{"id":9577,"date":"2023-12-26T16:07:00","date_gmt":"2023-12-26T13:07:00","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=9577"},"modified":"2023-12-26T10:28:22","modified_gmt":"2023-12-26T07:28:22","slug":"maieutica-radio-turistica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=9577","title":{"rendered":"Maieutica radio-turistic\u0103"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Andrei Ple\u0219u, Capodopere \u00een dialog<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 2023.<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Atunci c\u00e2nd vor \u00eenceta s\u0103 se team\u0103, oamenii vor scrie capodopere \u2013 m\u0103rturisea Faulkner \u00eentr-un interviu. Era posibil s\u0103 scrii f\u0103r\u0103 fric\u0103 (despre<\/em>) capodopere \u00een totalitarismul rom\u00e2nesc? Citind textele de istorie \u0219i critic\u0103 de art\u0103 din anii \u0219aptezeci-optzeci ale t\u00e2n\u0103rului Andrei Ple\u0219u, primul g\u00e2nd m-a dus la american; aproape simultan mi-am amintit de H\u00f6lderlin, care formula mai limpede dec\u00e2t orice ra\u021bionalist c\u0103 statul a devenit un infern, pentru c\u0103 ne-am dorit ca el s\u0103 fie un paradis. S\u0103 fie istoria artei evaziunea ideal\u0103 pentru un intelectual \u00een totalitarism? Un patos ritual \u00eentre\u021bine, de aceea, Capodopere \u00een dialog<\/em>. Volumul este corespondentul a ceea ce arta catalan\u0103 inaugura prin ideea de-a te l\u0103sa scris de autoritatea tainic\u0103 din interiorul t\u0103u. Nehot\u0103r\u00e2t \u00eentre filosofie \u0219i istoria artei, Andrei Ple\u0219u renun\u021b\u0103 cu fiece text la distan\u021ba vecin\u0103t\u0103\u021bii dintre cele dou\u0103 domenii. Eliberat, el anticipeaz\u0103 libertatea la care viseaz\u0103 cu ochii la art\u0103, aceea \u00een care cultura este suma discontinuit\u0103\u021bilor afective.<\/p>\n\n\n\n

\u00cenconjurat de istoria ideilor, oricine putea s\u0103 mediteze, iat\u0103, \u0219i prin vizual, cu predispozi\u021bie pentru ceea ce se numea capodoper\u0103. Indiferent de organizarea automarginaliz\u0103rii via lumea artei, cred c\u0103 un deficit \u00ee\u0219i face totdeauna loc: m\u0103 refer la observa\u021bia lui Matei C\u0103linescu, care nota undeva cum imagina\u021bia \u00eel asigura c\u0103 cite\u0219te o capodoper\u0103. \u00cens\u0103, de cum \u00eenchidea cartea, senza\u021bia disp\u0103rea… M\u0103 \u00eentreb, firesc, dac\u0103 \u00een privin\u021ba c\u0103r\u021bii \u2013 asupra c\u0103reia z\u0103bovim cu alte instrumente \u2013 sentimentul capodoperei se perimeaz\u0103 rapid, cum se poate ca, privind un tablou, s\u0103 persiste senza\u021bia unicit\u0103\u021bii? \u00centruc\u00e2tva, raportat la epoca \u00een care au fost scrise textele, titlul c\u0103r\u021bii lui Andrei Ple\u0219u are ceva impur. Cum s\u0103 discut\u0103m despre capodopere \u00een secolul dispari\u021biei lor, dar\u0103mite \u00eentr-o cultur\u0103 ce distrugea sistematic orice afirmare original\u0103? Prin urmare, dialogul se refer\u0103 la cine? Ideea t\u00e2n\u0103rului Ple\u0219u vine deodat\u0103 cu invita\u021bia de-a realiza emisiuni radiofonice despre art\u0103: Ple\u0219u spune c\u0103 publicul ideal, ascult\u0103torii ideali ar fi nespeciali\u0219tii inteligen\u021bi, nu profesioni\u0219tii artei. La fel cum cititorul ideal al lui Andrei Ple\u0219u e nespecialistul pasionat \u0219i inteligent, o specie alc\u0103tuit\u0103 din toate categoriile profesionale.<\/p>\n\n\n\n

Dup\u0103 criteriile de mai sus func\u021bioneaz\u0103 antologia Capodopere \u00een dialog<\/em>. Implica\u021biile proiective sunt extinse. Cititorul actual se poate \u00eentreba apoi, naiv, ce rost avea o emisiune radiofonic\u0103 despre artele plastice? Ast\u0103zi, pu\u021bine reviste de cultur\u0103 p\u0103streaz\u0103 rubrici dedicate teatrului, artelor vizuale, muzicii, sculpturii, baletului, operetei… Cronicarii specializa\u021bi au disp\u0103rut. Neconving\u0103tori azi, comentatorii de art\u0103 sunt adesea improviza\u021bi sau migreaz\u0103 dinspre alte domenii, deloc \u00eenrudite cu obiectul pasiunii. Alt\u0103dat\u0103, \u00een totalitarism, chiar emisiunea radiofonic\u0103 despre art\u0103 era \u00een sine un miracol. Privit\u0103 retrospectiv, \u00eemi pare o form\u0103 de poetizare. La finele anilor cincizeci, al\u021bi tineri, mai pu\u021bin noroco\u0219i, Balot\u0103, Doina\u0219, \u021aoiu \u0219i Negoi\u021bescu scriau cronici despre toate tipurile de spectacole. Inclusiv despre balet. Miza era ingenioas\u0103, pentru c\u0103, \u00een sine, cronica era pretextul desf\u0103\u0219ur\u0103rii ideilor despre cu totul altceva. Euforic, t\u00e2n\u0103rul Ple\u0219u vrea s\u0103 transmit\u0103 perplexitate \u00een dialogul radiofonic. Emo\u021bia lui e sincer\u0103 c\u00e2nd spune c\u0103 vom auzi imagini<\/em> \u0219i, nici mai mult, nici mai pu\u021bin, c\u0103 miza e libertatea pe care g\u00e2ndirea \u0219i artele plastice o provoac\u0103 \u00een cel\u0103lalt. Andrei Ple\u0219u se adreseaz\u0103 iubitorului de cultur\u0103 cu inten\u021bia descump\u0103nirii lui. Acro\u0219area prin art\u0103 a iubitorilor de idei care, altminteri, nu puteau fi exprimate public. Ca s\u0103 nu mai vorbim de ideea de grup, pedepsit\u0103 \u00een epoca totalitar\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\n

De la microfonul radioului, intelectualul \u021bine prelegeri topografice, \u00een sensul lui Piaget, ca explorare ofensiv\u0103 a spa\u021biului prin dialogul dilematicilor.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Tem\u0103tor s\u0103 nu transmit\u0103 senza\u021bia autorit\u0103\u021bii, t\u00e2n\u0103rul hermeneut manifest\u0103 interes pentru zona de \u00eent\u00e2lnire dintre v\u0103z \u0219i auz, dintre plastic \u0219i muzical. Tr\u0103g\u00e2nd linie dup\u0103 teoretiz\u0103rile liminare, cred c\u0103 t\u00e2n\u0103rului \u00eei lipse\u0219te pe moment lectura aplicat\u0103 din Schopenhauer referitoare la art\u0103. Cea din urm\u0103 ac\u021biona, credea germanul, ca un deficit de voin\u021b\u0103, iar orice \u00eent\u00e2lnire cu arta ar crea un efect al neg\u0103rii voin\u021bei. \u00centreaga gam\u0103 de seduc\u021bii metodologice de la debutul emisiunilor radiofonice s-ar fi sintetizat \u00een del\u0103sarea intuitiv\u0103 fa\u021b\u0103 de art\u0103. \u00cen orice caz, intui\u021biile t\u00e2n\u0103rului func\u021bioneaz\u0103. Cuprins de dileme \u2013 termen pe care-l poart\u0103 cu sine multe decenii, p\u00e2n\u0103 la \u00eenfiin\u021barea celebrei publica\u021bii \u2013, Andrei Ple\u0219u poetizeaz\u0103 experiment\u00e2nd interoga\u021bii. De la microfonul radioului, intelectualul \u021bine prelegeri topografice, \u00een sensul lui Piaget, ca explorare ofensiv\u0103 a spa\u021biului prin dialogul dilematicilor. Fascina\u021bia cre\u0219te pe m\u0103sur\u0103 ce leg\u0103turile dintre epoci se cronicizeaz\u0103, \u00een sensul c\u0103 \u00eencruci\u0219area ideilor e inevitabil\u0103. De neevitat sunt tensiunile dintre estetic\u0103, autonomia artei \u0219i heteronomia ei, dintre \u00een\u021belegerea artei ca fenomen \u00eenchis sau ca fenomen derivat extra-estetic. \u00cen toat\u0103 harta panoramic\u0103 a ideilor, pe nev\u0103zute, poetizant\u0103 prin apelul la sinestezii \u0219i exerci\u021bii de imagina\u021bie, Ple\u0219u distinge un individ \u201eautotrop\u201d, care d\u0103 ocol propriei vanit\u0103\u021bi, f\u0103r\u0103 a se raporta la o valoare superioar\u0103; un individ care nu poate fi liber, doar singur. Crea\u021bia va fi definit\u0103 drept \u201eun fel de a nu fi singur, o deschidere spre arhipelagul comunitar\u201d \u2013 adic\u0103, exact opusul inten\u021biei sale creatoare ca pedagogie radiofonic\u0103. De fapt, miza totalizatoare a lui Andrei Ple\u0219u din aceast\u0103 etap\u0103 trebuie s\u0103 fi fost o maieutic\u0103 radiofonic\u0103<\/em>. At\u00e2t c\u00e2t se putea dialoga, fire\u0219te.<\/p>\n\n\n\n

Tot \u00een anii \u0219aptezeci, Andrei Ple\u0219u scrie texte ce devin scenarii pentru emisiuni cunoscute, \u00eentre care \u201eTeleenciclopedia\u201d. Coment\u00e2nd analitic operele arti\u0219tilor mari, el cite\u0219te totdeauna extensiile lor. \u00cen firea cititorilor, \u00een versiunile latente ale alc\u0103tuirii noastre, efortul lui seam\u0103n\u0103 cu al privitorului absorbit total de obiectul contempl\u0103rii. De form\u0103, de monadele \u00eentrupate<\/em> prin cutare tablou, astfel \u00eenc\u00e2t, specialistul deschide calea spre filosofie coment\u00e2nd arti\u0219ti. Sedus de lucizii f\u0103r\u0103 menajamente, de echilibrul imprevizibil, Andrei Ple\u0219u e adeptul oric\u0103rei idei ce \u00eendrept\u0103\u021be\u0219te ontologic derizoriul. Curtoazia lui Ple\u0219u e \u0219i nu intransigent\u0103. Spirit ludic ascuns \u00een bonomia pragmaticului iubitor de art\u0103, el vehiculeaz\u0103, seniorial, verticalit\u0103\u021bile. Asemeni mae\u0219trilor s\u0103i, majoritatea uita\u021bi ast\u0103zi, profesori \u0219i \u00eenv\u0103\u021ba\u021bi pentru care un simplu vernisaj devenea brusc o agora, un bastion intelectual ad-hoc.<\/p>\n\n\n\n

La urma urmei, Ple\u0219u consemneaz\u0103 pretexte hiperstezice. C\u00e2nd mut\u0103 tonalitatea specific\u0103 vizitatorului de muzee, el proclam\u0103 c\u0103 trebuie s\u0103 ne l\u0103s\u0103m vizita\u021bi de ele, de muzee. Excelent \u00eemi pare articolul despre Pallady \u2013 un poem conceptual absolut memorabil. La fel cum, coment\u00e2nd pe Bruegel, vizitatorul are revela\u021bia realit\u0103\u021bii \u0219i lumescului. C\u00e2nd n-are \u00eencotro, tem\u0103tor s\u0103 nu fie acuzat de parad\u0103 de cuno\u0219tin\u021be, vizitatorul din Rom\u00e2nia trimite la filosofi ata\u0219a\u021bi de art\u0103, precum Toma din Aquino. Care spunea, apropo, c\u0103 artistul lucreaz\u0103 \u00een conformitatea cu un cuv\u00e2nt n\u0103scut \u00een intelect. La fel, Ple\u0219u, f\u0103r\u0103 s-o m\u0103rturiseasc\u0103, analizeaz\u0103 \u00een rela\u021bia cu concepte hibride ale intelectului. \u00cen sensul c\u0103 p\u0103\u0219e\u0219te spre orice emblem\u0103 a paradisului pierdut al picturii, dar se consum\u0103 \u0219i \u00een reverii ori imagina\u021bie. Amestec de luciditate pur\u0103 \u0219i poezie extatic\u0103, t\u00e2n\u0103rul Andrei Ple\u0219u experimenteaz\u0103 nostalgic; cu Odilon Redon, imaginarul \u00een stare de veghe. \u00cel bulverseaz\u0103 cum poate fi posibil\u0103 r\u0103pirea realit\u0103\u021bii sau cum imaginea vie a realului r\u0103m\u00e2ne o vag\u0103 amintire (ca la Mondrian).<\/p>\n\n\n\n

\u00cen felul lui, Andrei Ple\u0219u geometrizeaz\u0103 totul. Printre rarele m\u0103rturisiri, re\u021binem c\u0103, dup\u0103 ce te-ai \u00eent\u00e2lnit cu pictura, nu te mai po\u021bi mi\u0219ca \u00een lume ca \u00eentr-o ambian\u021b\u0103 nesupravegheat\u0103 sau neutr\u0103. \u201ePrive\u0219ti, dar e\u0219ti privit, c\u00e2nt\u0103rit, r\u0103spunz\u0103tor pentru parcursul t\u0103u\u201d. S\u0103 fie o metafor\u0103 a vie\u021bii din comunism? Cu siguran\u021b\u0103. Totu\u0219i, Ple\u0219u nu scrie cu g\u00e2ndul la disiden\u021b\u0103, de\u0219i tr\u0103ie\u0219te pentru \u00eensufle\u021birea adev\u0103rului \u0219i-a libert\u0103\u021bii prin art\u0103. Prea instalat \u00een fascina\u021bia vizualit\u0103\u021bii, Ple\u0219u seam\u0103n\u0103 cu un bucher simpatic ce-ar face orice ca s\u0103 fie l\u0103sat \u00een \u00een\u0219urubarea lui existen\u021bial\u0103.<\/p>\n\n\n\n

De ce n-a mai scris despre art\u0103? Poate fi arta tr\u0103dat\u0103 cu adev\u0103rat? Explica\u021biile n-au de-a face cu absen\u021ba publicului sau cu zona dizgra\u021bioas\u0103, de excludere, \u00een care se g\u0103sesc artele ast\u0103zi. B\u0103nuiesc c\u0103 Andrei Ple\u0219u citea pe Hegel \u0219i, convins de inferioritatea spiritului artei \u00een rela\u021bia cu religia \u0219i filosofia, se dedica celei din urm\u0103. Avea deja un maestru specialist \u00een Hegel. Relativizant\u0103, arta \u00eel conduce firesc spre discipline care plaseaz\u0103 vizualul \u00een zona ludicului decorativ. Paradoxal, \u00een cele din urm\u0103, e gestul unui poet care renun\u021b\u0103 la locuirea poeziei. Ar fi minunat ca volume precum cel de fa\u021b\u0103 s\u0103 conduc\u0103 cititorii de ast\u0103zi spre pl\u0103cerea dezinteresat\u0103 de alt\u0103dat\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronic\u0103 literar\u0103 de Marius Mihe\u021b<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":9578,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[140,122,1974],"coauthors":[1243],"class_list":["post-9577","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-critica-literara","tag-marius-mihet","tag-nr-10-2023"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/12\/Capodopere-in-dialog.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9577","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9577"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9577\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9580,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9577\/revisions\/9580"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9578"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9577"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9577"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9577"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=9577"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}