<\/p>\n\n\n\n
Accidentul<\/strong><\/p>\n\n\n\n P\u0103\u0219ea cu \u00eencr\u00e2ncenare pe c\u0103rarea \u00eengust\u0103, timpul parc\u0103 st\u0103tea pe loc, iar \u00eenaintarea era din ce \u00een ce mai anevoioas\u0103. Mergea cumva \u00een virtutea iner\u021biei, cu g\u00e2ndurile r\u0103v\u0103\u0219ite de fulminanta decep\u021bie \u00een dragoste, dup\u0103 un parcurs aproape impecabil \u00een care credea c\u0103 \u00ee\u0219i g\u0103sise jum\u0103tatea perfect\u0103, femeia vie\u021bii lui. \u00cens\u0103 nu \u00een\u021belegea pe atunci c\u0103 iubirea este de cele mai multe ori oarb\u0103 \u0219i c\u0103, din p\u0103cate, vine doar pe un singur sens, \u0219i c\u0103, dac\u0103 vrei s\u0103 faci altfel, ar \u00eensemna s\u0103 \u00eencalci regulile de circula\u021bie, s\u0103 provoci accidente, uneori chiar mortale \u0219i, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, nu te alegi cu nimic, r\u0103m\u00e2i a\u0219a cum ai fost, orbec\u0103ind \u00eentr-o lume pe care o crezi perfect\u0103, dar care are toate imperfec\u021biunile pe care un om \u0219i le poate imagina. Era el o fiin\u021b\u0103 prea fragil\u0103, prea punea totul la suflet, pasional \u0219i dedicat unor principii \u0219i unor norme un picule\u021b desuete, asta datorit\u0103 educa\u021biei, mediului \u0219i nu \u00een ultimul r\u00e2nd societ\u0103\u021bii, care avea suficiente lacune \u00eenc\u00e2t s\u0103 transforme un om bun fie \u00eentr-o epav\u0103\/ruin\u0103, fie \u00eentr-un monstru, diferen\u021ba fiind uneori doar de un singur pas. C\u00e2teodat\u0103 stai \u0219i te g\u00e2nde\u0219ti dac\u0103 nu cumva soarta \u021bi-a fost predestinat\u0103, trebuia s\u0103 cuno\u0219ti suferin\u021ba cumplit\u0103 ca s\u0103 po\u021bi aprecia frumuse\u021bea momentului de bucurie simpl\u0103, s\u0103 po\u021bi privi \u00een jurul t\u0103u detaliile, s\u0103 nu mai ai privirea aia absent\u0103, centrat\u0103 doar pe propriul ego \u0219i alimentat\u0103 cu senza\u021bii efemere \u0219i cu amintiri care sunt date uit\u0103rii chiar a doua zi dup\u0103 ce nu mai e\u0219ti cineva<\/em> demn de b\u0103gat \u00een seam\u0103. Personalit\u0103\u021bi de carton, fabricate pe band\u0103 rulant\u0103, oameni f\u0103r\u0103 niciun fel de principii, moral\u0103 sau onoare, androizi lipsi\u021bi de sentimente \u0219i plini de orgolii, biete mumii scoase de la naftalina rat\u0103rii, predestinate cumva, dar am\u00e2nate pentru o perioad\u0103, ca un fel de gest absurd \u0219i de ne\u00een\u021beles, venit din partea unei entit\u0103\u021bi despre care se vorbe\u0219te \u00een \u0219oapt\u0103, cu mare spaim\u0103. Ocupan\u021bi temporar de func\u021bii \u0219i pozi\u021bii sociale, de conturi grosolane \u0219i de privilegii mai ceva dec\u00e2t \u00eemp\u0103ra\u021bii de alt\u0103dat\u0103. M\u0103car demnitarii Coroanei aveau o educa\u021bie aleas\u0103, erau adev\u0103ra\u021bi gentlemeni, cu o vast\u0103 cultur\u0103 general\u0103, cu aptitudini dob\u00e2ndite \u0219i alimentate la \u0219coli de prestigiu \u0219i cu o lejeritate a discursului care ar trebui predat\u0103 obligatoriu \u00een toate \u0219colile din ziua de azi, drept model de exprimare \u0219i comunicare public\u0103. \u00cens\u0103 azi predomin\u0103 agrama\u021bii, vuvuzelele propulsate ostentativ de o mass-media avid\u0103 de rating p\u00e2n\u0103 \u00een m\u0103duva oaselor, cu orice pre\u021b, f\u0103r\u0103 niciun fel de excep\u021bie. O lume paralel\u0103 format\u0103 dintr-o minoritate \u00eembuibat\u0103 la maxim, cu venituri ob\u021binute facil, imense \u00een compara\u021bie cu ceilal\u021bi muritori de r\u00e2nd, care formeaz\u0103 o majoritate resemnat\u0103, taciturn\u0103, depresiv\u0103 \u0219i redus\u0103 mereu la t\u0103cere de un sistem opresiv pus la butoane tocmai pentru a nu deranja acest algoritm al de\u0219\u0103n\u021b\u0103rii.<\/p>\n\n\n\n Mihai cunoscuse toate fazele sistemului, era \u00eentr-un fel parte din el, \u00eens\u0103 mai avea o sc\u0103pare, o porti\u021b\u0103 secret\u0103 pe care inchizitorii<\/em> n-o identificaser\u0103, n-o \u00eensemnaser\u0103 cu vopsea sau cu svastic\u0103 sau cu semnul crucii. El era cumva un privilegiat care putea s\u0103 se retrag\u0103 \u00een creierul mun\u021bilor, acolo unde \u00eenv\u0103\u021base de la bunici s\u0103 respire liber un aer proasp\u0103t de neg\u0103sit altundeva, unde nu predominau noxele ca ni\u0219te conchistadori nev\u0103zu\u021bi, demol\u00e2nd energiile \u0219i anihil\u00e2nd orice poft\u0103 de via\u021b\u0103. Mihai sim\u021bea \u0219i faptul c\u0103 noua genera\u021bie, nativii digitali, aveau toate \u0219ansele de partea lor pentru a schimba definitiv \u0219i total un sistem \u0219i o societate falimentar\u0103, aduc\u0103toare doar de false valori \u0219i false beneficii. Blinda\u021bi \u00een lumea lor, creat\u0103 dup\u0103 bunul plac, pe un fond incipient virtual, dar cu puterea de-a fi replicat oric\u00e2nd \u0219i \u00een lumea real\u0103, Genera\u021bia Nativilor Digitali<\/em> avea toate cuno\u0219tin\u021bele \u0219i instrumentele la \u00eendem\u00e2n\u0103 ca s\u0103 realizeze visul genera\u021biilor anterioare de sacrificiu, resemnate acum, marginalizate, umilite, \u00eenghesuite \u00een plasa de s\u00e2rm\u0103 ghimpat\u0103 a propriilor neputin\u021be. Genera\u021bia Nativilor Digitali<\/em> are poten\u021bialul de a schimba lumea cu ajutorul tehnologiei pe care ei au \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 o foloseasc\u0103 \u00eenc\u0103 din prima zi, c\u00e2nd au deschis ochii \u00een aceast\u0103 lume. Deja se simte v\u00e2ntul schimb\u0103rii, sunt adolescen\u021bi \u0219i tineri antreprenori care pun bazele viitorului, sunt arti\u0219ti tineri care expun lucr\u0103ri \u00een galerii faimoase unde n-ar fi avut acces niciodat\u0103 dac\u0103 nu exista tehnologia \u0219i re\u021belele sociale, sunt scriitori abia ie\u0219i\u021bi din v\u00e2rsta majoratului care v\u00e2nd mai multe c\u0103r\u021bi dec\u00e2t au visat vreodat\u0103 s\u0103 v\u00e2nd\u0103 marii scriitori contemporani, intra\u021bi \u00een toate istoriile literare \u0219i promova\u021bi insistent de c\u0103tre o ma\u0219in\u0103rie a sistemului alimentat\u0103 financiar cu sume colosale. Pentru b\u0103tr\u00e2nii conduc\u0103tori ai lumii pericolul nici m\u0103car nu mai este iminent, a devenit o realitate pus\u0103 \u00een practic\u0103 la fiecare trecere a unei frac\u021biuni de secund\u0103. Imperiile lor se vor pr\u0103bu\u0219i zgomotos, dar cumva \u00eentr-un firesc a\u0219teptat de toat\u0103 lumea, puterea lor \u00eentins\u0103 ca o caracati\u021b\u0103 peste \u00eentreg p\u0103m\u00e2ntul se va spulbera precum o bul\u0103 de s\u0103pun ajuns\u0103 la gloria ei maxim\u0103. \u00cen urma lor se va alege praful, vom descoperi c\u00e2t de fake<\/em> erau toate m\u0103re\u021bele lor realiz\u0103ri, c\u00e2t de ne\u00eensemna\u021bi erau \u00een realitate \u0219i cu c\u00e2t\u0103 dispropor\u021bie erau propulsa\u021bi \u00een lojele de lux ale cet\u0103\u021bii.<\/p>\n\n\n\n Mihai pornise la drum prin p\u0103durea \u00eentunecat\u0103, hot\u0103r\u00e2t s\u0103 ajung\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een v\u00e2rful Cicerii, acolo unde nu fusese niciodat\u0103 \u0219i despre care auzise tot felul de legende, care mai de care mai ciudate. Ba chiar, la un moment dat, bunica lui \u00eei povestise o \u00eent\u00e2mplare din tinere\u021bea ei care aducea \u00een discu\u021bie Cicerea \u0219i misterele care se ad\u0103posteau acolo, ascunse de privirile curio\u0219ilor. V\u00e2rful era destul de greu accesibil, alt\u0103dat\u0103 mai existau c\u00e2\u021biva localnici izola\u021bi prin zon\u0103, \u00eens\u0103, de-o vreme, totul p\u0103rea pustiu, ultimele case existente erau p\u0103r\u0103site, b\u0103tr\u00e2nii muriser\u0103 r\u00e2nd pe r\u00e2nd, iar mo\u0219tenitorii lor se mutaser\u0103 prin \u021b\u0103ri str\u0103ine \u0219i nu mai puteau s\u0103-\u0219i schimbe destinul. Exista un fel de drumeag oficial, o c\u0103r\u0103ruie mai generoas\u0103, dar care disp\u0103rea la un moment dat, se pierdea \u00een desi\u0219ul p\u0103durii \u0219i doar cineva experimentat ar mai fi putut s\u0103 g\u0103seasc\u0103 drumul de \u00eentoarcere. \u00cens\u0103 exista \u0219i un drum secret, drumul partizanilor, ascuns printre tufele de alun \u0219i acoperit cu frunze \u0219i crengi uscate. Mihai descoperise de unul singur c\u0103r\u0103ruia secret\u0103, \u00een timpul escapadelor pe care le f\u0103cuse \u00een copil\u0103rie, \u00eens\u0103, atunci, nu-i acordase o prea mare aten\u021bie, fiind convins c\u0103 era o simpl\u0103 c\u0103rare abandonat\u0103, pe care mergeau alt\u0103dat\u0103 muntenii ca s\u0103-\u0219i adune leurd\u0103<\/em> sau bure\u021bi iu\u021bi<\/em> sau hribe<\/em>. Acum, obsesia c\u0103ut\u0103rii devenise pregnant\u0103 \u0219i-l m\u00e2na orbe\u0219te tot \u00eenainte, cu \u021bint\u0103 chiar \u00eenspre v\u00e2rf, acolo unde nu ajunsese niciodat\u0103. Mai \u00eencercase de c\u00e2teva ori \u00een trecut, dar mereu se \u00eempotmolea fie cam pe la jum\u0103tatea drumului, fie chiar \u00eenainte s\u0103 ajung\u0103 la poalele Cicerii, \u00eens\u0103 nu reu\u0219ise s\u0103 g\u0103seasc\u0103 continuarea spre v\u00e2rf. Ceea ce nu \u0219tia el era de fapt c\u0103 nu exista un singur v\u00e2rf, ci trei v\u00e2rfuri succesive, fiecare cu c\u00e2te o pant\u0103 extrem de abrupt\u0103 \u0219i fiecare ascunz\u0103tor de pr\u0103p\u0103stii \u0219i grote periculoase. Aici nu exista semnal pentru telefonie mobil\u0103 \u0219i, dintr-un motiv total necunoscut, bateria pur \u0219i simplu se termina ca un chibrit imediat ce ajungeai la poalele Cicerii. Poate se datora pe\u0219terii \u00een care se zvonea c\u0103 a fost descoperit uraniu sau poate umezelii excesive provocate de p\u0103durea de brad sau, cine \u0219tie?, poate din alte motive nedeslu\u0219ite de nimeni p\u00e2n\u0103 acum.<\/p>\n\n\n\n Cert este \u00eens\u0103 faptul c\u0103 Mihai avea dorin\u021ba aceea de nestr\u0103mutat s\u0103 ating\u0103 \u00een\u0103l\u021bimile, nu orice fel de \u00een\u0103l\u021bime, ci chiar la cota maxim\u0103, \u0219i chiar acolo unde pu\u021bin\u0103 lume s-a \u00eencumetat p\u00e2n\u0103 acum s\u0103 ajung\u0103. Poate p\u0103rea o ambi\u021bie necugetat\u0103 sau mai degrab\u0103 un complex al copilului c\u0103ruia mereu i-a fost interzis accesul spre \u00een\u0103l\u021bimi, mereu i s-a spus c\u0103 trebuie s\u0103 stea cuminte la locul lui, s\u0103 nu supere pe cineva, s\u0103 nu deranjeze vreun profesor, s\u0103 nu enerveze vreun coleg sau vreun vecin p\u0103tima\u0219. Bunul sim\u021b exagerat avea s\u0103-i aduc\u0103 la \u00eenceput mai mult prejudicii dec\u00e2t avantaje, \u00eens\u0103, cu trecerea vremii, \u0219i-a dat seama c\u0103, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, valoarea va triumfa, nu va r\u0103m\u00e2ne permanent marginalizat\u0103, dus\u0103 \u00een derizoriu, \u0219i c\u0103 vor veni \u0219i timpurile \u00een care punctele de reper s\u0103 fie aduse \u00een prime time<\/em>, acolo unde \u00een mod normal ar trebui s\u0103 le fie locul \u00een permanen\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n Dup\u0103 c\u00e2teva \u00eencerc\u0103ri nereu\u0219ite de-a g\u0103si c\u0103rarea spre v\u00e2rf, Mihai, dintr-un noroc orb, identific\u0103 intrarea prin spatele unei st\u00e2nci, pus\u0103 acolo de parc\u0103 ar fi fost o poart\u0103 de trecere, un fel de Zid al Berlinului, \u00een creierul mun\u021bilor. O descoperi tocmai \u00een momentul \u00een care, dorind s\u0103 se u\u0219ureze, alesese din pudoare (de parc\u0103 l-ar fi v\u0103zut cineva pe \u00eentuneric, \u00eentr-o p\u0103dure deas\u0103) s\u0103 se duc\u0103 \u00een spatele unei st\u00e2nci. Surpriza \u0219i bucuria lui au fost nem\u0103surate. \u00cen spatele st\u00e2ncii, acoperit\u0103 de un morman de crengi \u0219i frunze uscate, pornea spre \u00een\u0103l\u021bime o c\u0103r\u0103ruie mititic\u0103, iluminat\u0103 delicat de o mul\u021bime de licurici, r\u0103sfira\u021bi de-o parte \u0219i de cealalt\u0103, ca ni\u0219te instala\u021bii nocturne de led-uri pe care le mai a\u0219az\u0103 uneori privilegia\u021bii pe marginea trotuarelor care duc \u00eenspre vilele lor luxoase sau \u00eenspre reziden\u021bele de vacan\u021b\u0103 ale amantelor sau aman\u021bilor de lux. <\/p>\n\n\n\n De\u0219i c\u0103rarea devenise mult mai abrupt\u0103, faptul c\u0103 o descoperise \u00eei d\u0103dea un av\u00e2nt nemaipomenit, astfel \u00eenc\u00e2t \u00een scurt\u0103 vreme v\u0103zu pentru prima dat\u0103 v\u00e2rful Cicerii. \u00cens\u0103, pe m\u0103sur\u0103 ce \u00eenainta, descoperi cu uimire un lucru extraordinar: v\u00e2rful Cicerii era format din trei v\u00e2rfuri succesive, ca ni\u0219te trepte care duceau spre infinitul cerului. Cucerirea primului, urmat\u0103 de cel de-al doilea, p\u0103rea o simpl\u0103 joac\u0103 \u00een compara\u021bie cu cel de-al treilea care p\u0103rea de-a dreptul inaccesibil. Un fel de \u021bur\u021bure de piatr\u0103, seme\u021b \u0219i triumf\u0103tor. Escaladarea ultimului tronson p\u0103rea imposibil\u0103, \u00eens\u0103 dorin\u021ba lui dep\u0103\u0219ea orice imagina\u021bie, chiar \u0219i acest previzibil imposibil. \u00cenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea lui nu avea margini. A\u0219a c\u0103, zis \u0219i f\u0103cut, \u00eencepu escaladarea ultimului versant al Cicerii, o adev\u0103rat\u0103 provocare chiar \u0219i pentru un alpinist experimentat. \u00cens\u0103, a\u0219a cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 de obicei nu numai \u00een alpinism c\u00e2nd oricine se crede experimentat \u0219i cunosc\u0103tor \u00een orice, Mihai porni pe un drum pe care nu s-ar fi \u00eencumetat nimeni s\u0103-\u0219i \u00eencerce norocul. \u00cens\u0103 norocul nu se dovede\u0219te \u00eentotdeauna cea mai sigur\u0103 poli\u021b\u0103 de asigurare. Avusese din bel\u0219ug parte de noroc atunci c\u00e2nd, deja \u00een toiul nop\u021bii, se hot\u0103r\u00e2se s\u0103 ajung\u0103 neap\u0103rat p\u00e2n\u0103 pe v\u00e2rf \u0219i, sub imboldul unei ambi\u021bii de nest\u0103p\u00e2nit, Mihai reu\u0219ise, f\u0103r\u0103 prea mari peripe\u021bii, s\u0103 urce \u0219i s\u0103 cucereasc\u0103 primele dou\u0103 trepte ale Cicerii, cele dou\u0103 v\u00e2rfuri adiacente. Poate c\u0103 ar fi trebuit s\u0103 se opreasc\u0103 \u0219i s\u0103 se odihneasc\u0103, s\u0103-\u0219i regenereze for\u021bele \u0219i s\u0103 \u00eencerce urcu\u0219ul mai spre diminea\u021b\u0103, c\u00e2nd lumina r\u0103s\u0103ritului \u00ee\u021bi poate ar\u0103ta mai bine drumul. Dar n-a fost s\u0103 fie a\u0219a. Un pas gre\u0219it, precipitat, \u0219i Mihai se pr\u0103bu\u0219i \u00een gol. \u00cen prima faz\u0103 avea sentimentul c\u0103 leviteaz\u0103, c\u0103 plute\u0219te deasupra unui h\u0103u imens \u0219i c\u0103 o for\u021b\u0103 necunoscut\u0103 \u00eel men\u021binea \u00een aer, senza\u021bia era mai degrab\u0103 sublim\u0103 dec\u00e2t \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare, un fel de vis \u00eemplinit al zborului, atunci c\u00e2nd \u00een timpul unui somn colorat sim\u021bi c\u0103 te desprinzi de p\u0103m\u00e2nt, nu \u0219tii dac\u0103 \u021bi-au crescut aripi sau nu, dar ai conturat \u00een g\u00e2nd foarte clar sentimentul zborului, e o senza\u021bie abisal de frumoas\u0103, e\u0219ti deasupra lumii \u0219i-\u021bi po\u021bi permite orice, de la rostogoliri \u00een aer precum avioanele de v\u00e2n\u0103toare p\u00e2n\u0103 la pr\u0103bu\u0219iri inten\u021bionate ca-ntr-un fel de gol de aer care te fascineaz\u0103 nespus de mult, \u00ee\u021bi cre\u0219te adrenalina \u00een somn, probabil deja ai dat pe jos plapuma demult, apoi imaginile de privitor deasupra sunt absolut fantastice, \u00ee\u021bi vine s\u0103 nu te mai treze\u0219ti niciodat\u0103 din vis, din curcubeul acela permanentizat pe retin\u0103, a\u0219a sim\u021bea \u0219i Mihai \u00een acel moment care p\u0103rea c\u0103 nu se mai sf\u00e2r\u0219e\u0219te, \u00eens\u0103, la un moment dat, sim\u021bi o trosnitur\u0103 puternic\u0103 \u0219i apoi \u00ee\u0219i pierdu cuno\u0219tin\u021ba. O pas\u0103re ciudat\u0103 \u00ee\u0219i lu\u0103 zborul din pr\u0103pastia imens\u0103 cu un \u021bip\u0103t p\u0103trunz\u0103tor. Noaptea se a\u0219ternuse ca o umbr\u0103 totalitar\u0103 peste \u00eentreaga zon\u0103 \u0219i nu se mai auzea nimic \u00een jur, era o lini\u0219te \u00eengrozitoare ce p\u0103rea c\u0103 preveste\u0219te o nenorocire, ca o moarte plutind \u00een aer, pe care nimic n-o mai poate opri s\u0103-\u0219i duc\u0103 la bun sf\u00e2r\u0219it misiunea.<\/p>\n\n\n\n Piatra din Lun\u0103<\/strong><\/p>\n\n\n\n I se spunea Mihai, de\u0219i numele lui avea parc\u0103 o rezonan\u021b\u0103 mai apropiat\u0103 de adev\u0103rul absolut. A plecat \u00eenspre nimicul din g\u00e2ndul s\u0103u, \u00eenspre marea cea mare, \u00eenspre lumea de dincolo de lume. Era acum \u00een pragul de sus al disper\u0103rii. Era acum acolo de\u0219i \u00eenc\u0103 n-a plecat la propriu nic\u0103ieri. Mihai a \u00eembr\u0103cat nebunia \u0219i s-a deghizat \u00een propov\u0103duitorul propriei nefericiri, fosta lui mare iubire s-a aruncat cu trup \u0219i suflet \u00een h\u0103urile nimicitoare ale dorin\u021bei de pream\u0103rire. Eul din sine a plecat pe un drum f\u0103r\u0103 de \u00eentoarcere. <\/p>\n\n\n\n \u00ce\u0219i aducea aminte cum fugea de acas\u0103 pe dealul cel mare de peste calea ferat\u0103 \u2013 \u00eentov\u0103r\u0103\u0219indu-se cu dul\u0103ul din b\u0103t\u0103tur\u0103, Ursache, un ciob\u0103nesc de toat\u0103 frumuse\u021bea, negricios ca un urs caucazian \u0219i moroc\u0103nos precum un bunic \u00een zilele lui bune. Dar mereu al\u0103turi. Aproapele. Ajungea la piatra din lun\u0103<\/em>, pe v\u00e2rfuri, acolo unde numai cunosc\u0103torii puteau s\u0103 poposeasc\u0103 \u00een drumul lor spre absolut. Era aproape deasupra lumii ca \u00een visele lui colorate dinaintea Cr\u0103ciunului. Era acolo doar el cu sine \u0219i cu dul\u0103ul nedesp\u0103r\u021bit. C\u00e2nd lumina se \u00eendrepta c\u0103tre cealalt\u0103 parte de lume, \u00eencepea marea aventur\u0103. M\u00e2inile pip\u0103iau scoar\u021ba copacului unde at\u00e2rnase alt\u0103dat\u0103 \u00eentreaga magie a pr\u0103bu\u0219irii. Era acolo. Atingerile acelea mistice \u00eei provocau senza\u021bii de ne\u00eenchipuit. Trupul copacului se deschidea la \u00eembr\u0103\u021bi\u0219area lui ca o u\u0219\u0103 spre cer cu zumzet de insecte orchestr\u00e2nd muzici numai de el auzite. Era st\u0103p\u00e2nul absolut al scoar\u021bei copacului, al dimensiunii ancestrale, al macrocosmosului din microcosmos, al eului r\u0103t\u0103citor. Era cu mult mai aproape de absolut dec\u00e2t \u0219i-ar fi putut vreodat\u0103 imagina. Starea de lucruri. Starea de fapt. Tranzbordarea<\/em>.<\/p>\n\n\n\n C\u00e2nd a decis c\u0103 trebuie s\u0103 plece, nu s-a g\u00e2ndit nicio clip\u0103 la urm\u0103ri. Era con\u0219tient c\u0103 nu mai trebuie s\u0103 se complac\u0103 \u00een suferin\u021be inutile. \u00cen suferin\u021bele dup\u0103 o iubire absurd\u0103. Iubirea care l-a tr\u0103dat. Fusese \u00eencorsetat \u00een bra\u021bele nepotolite ale unei umbre abandonate pe uli\u021ba de la marginea unui sat. Monumentul care l-a f\u0103cut s\u0103-\u0219i piard\u0103 capul \u00een definitivul uit\u0103rii. Era omul f\u0103r\u0103 cap. Fiin\u021ba decapitat\u0103 pentru care soarele nu mai r\u0103s\u0103rea de dup\u0103 dealuri<\/em>,<\/em> ci chiar din ochii tulbura\u021bi ai unei iubiri nefericite. Abandonase fiin\u021ba \u0219i starea de android. Era acum patrupedul \u00eenchis \u00een cu\u0219ca neputin\u021bei. Era subjugatul unui infern controlat de cea pe care o credea zei\u021ba luminii, a iubirii, domin\u00e2nd uli\u021ba satului de la poalele mun\u021bilor.<\/p>\n\n\n\n A deschis u\u0219a cafenelei de pe strada \u00eengust\u0103 \u0219i a urcat sc\u0103rile \u0219ov\u0103itor, parc\u0103 avea o presim\u021bire sumbr\u0103. De\u0219i nu el mergea, ci pa\u0219ii lui \u00eel purtau \u00eentr-un sens numai de ei \u0219tiut. \u00ce\u0219i c\u0103uta un loc. \u00ce\u0219i c\u0103uta locul \u00een care putea s\u0103-\u0219i bea lini\u0219tit ceaiul. Locul relax\u0103rii. I-a v\u0103zut \u00eempreun\u0103 la masa din col\u021b, ochi \u00een ochi, cu buzele aproape unite, cu m\u00e2inile \u00eempreunate \u00eentr-un dans al dorin\u021bei nestrunite, a sim\u021bit c\u0103 p\u0103m\u00e2ntul de sub picioare se transform\u0103 \u00een limbi de foc. Devenise cenu\u0219\u0103. \u0218i ceea ce era \u0219i mai cumplit: niciun v\u00e2nt nu se \u00eencumeta s\u0103 \u00eel \u00eempr\u0103\u0219tie de acolo, s\u0103 \u00eel azv\u00e2rle \u00een cele patru z\u0103ri. Cenu\u0219\u0103 nemi\u0219cat\u0103.<\/p>\n\n\n\n La piatra din lun\u0103<\/em> vorbea o limb\u0103 ne\u00een\u021beleas\u0103. Rostea cu voce tare cuvinte pe care numai scoar\u021ba copacului le \u00een\u021belegea. Era forma nedeslu\u0219it\u0103 a unui ritual antic. Modul prin care abandona formele f\u0103r\u0103 fond \u00een c\u0103utarea absolutului. Trupul copacului devenea trupul s\u0103u \u0219i din el plecau \u00eentr-o c\u0103l\u0103torie nemaipomenit\u0103 perechi de \u00eendr\u0103gosti\u021bi \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a\u021bi \u00eentr-o lumin\u0103 etern\u0103. C\u00e2nd sim\u021bea atingerea ca pe o vibra\u021bie de nedescris era deja \u00een trupul copacului. Prin venele lui \u00eencepeau venele copacului s\u0103 circule. Prin frunzele lui, epiderma sa se transforma \u00een rou\u0103. Prin seva lui, neuronii s\u0103i se sc\u0103ldau ca \u00eentr-un ocean s\u00e2ngeriu. Era acolo ca \u0219i cum r\u0103d\u0103cinile lui ar fi crescut din trupul acestui arbore \u021b\u00e2\u0219nit din piatra aceea alb\u0103 \u00eenfipt\u0103 pe v\u00e2rful muntelui din timpuri imemoriale. Piatra din lun\u0103 <\/em>\u00eei spuneau localnicii r\u0103t\u0103ci\u021bi secular. Piatra din lun\u0103<\/em> care te ducea \u00een lumea de dincolo de lume.<\/p>\n\n\n\n R\u0103m\u0103seser\u0103 \u00een\u021bepeni\u021bi la masa din col\u021b. Nu se a\u0219teptau deloc la aceast\u0103 apari\u021bie. M\u00e2inile ei albe, marmoreice, alt\u0103dat\u0103 nemi\u0219cate, \u00eencepeau s\u0103 tremure \u0219i ochii ei se dilatau precum un melc ie\u0219it la v\u00e2n\u0103toare dup\u0103 prima ploaie de prim\u0103var\u0103. Ea nu mai p\u0103rea lipsit\u0103 de via\u021b\u0103 ca alt\u0103dat\u0103. P\u0103rea straniu de vie. Fa\u021ba lui, tumefiat\u0103, alunec\u00e2nd prin ungherele unei \u00eenc\u0103peri devenite deja prea str\u00e2mt\u0103. Ni\u0219te urlete se alungeau peste mese \u0219i clien\u021bii pluteau pe deasupra \u00eent\u00e2mpl\u0103rii. Prin Mihai r\u0103bufneau toate suferin\u021bele omului decor<\/em>. Secundele p\u0103reau milenii, clipele deveneau pietre de moar\u0103 at\u00e2rnate la g\u00e2tul clownului nedorit.<\/p>\n\n\n\n Pe coasta ungurului cu nume rom\u00e2nesc alerga uneori s\u0103 o \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eze pe cea nemi\u0219cat\u0103, era \u00een prispa casei unde mul\u021bimi de nevinova\u021bi, miniaturi arhaice, obiecte manufacturate ale poftelor sexuale nes\u0103buite, fra\u021bi, surori, m\u0103cel\u0103reau ni\u0219te a\u0219tept\u0103ri paternale cu iz de maltratare pentru care mai t\u00e2rziu chiar el avea s\u0103 fie acuzat. Era scuza perfect\u0103 pentru deturnarea unei iluzii. Orb, orbec\u0103ind printre promisiunile unei dorin\u021be \u201ep\u00e2n\u0103 c\u00e2nd moartea ne va desp\u0103r\u021bi\u201d. Abandonat, abandon\u00e2ndu-\u0219i trecutul \u0219i viitorul, tr\u0103ind \u00eentr-un prezent numai \u0219i numai al ei, nemi\u0219cat, cu dorin\u021be de pream\u0103rire. Primele atingeri, primele sentimente \u00eengropate \u00een cenu\u0219a uit\u0103rii, primele \u0219oapte transformate \u00een fluturi, primele \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103ri f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it. Era \u00een al nou\u0103lea \u0219i ultim cer, prad\u0103 poftei celuilalt, transformat \u00eentr-o legum\u0103 carnivor\u0103 devor\u00e2ndu-\u0219i propriile neputin\u021be. Secole tr\u0103ind \u00een cea mai teribil\u0103 minciun\u0103 a unei iubiri inexistente. Milenii rupte din existen\u021b\u0103 doar pentru satisfacerea unor pofte nes\u0103tule \u0219i nes\u0103buite. \u00cens\u0103 nu avea niciun fel de scuz\u0103. Nes\u0103buitul cel mai mare era chiar el. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" O proz\u0103 de Gelu Vla\u0219in<\/p>\n","protected":false},"author":290,"featured_media":9335,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1924,29],"tags":[1923,167,1912,1906],"coauthors":[1939],"class_list":["post-9333","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-box-office-proza","category-fictiune","tag-box-office-proza","tag-fictiune","tag-gelu-vlasin","tag-nr-7-8-9-2023"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/12\/Gelu-Vlasin.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9333","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/290"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9333"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9333\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9338,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9333\/revisions\/9338"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9335"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9333"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9333"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9333"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=9333"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}