A fost cel mai de pre\u021b obiect al meu. Da, al meu, adic\u0103 al meu: am pus ban pe ban ca s\u0103 mi-o pot cump\u0103ra de la libr\u0103rie, c\u0103 numai ieftin\u0103 nu era, iar dup\u0103 ce-am reu\u0219it s-o iau, am \u021binut-o ani \u0219i ani \u00een cutia ei original\u0103, de carton, verde cu ro\u0219u \u0219i pu\u021bin auriu. O scoteam c\u00e2nd \u0219i c\u00e2nd, \u00eencercam c\u00e2teva acorduri, apoi o puneam la loc. Nu voiam s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b s\u0103 c\u00e2nt la ea. Ca s\u0103-nv\u0103\u021b s\u0103 c\u00e2nt, ar fi trebuit s\u0103-nv\u0103\u021b de la cineva, c\u0103 doar nu era s\u0103 m\u0103 uit la un tutorial de pe internet! \u0218i, oricine ar fi fost cel de la care a\u0219 fi \u00eenv\u0103\u021bat, ar fi atins frumoasa mea muzicu\u021b\u0103 cu gura lui murdar\u0103, ceea ce mi se p\u0103rea inacceptabil (\u0219i-acum mi se pare). Cum s\u0103 las pe cine \u0219tie ce derbedeu s\u0103-\u0219i lipeasc\u0103 r\u00e2tul de muzicu\u021ba mea, deci a mea, da? M\u0103car c\u0103 era chinezeasc\u0103, sau poate tocmai de-aia. M\u0103rfurile chineze\u0219ti aveau cu totul alt statut \u00een 1983 dec\u00e2t au \u00een 2023. O-ho! Dar asta-i ceva prea complicat de explicat, deci a se lua ca atare.<\/p>\n\n\n\n
Nu-nu. Nimeni nu mi-a atins mie muzicu\u021ba, ni-meni! Am fost foarte fericit c\u00e2nd sor\u0103-mea \u0219i cu mine am f\u0103cut schimb de camere, \u00een apartamentul alor mei: ea s-a mutat \u00een dormitorul meu, care era mai mare \u0219i ceva mai c\u0103lduros, iar eu \u00eentr-al ei, mai mic \u0219i mai friguros \u2013 dar dotat cu o mobil\u0103 foarte veche, un fel de mini-corp de bibliotec\u0103 ce avea \u00een partea de jos dou\u0103 u\u0219i ale unui dul\u0103pior cu raft orizontal. Da, dar aceste u\u0219i se \u00eenchideau cu broasc\u0103 \u0219i broasca se \u00eencuia c-o cheie, ceea ce m-a f\u0103cut, pre\u021b de c\u00e2teva zile, cel mai fericit b\u0103iat din lume: puteam fi sigur c\u0103 de-acum muzicu\u021ba mea era la loc ferit. C\u00e2nd voiam s-o ating, n-aveam dec\u00e2t s\u0103 scot cheia de la g\u00e2t (mi-o at\u00e2rnasem la g\u00e2t c-un \u0219iret de la un baschet vechi), s\u0103 descui broasca, s\u0103 bag m\u00e2na p\u00e2n\u0103 \u00een cotlonul secret, s\u0103 dibui cutia de carton \u0219i s-o scot din dul\u0103pior. Apoi ridicam capacul de carton al cutiei \u0219i \u00eemi priveam muzicu\u021ba, draga mea muzicu\u021b\u0103, drag\u0103 pentru c\u0103 era a mea \u0219i numai e mea. Uneori \u00eencercam s-o apropii de buze \u0219i s\u0103 scot ceva frumos din m\u0103runtaiele ei chineze\u0219ti, alteori nu. Niciodat\u0103, de fapt, ceea ce ie\u0219ea din ea nu era c\u00e2ntec sau m\u0103car sunet. Era doar zgomot. Sunt gata s\u0103 admit! De vin\u0103, desigur, nu era ea, ci eu; dac\u0103 nu \u0219tiam cum s-o fac s\u0103 c\u00e2nte frumos! Ar fi trebuit ca ea \u0219i cu mine s\u0103 fim un singur trup \u0219i s\u0103 vibr\u0103m \u00eempreun\u0103, doar c\u0103 nu era deloc a\u0219a. Numai eu vibram de dragoste pentru ea. Ea t\u0103cea cu \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nare \u0219i nu-mi \u00eenapoia vreodat\u0103 iubirea, pentru c\u0103 nu \u0219tiam cum s\u0103 i-o cer. Acum bine\u00een\u021beles c\u0103 \u0219tiu, dar e prea t\u00e2rziu. Comme toujours<\/em>.<\/p>\n\n\n\n S\u0103 cumperi ceva de la libr\u0103rie era u\u0219or dac\u0103 aveai bani. S\u0103 cumperi ceva scump de la libr\u0103rie era iar\u0103\u0219i u\u0219or dac-aveai bani, doar c\u0103 familia mea n-avea: ai mei erau intelectuali. Iar intelectualii nu aveau dreptul s\u0103 locuiasc\u0103 \u00eentr-un apartament de bloc nou (cl\u0103dit \u00een 1975) pl\u0103tind o chirie simbolic\u0103, a\u0219a cum avea dreptul clasa muncitoare. Intelectualii nu aveau dec\u00e2t varianta creditului, care nu era deloc ieftin: pentru apartamentul lui cu patru camere, aflat la etajul trei \u00eentr-un bloc f\u0103r\u0103 lift, taic\u0103-meu a pl\u0103tit c\u00e2te o mie de lei lunar, din 1975 p\u00e2n\u0103 \u00een 1988. Salariul lui era de dou\u0103 mii, bani \u00een m\u00e2n\u0103, a\u0219a c\u0103 tr\u0103iam practic din salariul maic\u0103-mii, ceva mai mic dec\u00e2t al lui, dar care intra \u00een cas\u0103 nedijmuit de rata la credit. Asta a \u00eensemnat pentru mine, la nivel personal, c\u0103 am \u00eenv\u0103\u021bat de mic s\u0103 fac bani. Cum? Oricum (c\u00e2nd visezi la o muzicu\u021b\u0103 chinezeasc\u0103, nu exist\u0103 scrupule). Avea o vecin\u0103 de b\u0103tut ni\u0219te covoare? Prezent! Zece lei covorul, \u00eel b\u0103team de-l z\u0103p\u0103ceam, iar la sf\u00e2r\u0219it \u00eel periam cu ap\u0103 cu o\u021bet, de ajunseser\u0103 vecinele s\u0103 se certe pe mine, c\u0103 prea eram bun la meserie. Avea un vecin o box\u0103 plin\u0103 de sticle goale, toamna, c\u00e2nd se preg\u0103tea s\u0103 mearg\u0103 la \u021bar\u0103, s\u0103 aduc\u0103 \u021buica? Prezent! Pentru 50 de lei \u00eei goleam boxa \u0219i vindeam sticlele la col\u021b, la pr\u0103v\u0103lia (deplin legal\u0103) a lui Nea Stere Ocna\u0219u, unde am legat treptat cuno\u0219tin\u021b\u0103 cu to\u021bi bagabon\u021bii de pe Drumul G\u0103zarului, care acolo \u00ee\u0219i f\u0103ceau veacul, \u00een curticica lui Nea Stere (unele sticle veneau murdare, a\u0219a c\u0103 ei le sp\u0103lau, contra unor mici bac\u0219i\u0219uri). Avea nevoie un proprietar de Dacie de adeverin\u021b\u0103 de la centrul RRR (recondi\u021bionare \u2013 refolosire \u2013 recuperare) c\u0103 a predat o baterie de ma\u0219in\u0103? Prezent! \u00cei luam bateria din bra\u021be, o duceam la RRR, luam pe ea 25 de lei, \u00eei aduceam h\u00e2rtia \u0219i mai primeam \u0219i de la el o bancnot\u0103 de 25 (de\u0219i unii mai calici nu-mi d\u0103deau dec\u00e2t zece lei, iar al\u021bii nu-mi d\u0103deau nimic. Pe \u0103\u0219tia \u00eei \u021bineam minte. \u00ce\u0219i c\u0103rau dup-aia singuri bateria, dup\u0103 ce se rugau de mine degeaba; le ziceam c\u0103 nenea, nenea, io-s mic \u0219i slab, iar bateria-i grea). Cel mai bine c\u00e2\u0219tigam din t\u0103iatul de g\u0103ini, c\u0103 aveam monopol. Venea c\u00e2te o familie de la \u021bar\u0103, cu ma\u0219ina \u00eenc\u0103rcat\u0103 cu roadele p\u0103m\u00e2ntului, iar uneori se mai nimerea \u0219i c\u00e2te o g\u0103in\u0103 vie, cu picioarele legate (sau rupte, cum e moda la s\u0103raci). Nimeni, \u00een toate blocurile dimprejur, nu \u0219tia sau nu voia sau nu putea s\u0103 taie g\u0103ini, a\u0219a c\u0103 urca omul sau muierea lui p\u00e2n\u0103 la etajul trei, ding-dong, m\u0103 scuza\u021bi, domnu\u2019 Radu, e cumva Mih\u0103i\u021b\u0103 pe-acas\u0103, c\u0103 uite ce mi-a pus soacr\u0103-mea \u00een portbagaj, dou\u0103 g\u0103ini vii, ce s\u0103 fac eu acuma, c\u0103 doar nu le-oi cre\u0219te pe balcon p\u00e2n-or muri de b\u0103tr\u00e2ne\u021be? Prezent! Veneam cu cu\u021bitul meu, ascu\u021bit de m\u00e2inile mele harnice, c\u0103 pe cu\u021bitele clien\u021bilor nu puteam pune baz\u0103, vai de capul lor de or\u0103\u0219eni de prim\u0103 genera\u021bie. Nu exista s\u0103 nu c\u00e2\u0219tig 25 de lei la o g\u0103in\u0103, c\u0103 oamenii ar fi dat \u0219i mai mult, numai s\u0103 scape de belea, dar mai mult nu voiam s\u0103 iau, ca s\u0103 m\u0103 cheme \u0219i alt\u0103 dat\u0103, c-a\u0219a este bine \u00een afaceri. Sigur, c\u00e2nd era vorba de c\u00e2te-o curc\u0103, nu mai f\u0103ceam nazuri, luam oric\u00e2t \u00eemi d\u0103deau, c\u0103 timpurile erau grele: curcile \u2013 \u0219i ra\u021bele \u2013 erau rare, trufanda.<\/p>\n\n\n\n Numai c\u0103, \u00eencet-\u00eencet, copil\u0103ria a n\u0103p\u00e2rlit \u0219i m-am pomenit, dracu\u2019 \u0219tie cum, adolescent. De ani de zile nu mai b\u0103gasem m\u00e2na \u00een cotlonul secret din dul\u0103pior, s\u0103 scot muzicu\u021ba \u0219i s\u0103 m\u0103 uit la ea\u2026 acum m\u0103 uitam dup\u0103 gagici, dar gagicile nu se uitau dup\u0103 mine: v\u00e2nz\u0103torul de sticle goale! Chior\u00e2\u0219 m\u0103 priveau \u0219i ai mei, c\u0103-i f\u0103cusem de ru\u0219ine cu matematica, a\u0219a c\u0103 mi-au decis ei soarta. Medic veterinar. Am \u00eenceput medita\u021bii pe bani grei (ai lor) la splendida materie \u201ePatologie\u201d, unde \u00eenv\u0103\u021bam despre antrax, morva cailor, ciuma g\u0103inilor \u0219i alte lucruri la fel de pasionante pentru un \u0219mechera\u0219 de 17 ani din Berceni. Numai c\u0103 Nea Nicu, \u00een nesf\u00e2r\u0219ita lui \u00een\u021belepciune, le interzisese absolven\u021bilor de liceu s\u0103 dea examen la facultatea de medicin\u0103 veterinar\u0103 dac\u0103 nu erau absolven\u021bi de liceu agricol. Iar eu, evident, nu eram. A\u0219a c\u0103 bunul meu tat\u0103 a rezolvat problema: \u00een cele mai fierbin\u021bi vacan\u021be de var\u0103 din via\u021ba unui t\u00e2n\u0103r, adic\u0103 cea dintre 17 \u0219i 18 ani, plus cea dintre 18 \u0219i 19 ani, am lucrat la o ferm\u0103 de l\u00e2ng\u0103 Bucure\u0219ti. Colegii mei au mers atunci \u00een ga\u0219c\u0103 la mare \u0219i la munte \u0219i la concerte \u0219i la m\u00e2n\u0103stirile din Moldova (era deja un curent foarte puternic), \u00een timp ce eu eram mamo\u0219 la vacile fermei, ca s\u0103 ob\u021bin pre\u021bioasa adeverin\u021b\u0103 de \u201epractic\u0103 \u00een produc\u021bie\u201d care s\u0103-mi permit\u0103 s\u0103 m\u0103 \u00eenscriu la examenul de la Veterinar\u0103. L-am ob\u021binut. Eram un om f\u0103cut. Am plecat la munte.<\/p>\n\n\n\n Mai exact, am cerut concediu de la \u0219eful fermei, unul Nea Sandu Nebunu. Omul mi-a zis clar c\u0103 n-am dreptul la niciun fel de concediu, a\u0219a c\u0103 m-am \u00eenf\u0103\u021bi\u0219at din nou la el \u00een birou, c\u00e2nd era singur, cu dou\u0103 sticle de whisky Johnny Walker, cump\u0103rate de pe Covaci, de la oamenii cei pricepu\u021bi. Nea Sandu mi-a zis c\u0103 nu-mi d\u0103 concediu, dar \u00eemi d\u0103 zece zile de la el, ca s\u0103 nu zic c\u0103-i om r\u0103u: \u201eDa\u2019 un\u2019 te duci?\u201d \u201ePe munte, c-o ga\u0219c\u0103 din Ploie\u0219ti, b\u0103ie\u021bi \u0219i fete.\u201d \u201eBine, b\u0103. Du-te. Da\u2019 s\u0103 fu\u021bi \u0219i tu ceva frumos! Fat\u0103, dac\u0103 se poate. S\u0103 nu-mi vii \u00eenapoi bulangiu d-\u0103la!\u201d \u201eS\u0103ru-m\u00e2na, Nea Sandule.\u201d \u201eAi plecat?\u201d Spre Lacul Vulturilor din Mun\u021bii Siriului. Da, am plecat c\u00e2t am putut de repede. Bani aveam. Oamenii de la ferm\u0103 \u2013 era un IAS, \u00centreprindere Agricol\u0103 de Stat \u2013 m\u0103 ciubucciser\u0103 pentru fiecare vi\u021belu\u0219 pe care \u00eel tr\u0103sesem afar\u0103 din mama-vac\u0103, pentru c\u0103 ei \u00een\u0219i\u0219i, \u00een timpul \u0103sta, erau be\u021bi. Din ferm\u0103 se fura at\u00e2t de bine, lin \u0219i f\u0103r\u0103 pericol, \u00eenc\u00e2t acolo nu mai muncea nimeni realmente, \u00een afar\u0103 de mine \u0219i de c\u00e2teva femei t\u0103cute, abstinente (\u201epoc\u0103itele\u201d).<\/p>\n\n\n\n Ramona venise cu iubitul ei, Cristina venise cu-al ei, iar prietena lor C\u0103t\u0103lina ar fi trebuit s\u0103 vin\u0103 pentru a fi \u201ecuplat\u0103\u201d cu mine. Numai c\u0103 n-a venit. Am cunoscut-o mai t\u00e2rziu, era genul sfioas\u0103 \u0219i degrab\u2019 r\u0103zg\u00e2nditoare, a\u0219a c\u0103 acolo, la Lacul Vulturilor, n-am pierdut de fapt nimic. \u00cen afar\u0103 de muzicu\u021b\u0103. O adusesem special ca s-o \u00eenc\u00e2nt pe bruna C\u0103t\u0103lina cu ghiersul ei chinezesco-bercenez, dar n-a fost cazul c\u00e2tu\u0219i de pu\u021bin, C\u0103t\u0103lina nefiind de fa\u021b\u0103. Cu toate astea, \u00eenc\u0103 din prima sear\u0103, eu mi-am pierdut muzicu\u021ba. Mi-a fost imposibil s\u0103 \u00een\u021beleg cum anume: \u0219tiam exact locul din rucsac \u00een care o pusesem c\u00e2nd mi-am f\u0103cut bagajul, nu putea s\u0103 fi c\u0103zut de acolo, cine \u0219tie cum, c\u00e2t fusesem pe traseu p\u00e2n\u0103 la lac. Imposibil sau nu, dar iat\u0103 c\u0103 muzicu\u021ba mea nu mai era. S\u0103 pl\u00e2ng? N-am pl\u00e2ns, c\u0103 eram \u00een fa\u021ba fetelor. Dar nici c\u0103 mi-a priit ceva din expedi\u021bia aceea, prima expedi\u021bie pe munte \u00een care mergeam ca adult, nu dus de al\u021bii, cum f\u0103cusem toat\u0103 copil\u0103ria. Era vara lui \u201989. Ar fi trebuit s\u0103 fie O Var\u0103 de Neuitat, dar n-a fost. Sau tocmai c-a fost, \u0219i iat\u0103 de ce.<\/p>\n\n\n\n \u00cen ultima zi de la lac, \u00een timp ce tuscinci ne str\u00e2ngeam bagajele \u0219i ne preg\u0103team de traseul de \u00eentoarcere, Ramona vine la mine \u0219i-mi \u00eentinde muzicu\u021ba: \u201eEu \u021bi-am ascuns-o, idiotule. Ca s\u0103 nu m\u0103 fu\u021bi la cap cu c\u00e2nt\u0103rile tale \u0219i s\u0103-mi strici excursia. V\u0103 \u0219tiu eu p-\u0103\u0219tia, fir-a\u021bi ai dracului!\u201d Abia atunci mi-au dat lacrimile. Nici m\u0103car un sunet nu produsesem din muzicu\u021b\u0103, mai mult, n-o scosesem nici m\u0103car din cutie, ci doar o pomenisem \u00een timp ce p\u0103l\u0103vr\u0103geam pe traseul spre lac. Da, men\u021bionasem \u0219i unde anume o pusesem (bine!) \u00een rucsac. Iar Ramona, odat\u0103 ajun\u0219i \u00een c\u0103b\u0103nu\u021b\u0103, prinsese un moment de neaten\u021bie \u0219i mi-o furase, cu g\u00e2ndul c\u0103 gestul ei nu era dec\u00e2t o fars\u0103. Dar pentru mine n-a fost o fars\u0103. Nici acum nu e.<\/p>\n\n\n\n Am spus c\u0103 Ramona era o t\u00e2n\u0103r\u0103 femeie extrem de frumoas\u0103? N-am spus. Bine, \u0219i acum e la fel de frumoas\u0103, cu doar 34 de ani mai p\u00e2rguit\u0103 \u2013 dar ce \u00eenseamn\u0103 34 de ani pentru o femeie frumoas\u0103? O femeie frumoas\u0103 consider\u0103 c\u0103-\u0219i poate permite orice. \u0218i chiar \u00ee\u0219i permite. Fur\u0103 muzicu\u021ba unui om care nu-i f\u0103cuse nimic \u0219i pe urm\u0103 i-o d\u0103 \u00eenapoi, \u00eempreun\u0103 cu fabuloasa explica\u021bie de mai sus, a c\u0103rei neobi\u0219nuit\u0103 r\u0103utate se p\u0103streaz\u0103 intact\u0103, \u00een pofida trecerii timpului. Da. Frumoasele \u00ee\u0219i permit orice. Pentru ele nu exist\u0103 limite. Limitele sunt pentru b\u0103ie\u021bi \u0219i pentru ur\u00e2te.<\/p>\n\n\n\n Zice-se c\u0103 timpul le vindec\u0103 pe toate. Nu-i adev\u0103rat. Pe Ramona n-am putut-o ierta. Mi-e vecin\u0103 aici, \u00een Belgia, feti\u021bele noastre s-ar putea juca \u00eempreun\u0103, c\u0103 au aceea\u0219i v\u00e2rst\u0103. Dar eu nu vreau. Ea mi-a furat atunci muzicu\u021ba, iar acum e prea t\u00e2rziu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" A fost cel mai de pre\u021b obiect al meu. Da, al meu, adic\u0103 al meu: am pus ban pe ban ca s\u0103 mi-o pot cump\u0103ra de la libr\u0103rie, c\u0103 numai ieftin\u0103 nu era, iar dup\u0103 ce-am reu\u0219it s-o iau, am \u021binut-o ani \u0219i ani \u00een cutia ei original\u0103, de carton, verde cu ro\u0219u \u0219i pu\u021bin auriu. O scoteam c\u00e2nd \u0219i c\u00e2nd, \u00eencercam c\u00e2teva acorduri, apoi o puneam la loc. Nu voiam s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b s\u0103 c\u00e2nt la ea. Ca s\u0103-nv\u0103\u021b s\u0103 c\u00e2nt, ar fi trebuit s\u0103-nv\u0103\u021b de la cineva, c\u0103 doar nu era s\u0103 m\u0103 uit la un tutorial de pe<\/p>\n","protected":false},"author":42,"featured_media":1835,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1924,29],"tags":[1923,347,1906],"coauthors":[1249],"class_list":["post-9228","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-box-office-proza","category-fictiune","tag-box-office-proza","tag-mihai-buzea","tag-nr-7-8-9-2023"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/04\/Mihai-Buzea_4-scaled.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9228","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/42"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9228"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9228\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9300,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9228\/revisions\/9300"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/1835"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9228"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9228"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9228"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=9228"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}