{"id":9350,"date":"2023-12-13T14:15:00","date_gmt":"2023-12-13T11:15:00","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=9350"},"modified":"2023-12-14T11:51:51","modified_gmt":"2023-12-14T08:51:51","slug":"unghiul-de-vedere-al-unchiului-nicolciu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=9350","title":{"rendered":"Unghiul de vedere al Unchiului Nicolciu"},"content":{"rendered":"\n

Am vorbit atunci cu Vica \u0219i despre \u00eempotmolirea mea \u00een Caietul <\/em>Unchiului Nicolciu. I-am spus c\u0103 mi-ar pl\u0103cea s\u0103 \u0219tiu precis c\u0103 el \u00eensu\u0219i, ca autor al amintirilor scrise special pentru mine, m-ar fi autorizat s\u0103 renun\u021b dac\u0103 ar mai fi fost \u00een via\u021b\u0103. Dar a\u0219a, de la cine s\u0103 primesc vreo dezlegare?\u2026<\/p>\n\n\n\n

\u2014 De la tine, mi-a zis Vica \u00een \u0219oapt\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Da, i-am r\u0103spuns uimit\u0103, e \u0219i asta o mare art\u0103 \u0219i o mare \u00een\u021belepciune. Dar, parc\u0103 m\u00e2ndr\u0103 de propria mea \u00eencr\u00e2ncenare, i-am spus: din proprie ini\u021biativ\u0103 nu mi-a\u0219 ierta efortul pe care i l-am impus de a-\u0219i scrie amintirile cu m\u00e2na aceea care-i tremura ca acul de cardiograf.<\/p>\n\n\n\n

Ca \u0219i LRC, Vica m\u0103 \u00eemb\u0103rb\u0103teaz\u0103 cu banala observa\u021bie c\u0103 atunci c\u00e2nd treci printr-o pas\u0103 proast\u0103 \u0219i suferi, nu po\u021bi s\u0103 te interesezi dec\u00e2t de reverbera\u021biile propriei suferin\u021be. Am\u00e2ndoi pierdeau din vedere c\u0103 spirala infernal\u0103 porne\u0219te dintr-un punct \u0219i c\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 te \u00eentorci acolo, nu ai cum s-o curmi.<\/p>\n\n\n\n

I-am m\u0103rturisit Vic\u0103i cum m-am \u00eenvinov\u0103\u021bit o vreme, c\u00e2nd am \u00een\u021beles c\u0103 originalul era definitiv pierdut, c\u0103 nici m\u0103car efortul de a transcrie eu \u00eens\u0103mi, smerit\u0103 ca acei desenatori anonimi de anluminuri admira\u021bi \u00eempreun\u0103 cu Unchiul Nicolciu, acel scris eroic nu-l f\u0103cusem. \u00cel d\u0103dusem la dactilografiat, pl\u0103tind altcuiva s\u0103-i descifreze scrisul tremurat, const\u00e2nd uneori nu din litere, ci efectiv din zigzaguri ca urmele acelor pe electrocardiogram\u0103, \u0219i apoi rezultatul plin de goluri (\u201elec\u021biuni incerte\u201d) pe care, cu un scris \u0219i mai tremurat, \u00eel obligasem indirect, c\u00e2nd \u00eei restituisem Caietul<\/em> \u0219i o copie, s\u0103 le completeze el. Acum p\u00e2n\u0103 \u0219i acele goluri \u00eemi st\u00e2rneau \u00eendoieli.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 \u0218i nu numai ele. Ci \u0219i unele dulceg\u0103rii \u0219i episoade care, de\u0219i de un anumit comic, nu \u0219tiu pe cine ar mai amuza azi, i-am zis.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Mie nu mi s-a p\u0103rut niciodat\u0103 a\u0219a\u2026<\/p>\n\n\n\n

\u0218i curios, imediat ce am ajuns acas\u0103, dup\u0103 ce am depus-o pe ea \u00een fa\u021ba casei din Bucure\u0219tii Noi, am deschis dosarul exact la secven\u021ba din memoriile unchiului, de care m\u0103 pl\u00e2nsesem ei \u0219i, curios, nici mie nu mi s-a mai p\u0103rut deloc a\u0219a dulceag\u0103. De parc\u0103 \u00eemi \u00eensu\u0219isem unghiul ei de vedere:<\/p>\n\n\n\n

 \u201eN-am fost ni\u0219te copii cumin\u021bi. Dar a v\u0103zut cineva bab\u0103 frumoas\u0103 \u0219i copil cuminte? Dar c\u00e2t de pl\u0103cut\u0103 e amintirea boroboa\u021belor \u0219i a n\u0103zb\u00e2tiilor f\u0103cute \u00een copil\u0103rie. Stoian Stoenciu avea opt ani. Dou\u0103 luni mai pu\u021bin dec\u00e2t mine. A venit diminea\u021ba cu bucata de a\u021bic\u0103 frumos \u00eempachetat\u0103 sub bra\u021b, mama a m\u0103surat-o, i-a m\u0103surat cu metrul \u00een\u0103l\u021bimea de la c\u0103lc\u00e2i p\u00e2n\u0103 la mijloc, mijlocul, a scris cu tibi\u0219irul pe t\u0103bli\u021b\u0103, \u00een vacan\u021be ea folosea t\u0103bli\u021ba ca s\u0103 scrie m\u0103surile, la rochii, fuste, pantalona\u0219i, fe\u021be de perne. Numai c\u0103, ce s\u0103 vezi, dup\u0103-mas\u0103, c\u00e2nd a venit la prob\u0103 Stoenciu, pantalonii nu l-au \u00eenc\u0103put. Biata Mama, s\u0103-i cad\u0103 cerul \u00een cap. Stricase a\u021bica femeii, croise prea mic, degeaba a m\u0103surat din nou, talia b\u0103iatului era cu o palm\u0103 mai mare. I se bombase burta de parc\u0103 st\u0103tea s\u0103 nasc\u0103. Ce se \u00eent\u00e2mplase? Fratele Ivanciu, abia \u00eentors de la c\u0103r\u0103mid\u0103rie, unde-l ajutase pe Tata, \u00eel chemase pe furi\u0219 pe Stoian \u00een magazie, pe care pas\u0103mite \u00eel v\u0103zuse venind la croit de diminea\u021b\u0103, \u0219i ce crede\u021bi c\u0103 a f\u0103cut? I-a dat s\u0103 m\u0103n\u00e2nce pepene p\u00e2n\u0103 aproape s\u0103-i crape burta de umflat\u0103 ce era. Iar biata Mama s\u0103-\u0219i smulg\u0103 p\u0103rul disperat\u0103. S-a repezit la balotul ei de americ\u0103, abia adus de la Sulina, s\u0103-i croiasc\u0103 al\u021bi pantaloni. Las\u0103-l s\u0103-\u0219i goleasc\u0103 burta, nu-i croi al\u021bii, a sf\u0103tuit-o Tata. Iar eu, drac ca \u0219i fratele Ivanciu, t\u0103cusem m\u00e2lc. Iart\u0103-ne, Mam\u0103, c\u0103 te-am sup\u0103rat, a\u0219a-s copiii.\u201d<\/p>\n\n\n\n

\u00cen plus, \u00een contrast cu grafia torturat\u0103, idilismul persistent, pe pagini \u00eentregi, care la prima, a doua, a treia lectur\u0103, m\u0103 jenase, \u00eel resim\u021bisem acum ca pe o manifestare de mare tandre\u021be. Chiar dac\u0103 nimeni nu mai crede azi, \u0219i nici eu \u00eens\u0103mi, \u00een fericirea oamenilor \u00een acea lume pierdut\u0103 a Unchiului, aveam certitudinea c\u0103 a\u0219a cum tr\u0103iser\u0103 ei ar trebui s\u0103 tr\u0103im. De\u0219i \u00een amintirile lui sunt consemnate pe larg \u0219i greut\u0103\u021bile vie\u021bii \u00eentr-o familie de \u201eproveni\u021bi\u201d, greci, cu mul\u021bi copii, despre faptul c\u0103 au muncit to\u021bi, de mici etc. R\u0103ul ca atare, chiar atunci c\u00e2nd nu-i ocole\u0219te, nici pe ei, nici satul, pare s\u0103 aib\u0103 \u0219i acela rostul lui.<\/p>\n\n\n\n

Ini\u021bial i-am admirat capacitatea de a-l \u021bine igienic la distan\u021b\u0103, ca \u0219i cum refuzul de a-l procesa, de a-l integra, i-ar fi putut altera propria formul\u0103 interioar\u0103. Mi se p\u0103rea c\u0103-l ocolea evit\u00e2nd pur \u0219i simplu ispita, pericolul de a-\u0219i pierde lini\u0219tea. Astfel, nu pomene\u0219te nimic de omorul petrecut \u00een fa\u021ba c\u00e2rciumii lui Alexandru P\u0103tra\u0219cu, \u00een anii tulburi dintre venirea ru\u0219ilor \u0219i instalarea definitiv\u0103 a comuni\u0219tilor la c\u00e2rma \u021b\u0103rii. De\u0219i cel ucis era tat\u0103l Polixeniei.<\/p>\n\n\n\n

Pe l\u00e2ng\u0103 care tocmai treceam, cu Vica.<\/p>\n\n\n

\n
\"\"
C\u00e2rciuma lui Alexandru P\u0103tra\u0219cu<\/em><\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Credeam c\u0103 observ cum sistematic, de fiecare dat\u0103, imediat ce se apropie cu amintirea de un asemenea moment \u00eentunecat, se \u0219i dep\u0103rteaz\u0103 de el, \u00eentr-o opera\u021bie de extirpare pe c\u00e2t de s\u0103n\u0103toas\u0103 pentru el, \u0219i de greu de imitat pentru al\u021bii, pe at\u00e2t de st\u00e2njenitoare pentru cineva atent la \u201emarea istorie\u201d. Ca s\u0103 nu mai spun c\u00e2t de problematice \u00eemi ap\u0103ruser\u0103 uneori vederile lui privitoare la \u201emarea istorie\u201d. M\u0103 limitez s\u0103 redau aici, ca s\u0103 ilustrez impresia, doar portretul de-a dreptul pozitiv al unui general condamnat \u0219i executat pentru crime de r\u0103zboi, \u00een aceia\u0219i ani c\u00e2nd este ucis Ghe\u021bu. Astfel scrie la un moment dat, \u00eentr-o pagin\u0103 \u00een care, f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 numeasc\u0103, e vorba chiar despre mine:<\/p>\n\n\n\n

\u201eI-am povestit Nepoatei, care, cum se spune azi, \u00abm\u0103n\u00e2nc\u0103 criminali de r\u0103zboi pe p\u00e2ine\u00bb, despre generalul Macici, care a salvat de la moarte 400 de evrei din Or\u0103\u0219tie. \u0218tiu asta de la unul dintre ei, tovar\u0103\u0219 al meu de suferin\u021b\u0103 pe patul de spital de la Moroieni, care tr\u0103ie\u0219te \u0219i azi, la Manheim, \u00een Germania, \u0219i port cu el coresponden\u021b\u0103. El prefer\u0103 s\u0103-mi telefoneze, c\u0103 nu-mi \u00een\u021belege scrisul tremurat, iar eu demult m-am \u00eenscris la surzi. A\u0219a c\u0103 ne \u00een\u021belegem ca cucu-n cioc. Asta totu\u0219i am \u00een\u021beles-o. S-a dat ordin ca to\u021bi evreii din ora\u0219ele mici \u0219i din t\u00e2rguri s\u0103 fie aduna\u021bi \u00een ora\u0219ul re\u0219edin\u021b\u0103, de plas\u0103, de jude\u021b, regiune, ce era pe atunci. Socru-su, spre deosebire de al\u021bii, care nu s-au g\u00e2ndit, \u0219i-a dat seama de ce. I-a telefonat la Bucure\u0219ti \u0219i i-a cerut s\u0103 intervin\u0103 la generalul Antonescu s\u0103 nu-i trimit\u0103 pe evreii de acolo la Deva. Unde au fost aduna\u021bi to\u021bi din regiune \u0219i de acolo du\u0219i to\u021bi la moarte. Apoi, pe Macici datoria lui de militar \u00een timp de r\u0103zboi l-a chemat \u00een Transnistria unde sub comanda lui au murit 200.000 de evrei. Cei 400 de evrei recunosc\u0103tori din Or\u0103\u0219tie nu l-au putut salva. Iar aici intervine alt episod comic, c\u0103 a\u0219a e \u00een via\u021b\u0103: ni\u0219te delega\u021bi desemna\u021bi de evrei, tovar\u0103\u0219ul meu de suferin\u021b\u0103 nu le mai \u0219tia numele peste ani, dar reprezentan\u021bi de frunte ai comunit\u0103\u021bii din Or\u0103\u0219tie, negustori pricepu\u021bi \u0219i respecta\u021bi, s-au mobilizat \u0219i au pornit spre Bucure\u0219ti, s\u0103 fie martori ai ap\u0103r\u0103rii la procesul Generalului. Nu a contat ap\u0103rarea lor, Macici a fost \u00eempu\u0219cat, iar ei, ap\u0103r\u0103torii lui, au fost primii deposeda\u021bi de propriet\u0103\u021bi \u0219i de nego\u021bul lor, \u00een 1948. Drept pedeaps\u0103 pentru m\u0103rturia la tribunal \u00een favoarea unui criminal de r\u0103zboi. Au ajuns simpli v\u00e2nz\u0103tori \u00een pr\u0103v\u0103liile proprii. Dar povestea tot nu se termin\u0103: c\u00e2nd pr\u0103v\u0103liile au ajuns \u00een pragul falimentului, evreii au fost chema\u021bi \u0219i pu\u0219i din nou cu for\u021ba \u0219efi. \u0218i tot a\u0219a, \u00eenchi\u0219i, pu\u0219i \u0219efi, \u00eenchi\u0219i, pu\u0219i \u0219efi, p\u00e2n\u0103 au reu\u0219it s\u0103 plece.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Evident c\u0103 atunci, la prima sau a doua citire, nu a\u0219 fi putut publica amintirile Unchiului Nicolciu con\u021bin\u00e2nd asemenea informa\u021bii \u00een r\u0103sp\u0103r. De\u0219i chinul de a le scrie arat\u0103 c\u00e2t de mult a contat el pe pasiunea mea de \u201escormonitoare de trecut\u201d pentru faptele \u201eistoriei mici\u201d \u0219i c\u00e2t a sperat c\u0103 gra\u021bie lui am s\u0103 \u00een\u021beleg c\u0103 \u201eistoria mare\u201d nu \u021bine cont \u00een mod egal de faptele bune \u0219i de cele rele ale unui om.<\/p>\n\n\n\n

\u00cemi aminteam c\u00e2nd \u00eemi povestise asta. \u00cemi aminteam c\u0103 nu i-am repro\u0219at totu\u0219i, direct, c\u0103-l spal\u0103 de p\u0103cate pe generalul Macici \u0219i c\u0103 ocole\u0219te cu orice pre\u021b r\u0103ul. Dimpotriv\u0103, cred c\u0103 l-am l\u0103udat. Credeam c\u0103 m\u0103 pot mul\u021bumi cu concluzia c\u0103 ocole\u0219te doar r\u0103ul sterp<\/em>, r\u0103ul nerodnic<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Nu eram at\u00e2t de \u00eengrijorat\u0103 pe atunci c\u0103 o s\u0103 fiu nevoit\u0103 s\u0103-i \u00eengrop amintirile \u00een uitare cu m\u00e2inile mele. \u0218i pe cele privind istoria mare, \u0219i pe cele privind istoria mic\u0103. Laolalt\u0103 cu elogiile la adresa p\u0103rin\u021bilor \u0219i a numeroasei sale fratrii, uneori mai lipsite de modestie dec\u00e2t ale acelui cons\u0103tean al lui (\u0219i al meu), care a apucat, spre deosebire de el, s\u0103-\u0219i publice \u201eopera\u201d, \u201efresca\u201d.<\/p>\n\n\n\n

De\u0219i ele erau de departe mai simpatice \u0219i mai agreabile dec\u00e2t ale respectivului, fiind de departe scrise cu mai mult umor.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i asta pentru a-i da Cezarului ce-i al Cezarului, dac\u0103 Vica nu \u0219i-ar fi amintit atunci, c\u00e2nd am fost \u00eempreun\u0103 la Vadu, ca s\u0103 mai risipeasc\u0103 emo\u021bia, una dintre ele, ca deosebit de simpatic\u0103, poate a\u0219 fi omis-o. Despre Bunicul Sepetcidis de care ea r\u0103m\u0103sese foarte ata\u0219at\u0103, din recuno\u0219tin\u021b\u0103 c\u0103 o \u021binuse pe pieptul lui \u00eempachetat\u0103 ca un balot, c\u00e2nd avea ea \u00eentre zero \u0219i 40 de zile:<\/p>\n\n\n\n

\u201eNiciodat\u0103 nu ne certa, zicea Unchiul. Nici de b\u0103tut, nu ne-a b\u0103tut niciodat\u0103. Cele mai bune sfaturi el mi le-a dat \u0219i cele mai bune metode pedagogice el le-a avut. F\u0103r\u0103 el, Mama s-ar fi \u00eemboln\u0103vit de nervi. Este c\u0103p\u0103\u021b\u00e2nos \u0219i o s\u0103 moar\u0103 de foame, doar ca s\u0103 m\u0103 chinuie, i se pl\u00e2ngea Mama. Nu-l chema la mas\u0103, o sf\u0103tuia El. Pune-i \u00een farfurie \u0219i cheam\u0103-i pe to\u021bi, dar pe el, nu. O s\u0103 moar\u0103 de foame, zicea Ea. \u0218i Tata: Stai lini\u0219tit\u0103, de foame se moare greu \u0219i poate dura \u0219i dou\u0103 luni. La mine n-a durat nici dou\u0103 minute. C\u00e2nd z\u0103ng\u0103nitul lingurilor nu s-a mai auzit, s\u0103 m\u0103 fi v\u0103zut cum am ap\u0103rut de dup\u0103 u\u0219\u0103, cu lacrimi \u00een ochi: Dar ce, eu nu am voie s\u0103 m\u0103n\u00e2nc pe ziua de azi? Nici nu descopeream bine alt\u0103 metod\u0103 de a o nec\u0103ji pe biata Mama, de exemplu, refuz\u00e2nd s\u0103 m\u0103 sp\u0103l pe m\u00e2ini \u0219i pe fa\u021b\u0103, c\u0103 el g\u0103sea metoda s\u0103 m\u0103 combat\u0103. M\u0103car pe m\u00e2ini \u0219i pe fa\u021b\u0103, uite-i, to\u021bi se spal\u0103! se pl\u00e2ngea ea. \u0218i a\u0219a era: Se \u00een\u0219irau frumos la jgheabul de l\u00e2ng\u0103 butoi, din curte, to\u021bi se sp\u0103lau, neruga\u021bi, ne\u00eempin\u0219i de la spate, dezbr\u0103ca\u021bi p\u00e2n\u0103 la br\u00e2u. Doar pe m\u00e2ini \u0219i pe fa\u021b\u0103 s\u0103 se spele, afurisitul, spunea ea. (Ce n-a\u0219 da, mam\u0103, s\u0103 m\u0103 rogi \u0219i acum, n-ar trebui s\u0103-\u021bi termini vorba \u0219i m-a\u0219 supune!<\/em>) \u0218i Tata, de colo: Nicolciu, ia vino tu \u00eencoace s\u0103 te \u00eenv\u0103\u021b eu ceva. Du-te \u0219i spal\u0103-te doar pe fa\u021b\u0103, ca s\u0103 scapi de gura ei. Uite a\u0219a, iei s\u0103punul \u0219i te freci bine, doar pe fa\u021b\u0103 \u0219i pu\u021bin pe dup\u0103 urechi. A\u0219a mai merge, ziceam, nici ca ea, nici ca mine. Ca Tata.\u201d<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Nici eu, nici Vica n-am cunoscut nicio idil\u0103 a Unchiului Nicolciu, pe care nu mi-l amintesc, practic, dec\u00e2t celibatar de la v\u00e2rsta de 40 de ani. De\u0219i casa \u00eei era tot timpul plin\u0103 de vase, ce\u0219cu\u021be, boluri, farfurii desperecheate, provenite de la tot felul de fiin\u021be \u201ecu inima bun\u0103\u201d, cu care nu m-am intersectat niciodat\u0103 la el, \u00een foarte rarele vizite de atunci. De c\u00e2nd Bunica Plamena fusese adus\u0103 la noi, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd o vreme \u00een grija primei nurori, cu \u00eentreaga fratrie m\u0103 intersectam, \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, doar c\u00e2nd veneau s-o vad\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Nici Caietul<\/em> lui nu era mai darnic la acest capitol. Nu spune nimic nici despre sentimentele lui pentru Tanti Gina, so\u021bia moart\u0103 de t\u00e2n\u0103r\u0103, la pu\u021bin timp dup\u0103 prima lui ie\u0219ire din spital. \u0218i dac\u0103 despre ea e vorba, Tanti Gina este foarte scurt evocat\u0103 undeva, dar f\u0103r\u0103 nume, dec\u00e2t cu pronumele \u201eTU\u201d, scris cu majuscule, de o frumuse\u021be poetic\u0103 incredibil\u0103:<\/p>\n\n\n\n

\u201eUnde e\u0219ti TU acum? \u00cen sufletul meu, b\u0103tr\u00e2n \u0219i el acum, mai b\u0103tr\u00e2n dec\u00e2t tine cu 30 de ani, \u00een fotografia asta, sub liliac, \u0219i mai unde? O s\u0103 te \u00eent\u00e2lnesc oare? \u0218i eu o s\u0103 te recunosc pe tine, dar TU oare ai s\u0103 m\u0103 recuno\u0219ti?\u201d Ai putea crede c\u0103 e vorba despre altcineva.<\/p>\n\n\n\n

So\u021bia Unchiului Nicolciu s-a \u00eemboln\u0103vit fulger\u0103tor de o tuberculoz\u0103 care i-a prins inima, la nici 30 de ani, \u00een timp ce el era programat pentru opera\u021bia f\u0103r\u0103 de care ar fi murit la r\u00e2ndul lui. De\u0219i bine tratat\u0103, ea a murit \u00een timpul convalescen\u021bei dup\u0103 ultima lui opera\u021bie, deja prin \u0219aptezeci \u0219i ceva.<\/p>\n\n\n\n

De\u0219i destul de mare, adolescent\u0103 deja, nu am multe amintiri cu ea \u0219i nici cu ei doi c\u00e2t timp au fost un cuplu. Mi-e foarte clar\u0103 \u0219i indubitabil\u0103 pentru mine concluzia c\u0103 \u00een ochii mei oamenii ferici\u021bi n-au istorie.<\/p>\n\n\n\n

(fragment din romanul Cuibul din inima ei<\/em>, ap\u0103rut de cur\u00e2nd la Editura Corint)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Fragment de roman de Doina Jela<\/p>\n","protected":false},"author":292,"featured_media":9349,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1924,29],"tags":[1923,1945,167,1906],"coauthors":[1944],"class_list":["post-9350","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-box-office-proza","category-fictiune","tag-box-office-proza","tag-doina-jela","tag-fictiune","tag-nr-7-8-9-2023"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/12\/Doina-Jela-credit-foto-Mihaela-Petre.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9350","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/292"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9350"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9350\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9379,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9350\/revisions\/9379"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9349"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9350"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9350"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9350"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=9350"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}