Pe casa sc\u0103rii e lini\u0219te. Aproape to\u021bi sunt b\u0103tr\u00e2ni, nu face nimeni g\u0103l\u0103gie, nimeni nu tr\u00e2nte\u0219te u\u0219a liftului. Mihaela locuie\u0219te \u00een bloc de 12 ani, dar nu-\u0219i prea cunoa\u0219te vecinii, nu \u0219tie dac\u0103 deasupra sau dedesubtul apartamentului ei de la etajul 6 mai st\u0103 cineva. Uneori se aud noaptea, de sus, zgomote care par a fi f\u0103cute de un cadru pe care un b\u0103tr\u00e2n sau o b\u0103tr\u00e2n\u0103 \u00eel t\u00e2r\u0103\u0219te ca s\u0103 se poat\u0103 deplasa p\u00e2n\u0103 la toalet\u0103. B\u0103tr\u00e2nii sunt singuri \u0219i neputincio\u0219i, g\u00e2nde\u0219te Mihaela \u0219i i se face mil\u0103, pentru ei e greu \u0219i s\u0103 ajung\u0103 dintr-o camer\u0103 \u00een alta. A\u0219a sunt to\u021bi din bloc, stau izola\u021bi, se ascund prin apartamente, se tem. La necunoscu\u021bi se uit\u0103 ur\u00e2t, nu sunt deloc prieteno\u0219i, se \u00eembrac\u0103 prost, s-au oprit undeva \u00een trecut, \u0219i ei, \u0219i hainele lor, de parc\u0103 nu s-ar mai fi inventat nimic de atunci. Sau n-au mai vrut ei s\u0103 \u021bin\u0103 pasul, cine \u0219tie. S-au \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nat s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 pe loc, nemul\u021bumi\u021bi de c\u0103derea regimului care-i protejase, pentru c\u0103 nimic din ce li se d\u0103duse dup\u0103 nu egala ce li se luase, ei n-aveau nevoie nici de Cola, nici de libertate, nici de muzica celor de la BUG Mafia, Parazi\u021bii, Depeche Mode sau Metallica. \u00cei deranja dezordinea, se obi\u0219nuiser\u0103 s\u0103 \u021bipe la copiii care f\u0103ceau g\u0103l\u0103gie \u00een fa\u021ba blocului, pe aleea care ducea la bulevard, o alee p\u0103zit\u0103 de copaci \u00eenal\u021bi, de nuci gro\u0219i, de gr\u0103dini spa\u021bioase, a\u0219a c\u0103 degeaba se pref\u0103cuser\u0103 o vreme c\u0103 se bucur\u0103 de moartea Ceau\u0219e\u0219tilor.<\/p>\n\n\n\n
Mihaela \u0219tia c\u0103 blocul construit \u00een 1969 fusese \u0219i \u00eenc\u0103 era locuit de fo\u0219ti nomenclaturi\u0219ti, securi\u0219ti, oameni ai partidului \u0219i a\u0219a mai departe, mul\u021bi muriser\u0103, al\u021bii aveau peste 80 de ani, nu oricine primea pe vremea aia un apartament \u00eentr-o asemenea zon\u0103, nu era un cartier de cl\u0103diri comuniste. Un bloc cu opt etaje, care m\u0103sura c\u00e2t cele cu zece de prin cartierele mai s\u0103race, muncitore\u0219ti, unde nu existau spa\u021bii verzi \u0219i parc\u0103ri \u00eentre blocuri, unde te sufocai printre betoane. Adic\u0103 acolo unde copil\u0103rise ea, unde locuiau \u00eenc\u0103 p\u0103rin\u021bii ei pensiona\u021bi pe caz de boal\u0103, am\u00e2ndoi cu c\u00e2te un AVC la activ, la care s-au ad\u0103ugat tromboza mamei \u0219i diabetul tat\u0103lui. Mihaelei \u00eei pl\u0103cuse mereu zona, c\u00e2nd venea de la liceu \u00eent\u00e2rzia \u00een drumul spre cartierul Steagu Ro\u0219u, se plimba pe bulevardul Victoriei, se uita la fa\u021badele decorate cu mozaic, i se p\u0103rea c\u0103 cei care ie\u0219eau din blocurile perpendiculare cu bulevardul emanau siguran\u021b\u0103 \u0219i bog\u0103\u021bie, erau oameni importan\u021bi, nu ca p\u0103rin\u021bii ei, muncitori la Steagu, ie\u0219i\u021bi cu Ordonan\u021ba dup\u0103 \u00eenchiderea uzinelor. Nu \u0219i-au g\u0103sit mai nimic, tat\u0103l ajunsese paznic la un supermarket, iar maic\u0103-sa f\u0103cuse curat \u00eentr-un restaurant.<\/p>\n\n\n\n
Hai c\u0103 vindem \u0219i \u00ee\u021bi d\u0103m noi bani s\u0103-\u021bi iei acolo unde \u00ee\u021bi place \u021bie, i-au zis bunicii din partea mamei prin 2010, c\u00e2nd au primit ni\u0219te terenuri \u00eenapoi, \u00eentr-o zon\u0103 turistic\u0103. A scos \u0219i ea la fel ca ceilal\u021bi de v\u00e2rsta ei ferestrele verzi de lemn \u0219i le-a \u00eenlocuit cu termopane, a sc\u0103pat de mobil\u0103 \u0219i a luat una din pal, u\u0219ile albe cu clan\u021be de aluminiu au disp\u0103rut \u0219i ele. Doar balconul nu l-a \u00eenchis, e de fapt o teras\u0103 destul de mare, cu vedere la T\u00e2mpa, \u0219i nici nu l-a renovat, n-a acoperit cimentul lucios cu gresie \u0219i nici n-a vopsit pere\u021bii. Jgheabul de flori n-a ruginit de-a lungul anilor, e o tabl\u0103 de calitate.<\/p>\n\n\n\n
E prima dintre cele zece zile de concediu. Mihaela \u00ee\u0219i ia medicamentul cu ap\u0103 de la robinet. Sunt ni\u0219te antidepresive u\u0219oare, \u00ee\u0219i zice, nu e un cap\u0103t de \u021bar\u0103, le ia de c\u00e2teva luni \u0219i se simte mai bine. Sunt mai ieftine dec\u00e2t mersul la terapie. Casa e mai curat\u0103, ba chiar se g\u00e2nde\u0219te la cursul \u0103la de specializare pe arhivare electronic\u0103. Dou\u0103 b\u0103t\u0103i puternice \u00een u\u0219a de la intrare \u00eei \u00eentrerup g\u00e2ndurile optimiste, \u00eentre\u021binute \u0219i de Cele cinci faze pe care trebuie s\u0103 le tr\u0103ie\u0219ti pentru a dep\u0103\u0219i momentul unei desp\u0103r\u021biri<\/em>, cel mai recent articol citit. \u00cenc\u0103 se chinuie\u0219te s\u0103-\u0219i dea seama \u00een a c\u00e2ta faz\u0103 e c\u00e2nd b\u0103t\u0103ile se repet\u0103. Deschide \u00eencet u\u0219a de la buc\u0103t\u0103rie, \u00eentreb\u00e2ndu-se cine poate fi \u0219i p\u00e2n\u0103 la vizor epuizeaz\u0103 ni\u0219te variante, vecina de 84 de ani, v\u0103duv\u0103, care o cheam\u0103 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd s\u0103-i monteze la loc perdelele dup\u0103 ce le spal\u0103, \u0219eful de scar\u0103 cu vreun tabel de semnat, oameni care v\u00e2nd lucruri \u0219i cu care Radu obi\u0219nuia s\u0103 stea de vorb\u0103, de\u0219i nu cump\u0103ra niciodat\u0103 nimic, cel cu contribu\u021bia pentru biseric\u0103, pe care refuza s-o pl\u0103teasc\u0103 de c\u00e2nd se mutase \u00een bloc. De 12 ani n-a\u021bi pl\u0103tit, spunea b\u0103rbatul \u00eendesat \u0219i cu barb\u0103, dac\u0103 muri\u021bi, nu v\u0103 putem face slujb\u0103, v-am mai spus, nu? De dincolo de u\u0219\u0103, Mihaela \u00ee\u0219i controla respira\u021bia, con\u0219tient\u0103 c\u0103 b\u0103rbatul \u0219tie c\u0103 ea se afl\u0103 acolo \u0219i c\u0103 \u00eel aude.<\/p>\n\n\n\n Sunt eu, fiica doamnei St\u0103nescu de la 71, vecina de palier, se aude vocea autoritar\u0103 a fiicei pe care o v\u0103zuse de foarte pu\u021bine ori \u00een ultimii ani \u0219i deloc de c\u00e2nd doamna St\u0103nescu \u00eens\u0103\u0219i disp\u0103ruse, adic\u0103 fusese internat\u0103 \u00eentr-un azil de lux de la S\u00e2npetru, dup\u0103 cum \u00eei spusese vecina v\u0103duv\u0103 de 84.<\/p>\n\n\n\n Mihaela deschide u\u0219a \u0219i \u00eenainte ca zgomotul cheilor \u00eenfipte \u00een broasc\u0103 s\u0103 \u00eenceteze, vocea se revars\u0103 peste ea, Mihaela drag\u0103, uite care-i treaba, \u0219tii c\u0103 eu am lucrat la un spital la Bucure\u0219ti \u0219i acum m-am pensionat \u0219i o iau la mine pe mama, dar o las aici c\u00e2teva zile p\u00e2n\u0103 m\u0103 \u00eentorc, are tot ce-i trebuie, plec la Berlin cu familia, s\u0103 ne lu\u0103m \u0219i noi o vacan\u021b\u0103 \u00eempreun\u0103, cu Dan \u0219i fetele \u0219i iubi\u021bii lor, mama are tot, i-am l\u0103sat m\u00e2ncare \u00een caserole la congelator, nu trebuie dec\u00e2t s\u0103 scoat\u0103 c\u00e2te una \u0219i s\u0103 o bage la microunde \u0219i tu s\u0103 mai treci din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, Mihaela drag\u0103, s\u0103 vezi dac\u0103 a m\u00e2ncat \u0219i dac\u0103 e totul \u00een regul\u0103, uite, \u00ee\u021bi las cheia de sus, jos nu \u00eenchidem niciodat\u0103. C\u00e2teva zile, c\u00e2teva, opt. Pe 4 august sunt \u00eenapoi, avionul ajunge la 5 diminea\u021ba \u0219i iau un tren \u0219i gata. Bine?<\/p>\n\n\n\n \u0218i Mihaela se treze\u0219te cu cheia \u00een m\u00e2n\u0103 \u00eenainte s\u0103 deschid\u0103 gura. O vede pe fiic\u0103 \u00eendep\u0103rt\u00e2ndu-se cu pa\u0219i vioi \u0219i se ia dup\u0103 ea, sta\u021bi a\u0219a, c\u0103 nu \u0219tiu dac\u0103 pot, \u00eemi planificasem o plecare, minte Mihaela. Auzi, iubita, Radu al t\u0103u a ocupat locul nostru de parcare ani de zile, i-am cerut vreodat\u0103 vreun leu?<\/p>\n\n\n\n Mihaelei \u00eei scap\u0103 un da, a\u0219a e, dar\u2026 n-a\u021bi vrut s\u0103 lua\u021bi. Noi am insistat\u2026<\/p>\n\n\n\n Atunci dac\u0103 nu po\u021bi, nu-i nimic, o s\u0103 stea \u0219i singur\u0103, se descurc\u0103 s\u0103 m\u0103n\u00e2nce, s\u0103-\u0219i ia medicamentele, i le-am pus pe zile.<\/p>\n\n\n\n Nu, l\u0103sa\u021bi, o \u00eentrerupe Mihaela, o s\u0103 m\u0103 duc, nu am ceva stabilit, la plecare m\u0103 g\u00e2ndeam doar a\u0219a, ca idee\u2026<\/p>\n\n\n\n Haide, drag\u0103, pe 4 sunt \u00eenapoi. V\u0103 \u00een\u021belege\u021bi voi.<\/p>\n\n\n\n Doamna St\u0103nescu e surd\u0103 \u0219i refuz\u0103 s\u0103 poarte aparat. Apare \u00een cadrul u\u0219ii \u0219i url\u0103: Ce e? Ce e? Ce vrea domni\u0219oara?<\/p>\n\n\n\n Nimic, domni\u0219oara o s\u0103 aib\u0103 grij\u0103 de tine p\u00e2n\u0103 m\u0103 \u00eentorc, i-am dat cheia, o s\u0103 vin\u0103 la tine \u0219i s\u0103 nu te sperii, url\u0103 \u0219i fiica \u00een urechea b\u0103tr\u00e2nei care nu \u00een\u021belege dec\u00e2t par\u021bial \u0219i aprob\u0103, da, da, s\u0103 vin\u0103 domni\u0219oara, s\u0103 plece fantomele\u2026<\/p>\n\n\n\n Doamna St\u0103nescu are 92 de ani, e mic\u0103 \u0219i zb\u00e2rcit\u0103, iar p\u0103rul alb cu fir gros \u00eei ajunge p\u00e2n\u0103 la br\u00e2u. De\u0219i e iulie, poart\u0103 o vest\u0103 de l\u00e2n\u0103 cro\u0219etat\u0103 peste capotul colorat, \u0219osete groase \u0219i papuci de cas\u0103 de care nu se mai g\u0103sesc. Din apartament iese un miros greu, de aer \u00eenchis, mobil\u0103 veche \u0219i pere\u021bi nezugr\u0103vi\u021bi. Face pa\u0219i mici, minusculi, se deplaseaz\u0103 rapid totu\u0219i, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i dezlipeasc\u0103 t\u0103lpile de ciment, ca un robo\u021bel pe baterii. Ce mai face\u021bi? url\u0103 \u0219i Mihaela aproape de urechea b\u0103tr\u00e2nei care d\u0103 din cap \u0219i zice, da, da, s\u0103 vin\u0103 domni\u0219oara, apoi dispare \u00eempreun\u0103 cu fiic\u0103-sa dup\u0103 u\u0219a grea care se tr\u00e2nte\u0219te cu ecou, \u00een timp ce mirosul plute\u0219te pe casa sc\u0103rii, iar Mihaela se \u00eentoarce resemnat\u0103, str\u00e2ng\u00e2nd \u00een pumn cheia de la 71. Se g\u00e2nde\u0219te c\u0103 nu era necesar s\u0103 i se aminteasc\u0103 de locul de parcare, ar fi ajutat oricum \u0219i nu doar ca s\u0103-\u0219i achite obliga\u021bia, chiar dac\u0103 pe moment i se p\u0103ruse o responsabilitate cam mare, o \u0219tia pe doamna St\u0103nescu de at\u00e2ta vreme, de c\u00e2nd era \u00eenc\u0103 \u00een putere \u0219i se mai \u00eent\u00e2lnea cu ea la lift, schimbau dou\u0103 vorbe, femeia mergea des la cimitirul unde era \u00eenmorm\u00e2ntat b\u0103rbatu-s\u0103u. De\u0219i vocea aspr\u0103 a b\u0103tr\u00e2nei o f\u0103cea s\u0103 se crispeze, pe m\u0103sur\u0103 ce trecuser\u0103 anii, Mihaela se obi\u0219nuise, iar mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd femeia se izolase \u0219i n-o mai vedea deloc ie\u0219ind, se \u00eentreba ce mai face, dac\u0103 e bine \u0219i cum rezist\u0103 at\u00e2tea zile \u00een cas\u0103, cine-i aduce m\u00e2ncare, dac\u0103 ea nu mai e \u00een stare s\u0103-\u0219i cumpere singur\u0103.<\/p>\n\n\n\n Simte nevoia s\u0103-i povesteasc\u0103 v\u0103duvei de 84 \u0219i o sun\u0103 \u0219i v\u0103duva \u00eei spune, vai, s\u0103 nu le zici c\u0103 sunt acas\u0103, le-am min\u021bit c\u0103 m\u00e2ine plec la Ana Aslan, nu vreau s-o mai v\u0103d pe madam St\u0103nescu \u0219i nici s\u0103 aud de fantomele ei. Mihaela o \u00eentreab\u0103 care e povestea cu fantomele \u0219i v\u0103duva o pune la curent, p\u0103i tu nu \u0219tii c\u0103 are obsesia asta de vreo cinci ani de c\u00e2nd i s-a declan\u0219at demen\u021ba, vede peste tot fantomele alea \u0219i ne-a \u00eennebunit la cap cu ele. Nu mai vrea nimeni s\u0103 aib\u0103 de-a face cu ea, acum a c\u0103zut pe capul dumitale, de c\u00e2nd a murit domnul Stan de la 4, care avea \u0219i el un set de chei \u0219i mai trecea pe la ea \u00eenainte de treaba cu azilul, nu mai are fiic\u0103-sa la cine s\u0103 apeleze, nici Gina de la 2 care-i f\u0103cea cur\u0103\u021benie nu mai vrea s\u0103 urce, de c\u00e2nd doamna St\u0103nescu a spus la toat\u0103 lumea c\u0103 i-au disp\u0103rut bani din cas\u0103. Nu-i nimic, zice Mihaela, o s\u0103 am eu grij\u0103 zilele astea, doar nu suntem ni\u0219te str\u0103ini. Da, domni\u0219oar\u0103, dumneata e\u0219ti cumsecade, ai dumneata grij\u0103, dar s\u0103-i spui c\u0103 sunt plecat\u0103 dac\u0103 \u00eentreab\u0103 de mine.<\/p>\n\n\n\n Medicamentul \u00eencepe s\u0103-\u0219i fac\u0103 efectul, distan\u021ba dintre ea \u0219i lume se m\u0103re\u0219te treptat, vocile tuturor se amestec\u0103 \u00eentr-una singur\u0103 pe care poate s-o ignore, dar nu \u0219i pe a ei, care r\u0103sun\u0103 \u00een cap, p\u0103i \u0219i ce te faci totu\u0219i opt zile cu baba cu fantomele? Dac\u0103 p\u0103\u021be\u0219te ceva, cade prin cas\u0103, ambulan\u021b\u0103, spitale? Mai desprinde o pastil\u0103 din folia lucioas\u0103, ce dac\u0103 mai ia una sau hai jum\u0103tate, e mai bine s\u0103 ia jum\u0103tate, c\u0103 \u00eei cam dau palpita\u021bii, \u0219i o \u00eenghite cu ce mai r\u0103m\u0103sese \u00een paharul cu ap\u0103 \u0219i cu g\u00e2ndul c\u0103 se va lini\u0219ti \u00een cel mult o or\u0103. N-are s\u0103 se \u00eent\u00e2mple nimic, \u00ee\u0219i face griji degeaba, b\u0103tr\u00e2na e pe picioarele ei, bine c\u0103 nu e ca bunic\u0103-sa, care nu se mai deplasa dec\u00e2t cu cadrul \u0219i f\u0103cea pe ea, e de datoria ei s-o ajute, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 c\u00e2\u021bi vecini de palier cu demen\u021b\u0103 are ea, cum s\u0103 refuzi s\u0103 aju\u021bi un om b\u0103tr\u00e2n \u0219i neputincios, de\u0219i nu e chiar neputincioas\u0103, dar, totu\u0219i, 92 de ani e ceva, s\u0103raca femeie; poate \u00eentr-o zi o scot \u00een fa\u021ba blocului pe banc\u0103 m\u0103car, s\u0103 nu stea opt zile \u00eenchis\u0103 \u00een apartament, s-ar bucura. Se uit\u0103 \u00een jur, iar s-au adunat lucruri, ar fi bine s\u0103 le str\u00e2ng\u0103, o va face m\u00e2ine.<\/p>\n\n\n\n Mihaelei nu-i mai plac nici florile, nici plantele de apartament, nici alte nimicuri care \u00eenc\u0103 \u00eei mai amintesc de Radu. Ultima Dracena marginata zace uscat\u0103 \u00eentr-un col\u021b al sufrageriei, l\u00e2ng\u0103 comoda pe care \u00ee\u0219i \u021bine antidepresivele \u0219i somniferele. Nu-i mai pune ap\u0103, se uit\u0103 la ea cum moare, e aproape un cop\u0103cel, Radu o adusese \u00een cas\u0103, se ofile\u0219te a\u0219a cum s-a ofilit \u0219i dragostea lor de zece ani, dup\u0103 care Radu a plecat cu alta, o coleg\u0103 de serviciu, \u0219efa lui de fapt, care divor\u021base cu doi ani \u00een urm\u0103. Curios era c\u0103 lui Radu nu-i pl\u0103ceau copiii, d-aia nici Mihaela nu insistase, de\u0219i trecuse de 40 de ani \u0219i ar fi trebuit s\u0103, iar maic\u0103-sa \u00eei spusese de nenum\u0103rate ori c\u0103, iar acum Radu \u00eenflore\u0219te, pentru c\u0103 pur \u0219i simplu \u00eenflore\u0219te, arat\u0103 mai bine, a sl\u0103bit, \u00ee\u0219i cump\u0103r\u0103 haine noi, bate mallurile, merge la filme, el care \u00eenainte nu avea niciodat\u0103 timp de nimic, a g\u0103sit deodat\u0103 timp de toate, chiar \u0219i de copilul Cristinei, actuala iubit\u0103, un copil de 8 ani, \u00eempreun\u0103 cu care mai \u0219i locuie\u0219te. Dar da, Cristina are o cas\u0103 imens\u0103 \u00eentr-un ansamblu reziden\u021bial. Cristina e directoarea unei firme de succes, o afacere de succes, garantat\u0103 de principiile solide pe care \u00ee\u0219i bazeaz\u0103 activitatea, a\u0219a \u00eencepe prezentarea de pe site-ul lor, Remed Co este unul dintre cei mai importan\u021bi \u0219i cunoscu\u021bi importatori \u0219i distribuitori din Rom\u00e2nia, care activeaz\u0103 pe pia\u021ba materialelor auxiliare pentru construc\u021bii, renov\u0103ri, amenaj\u0103ri, DYI, industrie \u0219i auto. Remed nu vinde doar produse, ci pachete de solu\u021bii \u0219i consultan\u021b\u0103 tehnic\u0103, training, livrare \u0219i a\u0219a mai departe. La un team building de trei zile la o pensiune de prin satul \u0218irnea, oferit tot de firma care are pachete de solu\u021bii pentru orice, se apropiase Radu de Cristina. Sau nu, poate c\u0103 fusese \u00een timpul campaniei de sus\u021binere a personalului medical bra\u0219ovean \u00een lupta cu Covid-19, c\u0103 atunci Radu \u00eencepuse s\u0103 vin\u0103 t\u00e2rziu, \u00een ciuda restric\u021biilor, \u0219i vorbea mereu la telefon despre produsele de cur\u0103\u021bare marca Mellerud \u0219i de m\u0103\u0219tile profesionale FFP3, cu un entuziasm care pierea imediat ce se \u00eencheiau discu\u021biile cu Cristina. Atunci trebuie s\u0103 fi fost. Radu n-a recunoscut nimic, i-a zis doar c\u0103 \u00eentre ei nu mai merge, c\u0103 nu vrea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 cu ea p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t sau la ad\u00e2nci b\u0103tr\u00e2ne\u021bi. Ea l-a \u00eentrebat: de ce nu? \u0219i el i-a r\u0103spuns: pentru c\u0103 nu te mai iubesc, nu mai simt aproape nimic \u00een afar\u0103 de obliga\u021bia de a m\u0103 \u00eentoarce seara acas\u0103, de a sp\u0103la vasele, de a face curat, de a m\u0103 a\u0219eza la un film sau la un meci \u0219i\u2026 Mihaela nu-l mai asculta, era clar, exista altcineva \u0219i cu asta nu te po\u021bi lupta. I-a spus: bine, faci cum vrei, iar Radu i-a zis: e\u0219ti o fat\u0103 de treab\u0103, a s\u0103rutat-o pe frunte, \u0219i-a str\u00e2ns lucrurile \u0219i, f\u0103r\u0103 certuri sau drame, s-a urcat \u00een ma\u0219ina de serviciu \u0219i s-a dus la frate-s\u0103u care lucra la banc\u0103 \u0219i avea \u0219i el o cas\u0103 cam tot pe acolo pe unde locuia \u0219i Cristina, cu care Radu s-a mutat \u00een mai pu\u021bin de trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. Cu Cristina \u0219i cu b\u0103iatul ei de 8 ani, Armand.<\/p>\n\n\n\n Mai t\u00e2rziu, la televizor vede ca prin cea\u021b\u0103 chipuri cunoscute \u0219i noi, o st\u0103p\u00e2ne\u0219te o indiferen\u021b\u0103 stranie fa\u021b\u0103 de sine \u0219i de ceilal\u021bi. Mai ales fa\u021b\u0103 de Radu, de Cristina \u0219i de Armand, ce nume mai e \u0103sta Armand, se g\u00e2nde\u0219te, ce caraghios, oare cum l-o fi strig\u00e2nd Radu prin cas\u0103, Armand, Armand, \u00eei vine s\u0103 r\u00e2d\u0103, se \u00eentoarce pe-o parte, \u00ee\u0219i simte picioarele u\u0219oare \u0219i moi, \u00ee\u0219i ia perna \u00een bra\u021be \u0219i adoarme, desface pumnul \u0219i cheia de la 71 alunec\u0103 pe parchet.<\/p>\n\n\n\n Mihaela r\u0103suce\u0219te cheia \u00een u\u0219a de metal, a\u0219a cum i-a spus fiica doamnei St\u0103nescu. P\u0103\u0219e\u0219te \u00een apartamentul cu trei camere, cu alt\u0103 structur\u0103 dec\u00e2t al ei, buc\u0103t\u0103ria e prima pe dreapta, o vezi de pe holul lung unde \u00eentr-o ni\u0219\u0103 se afl\u0103 frigiderul cu caserolele congelate, mai departe e sufrageria cu o mas\u0103 mare din lemn furniruit \u00een mijloc, cu scaune la set, cu vitrine asortate \u0219i milieuri, cu o canapea acoperit\u0103 cu o p\u0103tur\u0103 \u0219i dou\u0103 perne \u00eentre care zace un ursule\u021b de plu\u0219 cu un ochi de sticl\u0103 \u0219i cel\u0103lalt improvizat dintr-un nasture cusut. Perdelele \u00eeng\u0103lbenite, cu broderii aplicate, tocite de at\u00e2ta sp\u0103lat, iau din lumina deja obturat\u0103 de un balcon cu rol de depozit. \u00centr-un col\u021b, pe o m\u0103su\u021b\u0103, vede televizorul negru cu tub, acoperit cu o p\u00e2nz\u0103 alb\u0103, l\u00e2ng\u0103 care se afl\u0103 un telefon fix. Nu e dintre acelea cu disc, e cu taste, e crem \u0219i st\u0103 la loc de cinste, adic\u0103 l\u00e2ng\u0103 balerina-bibelou. Parchetul sc\u00e2r\u021b\u00e2ie \u00eenfundat sub covoarele cu franjuri, grele \u0219i groase, Mihaela p\u0103\u0219e\u0219te \u00eencet, poate c\u0103 b\u0103tr\u00e2na doarme, apoi \u00ee\u0219i aminte\u0219te c\u0103 e surd\u0103 \u0219i deschide u\u0219a dormitorului, unde, \u00eentr-un pat mare, desf\u0103cut, doamna St\u0103nescu st\u0103 \u00eentins\u0103, cu ochii \u00eenchi\u0219i, \u00eembr\u0103cat\u0103 cu acela\u0219i capot \u0219i cu aceea\u0219i vest\u0103 de l\u00e2n\u0103. Se apropie de ea, \u00eentinde m\u00e2na s-o ating\u0103, se \u00eentreab\u0103 dac\u0103 nu cumva femeia se va speria. B\u0103tr\u00e2na deschide ochii \u0219i se uit\u0103 spre dulap, a, ce bine c\u0103 ai venit, d\u0103-mi de sus cutia aia c\u0103 vreau s\u0103 g\u0103sesc un num\u0103r, o caut pe Maria de la Telefoane, am lucrat \u00eempreun\u0103, vreau s\u0103 o chem pe aici \u0219i mai vreau \u0219i num\u0103rul preotului. S\u0103 vin\u0103 s\u0103 sfin\u021beasc\u0103, nu s-a mai f\u0103cut nicio slujb\u0103 aici de at\u00e2ta vreme. Mihaela trage un scaun, se urc\u0103 pe el \u0219i coboar\u0103 cutia, \u00een\u0103untru sunt agende \u0219i foi \u0219i acte, buletinul femeii, toat\u0103 via\u021ba ei. Haide, caut\u0103 num\u0103rul Mariei, \u00eei porunce\u0219te b\u0103tr\u00e2na, care Maria, Maria \u0219i mai cum? url\u0103 Mihaela. Maria de la Telefoane! url\u0103 \u00eenapoi b\u0103tr\u00e2na, arunc\u00e2ndu-i o privire plin\u0103 de repro\u0219.<\/p>\n\n\n\n L\u0103sa\u021bi astea, a\u021bi m\u00e2ncat? \u00eencearc\u0103 Mihaela s\u0103-i distrag\u0103 aten\u021bia doamnei St\u0103nescu care sap\u0103 prin h\u00e2rtii, haide s\u0103 vedem ce a\u021bi m\u00e2ncat\u2026 Mihaela se duce spre buc\u0103t\u0103rie, doamna St\u0103nescu \u021bine \u00een m\u00e2n\u0103 cutia, dar reu\u0219e\u0219te s\u0103 se \u021bin\u0103 dup\u0103 ea cu pa\u0219i mici, dar rapizi, Mihaela vede farfuria goal\u0103, o spal\u0103, o a\u0219az\u0103 la locul ei, adun\u0103 resturile de p\u00e2ine \u0219i le arunc\u0103 la co\u0219, \u00eempreun\u0103 cu caserola goal\u0103 de plastic.<\/p>\n\n\n\n Maria de la Telefoane, n-auzi? repet\u0103 b\u0103tr\u00e2na \u00een timp ce se uit\u0103 \u00een gunoi, \u00eencrunt\u00e2ndu-se \u0219i mai tare. \u0218i preotul, nu mai \u0219tiu cum \u00eel cheam\u0103, \u0103sta de la biserica de pe Vlaicu. Caut\u0103 aici!<\/p>\n\n\n\n Mihaela nu \u0219tie ce s\u0103 fac\u0103, nu vrea s-o supere, cine \u0219tie ce se poate \u00eent\u00e2mpla, s\u0103 nu se enerveze \u0219i s\u0103 i se fac\u0103 r\u0103u, bine, o s\u0103 sun\u0103m unde vre\u021bi, dar nu cred c\u0103 numerele astea mai sunt valabile. B\u0103tr\u00e2na are un telefon mobil de la Digi, un aparat vechi cu taste care trebuie s\u0103 stea tot timpul la \u00eenc\u0103rcat, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd se mai uit\u0103 s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 are vreun apel pierdut de la fiic\u0103, apoi sun\u0103 \u00eenapoi, turuie ceva, da, da, e domni\u0219oara aici, am m\u00e2ncat, c\u0103ut\u0103m num\u0103rul Mariei \u0219i vreau s\u0103 aduc \u0219i preotul. Ia vorbe\u0219te tu cu domni\u0219oara! Mihaela se apleac\u0103 \u0219i duce telefonul la ureche, nu se mir\u0103 c\u0103 n-are cu cine vorbi, la cap\u0103tul cel\u0103lalt nu e nimeni. Se preface c\u0103 zice ceva \u0219i \u00eenchide. Verific\u0103 gazul \u0219i apa la baie, \u00eei promite femeii c\u0103 \u00eei va lua lapte, da, Napolact, nu alt fel de lapte, sigur, d\u0103 din cap, vin mai t\u00e2rziu.<\/p>\n\n\n\n \u00cencuie \u0219i nu apuc\u0103 s\u0103 se \u00eendep\u0103rteze de u\u0219\u0103 c\u0103 o aude pe doamna St\u0103nescu strig\u00e2nd: pleca\u021bi, pleca\u021bi, da\u021bi-v\u0103 jos din pat, l\u0103sa\u021bi-m\u0103-n pace, pleca\u021bi! Doamna St\u0103nescu apare \u00een prag, Mihaela e \u00eenc\u0103 pe casa sc\u0103rii, p\u0103rul alb al b\u0103tr\u00e2nei e desf\u0103cut \u0219i r\u0103v\u0103\u0219it, chipul descompus, privirea pierdut\u0103, se uit\u0103 parc\u0103 spre ceva ce doar ea vede, domni\u0219oar\u0103, hai repede c\u0103 iar au venit, sunt fantomele, vino \u0219i spune-le s\u0103 plece! Mihaela reintr\u0103 \u00een apartament, se preface c\u0103 le caut\u0103, b\u0103tr\u00e2na face semne, uite-i acolo, pe canapea, Mihaela url\u0103 c\u0103 nu vede pe nimeni, b\u0103tr\u00e2na aprob\u0103: da, au plecat, acum c\u0103 ai venit dumneata s-au speriat \u0219i au fugit. A\u0219a fac \u0103\u0219tia. Femeia se a\u0219az\u0103 pe canapea \u0219i ia \u00een bra\u021be ursule\u021bul vechi, uite, i-au scos ochiul \u0219i i-au pus un nasture. Mihaela \u00ee\u0219i trage un scaun \u0219i vrea s\u0103 \u0219tie ce e cu fantomele, doamna St\u0103nescu \u00eei spune povestea care nu e prea complicat\u0103, dar nici simpl\u0103, un b\u0103rbat, o femeie \u0219i copiii lor, care c\u00e2teodat\u0103 sunt doi, alteori trei, pare c\u0103 \u0219i-au pierdut casa, c\u0103 nu mai au unde locui \u0219i vin s\u0103 stea la mine, se ascund fie \u00een baie, \u00een cad\u0103, fie \u00een dormitor, fie stau pe canapea sau umbl\u0103 pe hol \u0219i d\u0103r\u00e2m\u0103 mereu cuierul plin de haine. B\u0103tr\u00e2na poveste\u0219te cu at\u00e2ta patos \u00eenc\u00e2t Mihaela aproape c\u0103-i vede, o \u00eentreab\u0103 cu ce sunt \u00eembr\u0103ca\u021bi, afl\u0103 c\u0103 b\u0103rbatul are un pardesiu gri, lung, femeia o fust\u0103 verde \u0219i un pulover tricotat, iar copiii, habar n-are cu ce erau \u00eembr\u0103ca\u021bi copiii. Dar ce caut\u0103 aici, ce vor, \u00eei cunoa\u0219te\u021bi? \u00eentreab\u0103 Mihaela, nu \u0219tiu, zice doamna St\u0103nescu, nu \u0219tiu ce vor, da, \u00eei cunosc, \u00eei \u0219tiu de zeci de ani, de c\u00e2nd lucram la Telefoane. Mihaela repet\u0103, aha, la Telefoane, dar ce f\u0103cea\u021bi mai exact acolo? Doamna St\u0103nescu \u00eei spune \u0219optit: Ce s\u0103 fac? Ce f\u0103cea toat\u0103 lumea de la Telefoane, dar eu lucram \u0219i pe exterior, f\u0103ceam leg\u0103turile, nu ascultam convorbirile, erau oameni importan\u021bi, m\u0103 asiguram doar c\u0103 nu le ascult\u0103 al\u021bii. Nu, nu mergeam la Securitate, doar o dat\u0103 am fost, s\u0103 duc un pachet, at\u00e2ta\u2026 Nu, nu le-am f\u0103cut niciun r\u0103u, lor nu le-am f\u0103cut r\u0103u, nu \u0219tiu de ce continu\u0103 s\u0103 vin\u0103 pe la mine, c\u00e2nd vii dumneata, dispar, fiica mea spune c\u0103 nu exist\u0103 fantome, dar eu le v\u0103d, cum s\u0103 nu existe dac\u0103 eu le v\u0103d, \u00eei explic\u0103 b\u0103tr\u00e2na din nou \u00een a treia zi de la plecarea fiicei, dup\u0103 ce a r\u0103t\u0103cit pe la etajele inferioare ca s\u0103 caute pe cineva s\u0103-l sune pe preot. Preotul vine mar\u021bi, adic\u0103 m\u00e2ine, \u00eei mai spune b\u0103tr\u00e2na, e totul aranjat, mar\u021bi la 14, o s\u0103 stau aici pe sc\u0103unelul din hol l\u00e2ng\u0103 interfon ca s\u0103 aud c\u00e2nd sun\u0103 \u0219i s\u0103-i deschid.<\/p>\n\n\n\n La 3 st\u0103 domnul Dumitru, are vreo 60 de ani, Mihaela \u00eel vede verific\u00e2ndu-\u0219i cutia po\u0219tal\u0103, nu zice nimic, trece pe l\u00e2ng\u0103 el \u0219i apas\u0103 pe buton ca s\u0103 cheme liftul, dar \u00eel aude \u00een spatele ei spun\u00e2nd: Dumneata ai grij\u0103 de madam St\u0103nescu, nu? Te pl\u0103te\u0219te? Mihaela \u00eentoarce capul, bun\u0103 ziua, nu, cum s\u0103 m\u0103 pl\u0103teasc\u0103? P\u0103i da, c\u0103 ei nu pl\u0103tesc pe nimeni, de\u0219i au vil\u0103 la \u021bar\u0103 \u0219i apartament la Bucure\u0219ti. C\u00e2nd te-ai mutat dumneata \u00een bloc, s-a interesat cine e\u0219ti \u0219i unde lucrezi, \u0219tiau \u0219i de Radu tot felul\u2026 Mihaela se mir\u0103: Cum a\u0219a? Ei uite a\u0219a, vechile obiceiuri nu mor, am copil\u0103rit aici, printre ei, madam St\u0103nescu ne p\u00e2ra pe to\u021bi la Securitate, de fapt se p\u00e2rau to\u021bi \u00eentre ei, mai pu\u021bin ai mei, am\u00e2ndoi profesori, de fric\u0103 au f\u0103cut medita\u021bii cu tot blocul, ca s\u0103 nu le inventeze cine \u0219tie ce, dar pe mama tot a turnat-o c\u0103 a f\u0103cut un botez acas\u0103. Turnau de pl\u0103cere, nu de fric\u0103, turnau pentru privilegii, \u0219i-au dat copiii la \u0219coli bune, familia St\u0103nescu a fost prima care \u0219i-a schimbat parchetul cu unul de stejar, \u0219i-au luat mobil\u0103 scump\u0103, nuc, ce \u0219tii tu, c\u0103 nu te-a interesat niciodat\u0103 cine suntem\u2026 Eu l-am chemat pe preot, da, sper s-o ajute popa \u0219i s-o ierte Dumnezeu\u2026 Zicea popa c\u0103 vine mar\u021bi la 14. Domnul Dumitru se \u00eentoarce s\u0103 verifice tabelul cu \u00eentre\u021binerea, ia uite c\u0103 au afi\u0219at, m\u0103 duc s\u0103 pl\u0103tesc!<\/p>\n\n\n\n Preotul apare \u00een alt\u0103 zi, adic\u0103 miercuri, la alt\u0103 or\u0103, adic\u0103 la 15, \u00eenso\u021bit de b\u0103rbatul care vine s\u0103 cear\u0103 contribu\u021bia, Mihaela tocmai se \u00eentoarce de la marketul de peste drum, \u00eel vede pe preotul care o luase \u00eenainte dup\u0103 ce cobor\u00e2se dintr-un Audi ceva Q, l\u0103s\u00e2ndu-l pe cel cu contribu\u021bia s\u0103 se ocupe de \u00eenchisul u\u0219ilor \u0219i de scosul din portbagaj al unei saco\u0219e cu diverse. Mihaela \u00eel \u00eentreab\u0103 unde merge, preotul se face c\u0103 nu aude \u0219i p\u0103\u0219e\u0219te mai departe pe aleea cu b\u0103nci, p\u00e2n\u0103 ajunge la scara C, caut\u0103 apartamentul 71 \u0219i sun\u0103 la interfon. Cum nu r\u0103spunde nimeni, se \u00eentoarce spre Mihaela care \u021bine cheile \u00een m\u00e2n\u0103, merg la 71, \u00eemi deschide\u021bi? Tonul r\u0103stit al preotului pe care b\u0103rbosul umil \u00eel ajunsese din urm\u0103 o sup\u0103r\u0103, dar le deschide, trebuie s\u0103 v\u0103 deschid \u0219i la 71, cheia e la mine, doamna St\u0103nescu e surd\u0103, nu o s\u0103 aud\u0103 dac\u0103 suna\u021bi. Preotul nu o prive\u0219te, nu-i mul\u021bume\u0219te, pare iritat. Sunt obosit, zice el, fac slujba asta \u0219i m\u0103 duc acas\u0103. \u0218i face slujba pentru care b\u0103tr\u00e2na trebuie s\u0103 a\u0219eze pe masa din sufragerie un vas cu ap\u0103 curat\u0103, un pahar cu ulei curat, un be\u021bi\u0219or \u00eenf\u0103\u0219urat cu vat\u0103 la unul dintre capete, lum\u00e2n\u0103ri \u0219i o p\u00e2ine. B\u0103rbosul scoate din saco\u0219a de rafie busuioc \u0219i t\u0103m\u00e2ie, ridic\u0103 ochii spre Mihaela, n-am uitat c\u0103 n-a\u021bi pl\u0103tit, zice el \u0219i \u00ee\u0219i face mai departe de lucru cu t\u0103m\u00e2ia. B\u0103tr\u00e2na s\u0103rut\u0103 m\u00e2na preotului \u0219i \u00eei \u00eentinde bancnota de 100 de lei, nu acuma, la sf\u00e2r\u0219it, zice preotul, iar bancnota alunec\u0103 \u00een buzunarul capotului. To\u021bi trebuie s\u0103 stea cu fa\u021ba spre r\u0103s\u0103rit, casa nesfin\u021bit\u0103 e ca omul nebotezat, zice \u00een timp ce sfin\u021be\u0219te apa \u0219i uleiul \u0219i aprinde lum\u00e2narea, e b\u00e2ntuit\u0103 de duhuri rele, de r\u0103ut\u0103\u021bile oamenilor, de f\u0103r\u0103delegi, de vr\u0103jitorii sau blesteme. Strope\u0219te pere\u021bii sufrageriei cu apa sfin\u021bit\u0103, face semnul crucii \u00een dreptul tocului u\u0219ilor cu uleiul sfin\u021bit, cite\u0219te ceva despre lucrarea Duhului Sf\u00e2nt \u0219i alung\u0103 for\u021bele r\u0103ului, casa se umple de mirosul de t\u0103m\u00e2ie. Tu ia vasul cu aghiasm\u0103 \u0219i mergi \u00eenaintea mea prin fiecare \u00eenc\u0103pere ca s\u0103 \u00eenmoi busuiocul, iar m\u00e2ine s\u0103-i dai doamnei s\u0103 bea din apa asta pe nem\u00e2ncate, \u00eei zice preotul \u00een timp ce se uit\u0103 dup\u0103 icoane \u0219i se roag\u0103 iar pentru t\u0103m\u0103duirea sufletului b\u0103tr\u00e2nei care, promite el, de m\u00e2ine nu va mai vedea nicio fantom\u0103. Prin gustarea \u0219i stropirea cu apa aceasta s\u0103 ne trimit\u0103 Dumnezeu binecuv\u00e2ntarea Sa, care spal\u0103 \u00eentin\u0103ciunea patimilor, \u00eencheie el. Acum pute\u021bi s\u0103-mi da\u021bi banii, o s\u0103-i pun \u00een cutia milei! strig\u0103 el spre b\u0103tr\u00e2na care-\u0219i acoperise capul cu un \u0219ervet alb. Ce? Ce? Banii! Banii! repet\u0103 el, aaaa, banii, sigur, zice ea, dar nu mai \u0219tiu unde i-am pus. Preotul arat\u0103 spre buzunarul capotului, a, da, aici erau! \u00cei s\u0103rut\u0103 iar m\u00e2na preotului care se preg\u0103te\u0219te s\u0103 plece, s\u0103 mearg\u0103 acas\u0103 c\u0103 e obosit. Nu mai are energie nici s-o salute pe Mihaela, care \u00eencuie u\u0219a de la 71, o descuie pe a ei, o \u00eencuie, \u00ee\u0219i ia pastilele, deschide televizorul \u0219i se a\u0219az\u0103 \u00een pat, se g\u00e2nde\u0219te c\u0103 mai sunt doar dou\u0103 zile, doar dou\u0103, e 1 august. Nu mai vrea s-o vad\u0103 pe b\u0103tr\u00e2n\u0103, ce dac\u0103 o las\u0103 singur\u0103 zilele astea, ar fi l\u0103sat-o fiic\u0103-sa oricum dac\u0103 nu era ea. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 merita s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 singur\u0103 cu fantomele ei dac\u0103 tot ce auzise de la vecini era adev\u0103rat \u0219i chiar b\u0103tr\u00e2na \u00eei spusese multe, nu era nimic foarte clar, dar ceva tot \u00eei spusese \u0219i recunoscuse c\u0103 se interesase de ea \u0219i de familia ei atunci c\u00e2nd \u00ee\u0219i cump\u0103rase apartamentul \u00een bloc, p\u0103rin\u021bii dumitale sunt cet\u0103\u021beni serio\u0219i, muncitori, \u00eei povestise \u0219i de cei care st\u0103tuser\u0103 aici \u00eenaintea ei, de femeia care \u00eennebunise \u0219i c\u0103reia un nepot \u00eei gr\u0103bise moartea. Tot f\u0103cuse ea ceva r\u0103u \u0219i acum nu-\u0219i mai putea ascunde firea, fiindc\u0103 nu se mai putea preface, \u00eei revenise parc\u0103 \u0219i vocea aia aspr\u0103, tonul poruncitor, o vedea mai mare \u0219i mai puternic\u0103, interes\u00e2ndu-se de via\u021ba lor, a tuturor, ca s\u0103 aib\u0103 ce povesti mai departe, le \u0219tia secretele, le asculta convorbirile \u0219i to\u021bi trebuiau s\u0103 aib\u0103 grij\u0103 s\u0103 n-o supere ca s\u0103 n-o p\u0103\u021beasc\u0103.<\/p>\n\n\n\n Bubuitul \u00een u\u0219\u0103, alternat cu degetul \u021binut pe sonerie, o face pe Mihaela s\u0103-\u0219i \u00eendese capul \u00een perne, ca s\u0103 nu mai aud\u0103 chem\u0103rile isterice ale b\u0103tr\u00e2nei. Vino, domni\u0219oar\u0103, n-auzi? Nu e\u0219ti acas\u0103? Hai c\u0103 iar au venit, au d\u0103r\u00e2mat prin cas\u0103 tot, au scos sertarele, au spart borcanele din c\u0103mar\u0103, sunt cioburi peste tot, azi-noapte s-au instalat \u00een dormitor! Pentru o clip\u0103, Mihaelei \u00eei trece prin cap c\u0103 femeia s-ar putea r\u0103ni, se ridic\u0103 din pat \u0219i se apropie de vizor. Agita\u021bia extrem\u0103 a b\u0103tr\u00e2nei m\u0103runte, p\u0103rul despletit \u0219i ochii goi o fac s\u0103 se \u00eentrebe dac\u0103 nu cumva ar trebui s\u0103 mearg\u0103 din nou p\u00e2n\u0103 la ea sau s\u0103 \u00eei scrie ceva fiicei, dar ce ar putea s\u0103 fac\u0103 fiica \u0219i ce ar putea s\u0103 mai fac\u0103 \u0219i ea, nici nu mai \u0219tie de c\u00e2te ori s-a dus s\u0103 alunge fantomele alea din cad\u0103, de pe canapea, din balcon, din dormitor, din cel\u0103lalt dormitor, unde \u00eentr-un dulap din nuc se afl\u0103 bl\u0103nurile m\u00e2ncate de molii ale b\u0103tr\u00e2nei, compleuri, taioare, pantofi negri de lac, prosoape \u0219i lum\u00e2n\u0103ri pentru \u00eenmorm\u00e2ntare, batiste sub\u021biri. Nu, nu se mai duce, nu mai poate, st\u0103 ascuns\u0103 \u0219i ea ca v\u0103duva de 84.<\/p>\n\n\n\n Lua-v-ar dracu de securi\u0219ti! \u021bip\u0103 Mihaela dincolo de u\u0219\u0103, fire-a\u021bi ai dracului cu fantomele voastre \u0219i mor\u021bii vo\u0219tri! Pleac\u0103 \u0219i las\u0103-m\u0103-n pace! Pleac\u0103, n-auzi? Dar b\u0103tr\u00e2na nu o poate auzi, a\u0219a c\u0103 e inutil s\u0103 mai strige la ea, dar poate mai util ar fi s\u0103-i dea ni\u0219te pastile de-ale ei, poate s-ar mai lini\u0219ti, pentru c\u0103 nu mai e dec\u00e2t o zi, una singur\u0103 \u0219i gata, se face 4 august \u0219i se termin\u0103.<\/p>\n\n\n\n Lua\u021bi asta cu pu\u021bin\u0103 ap\u0103, zice ea \u00eentinz\u00e2ndu-i-o pe prima, \u00een timp ce b\u0103tr\u00e2na \u00ee\u0219i ocup\u0103 locul pe canapea, de fapt lua\u021bi dou\u0103, c\u0103 sunt slabe, sau mai bine trei, ca s\u0103 plece fantomele. Le-a\u021bi luat \u0219i pe ale dumneavoastr\u0103, nu? Sunt puse pe zile. O s\u0103 str\u00e2ng eu prin cas\u0103. Doamna St\u0103nescu \u00eenghite pastilele pe r\u00e2nd, Mihaela se uit\u0103 la ea p\u00e2n\u0103 dispare din pahar \u0219i ultimul strop de ap\u0103.<\/p>\n\n\n\n Foarte bine, m\u0103 duc s\u0103 str\u00e2ng cioburile, s\u0103 dau cu m\u0103tura \u0219i s\u0103 pun sertarele la loc. \u0218i cutia cu acte, \u0219i tot. Apoi s\u0103 iau ni\u0219te lapte \u0219i p\u00e2ine, c\u0103 nu mai ave\u021bi. O s\u0103 v\u0103 spun tot, ca s\u0103 \u0219ti\u021bi de la mine. Nu mai e nevoie s\u0103 \u00eentreba\u021bi pe nimeni. Acum sunt mai bine, dar s\u0103 \u0219ti\u021bi c\u0103 primele luni dup\u0103 desp\u0103r\u021birea de Radu au fost crunte. Seriale \u0219i \u00eenghe\u021bat\u0103. La serviciu nu mai am mare lucru de f\u0103cut, \u0219ti\u021bi c\u0103 sunt arhivar la Trezorerie \u0219i nici m\u0103car nu pot r\u0103m\u00e2ne peste program, a\u0219a ca s\u0103 mai uit de toate. C\u0103r\u021bile de dezvoltare personal\u0103 le citesc tot la serviciu, de acolo am aflat c\u0103 nu trebuie s\u0103 judec\u0103m pe nimeni \u0219i nici s\u0103 ne compar\u0103m cu al\u021bii. Deci, de c\u00e2nd cu sistemul electronic de la ANAF, volumul de munc\u0103 a sc\u0103zut. Am pierdut \u0219i \u0219colarizarea pentru arhivare electronic\u0103, a\u0219a c\u0103 acum aranjez pe rafturile de la subsol ale arhivei dosarele predate, mai eliberez c\u00e2te un document din arhiv\u0103 dac\u0103 mi se solicit\u0103, mai dau c\u00e2te un telefon la Serviciul Jude\u021bean, obliga\u021bie de serviciu \u0219i aia. Fata de la SJA, pe care n-o suport, m\u0103 \u00eentreab\u0103 mereu dac\u0103 am terminat de \u0219nuruit<\/em>, \u0219i accentueaz\u0103 cuv\u00e2ntul \u0219nuruit<\/em> \u00eentr-un fel anume, \u00eenc\u00e2t \u00eemi vine \u00een minte maic\u0103-mea. Printr-o cuno\u0219tin\u021b\u0103 omenoas\u0103 la care f\u0103cea cur\u0103\u021benie s\u0103pt\u0103m\u00e2nal, mama m-a b\u0103gat la ANAF imediat dup\u0103 ce am terminat ASE-ul \u00een 2004, c\u0103 era mai sigur aici la ANAF, de unde s\u0103 fi \u0219tiut mama de tehnologie pe vremea aia, nu-i nimic, mi-a zis, e un post sigur acolo, tu nu vezi c\u0103 nu g\u0103se\u0219te nimeni nimic bun la privat, \u0219i dac\u0103 te angajeaz\u0103, te dau \u0103ia afar\u0103 imediat dac\u0103 nu le convine de tine, trebuie s\u0103-i slug\u0103re\u0219ti, eu cu taic\u0103-t\u0103u uite cum am ajuns, ce s\u0103 faci \u0219i cu diploma, acuma to\u021bi au diplome, du-te, apoi \u00eencerci pentru referat<\/em> sau cum \u00eei zice sau mai vezi tu. \u0218i m-am dus. Pentru referent n-am mai \u00eencercat. Nu-mi mai amintesc de ce. Poate c\u0103 motivul a fost Radu, \u00eel \u0219ti\u021bi, prima mea rela\u021bie stabil\u0103, c\u0103ruia totu\u0219i nu i-am f\u0103cut niciun copil, de\u0219i at\u00e2tea prietene de-ale mele au r\u0103mas gravide a\u0219a ca din \u00eent\u00e2mplare, ba cu so\u021bul, ba cu iubitul, ba cu c\u00e2te un tip cunoscut \u00een urm\u0103 cu c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. O femeie trebuie s\u0103-\u0219i asigure cumva viitorul. M-am g\u00e2ndit \u0219i eu c\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, dac\u0103 Radu nu vrea \u0219i nu vrea, pot cre\u0219te singur\u0103 copilul, timp am, apartament am, mama \u00eemi promisese c\u0103 m\u0103 ajut\u0103\u2026 Dar n-am f\u0103cut nimic, nici m\u0103car nu l-am presat s\u0103 m\u0103 ia de nevast\u0103, am auzit \u0219i am citit c\u0103 o femeie pierde dac\u0103 face asta, c\u0103 pe b\u0103rba\u021bi \u00eei sperie angajamentele, c\u0103 e mai bine s\u0103 vin\u0103 de la ei, s\u0103 ia ei ini\u021biativa dac\u0103 e, c\u0103 altfel se simt controla\u021bi. Nu \u0219ti\u021bi cum e, dar cam a\u0219a stau lucrurile. \u0218i Radu n-a avut nicio ini\u021biativ\u0103, iar acum eu o iau \u00een jos, la 42 de ani pe cine-\u021bi mai g\u0103se\u0219ti, \u00eemi spune maic\u0103-mea, trebuia s\u0103-i fi f\u0103cut \u0103luia un copil \u0219i nu se mai c\u0103ra cu alta. Cu una cu copil, auzi! Maic\u0103-mea s-a \u00eenr\u0103it de c\u00e2nd cu bolile \u0219i b\u0103tr\u00e2ne\u021bea, a\u0219a ca toat\u0103 lumea. De aia nu-i spun nici de depresie, nici de pastile, nici de postul de la arhiv\u0103, nici de lini\u0219tea din bloc care m\u0103 face s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la ce e mai r\u0103u. E bine, mam\u0103, m\u0103 descurc, nu st\u0103 totul \u00eentr-un b\u0103rbat, am bucuriile mele, uite m\u0103 v\u0103d des cu Dana de la Registratur\u0103, ie\u0219im \u00een ora\u0219, mergem la un film, la o pies\u0103 de teatru, \u00eei zic la telefon, de\u0219i eu \u00eemi simt spatele \u00een\u021bepenit de at\u00e2ta stat \u00een pat, a\u0219ternuturile miros a transpira\u021bie, perna \u00eemi suce\u0219te g\u00e2tul, \u00een fiecare diminea\u021b\u0103 m\u0103 trezesc cu o durere ca de ace \u00eenfipte \u00een zona cervical\u0103. Las\u0103 c\u0103 Dana e m\u0103ritat\u0103, n-ai tu ce c\u0103uta prin familia lor, caut\u0103-\u021bi pe cineva, am auzit c\u0103 acuma toat\u0103 lumea st\u0103 pe internet, nu g\u0103se\u0219ti \u0219i tu un b\u0103iat bun pe acolo? mai zice ea. N-o mai ascult, m\u0103 \u00eendep\u0103rtez de telefon \u0219i o las s\u0103 vorbeasc\u0103 singur\u0103, mai scot din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd c\u00e2te un da, dar maic\u0103-mii pare s\u0103 nu-i mai pese c\u0103 tac cam mult, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 \u00eei zic: bine, mam\u0103, hai c\u0103 trebuie s\u0103 m\u0103 duc s\u0103 pl\u0103tesc \u00eentre\u021binerea c\u0103 \u00eenchide, iar maic\u0103-mea se opre\u0219te brusc ca \u0219i cum asta ar fi cea mai serioas\u0103 treab\u0103, asta cu \u00eentre\u021binerea, da, mam\u0103, sigur, du-te s\u0103 nu \u00eenchid\u0103. Te pup\u0103 mama \u0219i te iube\u0219te, e\u0219ti o fat\u0103 bun\u0103! Fat\u0103 bun\u0103 m\u0103 crede \u0219i Dana de la Registratur\u0103, d-aia m\u0103 sun\u0103 destul de des ca s\u0103-mi aranjeze \u00eent\u00e2lniri cu diver\u0219i amici ai so\u021bului ei, majoritatea juri\u0219ti sau avoca\u021bi, asta c\u00e2nd nu \u00eemi propune ceva mai pu\u021bin ortodox, nu vrei tu s-o deranj\u0103m pu\u021bin pe Cristina aia, c\u0103 prin m\u00e2na mea trec declara\u021biile lor fiscale de la firm\u0103 \u0219i nu-s toate \u00een regul\u0103\u2026 Faci cum vrei, treaba ta, \u00eei tai eu vorba, dar \u0219tii c\u0103 mie nu-mi place s\u0103 m\u0103 r\u0103zbun, zi mai bine cu b\u0103ie\u021bii\u2026 Cu vreo doi-trei dintre ei m-am \u0219i v\u0103zut de c\u00e2teva ori, m\u0103 sim\u021beam ca la un interviu pentru un loc de munc\u0103, aveam impresia c\u0103 mi se face c\u00e2te o fi\u0219\u0103 \u0219i c\u0103 b\u0103rba\u021bii sunt dezam\u0103gi\u021bi c\u0103 nu am avansat \u00een carier\u0103, c\u0103 nu am p\u0103rin\u021bi cu facultate, c\u0103 nu, c\u0103 nu, c\u0103 42 de ani, nu \u00eentineresc, dar ei parc\u0103 sper\u0103 asta mereu, s\u0103 fiu mai t\u00e2n\u0103r\u0103, mai fresh, mai sofisticat\u0103<\/em> cu fiecare revedere, se poart\u0103 de parc\u0103 \u00eemi fac o favoare c\u0103 m\u0103 accept\u0103 \u0219i a\u0219a, chiar dac\u0103 unuia i-a c\u0103zut aproape tot p\u0103rul, altul are o dantur\u0103 odioas\u0103, iar cel\u0103lalt e mai mic dec\u00e2t mine de statur\u0103. \u0218i ce dac\u0103, sunt avoca\u021bi divor\u021ba\u021bi, oameni cu bani, sper\u0103 la mai mult. Dar mai presus sunt liberi, liberi s\u0103 aleag\u0103 femei sub 40, poate sub 35 sau chiar 30, pe c\u00e2nd eu nu, trebuie s\u0103 accept \u0219i 50, eventual \u0219i 55. E\u0219ti \u00eenc\u0103<\/em> frumoas\u0103, mi-a zis tipul scund \u00een timpul unei plimb\u0103ri, un jurist cu aspira\u021bii de scriitor, care m-a obligat s\u0103-i citesc povestirile, adic\u0103, m\u0103 rog, i le-am citit eu de ru\u0219ine, am trecut \u0219i peste gre\u0219elile de ortografie c\u0103 deh, unde mai g\u0103se\u0219ti altu\u2019, mam\u0103? Dar peste acel \u00eenc\u0103<\/em> n-am putut s\u0103 trec, a\u0219a c\u0103 m-am oprit \u00een fa\u021ba unui magazin de pantofi \u0219i tipul s-a deprimat deodat\u0103 c\u00e2nd i-am zis: mi-a\u0219 lua ni\u0219te sandale, am chef de ni\u0219te sandale cu toc. Ne-am privit am\u00e2ndoi imaginea reflectat\u0103 \u00een vitrin\u0103, m-am imaginat \u00eentr-o rochie de var\u0103 care s\u0103-mi vin\u0103 ca turnat\u0103, rochie cu care s\u0103 \u00eencal\u021b sandalele mov, prea scumpe, dar nu-i nimic, \u0219i ce dac\u0103 sunt prea<\/em> scumpe, sunt \u00eenc\u0103<\/em> frumoas\u0103. Am intrat am\u00e2ndoi, \u0219i c\u00e2nd eu am probat perechea, figura juristului-scriitor s-a \u00eentunecat din nou, nu-mi plac, a zis el, te fac prea \u00eenalt\u0103, \u0219i oricum deja e\u0219ti cam \u00eenalt\u0103, iar eu am vrut s\u0103-i spun: poate c\u0103 e\u0219ti tu prea scund, dar n-am zis nimic \u0219i nici n-am cump\u0103rat sandalele pentru c\u0103 sunt fat\u0103 bun\u0103.<\/p>\n\n\n\n Cam asta e\u2026 \u0218i Mihaela se opre\u0219te pu\u021bin, inspir\u0103 ad\u00e2nc \u0219i apoi d\u0103 drumul aerului ca \u0219i cum ar fi sc\u0103pat, \u00een sf\u00e2r\u0219it, de o uria\u0219\u0103 povar\u0103.<\/p>\n\n\n\n Dac\u0103 vre\u021bi, fierb un ou, e s\u0103n\u0103tos. \u00cel fac la mine acas\u0103, aici nu d\u0103m drumul la gaz, nu avem voie, continu\u0103 ea, chiar dac\u0103 doamna St\u0103nescu nu aude, iar ochii i s-au \u00eenchis \u00een trepte, ca la p\u0103pu\u0219i.<\/p>\n\n\n\n \u00cen lini\u0219te, cu mi\u0219c\u0103ri moi, Mihaela ridic\u0103 sertarele, adun\u0103 cioburile, gole\u0219te co\u0219ul de gunoi, rearanjeaz\u0103 hainele \u00een dulapul cu bl\u0103nuri, urm\u0103re\u0219te zborul moliilor care se \u00eendreapt\u0103 spre hol, apoi spre celelalte \u00eenc\u0103peri. Doamna St\u0103nescu st\u0103 nemi\u0219cat\u0103 pe canapea, l\u00e2ng\u0103 ursule\u021bul care nu mai are dec\u00e2t un ochi, fiindc\u0103 nasturele a disp\u0103rut \u00eentre timp.<\/p>\n\n\n\n Cobor s\u0103 iau lapte \u0219i p\u00e2ine \u0219i m\u0103 \u00eentorc, \u0219opte\u0219te Mihaela la urechea b\u0103tr\u00e2nei a c\u0103rei piele rece \u0219i zb\u00e2rcit\u0103 o face s\u0103 se \u00eendep\u0103rteze brusc. Mai t\u00e2rziu o s\u0103 fierb \u0219i oul.<\/p>\n\n\n\n Pe casa sc\u0103rii e lini\u0219te. Aproape to\u021bi dorm sau stau nemi\u0219ca\u021bi, ascult\u00e2nd, prin \u00eenc\u0103peri \u00eentunecoase, b\u0103t\u0103ile de aripi ale moliilor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" O povestire de Oana Paler<\/p>\n","protected":false},"author":239,"featured_media":6961,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1924,29],"tags":[1906,1575,47],"coauthors":[1577],"class_list":["post-9277","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-box-office-proza","category-fictiune","tag-nr-7-8-9-2023","tag-oana-paler","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/03\/Oana-Paler.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9277","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/239"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9277"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9277\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9279,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9277\/revisions\/9279"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/6961"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9277"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9277"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9277"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=9277"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}