i c\u0103 un lucru m-a ajutat s\u0103-mi asum condi\u021bia marginal\u0103, \u0219i s\u0103 m\u0103 resemnez cu ea, anume compania \u00een care m\u0103 aflu. Doar c\u00e2teva nume dac\u0103 a\u0219 invoca \u00een sprijin, ar fi, cred, suficiente: Monica Lovinescu, Gabriela Om\u0103t, Adriana Bittel, Cristina Hermeziu, Sanda Golopen\u021bia, Adrian Lesenciuc, Lauren\u021biu-Ciprian Tudor sau Simona Preda, Maria Hulber, Ruxandra Cesereanu, Florin Ardelean, Cristian P\u0103tr\u0103\u0219coniu \u0219i al\u021bii, nimeni nu a trecut indiferent pe l\u00e2ng\u0103 ele: Iar cei mai tenaci, mi-au repetat-o, ca pe o porunc\u0103 din decalog: SCRIE-\u021aI PROZA. Sigur, m-a ajutat mai ales faptul c\u0103 ni\u0219te inspira\u021bi editori, la r\u00e2ndul lor ni\u0219te \u201egourmets\u201d, victime ale patimii cititului, din clasa NON MULTA SED MULTUM, \u0219i-au asumat al\u0103turi de mine tipul acesta de marginalitate. Nu am s\u0103 fac pe grozava, s\u0103 spun acum c\u0103 pentru mine era fatal s\u0103 mi-o asum. C\u0103 non-fic\u021biunea m-a pus oricum pe un drum f\u0103r\u0103 \u00eentoarcere, cel al dezvr\u0103jirii \u0219i al imposibilit\u0103\u021bii de a simula ignoran\u021ba \u0219i candoarea. Frecventarea \u00eendelungat\u0103 a unei produc\u021bii de un adev\u0103r \u0219i de o duritate f\u0103r\u0103 seam\u0103n, a non-fictivului, m-a f\u0103cut inapt\u0103 de orice fel de consumerism relaxant. Din momentul c\u00e2nd ai aflat c\u0103 \u201eliteratura nu este un motan gras \u0219i lene\u0219 care-\u021bi toarce \u00een poal\u0103\u201d, vorba lui Vladimir Sorokin, nu po\u021bi dec\u00e2t s\u0103 \u021bi-o asumi. Cu condi\u021bia \u2013 singura care o m\u00e2ntuie\u0219te \u2013 <em>a punerii \u00een form\u0103,<\/em> literatura, exact ca Jurubi\u021ba mea, \u201enu-\u021bi toarce \u00een poal\u0103\u201d. Ea este o s\u0103lb\u0103ticiune care decapiteaz\u0103 vr\u0103biile sub ochii t\u0103i, care te zg\u00e2rie p\u00e2n\u0103 la s\u00e2nge, dac\u0103 nu o la\u0219i s\u0103 plece diminea\u021b\u0103, pe coclauri, p\u00e2n\u0103 uit\u0103 de unde \u0219i de ce a plecat, care nu poate fi \u021binut\u0103 \u00een cas\u0103, de niciun risc \u0219i nicio primejdie, care vine cu blana sf\u00e2\u0219iat\u0103 de fiarele p\u0103durii, \u00eencalc\u0103 teritorii, o d\u0103 \u00een bar\u0103, este \u0219i nu este fic\u021biune, este \u0219i nu este poveste, te p\u0103c\u0103le\u0219te, te face vigilent, te \u00eenfurie, te intrig\u0103, testeaz\u0103 marginile \u0219i le extinde \u0219i, sigur, se expune la tot felul de primejdii, pleac\u0103 \u0219i nu \u0219tie unde ajunge \u0219i dac\u0103 se mai \u00eentoarce vie. Care-\u0219i asum\u0103 toate riscurile, cu excep\u021bia unuia: PLICTISEALA.<\/p>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator has-alpha-channel-opacity\"\/>\n\n\n\n<h5 class=\"wp-block-heading has-text-align-center has-cyan-bluish-gray-background-color has-background\"><a href=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=9350\">Citi\u021bi un fragment din romanul <em>Cuibul din inima ei<\/em> de Doina Jela.<\/a><\/h5>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>1. Cum s-a conturat ideea romanului \u201eCuibul din inima ei\u201d? Pornind de la titlu. De la imperativul c\u0103 trebuia s\u0103 fie ceva \u00eenc\u0103p\u0103tor, cald, securizant. 2. Cum a decurs scrierea lui? Av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 \u201eme\u0219terirea\u201d lor s-a \u00eentins pe durata mai multor ani, nu sunt singur\u0103 c\u0103 \u00eemi aduc aminte cum a decurs, \u00een detaliu, scrierea celor trei romane ale mele concepute din start ca trilogie: o conturare aproximativ\u0103 a grani\u021belor. \u00cen alte privin\u021be, nu cred c\u0103 a fost diferit\u0103 de la unul la cel\u0103lalt. \u00centr-un fel, a fost o treab\u0103 gospod\u0103reasc\u0103, ca atunci c\u00e2nd umbli f\u0103r\u0103 o \u021bint\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":9583,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1616],"tags":[1986,1617,1945,201,132,168],"coauthors":[1278],"class_list":["post-9582","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cum","tag-cuibul-din-inima-ei","tag-cum","tag-doina-jela","tag-editura-corint","tag-interviu","tag-roman"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/12\/CUM-Doina-Jela-Cuibul-2560-\u00d7-1440-px.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9582","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9582"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9582\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9586,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9582\/revisions\/9586"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9583"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9582"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9582"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9582"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=9582"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}