![\"\"](\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/12\/Sfarsitul-lumii-e-un-tren.jpeg\")
<\/figure>\n<\/div>\n\n\n\u201e\u00centr-o lume care jur\u0103 pe simplitate, Daniela Ra\u021biu p\u0103c\u0103tuie\u0219te prin stil. Scrie ca \u0219i cum ziua de m\u00e2ine n-ar exista \u0219i din fiecare propozi\u021bie sau fraz\u0103 face un monument. \u0218i atunci textul \u00eencepe s\u0103 vorbeasc\u0103 de la sine, f\u0103r\u0103 interlocutor. \u00ce\u0219i ajunge sie\u0219i. Restul e duritate. Netemperat\u0103.\u201d – Cristian Fula\u0219<\/strong><\/p>\n\n\n\n \u201eDup\u0103 Ultimul an cu Ceau\u0219escu<\/em>, Daniela Ra\u021biu public\u0103 un alt roman-v\u00e9rit\u00e9 pe care nu l-a\u0219 recomanda celor slabi de inim\u0103. Ceea ce pare ini\u021bial un scenariu distopic ce aminte\u0219te de Drumul<\/em> lui Cormac McCarthy se dovede\u0219te o reconstituire fic\u021bional\u0103 a unei catastrofe umanitare, cum a fost foametea de dup\u0103 r\u0103zboi din Basarabia (\u0219i nu numai). E blestemul Europei r\u0103s\u0103ritene: ceea ce al\u021bii \u0219i-au imaginat, aici s-a tr\u0103it. Romanul \u00ee\u0219i transform\u0103 cititorul \u00een martor al celor mai cumplite orori. C\u00e2t reu\u0219e\u0219te un om s\u0103 mai r\u0103m\u00e2n\u0103 om? Care e limita? Pentru c\u0103 ea exist\u0103. Citit\u0103 \u00een contextul r\u0103zboaielor de azi, cartea cap\u0103t\u0103 o rezonan\u021b\u0103 aparte. E o experien\u021b\u0103 nu numai literar\u0103, ci \u0219i etic\u0103.\u201d – Bogdan Cre\u021bu<\/strong><\/p>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n S-au \u00eentors ru\u0219ii. Se las\u0103 \u00eenserarea. C\u00e2nd au v\u0103zut camioanele ru\u0219ilor \u00eentorc\u00e2ndu-se, au luat-o la fug\u0103 spre vagoane, fiecare pe unde \u00ee\u0219i avea locul. Femeile \u0219i fetele au urcat primele. Ordinea asta a urc\u0103rii nu a dictat-o nimeni, instinctiv b\u0103rba\u021bii au l\u0103sat femeile, fetele \u0219i copiii \u00een fa\u021ba intr\u0103rilor \u00een vagoane \u00eemping\u00e2ndu-i pe sc\u0103ri. To\u021bi parc\u0103 v\u0103zuser\u0103 urgia venind. S-au refugiat \u00een vagoane, pe unde aveau locurile. Femeile \u0219i fetele \u0219i-au tras broboadele peste cap. P\u0103rul a fost ascuns. Broboadele peste cap, peste nas. Doar at\u00e2t c\u00e2t puteau respira. \u00censerarea, ca o p\u00e2nz\u0103 peste cl\u0103direa g\u0103rii \u0219i peste trenul foametei. D\u00e2re ro\u0219iatice. Au mai trecut \u0219i trenuri simple, nu ca al lor, special. Cu c\u0103l\u0103tori care mergeau \u00een treburile lor, se \u00eentorceau la casele lor. Oameni care mai au cas\u0103. Se uitau spre trenul lor cu mil\u0103. Unii veneau s\u0103 vorbeasc\u0103 cu ei, s\u0103-i \u00eentrebe cum sunt, ce-i cu sufletul lor. Al\u021bii le aduceau pache\u021bele cu de-ale gurii. Cu ce a putut fiecare. Acum e pustiu. Ei sunt to\u021bi \u00een tren.<\/p>\n\n\n\n Solda\u021bii ru\u0219i s-au adunat la cap\u0103tul trenului acolo unde au vagonul lor. Au adus cu ei un porc pe care-l perpelesc. Au f\u0103cut un foc mare. Ru\u0219ii au voie s\u0103 fac\u0103 foc pe l\u00e2ng\u0103 trenuri, ei pot orice. Miroase a \u0219oric p\u00e2rlit. C\u00e2nd au ajuns cu porcul \u0219i l-au dat jos din camion, animalul a fugit printre picioarele lor. \u021au\u0219ti, a luat-o la s\u0103n\u0103toasa. Solda\u021bii l-au fug\u0103rit printre peroane \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-l prind\u0103. Porcul fugea de ei \u0219i groh\u0103ia sp\u0103im\u00e2ntat de moarte. I-au \u00eenfipt cu\u021bitul, porcul s-a zb\u0103tut oleac\u0103 \u0219i gata a fost. Trenul nu poate pleca. Marfarele care transport\u0103 m\u0103rfuri rechizi\u021bionate pentru URSS sunt prioritare pe c\u0103ile ferate. Oamenii pot a\u0219tepta, datoria de r\u0103zboi pentru ru\u0219i, nu. Trenurile cu c\u0103l\u0103tori \u0219i, mai ales, cele ale foametei pleac\u0103 din g\u0103ri doar atunci c\u00e2nd primesc semnalul feroviar. Stau trenuri \u0219i \u00een c\u00e2mp, nu doar \u00een g\u0103ri, p\u00e2n\u0103 primesc semnal. Trenurile pentru URSS sunt prioritare. Au trecut prin gar\u0103 vagoane cu vite care mugeau de zici c\u0103 erau t\u0103iate. Au trecut \u0219i oi, \u0219i porci, g\u0103ini cotcod\u0103cind. Acum e lini\u0219te. Trec doar cereale \u0219i lemne. Marfare lungi nesf\u00e2r\u0219ite. Refugia\u021bii foametei se uit\u0103 dup\u0103 trenurile astea care se duc de unde au venit ei. \u0218i apoi marfarele vor trece grani\u021ba \u0219i gata.<\/p>\n\n\n\n Ru\u0219ii despic\u0103 porcul pe o mas\u0103 de lemn. R\u00e2d \u0219i groh\u0103ie imit\u00e2nd porcul. Difuzoarele ag\u0103\u021bate de zidurile g\u0103rii transmit un program radio cu c\u00e2ntece milit\u0103re\u0219ti \u00een limba rus\u0103. Sovietice. Solda\u021bii ru\u0219i h\u0103cuind porcul, c\u00e2nt\u00e2nd voio\u0219i \u0219i plini de chef \u00een acela\u0219i timp cu vocile din radio. Oriunde sunt solda\u021bi ru\u0219i, e \u0219i un acordeon. Cel pu\u021bin unul. Aci sunt trei. Solda\u021bii preg\u0103tesc buc\u0103\u021bile de carne pe care le pun la pr\u0103jit pe un gr\u0103tar improvizat. Mirosul de carne s-a \u00eempr\u0103\u0219tiat peste tot. Fl\u0103m\u00e2nzii \u0219i sfriji\u021bii din tren privesc prin geamuri, nici n-ar \u00eendr\u0103zni s\u0103 coboare. E pericol de moarte. Cine ar avea curajul s\u0103 coboare acolo \u00eentre ru\u0219i. Plin de solda\u021bi \u0219i de arme. Jandarmii rom\u00e2ni at\u00e2rn\u0103 acolo printre solda\u021bi. \u00ces cu ei. Acordeoni\u0219tii c\u00e2nt\u0103 de mama focului. Undeva sus, la etaj, chipul \u00eengrijorat al \u0219efului de gar\u0103 privind scena. Ru\u0219ii beau votc\u0103 \u0219i c\u00e2nt\u0103 de mama focului. O tensiune se simte \u00een aer ca un curent electric. Aerul rece al serii, soarele ro\u0219u care las\u0103 d\u00e2re ro\u0219iatice peste cl\u0103direa g\u0103rii, ce a c\u0103p\u0103tat o culoare s\u00e2ngerie. Acordeoanele, c\u00e2nd triste, c\u00e2nd voioase. \u00cen geamurile vagoanelor, chipurile oamenilor. Au m\u00e2ncat pe ziua de azi zeama aia lung\u0103 \u0219i col\u021bul de p\u00e2ine. Ce gust o mai avea carnea p\u00e2rlit\u0103. Au uitat gustul \u0103sta. Ru\u0219ii strig\u0103 invit\u00e2ndu-i pe c\u0103l\u0103torii trenului foametei la festinul porcului. R\u00e2d, mai degrab\u0103 r\u00e2njind. Solda\u021bii cu acordeoane se plimb\u0103 de-a lungul trenului c\u00e2nt\u00e2nd plini de chef. C\u00e2\u021bi nu vor rezista mirosului de carne. C\u00e2\u021bi vor cobor\u00ee din tren cu orice risc. C\u00e2\u021bi. Iaca. Trei b\u0103rba\u021bi \u0219i dou\u0103 femei coboar\u0103 tem\u0103tori. Saveta prive\u0219te pe geam \u0219i-\u0219i face cruce. Bolborose\u0219te o rug\u0103ciune. \u0218tefan se asigur\u0103 c\u0103 Ileana e acoperit\u0103 bine. Nu \u0219tii ce s\u0103 spui. Cei care au \u00eendr\u0103znit s\u0103 coboare au priviri de miei du\u0219i la t\u0103iere. \u0218tiu, dar sper\u0103 c\u0103 vor r\u0103m\u00e2ne \u00een via\u021b\u0103. Doar un os. C\u00e2\u021biva solda\u021bi le fac cu m\u00e2na. Solda\u021bii r\u00e2d cu gura p\u00e2n\u0103 la urechi:<\/p>\n\n\n\n \u2014 Hai, hai, rum\u00e2nilor.<\/p>\n\n\n\n Solda\u021bii le arunc\u0103 c\u00e2teva oase cu carne, f\u0103c\u00e2ndu-le semn s\u0103 m\u00e2nce de acolo. De pe jos. C\u00e2ini s\u0103 fie.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Nu cu m\u00e2na. Nu cu m\u00e2na.<\/p>\n\n\n\n V\u00e2lv\u0103t\u0103ile focului se reflect\u0103 pe chipurile lor, pe ochi, pe din\u021bi, pe unghiile \u00eenfipte-n carne, pe clapele instrumentelor.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Acordeoni\u0219tii s-au \u00eentors din c\u00e2ntarea de-a lungul trenului, c\u0103 e lung. Au avut chef s\u0103 zdr\u0103ng\u0103ne de clape p\u00e2n\u0103 la locomotiv\u0103. A cobor\u00e2t \u0219i mecanicul de tren. Au c\u00e2ntat \u00eempreun\u0103, au dansat \u0219i acum s-au \u00eentors la vagonul lor, ultimul, \u0219i la porc. \u00ces to\u021bi \u00een jurul animalului desf\u0103cut \u00een buc\u0103\u021bi \u0219i pus la pr\u0103jit. B\u0103rba\u021bii \u0219i cele dou\u0103 femei m\u0103n\u00e2nc\u0103 oasele precum c\u00e2inii, acolo, de pe jos. Ru\u0219ii r\u00e2d, au ghearele \u00eenfipte \u00een buc\u0103\u021bi de carne din care mu\u0219c\u0103 cu poft\u0103. Le curg balele \u00een timp ce trag de carne. Ochii le str\u0103lucesc \u00een cap. Poart\u0103 f\u0103lo\u0219i pu\u0219tile pe spate. Al\u021bii \u0219i le \u021bin rezemate de zidul g\u0103rii. Ru\u0219ii care s-au s\u0103turat iau acordeoanele \u0219i \u00eencep s\u0103 c\u00e2nte iar \u00een aerul rece al serii, care se \u00eennegre\u0219te \u00eenspre noapte. V\u00e2lv\u0103t\u0103ile focului se reflect\u0103 pe chipurile lor, pe ochi, pe din\u021bi, pe unghiile \u00eenfipte-n carne, pe clapele instrumentelor. S\u00e2ngele luce\u0219te ca metalul sub lumina focului. Locul unde stau ru\u0219ii e luminat de felinar \u0219i de foc, restul trenului e \u00een \u00eentuneric. C\u00e2\u021biva solda\u021bi ridic\u0103 fustele celor dou\u0103 femei \u00een timp ce acestea m\u00e2nc\u0103 carnea de pe oase. B\u0103rba\u021bii care sunt cu ele nici nu v\u0103d ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu femeile care se zbat \u00een m\u00e2inile solda\u021bilor. R\u00e2d ru\u0219ii, dar mai apoi se enerveaz\u0103 lovindu-le pentru c\u0103 \u00eendr\u0103znesc s\u0103 se \u00eempotriveasc\u0103. B\u0103rba\u021bii sunt at\u00e2t de preocupa\u021bi de ron\u021b\u0103itul oaselor, \u00eenc\u00e2t nu realizeaz\u0103 ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 l\u00e2ng\u0103 ei. S-au transformat \u00een c\u00e2ini. Solda\u021bii trag de zdren\u021bele de pe femei care r\u0103m\u00e2n goale pu\u0219c\u0103. Femeile se zbat, \u021bip\u0103, f\u0103r\u0103 folos \u00eens\u0103. Solda\u021bi le \u021bin de m\u00e2ini, iar al\u021bii le p\u00e2ng\u0103resc acolo \u00een fa\u021ba trenului. Cei patru b\u0103rba\u021bi care au cobor\u00e2t cu ele sunt b\u0103tu\u021bi de ru\u0219i cu paturile pu\u0219tilor, \u00een vreme ce femeile cele dou\u0103 trec de la un soldat la altul, albe \u00een lumina lunii uria\u0219\u0103 pe cerul \u00eentunecat. Luna ro\u0219ie. Urletele femeilor \u0219i strig\u0103tele b\u0103rba\u021bilor omor\u00e2\u021bi \u00een b\u0103taie. \u0218eful g\u0103rii a disp\u0103rut din fereastr\u0103. Cl\u0103direa g\u0103rii e t\u0103cut\u0103. Trenul e mut. Saveta se roag\u0103.<\/p>\n\n\n\n Abia s-a cr\u0103pat de ziu\u0103. Trenul a stat toat\u0103 noaptea \u00een gar\u0103. O echip\u0103 de ceferi\u0219ti \u0219i activi\u0219ti controleaz\u0103 trenul dintr-un cap\u0103t \u00een altul. P\u00e2n\u0103-n zori au trecut marfare, direc\u021bia \u2013 URSS. Ru\u0219ii au petrecut toat\u0103 noaptea. Cu acordeoanele, cu votca. Pe femei le-au aruncat c\u00e2t colo dup\u0103 ce s-au slobozit cu to\u021bii \u00een ele. Nimeni din tren n-a \u00eendr\u0103znit s\u0103 se duc\u0103 s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 mai tr\u0103iesc. Era ger \u0219i erau goale pu\u0219c\u0103. Albe. \u00cens\u00e2ngerate. Nu mai mi\u0219cau, nici ele, nici b\u0103rba\u021bii. O gr\u0103mad\u0103 de trupuri f\u0103r\u0103 suflare. Dup\u0103 ce s-au dus ru\u0219ii s\u0103 doarm\u0103 \u00een vagonul lor, s-a l\u0103sat o lini\u0219te de moarte. Totul era \u00eempietrit. Nici aerul nu mi\u0219ca de colo-colo. Totul sta stan\u0103 de piatr\u0103. Trenul. Cl\u0103direa. Copacii. Niciun suflet n-a trecut pe-acolo. Nici urm\u0103 de pas\u0103re. Nimic. Totul \u00eempietrit. Prea mult\u0103 moarte acolo, deodat\u0103. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, treceau marfare cu cereale, cu lemne, cu petrol. Nimeni nu s-a apropiat de locul acela. Nici c\u00e2nd au adormit solda\u021bii ru\u0219i \u00een vagonul lor, nici atunci n-a \u00eendr\u0103znit nimeni s\u0103 coboare m\u0103car s\u0103 spun\u0103 o rug\u0103ciune l\u00e2ng\u0103 trupurile goale \u0219i \u00eens\u00e2ngerate. Care cum se trezea privea la locul acela. Murmurau Tat\u0103l nostru <\/em>\u0219i-\u0219i f\u0103ceau cruce. Ce puteai s\u0103 mai faci. Nimic. Nici m\u0103car c\u00e2inii s\u0103lb\u0103tici\u021bi care mai dau t\u00e2rcoale \u00een zona g\u0103rii n-au avut curaj s\u0103 vin\u0103. C\u00e2inii \u00eei miros pe ru\u0219i de la kilometri distan\u021b\u0103. E un miros specific. S\u00e2nge, transpira\u021bie, votc\u0103, metalul fierbinte al armelor. Metalul rece, cu\u021bitele. Bocancii milit\u0103re\u0219ti ruse\u0219ti miros a piele, a carne zdrobit\u0103, a s\u00e2nge, a vaselin\u0103, a r\u0103zboi. R\u0103zboiul nu s-a terminat. R\u0103zboiul miroase a moarte. Mirosul \u0103sta \u00eel simt \u0219i c\u00e2inii, \u0219i oamenii. Trenul a adormit spre diminea\u021b\u0103. \u0218tefan a deschis ochii deodat\u0103, ca santinela. A v\u0103zut-o pe Saveta care privea pe geam spre locul unde corpurile erau aruncate de-a valma. Lumina felinarului peste trupurile alea chinuite. Se stingea, se aprindea. Tremura. Lumin\u0103. \u00centuneric. Lumin\u0103. \u00centuneric. Corpuri albe \u0219i \u00eens\u00e2ngerate. Saveta doar murmura \u00eentruna.<\/p>\n\n\n\n \u2014 P\u00e2ntecu\u2019, p\u00e2ntecu\u2019. Via\u021ba nu-i p\u00e2ntecu\u2019. Bunule, Bunule.<\/p>\n\n\n\n Bolborosea apoi Tat\u0103l nostru, de parc\u0103 o spunea pentru neferici\u021bii aceia, c\u0103 pentru ei cine s\u0103 spun\u0103 ultima rug\u0103ciune. S-au uitat unul la altul \u0219i n-au zis nimic. Copiii dormeau. Le auzeau respira\u021bia. \u00ce\u0219i m\u00e2ng\u00e2iau copiii. C\u00e2nd sunt treji, nu-\u0219i m\u00e2ng\u00e2ie copiii. Trebuie s\u0103 \u00eenve\u021be s\u0103 suporte tot ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103. S\u0103 nu se-nmoaie sufletul lor de la m\u00e2ng\u00e2iere. Ar pl\u00e2nge \u0219i unii, \u0219i al\u021bii. Nu acum. Nu e timp acum de m\u00e2ng\u00e2ieri. Trebuie doar s\u0103 supravie\u021buiasc\u0103. S\u0103 treac\u0103 nev\u0103zu\u021bi de ru\u0219i \u00een trenul \u0103sta. Le-a spus copiilor \u0219i Savetei. S\u0103 nu care cumva s\u0103 se uite \u00een ochii ru\u0219ilor. Sub nicio form\u0103. Nu prive\u0219ti \u00een ochii lor. Fetele \u0219i Saveta s\u0103 stea g\u00e2rbovite, ca \u0219i cum ar fi betege. Coco\u0219ate. G\u00e2rbove. S\u0103 le tremure m\u00e2inile \u0219i picioarele. Nici nu e greu cu ru\u0219ii at\u00e2t de aproape de le sufl\u0103-n ceaf\u0103. Le e fric\u0103 \u0219i s\u0103 respire c\u00e2nd sunt ru\u0219ii \u00een preajm\u0103. S\u0103 se fac\u0103 nev\u0103zu\u021bi e tot ce-\u0219i doresc. Li se face fric\u0103 de moarte doar o privire s\u0103 le arunce ru\u0219ii. Ceferi\u0219tii umbl\u0103 cu c\u00e2\u021biva activi\u0219ti dup\u0103 ei, urma\u021bi de solda\u021bii ru\u0219i. Trec pe coridoare \u0219i url\u0103. Mai coboar\u0103 pe peron \u0219i fumeaz\u0103 \u00een timp ce povestesc \u00eentre ei. Noaptea a fost lung\u0103 pentru ru\u0219i. S-au eliberat de s\u0103m\u00e2n\u021b\u0103. E lini\u0219te dup\u0103 ce se elibereaz\u0103 de \u00eenvolburare. Un timp. Ceferi\u0219tii \u0219i activi\u0219tii inspecteaz\u0103 trenul. Vor veni \u0219i sanitari. S\u0103 se asigure c\u0103 totul e \u00een regul\u0103. C\u0103 nu \u0219i-a dat duhul careva prin tren. S\u0103 nu fie bolnavi de tifos. Distrofici pe moarte. Spre pr\u00e2nz vor veni \u00een inspec\u021bie, generali sau colonei, nu se \u0219tie sigur ce grade. Sovietici \u0219i rom\u00e2ni. S\u0103 se asigure \u0219i unii, \u0219i al\u021bii c\u0103 rela\u021biile de prietenie rom\u00e2no-sovietice sunt bune. Ca fra\u021bii. Activi\u0219tii le spun oamenilor s\u0103 fac\u0103 bine s\u0103 treac\u0103 peste sup\u0103r\u0103ri, c\u0103 poate solda\u021bii ru\u0219i sunt mai tensiona\u021bi, c\u0103 e mare presiune pe ei. Fra\u021bii de la R\u0103s\u0103rit \u00ee\u0219i sacrific\u0103 via\u021ba pentru fericirea \u0219i bun\u0103starea popoarelor. Corpurile au fost ridicate. Nicio urm\u0103. Au disp\u0103rut. Un soldat rus spal\u0103 cu furtunul s\u00e2ngele care se scurge de pe peroane. Se perind\u0103 c\u0103l\u0103tori. O viermuial\u0103 de gar\u0103. Care-ncotro, fiecare la treburile sale. Soldatul rus spal\u0103 tacticos cu furtunul, c\u0103l\u0103torii nu \u0219tiu ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een noaptea care s-a risipit. Soldatul fumeaz\u0103 \u00een timp ce spal\u0103. Le z\u00e2mbe\u0219te c\u0103l\u0103torilor care trec pe l\u00e2ng\u0103 el c\u0103r\u00e2ndu-\u0219i sarsanalele. Unii intr\u0103 \u00een vorb\u0103 cu soldatul. \u00cel bat pe um\u0103r prietene\u0219te. Al\u021bii, care mai leag\u0103 o vorb\u0103 \u00een ruse\u0219te, discut\u0103 cu el, \u00eel \u00eentreab\u0103 de pe unde e, de c\u00e2nd e \u00een r\u0103zboi, dac\u0103 are familie. \u00cei dau soldatului \u021big\u0103ri. Oamenii privesc trenul cu refugia\u021bi, le fac cu m\u00e2na celor din tren care privesc f\u0103r\u0103 cuvinte rela\u021biile bilaterale dintre c\u0103l\u0103tori \u0219i Armata Ro\u0219ie. Soldatul rus face \u0219i el cu m\u00e2na c\u0103tre tren. Z\u00e2mbe\u0219te. Afar\u0103 s-a \u00eenc\u0103lzit.<\/p>\n\n\n\n Saveta \u00ee\u0219i str\u00e2nge copiii de ea, numai Dumnezeu Bunul a f\u0103cut ca locurile lor \u00een tren s\u0103 fie departe de vagonul solda\u021bilor ru\u0219i.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Pe coridor, se aud voci \u00een ruse\u0219te. \u0218tefan o acoper\u0103 pe Ileana. Pune traistele peste scoar\u021ba care o acoper\u0103. Saveta trage broboadele fetelor peste cap. Li se v\u0103d doar gurile. Nici nu e greu s\u0103 te pierzi \u00een haine. Copilele sunt piele \u0219i os. Eugenia, Victoria \u0219i cea mic\u0103, Maria. Stau g\u00e2rbovite. Mih\u0103i\u021b\u0103 se lipe\u0219te de tat\u0103l lui. \u0218tefan o trage pe Saveta l\u00e2ng\u0103 ei. S\u0103 ascund\u0103 locul unde e Ileana. La r\u00e2nd e vagonul lor. Ceferi\u0219tii, activi\u0219tii \u0219i solda\u021bii ru\u0219i sunt pe coridor. Saveta \u00ee\u0219i str\u00e2nge copiii de ea, numai Dumnezeu Bunul a f\u0103cut ca locurile lor \u00een tren s\u0103 fie departe de vagonul solda\u021bilor ru\u0219i. C\u00e2nd se apuc\u0103 s\u0103 bea votc\u0103, nu mai ajung p\u00e2n\u0103-n cap\u0103tul \u0103sta de tren dup\u0103 femei. \u00cei departe p\u00e2n\u0103 aici, g\u0103sesc mai aproape de ei. Doar dou\u0103 lucruri vor. Femei s\u0103-\u0219i potoleasc\u0103 \u00eenvolburarea. B\u0103rba\u021bi, doar atunci c\u00e2nd vor s\u0103-\u0219i descarce furia. S\u0103 omoare, s\u0103 bat\u0103, s\u0103 schingiuiasc\u0103, s\u0103 calce \u00een picioare. \u0218tefan a v\u0103zut \u00een r\u0103zboi c\u0103 nimeni nu le poate potoli furia ru\u0219ilor, \u0219tie cum e sufletul lor \u00eentortocheat. Furia asta a lor e \u00een ei, \u00een ad\u00e2ncul ad\u00e2ncului. Nu e legat\u0103 de foame, de frig, fric\u0103, groaz\u0103, dor, de lips\u0103. Trebuie s\u0103 te fere\u0219ti s\u0103 te ui\u021bi \u00een ochii lor. Oricum te-ai uita, cu mil\u0103, cu fric\u0103, cu groaz\u0103, cu ur\u0103, rusul te va lovi. O fiar\u0103 s\u0103l\u0103\u0219luie\u0219te \u00een ei. Furia lor e o fiar\u0103 sau un duh de demult prins acolo \u00eenl\u0103untrul lor. Ori un foc. Acum, c\u0103 au intrat \u00een \u021bar\u0103, \u0218tefan \u0219tie, \u00een grab\u0103 nu vor pleca. Poate niciodat\u0103. S\u0103 lase tot \u00een urm\u0103, at\u00e2t m\u0103car s\u0103 fac\u0103. S\u0103 ajung\u0103 \u00een cel\u0103lalt cap\u0103t de \u021bar\u0103. S-ar duce \u00een cel\u0103lalt cap\u0103t de lume, dar abia au avut ce s\u0103 v\u00e2nd\u0103 pentru \u0219apte bilete pentru cel\u0103lalt cap\u0103t de \u021bar\u0103. Or dat tot. \u0218i pe. De nimic nu-i pare r\u0103u c\u00e2t \u00eel taie inima din cauza. A crezut \u00eentotdeauna c\u0103 ea va \u00eemb\u0103tr\u00e2ni cu ei. C\u00e2nd \u00eenchide ochii, o aude cum f\u0103cea. Sunetul. Dac\u0103 \u00ee\u0219i aminte\u0219te forn\u0103itul, o c\u0103ldur\u0103 \u00eel cuprinde, o lini\u0219te. \u0218i o triste\u021be care mu\u0219c\u0103 din inim\u0103.<\/p>\n\n\n\n Urletele. U\u0219a compartimentului e deschis\u0103 cu for\u021ba. Tremur\u0103 din \u021b\u00e2\u021b\u00e2ni. Pentru Maria, cea mic\u0103, soldatul rus e uria\u0219. Ocup\u0103 tot cadrul u\u0219ii. \u00cei vede cizmele negre. O sperie cizmele negri. Sunt ca ni\u0219te viet\u0103\u021bi, ca ni\u0219te guzgani care se preg\u0103tesc s\u0103 sar\u0103 s\u0103-i atace. Arma soldatului e pus\u0103 la spate. Metalul str\u0103luce\u0219te \u00een lumina soarelui care p\u0103trunde prin geam, dinspre coridor. Mirosul. Metal. Transpira\u021bie. S\u00e2nge. Votc\u0103. Ochii lui, de-un albastru metalic. Taie. Maria \u00ee\u0219i ascunde privirea. \u0218i-a adus aminte c\u0103 t\u0103tuca i-a spus c\u0103 nu care cumva s\u0103 se uite \u00een ochii solda\u021bilor ru\u0219i. S-a uitat \u00een ochii ei \u0218tefan \u0219i i-a spus c\u0103 nu are voie s\u0103 se uite \u00een ochii lor. Nicio clip\u0103. Vocea lui era grav\u0103. Maria tremur\u0103. Maria se prinde de fustele Savetei. Maria vede doar bocancii. Dac\u0103 vor veni spre ea bocancii, inima se va opri. A\u0219a simte Maria. Bocancii se mi\u0219c\u0103. Bocancii-guzgani se preg\u0103tesc s\u0103 fac\u0103 o mi\u0219care. Se foiesc pe locurile lor. Dac\u0103 bocancii se apropie, Maria moare. Dac\u0103 bocancii se apropie, toat\u0103 familia ei moare. Dac\u0103 bocancii se apropie, Ileana moare. Dac\u0103 bocancii se apropie, lumea moare.<\/p>\n\n\n\n Se zguduie cl\u0103direa g\u0103rii. \u0218tefan cunoa\u0219te vibra\u021bia asta a aerului, a zidurilor, a trenului. Vagonul lor e pozi\u021bionat \u00een fa\u021ba u\u0219ii de intrare \u00een gar\u0103. Prin geamurile mari, ie\u0219irea din cl\u0103dire e \u00een linie dreapt\u0103. \u00cen cadrul ferestrelor \u00eenalte, la ie\u0219irea din cl\u0103dire, \u00een fa\u021ba g\u0103rii, tancuri sovietice apropiindu-se. Le cunoa\u0219te. Sunt tancurile T-26 echipate cu tunuri de calibrul 45 mm. \u0218tie turelele, mitralierele, lansatoarele Katiu\u0219a. Simte p\u00e2n\u0103 aici mirosul de metal, de noroi, aude zgomotul de ro\u021bi zim\u021bate. V\u00e2scozitatea vaselinei preling\u00e2ndu-se \u0219i l\u0103s\u00e2nd d\u00e2re peste tot. Mirosul de r\u0103zboi. \u0218enilele zguduie p\u0103m\u00e2ntul. Iaca, uite-i. Solda\u021bii ru\u0219i au deschis turelele tancurilor \u0219i fac cu m\u00e2na mul\u021bimii. Oamenii afla\u021bi \u00een fa\u021ba g\u0103rii aplaud\u0103. Automobile Pobeda negre se apropie. Din ele coboar\u0103 ofi\u021beri ru\u0219i \u0219i rom\u00e2ni \u0219i tovar\u0103\u0219i de partid. Acela\u0219i salut cu m\u00e2na adresat mul\u021bimii de parc\u0103 cu bra\u021bele ar desena \u00een aer jum\u0103t\u0103\u021bi de cercuri \u00een aerul amiezii. Din lateral, se apropie o fanfar\u0103. To\u021bi sunt \u00eembr\u0103ca\u021bi \u00een uniforme militare \u0219i p\u0103\u0219esc \u021ban\u021bo\u0219 \u00een timp ce c\u00e2nt\u0103 la instrumente. Mul\u021bimea aplaud\u0103 apari\u021bia fanfarei. Din difuzoarele ag\u0103\u021bate pe peroane, dar \u0219i \u00een fa\u021ba g\u0103rii \u0219i \u00een \u00eenc\u0103perea g\u0103rii, irumpe un program radio. Vocea vibreaz\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Tovar\u0103\u0219i. Am dep\u0103\u0219it cel de-Al Doilea R\u0103zboi Mondial. Imperialismul germano-hitlerist \u0219i militarismul japonez au fost zdrobite. Fapt nemai\u00eent\u00e2lnit \u00een istoria r\u0103zboaielor. Dup\u0103 cum prev\u0103zuse marele geniu al omenirii progresiste \u0219i conduc\u0103torul popoarelor Uniunii Sovietice \u2013 Generalisimul Stalin \u2013, factorul esen\u021bial care a hot\u0103r\u00e2t soarta celui de-Al Doilea R\u0103zboi Mondial a fost unirea tuturor popoarelor iubitoare de pace \u0219i de libertate \u00eempotriva celui mai mare du\u0219man al civiliza\u021biei \u0219i progresului omenirii, fascismul cotropitor. De aici se desprinde un mare \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt \u0219i, totodat\u0103, perspectiva \u00eenf\u0103ptuirii unei p\u0103ci durabile \u00een lume. Rolul principal \u00een ob\u021binerea victoriei l-a avut Uniunea Sovietic\u0103. Armata Ro\u0219ie s-a acoperit de o glorie nepieritoare \u00een r\u0103zboiul de nimicire a for\u021belor imperialiste \u0219i hitleriste, m\u0103rind admira\u021bia \u00eentregii lumi fa\u021b\u0103 de puternicul stat sovietic al muncitorilor, solda\u021bilor \u0219i \u021b\u0103ranilor.<\/p>\n\n\n\n Respira\u021biile refugia\u021bilor aburesc sticla ferestrelor trenului care e lung. Un \u0219ir de vagoane cu chipuri.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Se aud aplauze din toate difuzoarele, aici nu aplaud\u0103 nimeni. \u0218eful g\u0103rii r\u0103sare l\u00e2ng\u0103 ofi\u021beri \u0219i tovar\u0103\u0219ii de partid. \u00cei salut\u0103 slugarnic. Angaja\u021bii g\u0103rii, ceferi\u0219ti, activi\u0219ti, c\u0103l\u0103tori. Solda\u021bi ru\u0219i. C\u00e2\u021biva angaja\u021bi ai g\u0103rii deschid larg u\u0219ile de la intrarea \u00een gar\u0103 \u0219i cele de ie\u0219ire spre peroane. Un covor ro\u0219u e a\u0219ternut dintr-un cap\u0103t al altuia al \u00eenc\u0103perii p\u00e2n\u0103 aproape de peroane. \u0218tefan, Saveta \u0219i copiii privesc scena. Din difuzoare se aude Katiu\u0219a<\/em>. Solda\u021bii ru\u0219i sunt pozi\u021biona\u021bi \u00een linie \u00een fa\u021ba trenului. Sunt \u00eembr\u0103ca\u021bi regulamentar, au chipiele pe cap. Fizionomiile lor sunt schimbate. Ca \u00een afi\u0219ele sovietice cu URSS \u0219i Armata Ro\u0219ie care aduce pacea \u00een lume. Tancuri \u0219i pace. Arma \u0219i pace. Gloan\u021be \u0219i pace. Nicio urm\u0103 din noaptea care tocmai a trecut nu se z\u0103re\u0219te pe chipurile lor. La locul mor\u021bii, nicio urm\u0103 de s\u00e2nge. Nimic. Ciment. Ofi\u021berii p\u0103\u0219esc pe covorul ro\u0219u z\u00e2mbind \u0219i vorbind \u00eentre ei ori cu oamenii de partid care \u00eei \u00eenso\u021besc. Oamenii de partid sunt diferi\u021bi de activi\u0219tii care poart\u0103 \u0219epci proletare \u0219i haine muncitore\u0219ti. Oamenii de partid au costume de stof\u0103, paltoane groase, unii poart\u0103 p\u0103l\u0103rii, al\u021bii c\u0103ciuli de blan\u0103. Pantofii lor lucesc. Mih\u0103i\u021b\u0103 se uit\u0103 la pantofii oamenilor de partid. N-a v\u0103zut \u00een via\u021ba lui a\u0219a pantofi lucio\u0219i. E o zi de iarn\u0103 luminoas\u0103. Soarele e pe cer, deasupra g\u0103rii. Ofi\u021berii ru\u0219i \u0219i rom\u00e2ni, urma\u021bi de solda\u021bi, de tovar\u0103\u0219i, activi\u0219ti, agitatori, au ajuns \u00een fa\u021ba peroanelor. \u0218tefan recunoa\u0219te tresele de colonel. Str\u0103lucesc nasturii metalici ai uniformelor, medaliile \u0219i armele \u00een lumina soarelui. Bocancii militari sunt proasp\u0103t da\u021bi cu cear\u0103. Plesnesc piepturile militare de m\u00e2ndrie sovietic\u0103. Difuzoarele rostogolesc muzica patriotic\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een v\u0103zduh. Ofi\u021berii fac c\u00e2\u021biva pa\u0219i spre trenul cu refugia\u021bi. La geamurile vagoanelor, fe\u021bele livide \u0219i supte de foame \u0219i de oboseal\u0103 ale refugia\u021bilor. Oameni care privesc toat\u0103 aceast\u0103 \u00eenv\u0103lm\u0103\u0219eal\u0103 de uniforme, de fanfar\u0103 c\u00e2nt\u00e2nd, de femei care dau flori solda\u021bilor ru\u0219i. Ofi\u021berii z\u00e2mbesc refugia\u021bilor afla\u021bi dincolo de sticla ferestrelor. Tovar\u0103\u0219ii de partid privesc toat\u0103 aceast\u0103 \u00een\u0219iruire de chipuri fantomatice \u0219i stranii. Respira\u021biile refugia\u021bilor aburesc sticla ferestrelor trenului care e lung. Un \u0219ir de vagoane cu chipuri. Tovar\u0103\u0219ii de partid \u00eei opresc \u00eens\u0103 cu m\u00e2na pe ofi\u021beri. N-are rost s\u0103 se urce \u00een tren. Inspec\u021bia a fost f\u0103cut\u0103 dis-de-diminea\u021b\u0103, de solda\u021bi \u0219i de ceferi\u0219ti. Rela\u021biile bilaterale sunt \u00eenfloritoare. Iat\u0103, oamenii au venit cu flori la gar\u0103. Fanfara c\u00e2nt\u0103, atmosfera e prieteneasc\u0103. Solda\u021bii ru\u0219i care \u00eenso\u021besc trenul foametei \u00ee\u0219i fac pe deplin datoria militar\u0103 de onoare. \u00cen slujba poporului. Armata Ro\u0219ie e m\u00e2ndr\u0103 de ei. Tovar\u0103\u0219ii de partid sunt m\u00e2ndri de ei. Stalin e m\u00e2ndru de ei. Tabloul lui uria\u0219 e \u00een \u00eenc\u0103perea g\u0103rii. Z\u00e2mbe\u0219te. T\u0103tucul e mul\u021bumit. A\u0219a se construie\u0219te noua or\u00e2nduire. Rela\u021biile de prietenie dintre Rom\u00e2nia \u0219i URSS sunt calde \u0219i fr\u0103\u021be\u0219ti. Va veni \u00een cur\u00e2nd \u0219i un cazan cu zeam\u0103. Sigur va veni, imediat ce vizita oficial\u0103 se va \u00eencheia \u0219i delega\u021bia rom\u00e2no-sovietic\u0103 va pleca. Pentru cazan s-a dat telefon. Telegrama a confirmat venirea cazanului cu zeam\u0103. Un marfar intr\u0103 url\u00e2nd \u00een gar\u0103. \u00ces vagoane cu cereale, cu lemne. Trage locomotiva marfarul care e lung \u0219i greu. Ro\u021bile scr\u00e2\u0219nesc pe \u0219ine. \u00cen cap\u0103t, vagoane cu vite. Mugesc vitele v\u0103z\u00e2nd prin \u0219ipcile vagoanelor at\u00e2ta adun\u0103tur\u0103 de solda\u021bi, fanfara c\u00e2nt\u00e2nd, plin de femei cu flori. Muzic\u0103 patriotic\u0103 \u0219i discursuri de partid care se \u00eenl\u0103n\u021buiesc \u00een aerul amiezii de iarn\u0103. Ofi\u021berii sunt de acord c\u0103 nu are rost s\u0103 mai inspecteze \u0219i ei trenul cu refugia\u021bi. Totul este sub control. Armata Ro\u0219ie \u00ee\u0219i face treaba cu seriozitate militar\u0103. Solda\u021bii ru\u0219i sunt solda\u021bi de n\u0103dejde. C\u0103ldura \u00een tren e ame\u021bit\u0103. Oamenii din tren privesc toat\u0103 aceast\u0103 rev\u0103rsare colorat\u0103. Sunt at\u00e2t de obosi\u021bi, \u00eenc\u00e2t nu \u00een\u021beleg ce v\u0103d \u00een fa\u021ba ochilor, ei, ni\u0219te zdren\u021b\u0103ro\u0219i ai nim\u0103nui. Tot ce mai au sunt zdren\u021bele \u0219i traistele. Din trenul care miroase a s\u0103r\u0103cie \u0219i a dezn\u0103dejde, peronul e un tablou cu prea multe personaje. Poate nu e adev\u0103rat nimic. Oamenii viseaz\u0103. Noaptea trecut\u0103 cu urletele femeilor \u0219i moartea lor, zdrobirea capetelor b\u0103rba\u021bilor, crima petrecut\u0103 \u00een fa\u021ba trenului. Nu, sigur nu a fost dec\u00e2t un co\u0219mar. Ceea ce v\u0103d acum \u00een fa\u021ba ochilor e ca un vis ciudat \u00een care personajele se mi\u0219c\u0103 ciudat, totul se aude \u00eenfundat, fanfara \u0219i muzica din difuzoare, vocile oamenilor, discursurile \u0219i saluturile milit\u0103re\u0219ti. Foamea \u0219i frigul \u0219i oboseala le dau oamenilor halucina\u021bii. Ce e adev\u0103rat, Bunule.<\/p>\n\n\n\n \u201e\u00centr-o lume care jur\u0103 pe simplitate, Daniela Ra\u021biu p\u0103c\u0103tuie\u0219te prin stil. Scrie ca \u0219i cum ziua de m\u00e2ine n-ar exista \u0219i din fiecare propozi\u021bie sau fraz\u0103 face un monument. \u0218i atunci textul \u00eencepe s\u0103 vorbeasc\u0103 de la sine, f\u0103r\u0103 interlocutor. \u00ce\u0219i ajunge sie\u0219i. Restul e duritate. Netemperat\u0103.\u201d – Cristian Fula\u0219 \u201eDup\u0103 Ultimul an cu Ceau\u0219escu, Daniela Ra\u021biu public\u0103 un alt roman-v\u00e9rit\u00e9 pe care nu l-a\u0219 recomanda celor slabi de inim\u0103. Ceea ce pare ini\u021bial un scenariu distopic ce aminte\u0219te de Drumul lui Cormac McCarthy se dovede\u0219te o reconstituire fic\u021bional\u0103 a unei catastrofe umanitare, cum a fost foametea de dup\u0103 r\u0103zboi<\/p>\n","protected":false},"author":286,"featured_media":9242,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[423,168,1928],"coauthors":[1927],"class_list":["post-9240","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","tag-editura-cartier","tag-roman","tag-sfarsitul-lumii-e-un-tren"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/12\/Sfarsitul-lumii-e-un-tren.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9240","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/286"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9240"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9240\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9356,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9240\/revisions\/9356"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9242"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9240"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9240"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9240"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=9240"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n\n\n\nFragment<\/h4>\n\n\n\n
\n
\n
\n
\n\n\n\nCiti\u021bi un scurt interviu cu autoarea la rubrica\u00a0Cum?<\/em>\u00a0din revista noastr\u0103.<\/a><\/h5>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"