Era (tot) iarn\u0103, m\u0103 zg\u00e2isem un timp la argintiul Cur\u021bii Europene a Drepturilor Omului din Strasbourg, m\u0103nu\u0219ile parc\u0103 aveau \u021bur\u021buri deja, m-am \u00eendep\u0103rtat, am mai mers ceva \u0219i atunci am g\u0103sit parcul. Eu sunt cam obsedat\u0103 de parcuri, deci am intrat, \u00een special pentru c\u0103 avea un nume care m-a \u00eenc\u0103lzit imediat: Parc de l\u2019Orangerie. Se l\u0103sase \u00eentunericul, n-am apucat s\u0103 vizitez mare lucru, n-am dat de niciun portocal, a\u0219a c\u0103 m-am retras, ca orice turist superficial, dar numele mi-a r\u0103mas \u0219i am \u0219tiut c\u0103 vreau s\u0103 scriu ceva despre o oranjerie. Nu putea s\u0103 fie totu\u0219i o ser\u0103 obi\u0219nuit\u0103, \u0219i cum nu mai scrisesem niciodat\u0103 o carte pentru copii, am zis c\u0103 e timpul. Voiam s\u0103 fie un simbol, un loc salvator, unde po\u021bi avea tot ce nu ai \u00een realitate, fie c\u0103 e vorba despre m\u00e2ncare, juc\u0103rii, haine, frigidere, birouri, fie c\u0103 sunt nevoi de alt\u0103 natur\u0103, ca redevenirea unui so\u021b\/tat\u0103 cum era la \u00eenceput (e doar un exemplu). \u0218i pentru c\u0103 nu orice copil sau adult ar \u0219ti cum s\u0103 ajung\u0103 \u00een oranjerie, am zis hai s\u0103 ajung\u0103 oranjeria la cei care o cheam\u0103.<\/p>\n\n\n\n
S\u0103 scriu o carte pentru copii a fost o provocare pentru c\u0103 era prima, deci zero experien\u021b\u0103 \u0219i pentru c\u0103 presupunea un efort \u00een plus, dar \u0219i o fereastr\u0103 deschis\u0103 spre un univers cu mai mult\u0103 fantezie, fereastr\u0103 pe care \u00een prozele mele o \u021bin doar \u00eentreschis\u0103, s\u0103 spunem.<\/p>\n\n\n\n
Cu ni\u0219te ani \u00eenainte, vara, cunoscusem doi copii, un frate \u0219i-o sor\u0103 \u0219i nu \u0219tiu de ce ne-am \u00een\u021beles a\u0219a bine, fiind eu la fel de nesociabil\u0103 \u0219i atunci, dar fra\u021bii \u0103\u0219tia doi voiau tot timpul s\u0103 fim \u00eempreun\u0103, \u0219i probabil din prietenia noastr\u0103 de-o vacan\u021b\u0103 au ap\u0103rut primele personaje: Ed \u0219i Isa.<\/p>\n\n\n\n
\nPentru c\u0103 nu orice copil sau adult ar \u0219ti cum s\u0103 ajung\u0103 \u00een oranjerie, am zis hai s\u0103 ajung\u0103 oranjeria la cei care o cheam\u0103.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n
Se spune c\u0103 dac\u0103 n-ai g\u0103sit cartea pe care ai vrea s-o cite\u0219ti trebuie s-o scrii, eu am g\u0103sit o groaz\u0103, dar voiam una \u0219i mai pe gustul meu, unde s\u0103 existe arome-lumini-rezolv\u0103ri-mister-ceva team\u0103-spum\u0103-pericole-siguran\u021b\u0103-aventur\u0103, dar voiam \u00een acela\u0219i timp s\u0103 vorbesc despre teme care m\u0103 obsedeaz\u0103, \u0219i am ales s-o fac \u00eentr-un mod naiv, pentru c\u0103 de fapt nimeni nu \u00een\u021belege a\u0219a bine anumite fenomene actuale, oric\u00e2t ar crede contrariul.<\/p>\n\n\n\n
Copiii pun \u0219i \u00ee\u0219i pun multe \u00eentreb\u0103ri, iar adultul e nevoit s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 din nou la lucruri pe care le-a cam uitat sau de care nu-i prea pas\u0103. Spre exemplu citim zilnic \u00een ziare despre b\u0103rcile cu refugia\u021bi, dar c\u00e2t de mult ne g\u00e2ndim la asta dup\u0103 ce-am terminat \u0219tirea? Ajung la un \u021b\u0103rm sau nu, sunt accepta\u021bi sau trimi\u0219i \u00eenapoi? Am vrut s\u0103 scriu despre chestii serioase ca s\u0103r\u0103cia, abuzul asupra copiilor, ignoran\u021ba, inadaptarea, iubirea chiar, dar nu \u00eentr-o form\u0103 realist\u0103, brutal\u0103, cum s-ar face \u00een prozele de azi, ci \u00eenf\u0103\u0219ur\u00e2nd totul bine \u00een ni\u0219te fantezie luminoas\u0103.<\/p>\n\n\n\n
2. Cum a decurs scrierea lui?<\/h4>\n\n\n\n
Scrierea a decurs lin-u\u0219or-frumos, mi-ar pl\u0103cea s\u0103 spun, numai c\u0103 ar fi wishful thinking<\/em>, cum spunem noi, rom\u00e2nii. \u00cen primul r\u00e2nd pentru c\u0103, nefiind eu tocmai disciplinat\u0103, oric\u00e2nd se ivea ideea unei povestiri, ap\u0103rea o pauz\u0103 \u00een scrierea Oranjeriei<\/em>, ca o revenire la un prim amor. \u00cemi spuneam c\u0103 e OK, \u00eemi permit pentru c\u0103 aveam totu\u0219i schi\u021ba ini\u021bial\u0103 \u0219i pentru c\u0103-mi place s\u0103 m\u0103 surprind singur\u0103 uneori, dar orice pauz\u0103 presupune o reluare a lecturii paginilor scrise deja, \u0219i atunci apar nemul\u021bumirile \u0219i rescrierile. \u0218i pe urm\u0103 a fost treaba cu limbajul, pentru c\u0103 exist\u0103 totu\u0219i expresii sau cuvinte sau tonuri care nu-\u0219i au locul \u00eentr-o carte de copii.<\/p>\n\n\n\n
Fiind un volum cu mai multe personaje, mi-am dat libertatea s\u0103 m\u0103 ocup pe r\u00e2nd de care dintre ele sim\u021beam. Scrierea e diferit\u0103 \u00een func\u021bie de starea\/dispozi\u021bia autorului \u0219i au existat momente \u00een care aveam nevoie s\u0103 convie\u021buiesc cu personaje mai asem\u0103n\u0103toare mie, ca Isa, Ed, Talita, \u0219i momente \u00een care aveam nevoie de unele mai curajoase\/aventuroase, ca Farouk \u0219i Cairo, doi fra\u021bi care se trezesc singuri \u00eentr-o \u021bar\u0103 necunoscut\u0103, unde sunt tenta\u021bi la tot pasul s\u0103 o ia pe drumuri diferite, dup\u0103 natura proprie.<\/p>\n\n\n\n
Niciodat\u0103 cartea din final nu e la fel cu cea din planul ini\u021bial, ideile se schimb\u0103, apar unele noi, cele de la \u00eenceput par deodat\u0103 desuete, te pleo\u0219te\u0219ti \u0219i-\u021bi spui cum de mi s-a p\u0103rut ceva cu totul extraordinar c\u00e2nd e a\u0219a banal?, \u0219i te str\u0103duie\u0219ti s\u0103 vii cu ceva mai ac\u0103t\u0103rii, iar a\u0219a rezultatul poate ajunge s\u0103 te uimeasc\u0103 (\u00een cazurile fericite).<\/p>\n\n\n\n
3. Cum v\u0103 dori\u021bi s\u0103 fie citit volumul \u201eOranjeria\u201d?<\/h4>\n\n\n\n
Cu mare pl\u0103cere \u0219i curiozitate, cu ochii mari \u0219i aten\u021bi, poate cu gura c\u0103scat\u0103, de ce nu? Ar fi flatant. \u00centr-un fotoliu comod sau la \u0219coal\u0103, \u00een pauze, s\u0103 nu spun totu\u0219i pe sub banc\u0103, cum se obi\u0219nuia \u00een orele plictisitoare, poate l\u0103s\u00e2nd o clip\u0103 (lung\u0103) tableta sau telefonul deoparte. Cu un suc de portocale sau ni\u0219te melci cu scor\u021bi\u0219oar\u0103, \u00een g\u00e2nd sau cu voce tare, singuri sau lipi\u021bi de cineva.<\/p>\n\n\n\n
Mai serios un pic acum: mi-a pl\u0103cut ce s-a spus despre Alice \u00een \u021aara Minunilor,<\/em> c\u0103 de fapt este\u00a0 o carte pentru toate v\u00e2rstele, \u0103sta ar fi idealul: s\u0103 treac\u0103 de bariera impus\u0103 de limbaj sau de personajele copii \u0219i s\u0103 poat\u0103 fi citit\u0103 de oricine, oric\u00e2nd.<\/p>\n\n\n\n
\nOranjeria poate s\u0103 \u00eensemne altceva pentru fiecare.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n
A\u0219 vrea ca cititorul s\u0103-\u0219i pun\u0103 cel pu\u021bin \u00eentreb\u0103ri de felul: ce cred eu despre asta? Dac\u0103 eu ar trebui s\u0103 decid, cum a\u0219 rezolva problema? Asta a\u0219a, ca un mic exerci\u021biu, dac\u0103 tot e vorba despre fantezie \u0219i joac\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Exist\u0103 c\u0103r\u021bi pentru copii care, dac\u0103 le recitesc acum, \u00eemi provoac\u0103 doar un c\u0103scat pisicesc, dar sunt \u0219i cele pe care le-a\u0219 reciti cu mare pl\u0103cere, ca pove\u0219tile lui Hans Christian Andersen: \u00eenc\u0103 pot s\u0103 m\u0103 bucur sau amuz de Hainele cele noi ale \u00eemp\u0103ratului<\/em> sau Dege\u021bica<\/em> sau Klaus cel Mic \u0219i Klaus cel Mare<\/em>. La fel e \u00cemp\u0103ratul Portugaliei<\/em> al Selmei Lagerl\u00f6f. Din tab\u0103ra asta, a recitibilelor,<\/em> a\u0219 vrea s\u0103 fac\u0103 parte cartea mea.<\/p>\n\n\n\n
Oranjeria poate s\u0103 \u00eensemne altceva pentru fiecare: un fel de El Dorado, o \u021bar\u0103, orice vis \u00eemplinit, doar c\u0103 visul poate s\u0103 vin\u0103 \u0219i cu inconveniente, cu frici, ne\u00een\u021belegeri, de asta exist\u0103 Omul-de-spum\u0103. Pentru doi copii refugia\u021bi, ca Farouk \u0219i Cairo, este un loc \u00een care nu duc lips\u0103 de nimic, \u0219i totu\u0219i singurul lucru pe care-l vor cu adev\u0103rat e s\u0103-\u0219i reg\u0103seasc\u0103 p\u0103rin\u021bii.<\/p>\n\n\n\n
Ca orice carte bun\u0103 nu ofer\u0103 solu\u021bii, chiar dac\u0103 apar personaje cu idei utopice, dar ne arat\u0103 c\u0103 putem s\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103 fim ferici\u021bi \u00een realitatea noastr\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
1. Cum s-a conturat ideea volumului \u201eOranjeria\u201d? Era (tot) iarn\u0103, m\u0103 zg\u00e2isem un timp la argintiul Cur\u021bii Europene a Drepturilor Omului din Strasbourg, m\u0103nu\u0219ile parc\u0103 aveau \u021bur\u021buri deja, m-am \u00eendep\u0103rtat, am mai mers ceva \u0219i atunci am g\u0103sit parcul. Eu sunt cam obsedat\u0103 de parcuri, deci am intrat, \u00een special pentru c\u0103 avea un nume care m-a \u00eenc\u0103lzit imediat: Parc de l\u2019Orangerie. Se l\u0103sase \u00eentunericul, n-am apucat s\u0103 vizitez mare lucru, n-am dat de niciun portocal, a\u0219a c\u0103 m-am retras, ca orice turist superficial, dar numele mi-a r\u0103mas \u0219i am \u0219tiut c\u0103 vreau s\u0103 scriu ceva despre o oranjerie. Nu<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":9457,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1616],"tags":[1343,319,1617,1646,132,1971],"coauthors":[1278],"class_list":["post-9456","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cum","tag-alexandra-niculescu","tag-carte-pentru-copii","tag-cum","tag-editura-pentru-arta-si-literatura","tag-interviu","tag-oranjeria"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/12\/CUM-Alexandra-Niculescu-Oranjeria-2560-\u00d7-1440-px.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9456","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9456"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9456\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9459,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9456\/revisions\/9459"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9457"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9456"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9456"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9456"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=9456"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}