Ca un orb care \u00eencearc\u0103 s\u0103 deslu\u0219easc\u0103 cu buricele degetelor sensurile ascunse-n ni\u0219te puncte mici \u00eencerca \u0219i Doamna M s\u0103 intre parc\u0103-n desenul albastru cu mici cl\u0103diri, acoperi\u0219uri \u0219i turle rotunjite, peste care un stol minuscul de p\u0103s\u0103ri c\u0103l\u0103toare abia se z\u0103rea spre buza de sus a ce\u0219tii.<\/p>\n\n\n\n
M-a cuprins \u00een palme ca \u00eentr-o \u00eembr\u0103\u021bi\u0219are \u0219i m-a c\u00e2nt\u0103rit \u00eendelung, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 se conving\u0103 c\u0103 nu gre\u0219e\u0219te dac\u0103 se va l\u0103sa cu totul \u00een voia mea, pentru c\u0103 numai eu \u00eenc\u0103peam perfect \u00een m\u00e2inile ei reci, pe care de-acum \u00eenainte aveam s\u0103 i le \u00eenc\u0103lzesc \u00een nop\u021bile lungi de iarn\u0103 \u0219i-n toate zilele de singur\u0103tate.<\/p>\n\n\n\n
Doamna de la raion m-a \u00eempachetat rapid \u00een mai multe straturi de h\u00e2rtie maronie, ca pe-un bebelu\u0219 proasp\u0103t \u00eenf\u0103\u0219at. C\u00e2nd am ajuns acas\u0103, soarele deja apunea palid, sc\u0103ld\u00e2nd buc\u0103t\u0103ria \u00eentr-o lumin\u0103 pl\u0103cut\u0103 \u00een nuan\u021be de ocru. Nu \u0219tiu nici p\u00e2n\u0103 acum ce o mi\u0219case at\u00e2t de mult pe Doamna M de m\u0103 alesese tocmai pe mine, de\u0219i nu eram nici pe departe cea mai frumoas\u0103 sau mai rafinat\u0103 cea\u0219c\u0103, ba dimpotriv\u0103. Desenul meu avea diferen\u021be de culoare \u0219i chiar un strop ca o aluni\u021b\u0103 albastr\u0103, de c\u00e2nd artizanului i-o fi sc\u0103pat pu\u021bin pensula pe l\u00e2ng\u0103 \u0219i gre\u0219ise. Nici por\u021belanul nu era cel mai fin posibil \u0219i nu se vedea translucid dac\u0103 te uitai \u00een lumin\u0103, poate de aia am \u0219i avut noroc \u0219i nu mi-am g\u0103sit sf\u00e2r\u0219itul mai devreme, de c\u00e2te ori fusesem sc\u0103pat\u0103-n chiuvet\u0103, alunec\u00e2nd din m\u00e2ini de la prea mult detergent. Odat\u0103, m-a sp\u0103lat \u00een grab\u0103 domnul M cu m\u00e2inile lui mari \u0219i, din gre\u0219eal\u0103, mi-a izbit torti\u021ba de o crati\u021b\u0103, a\u0219a m-am ales cu prima fisur\u0103. Nu pot s\u0103 uit c\u00e2t de trist\u0103 a fost doamna M \u0219i cum \u00ee\u0219i re\u021binea cu greu \u0219i cu lacrimi \u00een ochi toate repro\u0219urile pe care i le-ar fi aruncat atunci direct \u00een fa\u021b\u0103 so\u021bului ei pentru st\u00e2ng\u0103cia \u0219i neaten\u021bia lui fa\u021b\u0103 de un lucru at\u00e2t de drag ei. De-atunci mi-a schimbat locul, cu unul mai ferit de intruziunea celorlal\u021bi, \u00eentr-un col\u021b al dulapului unde nu umbla dec\u00e2t ea, cu mare grij\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Ne vedeam \u00een fiecare diminea\u021b\u0103 la micul dejun \u0219i apoi dup\u0103-amiaza la un ceai cu biscuit, uneori chiar \u0219i seara. Cump\u0103ra mereu diverse feluri de ceai de la b\u0103c\u0103nia din apropiere, dar \u00eei pl\u0103ceau \u00een mod special ceaiul negru rusesc, nu \u0219tiu nici acum exact ce-i \u0103la, Darjeeling sau Ceylon, amestecate cu un strop de zah\u0103r sau miere \u0219i o feliu\u021b\u0103 sub\u021bire de l\u0103m\u00e2ie deasupra. Uneori bea \u0219i ceai alb ne\u00eendulcit, dar mai rar. Cafea nu bea niciodat\u0103, pentru c\u0103 avea probleme cu inima \u0219i \u00eei d\u0103dea palpita\u021bii. F\u0103ceam parte din via\u021ba ei, \u00eei \u0219tiam toate imperfec\u021biunile, sl\u0103biciunile, sui\u0219urile \u0219i cobor\u00e2\u0219urile. Exista o familiaritate at\u00e2t de pl\u0103cut\u0103 \u00eentre noi \u0219i o intimitate f\u0103r\u0103 de care nu mi-a\u0219 mai fi putut imagina cursul vie\u021bii mele. M\u0103 atingea cu m\u00e2inile ei reci, plimb\u00e2ndu-\u0219i degetele sub\u021biri, din ce \u00een ce mai osoase, peste bordura mea rotund\u0103 de sus, apoi \u00eencerca s\u0103-mi deslu\u0219easc\u0103 forma, de\u0219i o \u0219tia deja at\u00e2t de bine, de at\u00e2\u021bia ani.<\/p>\n\n\n\n
Le v\u0103zusem pe micu\u021bele R \u0219i S cum treptat crescuser\u0103 \u0219i nu mai erau feti\u021be, ci \u00eent\u00e2i domni\u0219oare, dup\u0103 aceea tinere adolescente \u0219i apoi femei adulte, care p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 s-au mutat din apartament la casele lor.<\/p>\n\n\n\n
Doamna M continua s\u0103 fie t\u0103cut\u0103 \u0219i s\u0103 r\u0103sfoiasc\u0103 revistele ei de art\u0103 \u0219i arhitectur\u0103, g\u00e2ndul zbur\u00e2ndu-i la anii tinere\u021bii \u0219i la toate momentele frumoase pe care acum le p\u0103stra doar \u00een inim\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Apoi, \u00eentr-o zi, totul s-a schimbat. Doamna M \u00ee\u0219i rec\u0103p\u0103tase z\u00e2mbetul, nici domnul M nu i se mai p\u0103rea un ursuz f\u0103r\u0103 sc\u0103pare, au \u00eenceput din nou s\u0103 r\u00e2d\u0103, s\u0103 povesteasc\u0103, s\u0103 se joace. \u00cen cas\u0103 mirosea iar a m\u00e2ncare g\u0103tit\u0103 cu drag de domnul M, care f\u0103cea cele mai bune ciorbe \u0219i chiftelu\u021be marinate din lume \u0219i a pr\u0103jiturile de cas\u0103 f\u0103cute de doamna M dup\u0103 re\u021betele din caietul ei de familie. De c\u00e2nd \u00een cas\u0103 ap\u0103ruse micu\u021ba T, o feti\u021b\u0103 curioas\u0103 \u0219i juc\u0103u\u0219\u0103, cu ochi alba\u0219tri sc\u00e2nteietori, la fel ca ai bunicii ei, totul prinsese din nou via\u021b\u0103. Se \u00een\u021belegeau at\u00e2t de bine, le pl\u0103ceau acelea\u0219i lucruri, r\u0103sfoiau albumele bunicii de art\u0103, desenau prin\u021bese \u0219i balauri, citeau c\u0103r\u021bi misterioase de pove\u0219ti, dansau, ascultau muzic\u0103 la pick-up, se costumau, se plimbau prin parc \u0219i culegeau flori de c\u00e2mp, pe care le presau ca s\u0103-i fac\u0103 mamei felicit\u0103ri.<\/p>\n\n\n\n
Anii treceau, feti\u021ba cre\u0219tea \u0219i se f\u0103cea din ce \u00een ce mai dr\u0103gu\u021b\u0103, \u00eens\u0103 era timid\u0103 \u0219i nu-i pl\u0103cea s\u0103 se joace cu al\u021bi copii, care r\u00e2deau mereu de ea c\u0103 se plimb\u0103 cu bunica \u0219i nu \u0219tie s\u0103 joace elasticul \u0219i s\u0103 alerge prea bine. \u00cencepuse s\u0103-i fie ru\u0219ine s\u0103 mai ias\u0103 cu bunica, ca s\u0103 nu-\u0219i mai bat\u0103 joc de ea colegii de clas\u0103. Doamna M st\u0103tea mult timp \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u00e2nd cana ca pe feti\u021ba blond\u0103 care c\u00e2ndva n-ar mai fi plecat din bra\u021bele ei, iar acum abia dac\u0103 o mai vedea. \u00cencet-\u00eencet, umbra s-a l\u0103sat peste ochii ei mai mult gri dec\u00e2t alba\u0219tri, care acum nu mai str\u0103luceau aproape deloc. Avea din ce \u00een ce mai pu\u021bin\u0103 putere \u0219i \u00eei tremurau m\u00e2inile de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd m\u0103 apuca de toart\u0103, ca pe-un prieten vechi.<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-o diminea\u021b\u0103, \u0219i-a f\u0103cut, ca de obicei, ceaiul, \u00eens\u0103 n-a mai apucat s\u0103 ia nicio gur\u0103. Am auzit un g\u00e2f\u00e2it \u0219i-un oftat greu, apoi o respira\u021bie sacadat\u0103, urmat\u0103 de-un zgomot puternic, o c\u0103dere-n gol \u0219i-un scaun r\u0103sturnat. Ceaiul se-mpr\u0103\u0219tiase tot pe mas\u0103 \u0219i picura pe jos, urmat de-un zgomot de cioburi, dup\u0103 care se l\u0103s\u0103 lini\u0219tea.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen u\u0219a de la intrare se auzi o cheie care se r\u0103sucea \u00een broasc\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Buni, \u021bi-am adus amandine, preferatele tale s\u0103 m\u00e2nc\u0103m la un ce\u2026! T n-a mai apucat s\u0103-\u0219i termine fraza, c\u0103 un strig\u0103t disperat se lovi de to\u021bi pere\u021bii \u0219i pr\u0103jiturile se \u00eempr\u0103\u0219tiar\u0103 pe linoleumul vechi din hol.<\/p>\n\n\n\n
Degeaba venise salvarea, era prea t\u00e2rziu. T str\u00e2ngea cioburile mele de pe jos, iar lacrimile ei calde curgeau \u0219iroaie peste r\u0103m\u0103\u0219i\u021bele a ceea ce c\u00e2ndva fuseser\u0103 desenele albastre preferate de pe cea\u0219ca bunicii. Dup\u0103 ce mi-a ridicat de jos \u0219i ultimul ciob, le-a str\u00e2ns pe toate \u00een m\u00e2inile ei, cu aceea\u0219i grij\u0103 cu care odinioar\u0103 doamna M m\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a c\u00e2nd \u00eei era greu, apoi le aranj\u0103 \u00eentr-o cutie frumoas\u0103 din carton gros.<\/p>\n\n\n\n
\u201eGata, \u0103sta mi-e sf\u00e2r\u0219itul!\u201d mi-am zis, iar peste mine s-a tras capacul cu un f\u00e2\u0219\u00e2it lene\u0219, lu\u00e2nd cu el \u0219i ultima limb\u0103 de lumin\u0103 care, \u00een urm\u0103 cu c\u00e2teva secunde, se \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nase s\u0103 ajung\u0103 pe fundul cutiei.<\/p>\n\n\n\n
De data asta n-aveam cum s\u0103 mai scap. M\u0103 durea fiecare buc\u0103\u021bic\u0103 din ceea ce c\u00e2ndva fusese un corp zvelt, frumos, f\u0103r\u0103 defect. Trecusem prin multe \u0219i o \u00eenso\u021bisem pe Doamna M de-a lungul \u00eentregii vie\u021bi aproape. Era o femeie oarecare la prima vedere, nu neap\u0103rat frumoas\u0103, dar cu ni\u0219te ochi alba\u0219tri-gri, care-\u021bi p\u0103trundeau p\u00e2n\u0103 \u00een ad\u00e2ncul sufletului. Avea o voce u\u0219or stins\u0103, dar juc\u0103u\u0219\u0103, \u0219i z\u00e2mbea direct din suflet. Era de o modestie exagerat\u0103, \u0219i pe c\u00e2t de banal\u0103 p\u0103rea la exterior, pe at\u00e2t de flamboaiant\u0103 era la interior. M\u0103 g\u00e2ndeam la ea ca la o gr\u0103din\u0103 misterioas\u0103 prin care ai putea r\u0103t\u0103ci ore-n \u0219ir f\u0103r\u0103 s\u0103 te plictise\u0219ti. A\u0219a era cu ea orice conversa\u021bie, orice \u00eent\u00e2lnire, o c\u0103l\u0103torie pe t\u0103r\u00e2muri miraculoase. Dar nu prea avea prieteni \u0219i, de\u0219i cuno\u0219tea mul\u021bi oameni care o apreciau, era mai mult singur\u0103, ceea ce nu p\u0103rea c-ar fi deranjat-o prea tare. Parc\u0103 \u0219i-ar fi tras toat\u0103 energia din solitudinea ei. <\/p>\n\n\n\n
Mi-am zis c\u0103 a\u0219a a fost s\u0103 fie, am tr\u0103it exact la fel ca Doamna M, ca \u0219i cum ne-am fi \u00eemprumutat corpurile una alteia \u0219i-am fi f\u0103cut schimb de vie\u021bi, iar la final str\u00e2ngeam \u00eempreun\u0103 r\u0103m\u0103\u0219i\u021bele zilei dintre cioburi.<\/p>\n\n\n\n
Nu \u0219tiu c\u00e2t s\u0103 fi stat a\u0219a \u00een cutia aceea, s\u0103 fi fost zile, luni sau poate ani\u2026 greu de spus. Renun\u021basem s\u0103 mai sper c\u0103 voi mai revedea vreodat\u0103 lumina zilei, p\u00e2n\u0103 \u00eentr-o iarn\u0103, c\u00e2nd un glas de copil se auzi apropiindu-se, p\u0103l\u0103vr\u0103gind ceva \u00eentr-o limb\u0103 amestecat\u0103 pe care nu o prea \u00een\u021belegeam. A \u00een\u0219f\u0103cat cutia \u0219i a scuturat-o de c\u00e2teva ori, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 verifice s\u0103 nu cumva s\u0103 fie vreun animal mic \u0219i fioros ascuns \u00een\u0103untru. Cioburile zorn\u0103ir\u0103 sec, apoi un strig\u0103t de entuziasm: \u201eMamaaaa, vino repede!\u201d<\/p>\n\n\n\n
Dou\u0103 perechi de m\u00e2ini mici au ridicat u\u0219or capacul pr\u0103fuit al cutiei rotunde, care fusese uitat\u0103 ani de zile \u00eentr-o lad\u0103 cu vechituri, dup\u0103 mutarea din casa bunicii. Lumina, cu care nu mai eram obi\u0219nuit\u0103, m-a orbit, \u00eenc\u00e2t n-am mai fost \u00een stare s\u0103 v\u0103d chipurile care se aplecau deasupra mea, ci doar o explozie de lumin\u0103 \u0219i o voce cunoscut\u0103 care-a strigat ca la revederea nea\u0219teptat\u0103 a cuiva drag:<\/p>\n\n\n\n
Ce\u0219cu\u021ba de ceai a bunicii! Incredibil, c\u00e2t am c\u0103utat-o to\u021bi anii \u0103\u0219tia! Am recunoscut imediat vocea cald\u0103 a lui T, care acum privea \u00een cutie la fel de curioas\u0103 ca feti\u021ba ei cu ochi japonezi.<\/p>\n\n\n\n
Tr\u0103s\u0103turile nu i se schimbaser\u0103 mult, \u00eens\u0103 ni\u0219te riduri \u00eencepeau s\u0103-\u0219i fac\u0103 loc pe chipul ei u\u0219or mai obosit acum \u0219i cu urme de cearc\u0103ne.<\/p>\n\n\n\n
Mama, po\u021bi s\u0103 faci magie cu aurul z\u00e2nelor ca s\u0103 facem cana nou\u0103?<\/p>\n\n\n\n
Da, cred c\u0103 a\u0219 putea! \u00cen fond, pentru cea\u0219ca asta \u0219i pentru str\u0103bunica ta am \u00eenv\u0103\u021bat to\u021bi anii \u0103\u0219tia cum s\u0103 repar obiecte stricate, str\u00e2ng\u00e2nd de jos cioburile \u0219i lipindu-le la loc cu praf de aur, ca s\u0103 le dau o nou\u0103 via\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Kintsugi <\/em>era cuv\u00e2ntul magic prin care toate cicatricile sp\u0103rturilor mele albastre, atent puse la loc, se transformau \u00een pove\u0219ti aurii din trecut, de pe vremea c\u00e2nd eram cea\u0219ca de ceai a doamnei M. Primeam o nou\u0103 via\u021b\u0103, pe care o \u00eembog\u0103\u021beam cu toate amintirile a ceea ce fusesem \u0219i voi fi. M\u0103 bucuram la g\u00e2ndul c\u0103 voi auzi zilnic vocea juc\u0103u\u0219\u0103 a lui T \u0219i r\u00e2setele vesele ale feti\u021bei ei \u0219trengare, care o ajuta la reparat cu fir de aur diverse vase sparte sau ciobite, pe care apoi le trimiteau oamenilor care le apreciau istoria.<\/p>\n\n\n\n Bunica mea \u0219i tat\u0103l t\u0103u m-au \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 caut frumosul \u00een fragilitatea, imperfec\u021biunea \u0219i efemeritatea vie\u021bii \u0219i mi-au ar\u0103tat cum dragostea repar\u0103 orice, ca un praf de aur fermecat. Pentru c\u0103 nimic nu este mai frumos \u0219i mai fragil dec\u00e2t sufletul omenesc, am auzit-o \u0219optindu-i la ureche feti\u021bei care m\u0103 \u021binea str\u00e2ns de torti\u021b\u0103, \u00een timp ce sorbea zgomotos un sirop de zmeur\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u00centre timp am \u00eenceput s\u0103 m\u0103 obi\u0219nuiesc cu mirosul cafelei la ibric, cu pu\u021bin zah\u0103r. Doamna T nu bea niciodat\u0103 ceai.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" O proz\u0103 de Dorothea Ko<\/p>\n","protected":false},"author":261,"featured_media":8011,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1924,29],"tags":[1923,1773,167,1906],"coauthors":[1772],"class_list":["post-9322","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-box-office-proza","category-fictiune","tag-box-office-proza","tag-dorothea-ko-2","tag-fictiune","tag-nr-7-8-9-2023"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/07\/Dorothea-Ko-scaled.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9322","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/261"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9322"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9322\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9324,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9322\/revisions\/9324"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/8011"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9322"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9322"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9322"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=9322"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}