{"id":9535,"date":"2023-12-22T08:54:00","date_gmt":"2023-12-22T05:54:00","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=9535"},"modified":"2023-12-22T07:57:38","modified_gmt":"2023-12-22T04:57:38","slug":"oamenii-singuri","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=9535","title":{"rendered":"Oamenii singuri"},"content":{"rendered":"<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"aligncenter size-large is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"679\" height=\"1024\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/12\/Scurt-tratat-679x1024.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-9536\" style=\"width:500px\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/12\/Scurt-tratat-679x1024.jpg 679w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/12\/Scurt-tratat-199x300.jpg 199w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/12\/Scurt-tratat-768x1158.jpg 768w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/12\/Scurt-tratat-480x724.jpg 480w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/12\/Scurt-tratat.jpg 815w\" sizes=\"auto, (max-width: 679px) 100vw, 679px\" \/><figcaption class=\"wp-element-caption\">Alex Olteanu, <em>Scurt tratat despre animalele care lucreaz\u0103 de acas\u0103<\/em>, Editura Polirom, 2023<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p>Uneori m\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103 am terminat Facultatea de Filosofie \u0219i tot nu \u0219tiu dac\u0103 exist sau nu. Cu Alex Olteanu, autorul romanului <em>Scurt tratat despre animalele care lucreaz\u0103 de acas\u0103<\/em>, am fost coleg la aceea\u0219i facultate, \u00eens\u0103 nu l-am \u00eentrebat dac\u0103 se \u00eendoie\u0219te de propria existen\u021b\u0103. C\u00e2nd c\u00e2\u0219tigi concursul de debut al editurii Polirom nu te mai intereseaz\u0103 argumentele carteziene. Vrei s\u0103 exi\u0219ti al\u0103turi de cartea ta, iar \u00een cazul de fa\u021b\u0103 e vorba de un roman excelent.<\/p>\n\n\n\n<p>Avem de-a face cu o proz\u0103 minimalist\u0103, cinematografic\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eenflorituri inutile \u0219i f\u0103r\u0103 divag\u0103ri \u201efilosofice\u201d. Alex \u0219tie cum s\u0103 se \u021bin\u0103 departe de fraze care ar putea \u00eengreuna desf\u0103\u0219urarea ac\u021biunii. \u201eCamera\u201d e pus\u0103 pe un t\u00e2n\u0103r de treizeci de ani, Andrei, despre care se poate spune c\u0103 sufer\u0103 de singur\u0103tate cronic\u0103: \u201eInterac\u021biunile sale cu ceilal\u021bi se desf\u0103\u0219urau aproape \u00een \u00eentregime pe computer sau telefon, iar prezen\u021ba realului se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219a mai degrab\u0103 \u00een banalitatea mersului prin cas\u0103 \u2013 se ridica de pe scaunul de la birou dup\u0103 ore \u00eentregi de stat \u00een fa\u021ba calculatorului, se \u00eendrepta spre baie, iar amor\u021beala propriului corp \u0219i greutatea deplas\u0103rii mediau un contact intim \u0219i direct \u00eentre el \u0219i lumea exterioar\u0103. Dac\u0103 printr-o \u00eent\u00e2mplare ar fi disp\u0103rut computerele \u0219i telefonia, cu asta ar mai fi r\u0103mas: cu mersul p\u00e2n\u0103 la baie. Cu durerile de spate, cu praful de pe dulapuri, cu micile p\u00e2nze de p\u0103ianjen din col\u021burile camerelor, cu masturb\u0103rile.\u201d<\/p>\n\n\n\n<p>Ac\u021biunea romanului se petrece cu c\u00e2teva luni \u00eenainte de pandemia Covid 19, \u00eens\u0103 personajul principal lucreaz\u0103 deja de c\u00e2\u021biva ani de acas\u0103. E graphic designer pentru o corpora\u021bie din America. C\u00e2\u0219tig\u0103 bine, doar c\u0103 are o nevoie intens\u0103 de conexiune uman\u0103, iar asta se vede foarte bine prin rela\u021biile cu personajele secundare. Are un prieten, Adi, cu care iese din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd la fotbal, un om al str\u0103zii, Florin, c\u0103ruia \u00eei mai aduce m\u00e2ncare \u0219i bere, \u0219i, \u00een final, familia pe care o viziteaz\u0103 maximum de dou\u0103 ori pe an. Nu pentru c\u0103 sunt certa\u021bi, ci pentru c\u0103 lucrurile sunt a\u0219a cum sunt.<\/p>\n\n\n\n<p>Pe m\u0103sur\u0103 ce citeam, am avut impresia c\u0103&nbsp; atmosfera aceea at\u00e2t de ap\u0103s\u0103toare curge din paginile c\u0103r\u021bii \u0219i se lipe\u0219te de toate obiectele din camer\u0103. Doar c\u0103 povestea e spus\u0103 f\u0103r\u0103 nici un pic de \u00eencr\u00e2ncenare. Alex \u0219tie cum s\u0103 se distan\u021beze de g\u00e2ndurile protagonistului \u0219i face un pas \u00een spate exact c\u00e2nd trebuie. De\u0219i suntem tot timpul \u00een spatele lui Andrei, suntem de pu\u021bine ori \u00een mintea lui. Mai exist\u0103 \u0219i c\u00e2teva momente pline de umor, care func\u021bioneaz\u0103 ca un contrapunct. \u00cemi amintesc de ce spunea Salinger (pe care-l citez din memorie): \u201e\u00cemi plac c\u0103r\u021bile care sunt din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd amuzante.\u201d <em>Scurt tratat<\/em>&#8230; este o astfel de carte. Umorul izbucne\u0219te din situa\u021bii tensionate, nu e c\u0103utat, pur \u0219i simplu personajele sunt l\u0103sate s\u0103 se manifeste.<\/p>\n\n\n\n<p>Cred c\u0103 o alt\u0103 tem\u0103 a romanului poate s\u0103 fie \u0219i criza de sfert de via\u021b\u0103. Dup\u0103 v\u00e2rsta de 25 de ani, cum zice Cioran, intervine pentru prima dat\u0103 posibilitatea sentimentului rat\u0103rii. Deja a\u0219tept\u0103rile \u0219i presiunile sociale \u0219i familiale \u00eencep s\u0103 capete consisten\u021b\u0103 \u0219i greutate. Se poate spune c\u0103 protagonistul e realizat. Cine nu s-ar sim\u021bi \u00een regul\u0103 dac\u0103 la aproape 30 de ani ar avea un salariu foarte bun? Doar c\u0103 Andrei \u201ese g\u00e2nde\u0219te c\u0103 to\u021bi oamenii ur\u0103sc \u00eentr-un fel ceea ce fac \u0219i o variant\u0103 ar fi s\u0103 aleag\u0103 ce \u00eei provoac\u0103 ce mai pu\u021bin dezgust.\u201d<\/p>\n\n\n\n<p>Problema cea mai mare a lui Andrei este c\u0103 din cauza unei discu\u021bii \u00een contradictoriu cu una dintre colegele lui se afl\u0103 \u00een situa\u021bia de a-\u0219i pierde slujba. Subiectul disputei este identitatea de gen. Andrei nu \u00een\u021belege no\u021biunea de gen \u201eca stare mental\u0103\u201d, iar colega ei iese furioas\u0103 din \u0219edin\u021ba online. Asta dup\u0103 ce unul dintre colegii lui fusese dat afar\u0103 pentru c\u0103 scrisese pe Facebook texte despre cum femeilor le place \u2013 \u00een general \u2013 c\u00e2nd b\u0103rba\u021bii au ini\u021biativ\u0103. Urmeaz\u0103 o scen\u0103 de umilire public\u0103 greu de suportat. Andrei e pus s\u0103 urmeze un \u201etraining de sensibilitate\u201d care urmeaz\u0103 s\u0103 fie pl\u0103tit din propriul salariu, iar pe l\u00e2ng\u0103 asta, trebuie s\u0103-\u0219i cear\u0103 scuze \u00een fa\u021ba \u00eentregii companii. Astfel a doua parte a romanului se desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00eentr-un ritm mult mai alert, iar finalul face cinste unei ac\u021biuni conduse cu m\u00e2n\u0103 sigur\u0103 \u0219i for\u021b\u0103 narativ\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cenchei m\u0103rturisind c\u0103 dup\u0103 ce am terminat de citit ultima pagin\u0103 mi-am zis c\u0103 debutul lui Alex Olteanu mi-a f\u0103cut o poft\u0103 teribil\u0103 de scris. \u00cei sunt foarte recunosc\u0103tor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Note de lectur\u0103 de Remus Boldea<\/p>\n","protected":false},"author":198,"featured_media":9536,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[601,52],"tags":[602,812,1376,1908],"coauthors":[1375],"class_list":["post-9535","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-note-de-lectura","category-rubrici","tag-note-de-lectura","tag-nr-10-2021","tag-remus-boldea","tag-rubrici"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/12\/Scurt-tratat.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9535","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/198"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9535"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9535\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9537,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9535\/revisions\/9537"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9536"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9535"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9535"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9535"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=9535"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}