Tasia, cum \u00eei spunea toat\u0103 lumea, pentru c\u0103 Anastasia p\u0103rea un nume prea lung \u0219i prea aristocrat pentru acea lume parc\u0103 uitat\u0103 de timp, st\u0103tea pe sc\u0103unelul din fa\u021ba por\u021bii casei \u0219i fuma. Privea p\u0103m\u00e2ntul cr\u0103pat \u0219i colbul pe care-l l\u0103sa \u00een urm\u0103 fiecare om care trecea agale \u0219i \u00eei d\u0103dea bine\u021be. Acolo nimeni nu se gr\u0103bea. Fusese \u00eenc\u0103 o var\u0103 secetoas\u0103, iarba p\u0103lise pe paji\u0219tea din jurul f\u00e2nt\u00e2nii mari, cu cump\u0103n\u0103 imens\u0103, care str\u0103juia grani\u021ba nev\u0103zut\u0103 dintre satul mare \u0219i s\u0103tucul care nu exista pe hart\u0103. Tasia vedea \u00een zare o parte din greutatea cumpenei, ca un monolit, \u0219i pu\u021bin din f\u00e2nt\u00e2na din care se aprovizionau localnicii ca s\u0103 adape animalele. Pe c\u00e2mpul din jur erau mereu vite \u0219i capre, care rumegau p\u00e2n\u0103 la apus, dup\u0103 care se duceau singure, fiecare la poarta casei st\u0103p\u00e2nului s\u0103u. Tasia nu avea nici vite, nici capre, doar ni\u0219te g\u0103ini m\u0103runte \u00een curte.<\/p>\n\n\n\n
Se uita la caprele din curtea vecinului de peste drum, mai \u00een dreapta, pline de praf \u0219i slabe, rumegau ni\u0219te paie scoase din acoperi\u0219ul casei.<\/p>\n\n\n\n
Spera s\u0103 mai treac\u0103 cineva ca s\u0103-i dea ve\u0219ti despre Todor. Nu mai \u0219tia nimic de el, de c\u00e2nd \u00eei scrisese de la Odessa. Trecuse aproape un an, iar un vecin, care avea \u0219i el un nepot pe front, i-a spus c\u0103 i-ar fi luat ru\u0219ii prizonieri. Tasia st\u0103tea zilnic \u00een fa\u021ba por\u021bii, diminea\u021ba, \u00eenainte de a se apuca de treburile casei. Fuma \u0219i p\u0103rea c\u0103 a\u0219teapt\u0103. R\u0103m\u0103sese cu trei copii, doi b\u0103ie\u021bi, de 17 \u0219i 16 ani, \u0219i o fat\u0103 de 15 ani. Cea mare se m\u0103ritase, iar cea de-a doua urma s\u0103 se m\u0103rite \u0219i ea \u0219i se mutase \u00een casa viitorilor socri. Tasia \u00eencerca s\u0103-i hr\u0103neasc\u0103 a\u0219a cum trebuie, punea toamna conserve, f\u0103cea dulce\u021buri, vi\u0219inate, mur\u0103turi, din roadele gr\u0103dinii, i se dusese vestea cu bun\u0103t\u0103\u021bile ei. Multe re\u021bete le \u0219tia de acas\u0103, din Ardeal, de unde p\u0103rin\u021bii ei se refugiaser\u0103 \u00een satul acesta uitat de lume, din Moldova, care nici nu exista pe hart\u0103, astfel \u00eenc\u00e2t to\u021bi locuitorii erau trecu\u021bi \u00een acte ca fiind din comuna din care f\u0103cea parte mica a\u0219ezare. Era o strad\u0103 scurt\u0103, pe care se \u00een\u0219irau case, de o parte \u0219i de alta, care se curba, iar la curb\u0103 se afla paji\u0219tea cu f\u00e2nt\u00e2na imens\u0103, ca un obelisc, \u0219i un mic iaz \u00een care se sc\u0103ldau ra\u021bele \u0219i g\u00e2\u0219tele. Apoi drumul continua cu alte case mai ar\u0103toase, a\u0219ezate de-o parte \u0219i de alta. Avea re\u021bete \u00een cap de la bunica maghiar\u0103 din partea mamei, pe unele le uitase a\u0219a cum uitase \u0219i limba maghiar\u0103 pe care nu avea cu cine s\u0103 o vorbeasc\u0103. La fel cum \u0219i Todor uitase poloneza \u0219i germana vorbite \u00een cas\u0103 de str\u0103bunii s\u0103i.<\/p>\n\n\n\n
Pe Aglaia a v\u0103zut-o de departe, prin praful st\u00e2rnit de \u00eenc\u0103l\u021b\u0103rile ei, avea un mers ap\u0103sat \u0219i m\u00e2ndru. Pe cap purta o saco\u0219\u0103, pesemne ra\u021bia de m\u0103lai pe care o luase de la moara din sat. Tasia o privea intens, \u00een timp ce sorbea ultimele \u00eenghi\u021bituri din cafeaua pe care o comandase cu mult timp \u00een urm\u0103 la pr\u0103v\u0103lia din comun\u0103 \u0219i fusese adus\u0103 de la ora\u0219. Avea o r\u00e2\u0219ni\u021b\u0103 f\u0103cut\u0103 de Todor \u0219i m\u0103cina cu ea boabele mari ca ni\u0219te nasturi. Le m\u0103cina c\u00e2t de fin putea, ca s\u0103-i ajung\u0103 c\u00e2t mai mult. De c\u00e2nd Todor a plecat pe front \u0219i \u00eei era greu, punea \u00een cafea \u0219i cicoare. Tabietul cu cafeaua \u00eenso\u021bit\u0103 de \u021bigar\u0103 era singurul ei lux \u0219i nu-\u0219i putea imagina c\u00e2t de greu ar fi suportat dac\u0103 ar fi fost nevoit\u0103 s\u0103 renun\u021be la el. Fuma dou\u0103 \u021big\u0103ri pe zi, una la cafea, diminea\u021ba, \u0219i una spre sear\u0103, c\u00e2nd termina treaba \u0219i se a\u0219eza pe sc\u0103rile casei, s\u0103-\u0219i trag\u0103 sufletul. \u00cen vremurile bune, nu avea ra\u021bie la tutun, fuma c\u00e2t voia. Fuma cu Todor \u0219i povesteau tot felul de lucruri. El \u00eei zicea ce citea din ziar \u0219i comentau.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd a trecut \u00een dreptul casei ei, Aglaia a \u00eencetinit pasul \u0219i a privit-o pe Tasia, dar nu sfid\u0103tor ca alt\u0103dat\u0103, ci cumva rug\u0103tor. Tasia i-a \u00eenfruntat privirea \u00een timp ce ducea la gur\u0103 cana de tabl\u0103, apoi a tras din \u021bigar\u0103 cu sete \u0219i, \u00een timp ce scotea fumul spre ea, a dat u\u0219or din cap de la st\u00e2nga la dreapta, a negare. Aglaia a gr\u0103bit pa\u0219ii dintr-odat\u0103 \u0219i \u0219i-a fixat privirea \u00eenainte, ca s\u0103 nu-i vad\u0103 Tasia lacrimile. A \u00een\u021beles c\u0103 nu avea nicio veste despre Todor.<\/p>\n\n\n\n
Aglaia r\u0103m\u0103sese v\u0103duv\u0103 de t\u00e2n\u0103r\u0103, so\u021bul \u00eei murise c\u0103lcat de o c\u0103ru\u021b\u0103. Nu avea copii, nu avea pe nimeni. O femeie \u00eenalt\u0103 \u0219i bine f\u0103cut\u0103, cu tr\u0103s\u0103turi aspre \u0219i cu p\u0103rul lung, negru, prins \u00eentr-un fel de coc. Era trecut\u0103 de 30 de ani, cu cel pu\u021bin zece mai t\u00e2n\u0103r\u0103 dec\u00e2t Tasia. Ani la r\u00e2nd, cele dou\u0103 femei au \u00eemp\u0103r\u021bit acela\u0219i b\u0103rbat, pe Todor, so\u021bul Tasiei. Ani la r\u00e2nd, el venea diminea\u021ba de la ibovnic\u0103 \u00een v\u0103zul \u00eentregului sat, iar Tasia n-a scos niciun cuv\u00e2nt de repro\u0219. Nu-l \u00eentreba nimic, se comporta ca \u0219i cum i se \u00eentorcea b\u0103rbatul de la munca din tura de noapte. Dar Todor se b\u0103rbierea \u00een oglinda cr\u0103pat\u0103, a\u0219ezat\u0103 pe pervazul ferestrei, preg\u0103tindu-se s\u0103 mearg\u0103 la serviciu. Dup\u0103 un timp, nu a mai lipsit noaptea de acas\u0103, apoi nici ziua. Nimeni, niciodat\u0103, nu a \u0219tiut ce era \u00een mintea \u0219i \u00een sufletul Tasiei, pentru c\u0103 expresia fe\u021bei ei era imobil\u0103 \u0219i nu l\u0103sa nim\u0103nui niciun prilej s\u0103 deschid\u0103 o discu\u021bie pe acest subiect. Casa ei era casa ei p\u00e2n\u0103 la gardul din strad\u0103. \u00cei preg\u0103tea m\u00e2ncarea \u0219i cafeaua lui Todor, apoi \u00ee\u0219i vedea de treburile casei: g\u0103tea pentru copii, sp\u0103la \u00een covat\u0103 \u0219i \u00eentindea rufele la uscat pe s\u00e2rma dintre cei doi nuci din gr\u0103dina din spatele casei. Mai mereu se afla \u00een buc\u0103t\u0103ria din curte, unde f\u0103cea ceva bun. Todor, ras \u0219i piept\u0103nat, m\u00e2nca repede, bea cafeaua ca pe ap\u0103 \u0219i o lua din loc la moara din sat, unde lucra. Mereu \u00eembr\u0103cat cu o hain\u0103 de stof\u0103, cu revere, care se \u00eencheia cu dou\u0103 r\u00e2nduri de nasturi, peste c\u0103ma\u0219a curat\u0103 \u0219i cu pantaloni c\u0103lca\u021bi. Nu-\u0219i pierduse obiceiul de a se \u00eembr\u0103ca bine, a\u0219a cum fusese \u00eenv\u0103\u021bat de mic de p\u0103rin\u021bii lui, mai ales de bunici, cei ai mamei, polonezi, cei paterni, nem\u021bi. Nu mai \u0219tia nimeni ce valuri dramatice \u00eei \u00eempinseser\u0103 din nord \u00een s\u0103tucul din Moldova care nu se afla pe hart\u0103. Aici a cunoscut-o pe Tasia, care l-a cucerit cu fa\u021ba ei alb\u0103 \u00eencadrat\u0103 de p\u0103rul negru \u0219i bogat, de ochii negri care p\u0103strau ceva trist, o femeie misterioas\u0103, cu educa\u021bie de la ora\u0219. A\u0219a c\u0103 n-a mai contat c\u0103 ea era deja \u00eens\u0103rcinat\u0103, dup\u0103 ce o violase fiul unui boier pentru care lucraser\u0103 p\u0103rin\u021bii ei. Todor a luat-o \u0219i i-a crescut fata, care acum era m\u0103ritat\u0103, la ora\u0219. Au mai avut cinci copii, trei fete \u0219i doi b\u0103ie\u021bi. El a venit cu ni\u0219te l\u0103zi pline cu c\u0103r\u021bi, care au supravie\u021buit valurilor vie\u021bii, iar Tasia cu ni\u0219te bani pu\u0219i deoparte de p\u0103rin\u021bii ei, cu care au luat un mic teren \u0219i \u0219i-au construit o cas\u0103 cu trei \u00eenc\u0103peri \u0219i o buc\u0103t\u0103rie \u00een curte. L\u0103zile cu c\u0103r\u021bi aveau s\u0103 stea \u00een pod timp de decenii, purt\u00e2nd cu ele toate \u00eent\u00e2mpl\u0103rile prin care au trecut: lacrimi, necaz, jale, drumuri cu trenul, cu c\u0103ru\u021ba, foametea. Casa avea s\u0103 ia foc de la o sc\u00e2nteie, din cauza unui vecin beat care aprinsese \u00een curte o c\u0103pi\u021b\u0103. Pe cerul nop\u021bii de Sfin\u021bii 40 de Mucenici, \u00eentreaga familie privea din curte acoperi\u0219ul \u00een fl\u0103c\u0103ri \u0219i boabele de porumb transformate \u00een floricele, care s\u0103ltau din foc. De parc\u0103 ar fi fost un carnaval. Unul dintre b\u0103ie\u021bi \u021binea str\u00e2ns la piept singura pereche de bocanci pe care o avea \u0219i pe care reu\u0219ise s\u0103 o ia cu el. Todor salvase lada cu c\u0103r\u021bi \u0219i \u00eempreun\u0103 cu Tasia scoseser\u0103 lavi\u021bele cu pl\u0103pumi, a\u0219ternuturi \u0219i c\u00e2teva haine. Apoi au luat-o iar aproape de la \u00eenceput.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen s\u0103tucul care nu se afla pe hart\u0103 mai erau refugia\u021bi din diverse col\u021buri \u0219i nimeni nu-l \u00eentreba pe cel\u0103lalt de unde vine \u0219i de ce a fugit.<\/p>\n\n\n\n
Tasia s-a ridicat de pe sc\u0103unel, \u021bin\u00e2nd cu m\u00e2na st\u00e2ng\u0103 de toart\u0103 cana de tabl\u0103 albastr\u0103, iar cu dreapta a b\u0103gat pachetul de \u021big\u0103ri prins cu elastic de chibrituri \u00een buzunarul mare de la \u0219or\u021bul negru, pus peste rochia maro, cu flori m\u0103runte \u0219i lung\u0103. Se \u00eembr\u0103ca doar \u00een culori \u00eenchise, ceea ce-i accentua triste\u021bea din ochi \u0219i \u00eei d\u0103dea un aer sobru \u00een contrast cu pielea mat\u0103. Pe cap avea o basma legat\u0103 la spate, l\u0103s\u00e2nd s\u0103 i se vad\u0103 p\u0103rul negru deasupra frun\u021bii \u00eenalte, u\u0219or grizonant spre t\u00e2mple. Ochii, ca doi t\u0103ciuni, aveau o uit\u0103tur\u0103 ager\u0103. Vorbea pu\u021bin de felul ei, nu se \u00eentindea la b\u00e2rfe cu femeile din sat, ajuta pe oricine se afla la nevoie \u0219i i se dusese vestea pentru sufletul ei bun. \u00cen vremurile bune, decupa diverse figuri de oameni din ziare \u0219i le punea sub un pahar cu ap\u0103, \u00een care se pref\u0103cea c\u0103 le ghice\u0219te fetelor care voiau s\u0103 \u0219tie cu cine se m\u0103rit\u0103. Astfel, prin paharul cu ap\u0103, pe care Tasia \u00eel rotea de c\u00e2teva ori, ele vedeau un chip ca \u00een cea\u021b\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 disting\u0103 clar tr\u0103s\u0103turile \u0219i plecau fericite c\u0103 \u0219i-au aflat ursitul. Tasia nu lua bani, dar accepta ou\u0103, fructe, \u0219tiule\u021bi de porumb sau cartofi. Dar, de c\u00e2nd so\u021bul ei plecase pe front, a l\u0103sat joaca aceasta, erau vremuri grele, cui \u00eei mai ardea s\u0103-\u0219i afle sortitul?<\/p>\n\n\n\n
Aglaia se pierduse \u00een colbul drumului, iar Tasia a luat scaunul \u00eentr-o m\u00e2n\u0103 \u0219i cu um\u0103rul a \u00eempins poarta \u0219i a intrat \u00een curte. A l\u0103sat sc\u0103unelul \u00een buc\u0103t\u0103rie, a cl\u0103tit cana de tabl\u0103 turn\u00e2nd cu c\u0103u\u0219ul de lemn ap\u0103 dintr-o g\u0103leat\u0103, apoi a \u00eenfipt-o pe un par din gard. S-a strecurat printre g\u0103inile care se \u00eenv\u00e2rteau \u00een jurul ei \u0219i s-a \u00eendreptat spre cas\u0103. Din mers a luat de pe un jgheab un pumn de mei, dintr-un sac deschis la gur\u0103, \u0219i l-a \u00eempr\u0103\u0219tiat \u00een curte. P\u0103s\u0103rile au t\u0103b\u0103r\u00e2t scormonind cu ciocurile \u00een p\u0103m\u00e2ntul b\u0103t\u0103torit, iar Tasia le privea cu aceea\u0219i triste\u021be, ca \u0219i cum i-ar fi fost mil\u0103 de ele. A urcat cele dou\u0103 sc\u0103ri de lemn, care sc\u00e2r\u021b\u00e2iau, p\u00e2n\u0103 \u00een veranda \u00eengust\u0103 \u0219i a intrat \u00een camera \u00eentunecoas\u0103 \u0219i r\u0103coroas\u0103, singura care mai r\u0103m\u0103sese \u00een picioare dup\u0103 incendiu. Era destul de mare, cu trei paturi, din care unul dublu, dou\u0103 lavi\u021be, una \u00eenalt\u0103, plin\u0103 cu p\u0103turi \u0219i cear\u0219afuri, \u0219i pe care trona un morman de pl\u0103pumi. \u00cen mijlocul camerei, o mas\u0103 \u0219i scaune desperecheate. Aici dormea ea cu cei trei copii: b\u0103ie\u021bii, fiecare \u00eentr-un pat, \u00een patul mare dormea ea cu Silvia. Din camer\u0103 se intra \u00een dreapta, printr-o bolt\u0103 joas\u0103, direct \u00eentr-o \u00eenc\u0103pere mic\u0103, ocupat\u0103 aproape \u00een \u00eentregime de un cuptor, \u00een care Tasia cocea p\u00e2inea \u0219i la care se \u00eenc\u0103lzeau \u0219i g\u0103teau iarna. Cuptorul era plin de oale \u0219i blide curate printre care se strecura c\u00e2te o pisic\u0103 s\u0103 doarm\u0103. Tasia hr\u0103nea orice vietate intra \u00een curte, nu o deranja \u0219i nici nu se panica dac\u0103 avea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 la ea. Anton \u0219i Constantin plecau diminea\u021ba \u0219i ajungeau uneori la pr\u00e2nz, ca s\u0103 m\u0103n\u00e2nce, alteori seara, fl\u0103m\u00e2nzi \u0219i rup\u021bi de oboseal\u0103. Tasia \u00eei mustra cu voce joas\u0103, c\u0103 adormeau f\u0103r\u0103 s\u0103 se spele \u0219i, diminea\u021ba, \u00eei a\u0219tepta afar\u0103 cu ligheanul \u0219i cu o perie, iar ei, pe jum\u0103tate somnoro\u0219i, se frecau pe spate, pe umeri, pe subsuori. Dup\u0103 care Tasia arunca apa din lighean \u0219i turna alta, fie \u00eenc\u0103lzit\u0103 pe soba din buc\u0103t\u0103rie, fie l\u0103sat\u0103 la soare, vara. \u0218i \u00eei trimitea pe b\u0103ie\u021bi \u00een fundul gr\u0103dinii s\u0103-\u0219i continue singuri cur\u0103\u021benia. Iarna, se sp\u0103lau \u00een camera \u00een care se afla cuptorul.<\/p>\n\n\n\n
Nu se f\u0103cuse ora opt, iar copiii \u00eenc\u0103 dormeau. Tasia st\u0103tea \u00een prag \u0219i \u00eei privea. Nu era de acord s\u0103 le strice somnul, nici nu-i punea la treab\u0103 dec\u00e2t rar. Nici nu prea aveau la ce, \u00een afar\u0103 de c\u00e2teva p\u0103s\u0103ri \u0219i c\u00e2te un porc pentru Cr\u0103ciun nu aveau mare lucru. De gr\u0103din\u0103 se ocupa Tasia \u0219i aici \u00eei mai punea s\u0103 dea cu sapa, s\u0103 cure\u021be buruienile \u0219i s\u0103 ude p\u0103m\u00e2ntul. \u201eAu timp toat\u0103 via\u021ba s\u0103 munceasc\u0103\u201d, obi\u0219nuia ea s\u0103 r\u0103spund\u0103 c\u00e2te unei vecine care \u00eendr\u0103znea s\u0103-i atrag\u0103 aten\u021bia c\u0103 \u00eei \u00eenva\u021b\u0103 lene\u0219i pe copii. Vorbele Tasiei erau \u00eenso\u021bite de o \u00eencruntare a fe\u021bei a\u0219a de grav\u0103, \u00eenc\u00e2t respectiva vecin\u0103 schimba imediat vorba ca s\u0103 o \u00eembuneze.<\/p>\n\n\n\n
A privit \u00een st\u00e2nga camerei, pe fereastra mic\u0103 intra un fascicol de lumin\u0103, oglinda cr\u0103pat\u0103 \u00een care Todor se r\u0103dea, se afla pe pervaz, de parc\u0103 era plecat \u00een sat \u0219i urma s\u0103 se \u00eentoarc\u0103. Tasia a scos un oftat \u0219i a ie\u0219it \u00een verand\u0103 s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 s-au uscat rufele sp\u0103late cu o zi \u00een urm\u0103. Copiii au \u00eenceput s\u0103 ias\u0103 unul c\u00e2te unul, \u00eembr\u00e2ncindu-se \u00een joac\u0103, \u0219i s-au dus singuri la lighean s\u0103 se spele pe fa\u021b\u0103. Tasia \u00eel preg\u0103tea imediat cum se trezea, cu s\u0103punul \u0219i un prosop al\u0103turi. \u201eAu, m\u0103 zg\u00e2rie!\u201d a exclamat Constantin, \u00een timp ce se freca pe fa\u021b\u0103 cu materialul aspru. Era cel mai mic, iar Tasia avea pentru el o sl\u0103biciune, fusese mai boln\u0103vicios de c\u00e2nd se n\u0103scuse. \u00ce\u0219i iubea to\u021bi copiii, de\u0219i nu se exprima \u00een gesturi sau cuvinte, dar ei sim\u021beau asta. B\u0103ie\u021bii vorbeau pu\u021bin, la fel ca mama lor. C\u00e2t timp \u00eenc\u0103lzea laptele \u00een buc\u0103t\u0103rie \u0219i t\u0103ia p\u00e2inea \u00een felii de un deget, a auzit-o pe Silvia cum v\u0103rsa apa din lighean ca s\u0103 pun\u0103 alta curat\u0103. \u201eNesim\u021bi\u021bi ce sunte\u021bi!\u201d bomb\u0103nea de fiecare dat\u0103, iar fra\u021bii ei pufneau \u00een r\u00e2s. Tasia le-a f\u0103cut un semn cu m\u00e2na \u0219i au devenit serio\u0219i. P\u00e2ine cu br\u00e2nz\u0103 \u0219i cu lapte diminea\u021ba, iar seara p\u00e2ine cu br\u00e2nz\u0103 sau gem din c\u0103mar\u0103, cu ceai, sau m\u0103m\u0103lig\u0103 pr\u0103jit\u0103. Acesta era meniul. Laptele \u00eel procurau cu greu, \u0219i beau de fapt c\u00e2te o jum\u0103tate de can\u0103. Uneori, Tasia mai ad\u0103uga ap\u0103 \u00een el, de\u0219i, de cele mai multe ori, venea deja \u00eenmul\u021bit cu ap\u0103. Tasia obi\u0219nuia s\u0103 cumpere c\u00e2te o putin\u0103 cu br\u00e2nz\u0103 \u0219i aveau mult timp. De obicei, d\u0103dea la schimb m\u0103lai sau f\u0103in\u0103. La moar\u0103 r\u0103m\u0103seser\u0103 b\u0103tr\u00e2nii, restul b\u0103rba\u021bilor se aflau pe front. To\u021bi \u0219tiau c\u0103 Todor lucrase la moar\u0103 \u0219i o ajutau cum puteau pe Tasia. O chemau la sf\u00e2r\u0219itul zilei \u0219i \u00eemp\u0103r\u021beau cu ea praful care r\u0103m\u00e2nea din gr\u00e2ul sau porumbul m\u0103cinat. De multe ori, amestecat cu paie, m\u0103cinate \u0219i ele. Dar ea f\u0103cea turte \u0219i era mul\u021bumit\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u201eS\u0103ru\u2019m\u00e2na pentru mas\u0103!\u201d spuneau b\u0103ie\u021bii \u00een cor \u0219i o zbugheau s\u0103-\u0219i ia pe ei haine curate \u0219i s\u0103 plece prin sat sau prin comuna \u00eenvecinat\u0103. Mai g\u0103seau de lucru pe la oameni \u0219i c\u0103p\u0103tau la schimb fructe sau m\u0103lai, pe care le aduceau victorio\u0219i acas\u0103, mai ajutau la moara unde lucrase tat\u0103l lor. Uneori se \u00eent\u00e2lneau cu al\u021bi copii, se jucau, pentru ei r\u0103zboiul era un joc prea mare \u0219i greu, nu-l \u00een\u021belegeau. Tasia i-a v\u0103zut disp\u0103r\u00e2nd pe poart\u0103 \u0219i le-a strigat s\u0103 fie cumin\u021bi \u0219i s\u0103 ajung\u0103 m\u0103car la cin\u0103. Nici foametea, nici r\u0103zboiul, nici alte greut\u0103\u021bi ale vie\u021bii nu au rupt ritmul ritualurilor din familie. Silvia s-a a\u0219ezat la mas\u0103 sp\u0103lat\u0103 \u0219i cu rochie curat\u0103. Tasia a sim\u021bit o d\u00e2r\u0103 de arom\u0103 din apa de colonie a lui Todor \u0219i a z\u00e2mbit u\u0219or cu un col\u021b al gurii. Fata str\u00e2mba din nas, nu-i pl\u0103cea br\u00e2nza. Tasia \u00eei punea pe plit\u0103 felii de p\u00e2ine \u0219i astfel Silvia reu\u0219ea s\u0103 \u00eembuce ceva la micul-dejun. De obicei, dup\u0103 ce m\u00e2nca, mai cosea ba la o fa\u021b\u0103 de mas\u0103, ba o bluz\u0103, ba c\u00e2rpea hainele fra\u021bilor ei. Uneori pleca la sora ei mutat\u0103 la viitorii socri \u00een satul vecin \u0219i r\u0103m\u00e2nea toat\u0103 ziua. Nici ea nu vorbea mult \u0219i mo\u0219tenise privirea trist\u0103 a Tasiei, de\u0219i era zburdalnic\u0103 de fel. La cei 15 ani se f\u0103cuse o t\u00e2n\u0103r\u0103 cu talie sub\u021bire \u0219i picioare v\u00e2njoase. P\u0103rul negru era cre\u021b, ceea ce nu prea se \u00eent\u00e2lnea pe la fetele din sat, o vreme vecinele o b\u0103nuiau c\u0103-\u0219i pune noaptea moa\u021be. Silvia \u00eel purta scurt, Tasia o tundea regulat, iar ochii verzi, ca ai lui Todor, \u0219i aluni\u021ba de pe obrazul st\u00e2ng, mo\u0219tenit\u0103 de la bunica Cleopatra, din partea mamei, \u00eei d\u0103deau un aer \u0219mecheresc. F\u0103cea not\u0103 discordant\u0103 cu fetele din sat, Tasia \u00ee\u0219i crescuse copiii ca la ora\u0219, pentru c\u0103 nici ea, nici Todor nu \u0219tiau altfel. De aceea Silvia nici nu avea prietene, se \u00eendr\u0103gostise \u00een tain\u0103 de un b\u0103iat de la ora\u0219, pe care-l cunoscuse \u00een urm\u0103 cu doi ani, la un bal. Nu \u0219tia numele complet, dar spera ca el s\u0103 o caute \u0219i s\u0103 o g\u0103seasc\u0103 \u00eentr-o zi.<\/p>\n\n\n\n
Tasia se preg\u0103tea s\u0103 cure\u021be cartofii pentru toc\u0103ni\u021b\u0103, c\u00e2nd i s-a p\u0103rut c\u0103 aude o rumoare \u00een dep\u0103rtare. S-a \u00eentrerupt pentru c\u00e2teva secunde ciulind urechile, apoi s-a apucat s\u0103 cure\u021be cartofi. Rumoarea a devenit mai puternic\u0103, iar acum a auzit clar \u021bipete de femei. A \u00eencremenit cu cu\u021bitul \u00een aer, apoi s-a dus la poart\u0103 \u0219i a privit peste gard. \u00cen st\u00e2nga, c\u0103tre ie\u0219irea din sat, nu se vedea nimic, dar \u00een dreapta, \u00een zare, unde se f\u0103cea curba, a v\u0103zut un grup de oameni, iar \u021bipetele erau tot mai puternice \u0219i au fost sparte de o \u00eempu\u0219c\u0103tur\u0103. A fugit repede \u00een cas\u0103, strig\u00e2nd-o pe Silvia. Se auzea un strig\u0103t: \u201eRu\u0219ii!\u201d. Tasia, cu tot calmul ei, a \u00eenceput s\u0103 intre \u00een panic\u0103. Se \u0219tia c\u0103 ru\u0219ii c\u0103utau de m\u00e2ncare \u0219i fete tinere, pe care nu se d\u0103deau \u00een l\u0103turi s\u0103 le siluiasc\u0103 \u00een v\u0103zul lumii. O striga pe Silvia, care nu era nic\u0103ieri. Dup\u0103 c\u00e2teva momente, a v\u0103zut-o ie\u0219ind din WC-ul din fundul cur\u021bii. Fata a gr\u0103bit pasul \u0219i abia a apucat s\u0103-\u0219i \u00eenmoaie m\u00e2inile \u00een ligheanul cu ap\u0103, c\u0103 Tasia a tras-o dup\u0103 ea.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Hai, repede!<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ce e, mam\u0103? Ce se aude? a \u00eentrebat fata nelini\u0219tit\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Hai, \u00eentinde-te pe pat \u0219i s\u0103 nu sco\u021bi vorb\u0103! Faci ce-\u021bi spun eu!<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Dar de ce?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Vin ru\u0219ii, a spus Tasia scurt.<\/p>\n\n\n\n
Pe chipul Silviei s-a l\u0103sat o spaim\u0103 care s-a transformat rapid \u00een groaz\u0103. S-a \u00eentins repede pe patul dublu, iar Tasia a \u00eenceput s\u0103 a\u0219eze pe ea stiva de pl\u0103pumi, p\u0103turi \u0219i cear\u0219afuri.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 M\u0103 sufoc, u\u0103i! a strigat cu voce \u00een\u0103bu\u0219it\u0103 fata.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Trebuie s\u0103 rezi\u0219ti, stai cu capul \u00een jos, pe bra\u021be, \u0219i nu sco\u021bi un sunet! Ie\u0219i c\u00e2nd \u00ee\u021bi spun eu. Orice auzi, s\u0103 stai acolo!<\/p>\n\n\n\n
Tasia a ie\u0219it repede \u00een curte chiar c\u00e2nd intra pe poart\u0103 Natalia, vecina \u0219i singura ei prieten\u0103, care locuia la c\u00e2teva case de ea.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 V\u0103leu, au intrat ru\u0219ii \u00een sat, au f\u0103cut pr\u0103p\u0103d! La \u021ba\u021ba Adela i-au c\u0103lcat p\u0103s\u0103rile din curte, la T\u0103li\u021ba au luat tot din c\u0103mar\u0103, l-au b\u0103tut pe Fane al Pesco\u021boaiei, c\u0103 s-a pus de pricin\u0103. Acu\u2019 vin \u00eencoace.<\/p>\n\n\n\n
Deja g\u0103l\u0103gia devenise foarte mare. Trei militari ru\u0219i, din care doi be\u021bi cri\u021b\u0103, au intrat \u00een curte, unul dintre ei izbind poarta cu piciorul \u00eenc\u0103l\u021bat \u00een cizm\u0103. Tasia a avut o nelini\u0219te \u00een ochi, dar pe fa\u021b\u0103 nu i s-a clintit niciun mu\u0219chi.<\/p>\n\n\n\n
I-a privit pe fiecare, erau murdari, nera\u0219i \u0219i miroseau ur\u00e2t. Doi dintre ei purtau pe umeri ni\u0219te des\u0103gi, dintr-una curgea un lichid alb \u0219i imediat a \u00eenceput s\u0103 pluteasc\u0103 \u00een aer un miros de alcool. Purtau ce luaser\u0103 cu japca de la oameni.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Napitoc, napitoc! striga unul dintre cei be\u021bi, cl\u0103tin\u00e2ndu-se pe picioare. Pa\u0219ol!<\/p>\n\n\n\n
Vor b\u0103utur\u0103, a tradus Natalia, care se refugiase de dincolo de Prut \u0219i \u0219tia rus\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Tasia ridic\u0103 din umeri, nu avea b\u0103utur\u0103 \u00een cas\u0103, \u0219i p\u00e2n\u0103 s\u0103 zic\u0103 Natalia ceva, rusul a intrat \u00een buc\u0103t\u0103ria din curte, a rotit ochii injecta\u021bi de alcool \u0219i a strigat victorios ar\u0103t\u00e2nd spre dou\u0103 sticlu\u021be cu un lichid ro\u0219iatic aflate pe o poli\u021b\u0103. Tasia a dat s\u0103-l opreasc\u0103, dar Natalia i-a f\u0103cut semn s\u0103 tac\u0103. Rusul a \u00een\u0219f\u0103cat o sticl\u0103, i-a scos dopul cu degetele \u0219i a \u00eenceput s\u0103 bea. Dup\u0103 c\u00e2teva \u00eenghi\u021bituri, a \u00eenceput s\u0103 tu\u0219easc\u0103, apoi s\u0103 horc\u0103ie, \u021bin\u00e2ndu-se cu m\u00e2inile de g\u00e2t. Ceilal\u021bi \u00eel priveau speria\u021bi, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 ce s-a \u00eent\u00e2mplat, iar Natalia se uita \u00eengrozit\u0103 la Tasia.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Acolo e s\u00e2nge de porc cu sare, un leac dup\u0103 o re\u021bet\u0103 de la bunica, a spus ea \u00eencet.<\/p>\n\n\n\n
Rusul, aproape v\u00e2n\u0103t de furie, a ridicat arma spre cele dou\u0103 femei scuip\u00e2nd printre din\u021bi cuvinte pe limba lui. Sunau amenin\u021b\u0103tor, iar Natalia aproape c\u0103 s-a pierdut cu firea. I-a tradus rusului c\u0103 era o doctorie \u0219i nu i se \u00eent\u00e2mpl\u0103 nimic, dar acesta continua s\u0103 m\u00e2r\u00e2ie, \u00een timp ce ceilal\u021bi cotrob\u0103iau prin buc\u0103t\u0103rie \u0219i prin cas\u0103. C\u00e2nd i-a v\u0103zut c\u0103 intr\u0103 \u00een camer\u0103, Tasia a sim\u021bit c\u0103 i se face inima c\u00e2t un purice, dar a r\u0103mas neclintit\u0103. Se ruga \u00een g\u00e2nd s\u0103 nu vin\u0103 b\u0103ie\u021bii acas\u0103 taman acum, spera c\u0103 ajunseser\u0103 departe. Cu m\u00e2inile \u00eempreunate \u00een fa\u021b\u0103, a sim\u021bit pachetul de \u021big\u0103ri din buzunar, l-a scos \u0219i a strigat c\u0103tre ei flutur\u00e2ndu-l. Ru\u0219ii au luat o p\u0103tur\u0103 de pe o lavi\u021b\u0103, iar cel care \u00eenc\u0103 \u021binea arma \u00eendreptat\u0103 spre ele i-a f\u0103cut semn altuia s\u0103 ia pachetul. Apoi s-a dus \u0219i a tras c\u00e2teva gloan\u021be \u00een cuptorul din cas\u0103, la doar doi metri de patul \u00een care Silvia st\u0103tea acoperit\u0103 de pl\u0103pumi.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 ce au dat cu piciorul \u00een c\u00e2teva g\u0103ini care cotcod\u0103ceau agitate, s-au dus spre poarta deschis\u0103, nu \u00eenainte de a trage c\u00e2teva gloan\u021be \u00een sticlele din raftul din buc\u0103t\u0103rie. Bulionul se scurgea peste cartofii cur\u0103\u021ba\u021bi pe jum\u0103tate \u0219i pe pardoseal\u0103, unde sclipeau mii de cioburi.<\/p>\n\n\n\n
Femeile au r\u0103mas \u00eencremenite c\u00e2teva minute bune \u00een mijlocul cur\u021bii, p\u00e2n\u0103 n-au mai auzit nimic. Ru\u0219ii ie\u0219iser\u0103 din sat \u0219i se \u00eendreptau s\u0103-l pr\u0103duiasc\u0103 pe urm\u0103torul.<\/p>\n\n\n\n
Natalia a scos un oftat prelung \u0219i s-a a\u0219ezat sf\u00e2r\u0219it\u0103 pe sc\u0103rile casei, cu capul \u00eentre m\u00e2ini.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ai sc\u0103pat ca prin urechile acului, i-a spus Tasiei.<\/p>\n\n\n\n
Aceasta n-a zis nimic, i-a f\u0103cut semn Nataliei s\u0103 a\u0219tepte, a disp\u0103rut dup\u0103 cas\u0103 \u0219i s-a \u00eentors cu o sticl\u0103. A desf\u0103cut dopul, a tras cu sete c\u00e2teva \u00eenghi\u021bituri \u0219i i-a dat sticla vecinei \u00eembiind-o s\u0103 bea.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 E rom bun, l-a adus unul dintre cumna\u021bii lui ginere-miu.<\/p>\n\n\n\n
Natalia a privit-o buimac\u0103 \u0219i a \u00eentrebat-o:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Armeanu\u2019?<\/p>\n\n\n\n
Tasia a dat afirmativ din cap, iar Natalia a dat \u0219i ea pe g\u00e2t c\u00e2teva \u00eenghi\u021bituri. I-a dat sticla \u00eenapoi, s-a ridicat \u00eencet \u0219i a ie\u0219it cu mers \u00eempleticit pe poarta deschis\u0103 larg a\u0219a cum o l\u0103saser\u0103 solda\u021bii ru\u0219i. Tasia a pus dopul pe sticl\u0103 \u0219i a a\u0219ezat-o pe verand\u0103 \u0219i s-a dus s\u0103 \u00eenchid\u0103 poarta tr\u0103g\u00e2nd iv\u0103rul de lemn. \u00cen sat se l\u0103sase o lini\u0219te ca dup\u0103 un cutremur. S-a \u00eendreptat cu pa\u0219i repezi \u00een cas\u0103 \u0219i, dintr-o mi\u0219care, a dat la o parte stiva de pl\u0103pumi. Silvia st\u0103tea cu fa\u021ba \u00een jos \u0219i respira regulat, adormise. Sub rochie se l\u0103\u021bea pe cuvertur\u0103 o pat\u0103 mare. Tasia a scuturat-o u\u0219or de umeri \u0219i i-a spus \u00een \u0219oapt\u0103:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Hai, trebuie s\u0103 te schimbi, apoi te culci la loc!<\/p>\n\n\n\n
A scos din lavi\u021b\u0103 schimburi \u0219i o alt\u0103 rochie \u0219i i le-a l\u0103sat pe pat Silviei, care privea buimac\u0103 \u00een jur.<\/p>\n\n\n\n
Tasia s-a dus la buc\u0103t\u0103rie \u0219i a cur\u0103\u021bat mizeria f\u0103cut\u0103 de solda\u021bi. A sp\u0103lat bine cartofii \u0219i a continuat s\u0103-i cure\u021be apoi i-a pus \u00eentr-un ceaun, cu ap\u0103, pe foc. A z\u0103rit sticla cu rom pe verand\u0103 \u0219i a b\u0103gat-o \u00een cuptorul din cas\u0103. A privit la g\u0103urile l\u0103sate de gloan\u021be \u0219i \u0219i-a zis c\u0103-i pune pe b\u0103ie\u021bi s\u0103 caute ni\u0219te lut \u0219i s\u0103-l repare. La acest g\u00e2nd, s-a \u00eengrijorat, unde se aflau oare? Aproape de apus, au venit acas\u0103 \u0219i au cerut s\u0103 m\u0103n\u00e2nce toc\u0103ni\u021b\u0103. Fuseser\u0103 \u00een comun\u0103, s\u0103 ajute la repararea unui acoperi\u0219. Primiser\u0103 \u0219i ceva bani. Auziser\u0103 de urgia f\u0103cut\u0103 de ru\u0219i, dar ei erau la ad\u0103post.<\/p>\n\n\n\n
Peste dou\u0103 luni a venit \u0219i Todor acas\u0103, slab \u0219i murdar, dar nev\u0103t\u0103mat. Timp de un an fusese prizonier \u00een lag\u0103r la Odessa. Povestea cum au fost batjocori\u021bi, primeau de m\u00e2ncare coji de dovleac \u0219i de cartofi, iar gardienii ru\u0219i \u00eei puneau s\u0103 c\u00e2nte. Iar ei c\u00e2ntau \u00een limba rom\u00e2n\u0103 c\u00e2ntece ale c\u0103ror versuri le schimbau cu \u00eenjur\u0103turi. Tasia \u00eel sp\u0103lase \u0219i \u00eel hr\u0103nise, \u0219i scosese sticla cu rom ascuns\u0103 \u00een cuptorul chituit de b\u0103ie\u021bi, iar Todor povestea \u00eencet. La un moment dat, \u00een timp ce ea se \u00eenv\u00e2rtea printre oale \u0219i amesteca \u00een ele, l-a v\u0103zut c\u0103 tresare \u0219i prive\u0219te peste gard. Tasia a apucat s\u0103 o vad\u0103 pe Aglaia cum venea, de data aceasta, deloc gr\u0103bit\u0103, cu ra\u021bia de m\u0103lai pe cap, iar fa\u021ba i s-a luminat c\u00e2nd l-a v\u0103zut pe Todor \u00een curte. Acesta \u0219i-a mai turnat un pahar \u0219i n-a mai privit \u00eenspre gard.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
O proz\u0103 de Corina Ozon<\/p>\n","protected":false},"author":288,"featured_media":9292,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1924,29],"tags":[1923,1498,167,1906],"coauthors":[1933],"class_list":["post-9293","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-box-office-proza","category-fictiune","tag-box-office-proza","tag-corina-ozon","tag-fictiune","tag-nr-7-8-9-2023"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/12\/corinaozon.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9293","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/288"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9293"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9293\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9294,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9293\/revisions\/9294"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9292"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9293"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9293"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9293"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=9293"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}