{"id":9188,"date":"2023-12-04T17:29:26","date_gmt":"2023-12-04T14:29:26","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=9188"},"modified":"2023-12-04T17:29:32","modified_gmt":"2023-12-04T14:29:32","slug":"dialectica-romanului-contemporan-rachel-cusk","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=9188","title":{"rendered":"Dialectica romanului contemporan. Rachel Cusk"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Rachel Cusk, Locul secund<\/em>, Editura Litera, Bucure\u0219ti, 2021<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

E jum\u0103tatea lui septembrie 2023 \u0219i scandalul pe marginea c\u0103r\u021bii lui Bogdan-Alexandru St\u0103nescu pare aproape stins. Cred \u00eens\u0103 c\u0103 una dintre problemele prea pu\u021bin discutate, care influen\u021beaz\u0103 deopotriv\u0103 algoritmul traducerilor literare \u00een limba rom\u00e2n\u0103, dar \u0219i lectura lor, ast\u0103zi, \u00een Rom\u00e2nia, \u021bine de o concep\u021bie literar\u0103 care e mult prea \u00eendatorat\u0103 unei perspective sociologice. E vorba despre o problem\u0103 formulat\u0103, mai degrab\u0103, de critica literar\u0103, una care ajunge \u00een inima artei cuv\u00e2ntului, \u0219i care d\u0103 seama de fragilitatea literaturii \u00een fa\u021ba unei lumi care este, dar care se \u0219i vrea, se cere politic\u0103. Corect\u0103, dar politic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Goana \u00eenspre noi realisme, \u00eenspre literatura ca document, ca autobiografie, pregnant\u0103 \u00eentr-un anumit discurs critic post-comunist, mai ales din 2000 \u00eencoace, ne-a obi\u0219nuit s\u0103 citim literatura cu aten\u021bia \u00eendreptat\u0103 asupra contextului, unul marcat p\u00e2n\u0103 la suprasolicitare, \u00eemb\u00e2csit de trauma \u0219i de mizeria comunist\u0103 mai \u00eent\u00e2i, apoi unul capitalist, care predispune la st\u0103ri mentale difuze, la depresie, la anxietate etc. Contextul acesta palpabil, accesibil, captat \u0219i negociat \u00een interiorul textului literar printr-o sintax\u0103 simplificat\u0103, transparent\u0103, face ca aten\u021bia \u2013 deopotriv\u0103 a scriitorilor \u0219i a criticilor \u2013 s\u0103 treac\u0103 cu vederea responsabilitatea (etic\u0103? a) literaturii, dar \u0219i a criticii \u0219i a teoriei literare, de a problematiza pozi\u021bia pe care arta cuv\u00e2ntului o are \u00eentr-un alt context, cel al discursurilor societale. F\u0103r\u0103 o interogare \u0219i o asumare a pozi\u021biei pe care literatura ca art\u0103 o ocup\u0103 al\u0103turi de literatura ca document socioistoric, ca obiect cultural, orice carte poate fi supus\u0103 unor acuza\u021bii similare celor intentate prozei lui BAS.<\/p>\n\n\n\n

Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, a\u0219adar, un roman ca Locul secund (2022) <\/em>al lui Rachel Cusk, tradus de c\u0103tre Justina Bandol (Editura Litera) la doar un an distan\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de versiunea original\u0103, se bucur\u0103 de prea pu\u021bin\u0103 aten\u021bie critic\u0103 la noi \u00een compara\u021bie cu succesul de care scriitoarea are parte \u00een lumea anglosaxon\u0103. Poetica autoarei britanice e non-evenimen\u021bial\u0103. Romanele ei sunt despre tot \u0219i despre nimic \u2013 nimic nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 (nici) \u00een trilogia care a consacrat-o (Schi\u021b\u0103<\/em>, Tranzi\u021bie<\/em>, Excelen\u021b\u0103<\/em>), nimic notabil, \u00een orice caz. Nimic notabil \u00eentr-o lectur\u0103 \u00een cheie social\u0103, politic\u0103, economic\u0103, o lectur\u0103 critic\u0103, care cere, pentru a se produce, un context robust, stabil, general.<\/p>\n\n\n\n

\n

F\u0103r\u0103 o interogare \u0219i o asumare a pozi\u021biei pe care literatura ca art\u0103 o ocup\u0103 al\u0103turi de literatura ca document socioistoric, ca obiect cultural, orice carte poate fi supus\u0103 unor acuza\u021bii similare celor intentate prozei lui Bogdan-Alexandru St\u0103nescu.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Locul secund<\/em> e un roman care are \u00een centru o femeie, mam\u0103, scriitoare, de v\u00e2rst\u0103 mijlocie, (ne)numit\u0103 M, divor\u021bat\u0103, rec\u0103s\u0103torit\u0103, care tr\u0103ie\u0219te \u00eempreun\u0103 cu so\u021bul ei, Tony, \u00eentr-un \u021binut ml\u0103\u0219tinos, unde cei doi au construit dou\u0103 case, una g\u00e2ndit\u0103 ca spa\u021biu familial, iar cea de-a doua \u2212 second place<\/em>, locul secund \u2212, pe care M o folose\u0219te pentru a invita arti\u0219ti \u00een reziden\u021b\u0103. Artistul chemat \u00een plin\u0103 pandemie e un anume L, al c\u0103rui autoportret v\u0103zut de naratoare \u00eentr-o galerie din Paris, \u00een urm\u0103 cu mai mul\u021bi ani, are un rol catalizator, epifanic asupra ei, a femeii din trecut, cea din primele pagini ale romanului, a femeii cu un so\u021b \u201enemul\u021bumit\u201d \u0219i cu un copil care o a\u0219tepta acas\u0103: \u201e\u00cel citisem pe Freud suficient de des [noteaz\u0103 aceasta] \u0219i a\u0219 fi putut s\u0103 aflu de acolo c\u00e2t de stupid era totul, dar a fost nevoie de tabloul lui L ca s\u0103 ajung s\u0103 v\u0103d cum stau lucrurile de fapt. Am v\u0103zut, cu alte cuvinte, c\u0103 eram singur\u0103, \u0219i am v\u0103zut c\u0103 asta \u00eenseamn\u0103 un dar \u0219i o povar\u0103, care nu mi se dezv\u0103luiser\u0103 niciodat\u0103 cu adev\u0103ratp\u00e2n\u0103 atunci.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Galeria de tablouri create de L revine \u00een mintea naratoarei c\u00e2\u021biva ani mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd \u00ee\u0219i d\u0103 seama c\u0103 s-a \u201e\u00eendr\u0103gostit de mla\u0219tinile lui Tony exact pentru c\u0103 aveau aceea\u0219i calitate, calitate a ceva rememorat, care \u00eemparte cu tine momentul privirii \u0219i nu poate fi separat de el\u201d. \u00cen\u021beleas\u0103  \u00een sensul de qualia<\/em>, de realitate perceput\u0103, calitatea<\/em> peisajului, a \u021binutului ml\u0103\u0219tinos \u00een care locuia \u00eempreun\u0103 cu so\u021bul ei, a realului, treze\u0219te \u00een M acela\u0219i afect pe care \u00eent\u00e2lnirea cu peisajele lui L, cu arta, \u00eel produsese \u00een urm\u0103 cu cincisprezece ani \u00eentr-o galerie din Paris. Cu alte cuvinte, for\u021ba tablourilor lui L de a valorifica mereu \u00een crea\u021bie un \u201eaici\u201d al privirii \u2212 \u201eatunci c\u00e2nd picteaz\u0103 un peisaj, \u00ee\u0219i aminte\u0219te cum l-a privit\u201d \u2013 se suprapune peste, \u0219i, \u00een fond, produce timpul tr\u0103irii, \u00eentr-o a\u0219a de mare m\u0103sur\u0103 \u00eenc\u00e2t scriitoarea \u00ee\u0219i justific\u0103 cu acela\u0219i argument rela\u021bia pe care o \u00eentre\u021bine deopotriv\u0103 cu prezentul \u0219i cu mediul familial \u0219i familiar al mla\u0219tinilor prin arta pictorului. P\u00e2n\u0103 aici, designul pare modernist: dou\u0103 euri, unul trecut, altul prezent, legate prin art\u0103, un real dep\u0103nat prin filtrul imagina\u021biei, \u0219i, \u00een plus, este activat (pluri)perspectivismul, o mod\u0103 la \u00eenceputul secolului al 20-lea, \u00een paralel cu avansul artei fotografice. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor Rachel Cusk e una dintre autoarele puse \u00een fruntea unui a\u0219a-numit modernism contemporan.<\/p>\n\n\n\n

Dar literatura lui Cusk pune altfel de probleme, ni\u0219te probleme pe care Timothy Bewes, \u00een ultima lui carte de teorie ap\u0103rut\u0103 recent, Free Indirect: The Novel in a Postfictional Age <\/em>(2022), le vede ca fiind definitorii pentru proza actual\u0103. Acesta spune c\u0103 romanul, ast\u0103zi, chestioneaz\u0103, ca niciodat\u0103 altc\u00e2ndva \u00een istorie, \u00een primul r\u00e2nd, g\u00e2ndirea \u2013 nu aceea reprezentant\u0103 \u00een roman, ci g\u00e2ndirea romanului \u2212 o g\u00e2ndire construit\u0103 din limbaj. Critica e cea care caut\u0103 s\u0103 conecteze literatura la lume \u0219i s\u0103 le dispun\u0103 \u00een raporturi de putere, spune Bewes, \u0219i nu romanul. A\u0219a cum afl\u0103m la finalul c\u0103r\u021bii, Locul secund<\/em> e \u201e\u00eendatorat volumului de memorii Lorenzo in Taos<\/em> (1932) al lui Mabel Dodge Luhan, care relateaz\u0103 despre perioada \u00een care D.H. Lawrence venise s\u0103 locuiasc\u0103 \u00eempreun\u0103 cu ea \u00een colonia artistic\u0103 din Taos, New Mexico\u201d. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, locul lui Lawrence e luat de L, cel al lui Mabel de M, Tony, so\u021bul lui Mabel, coincide ca aspect fizic cu Tony, so\u021bul lui M, iar poetul Robinson Jeffers, c\u0103ruia \u00eei adreseaz\u0103 Mabel scrisorile, e substituit \u00een proza lui Cusk de Jeffers, interlocutorul mut, c\u0103ruia i se adreseaz\u0103 M pe tot parcursul romanului, \u0219i care pare mereu s\u0103 \u0219tie despre ea lucruri pe care cititorul nu le poate dec\u00e2t specula. O suspendare a rela\u021biei tradi\u021bionale dintre fic\u021biune \u0219i real \u2013 consider\u0103, probabil, autoarea \u2013 e posibil\u0103 mai degrab\u0103 pornind de la osatura unui text modernist, \u00een m\u0103sura \u00een care cele dou\u0103 no\u021biuni vor fi fost, \u00een modernism, puse la \u00eendoial\u0103 \u0219i probate fenomenologic, dec\u00e2t de la unul contemporan, presetat pe ideea de construc\u021bie a unor emo\u021bii corespunz\u0103toare unei infrastructuri construit\u0103 ca realitate material\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\n

E un gest care ne spune c\u0103 literatura nu se mai poate imagina pe sine ca pe un discurs autonom dincolo de momentul modernist, c\u0103 un astfel de text e inactual sau intempestiv \u00eentr-o societate \u00een care defini\u021bia literaturii e str\u00e2ns legat\u0103 de modul \u00een care ea, literatura, cite\u0219te lumea din afar\u0103.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Atunci c\u00e2nd M i se adreseaz\u0103 lui Jeffers, spun\u00e2nd \u201etu \u0219tii, Jeffers, c\u0103 m\u0103 intereseaz\u0103 existen\u021ba lucrurilor dinainte s\u0103 lu\u0103m noi cuno\u0219tin\u021b\u0103 de ele \u2013 \u00een parte fiindc\u0103 \u00eemi e greu s\u0103 cred c\u0103 exist\u0103 <\/em>cu adev\u0103rat\u201d, naratoarea vorbe\u0219te, printre altele, \u0219i despre imposibilitatea artei literare de a se debarasa de structurile de limbaj care-i preexist\u0103, inclusiv de cele create de critica literar\u0103. De aici \u0219i urm\u0103torul pasaj, pe care majoritatea exege\u021bilor operei lui Cusk l-au interpretat pe linia autobiografic\u0103, a pedepsei cu izolarea aplicat\u0103 autoarei \u00een copil\u0103rie (enun\u021bat\u0103 \u00een eseurile din Coventry<\/em>,2019): \u201eDar ce vreau s\u0103 spun aici este c\u0103 tablourile \u0219i alte crea\u021bii au capacitatea s\u0103-\u021bi aduc\u0103 un fel de u\u0219urare. \u00ce\u021bi ofer\u0103 un spa\u021biu, un loc unde po\u021bi s\u0103 exi\u0219ti, \u00een condi\u021biile \u00een care, \u00een restul timpului, spa\u021biul e ocupat de criticile care au ajuns acolo \u00eenaintea ta. Nu includ \u00eens\u0103 \u00een categoria asta crea\u021biile de cuvinte: cel pu\u021bin \u00een cazul meu, ele nu au acela\u0219i efect, fiindc\u0103 trebuie s\u0103-mi treac\u0103 prin minte ca s\u0103 ajung\u0103 la mine. Apreciez cuvintele \u00eentotdeauna prin filtrul mental. Po\u021bi s\u0103 m\u0103 ier\u021bi pentru asta, Jeffers?\u201d<\/p>\n\n\n\n

De\u0219i ne-am obi\u0219nuit s\u0103 citim proza feminin\u0103 \u00een cheie autobiografic\u0103, Cusk ne sugereaz\u0103, ironic, cer\u00e2ndu-i iertare lui Jeffers pentru lipsa de ne\u00eencredere pe care o are \u00een structurile de limbaj, c\u0103 poate ar fi cazul s\u0103 reevalu\u0103m inclusiv ideea de literatur\u0103. \u201eCriticile care au ajuns acolo \u00eenaintea ta\u201d e un enun\u021b care vorbe\u0219te, \u00een primul r\u00e2nd, despre obi\u0219nuin\u021bele critice care preexist\u0103 producerii \u0219i recept\u0103rii operei \u0219i care dicteaz\u0103, a\u0219adar, \u0219i scrierea, \u0219i, mai ales, interpretarea. \u00centoarcerea la un text modernist e, astfel, \u0219i o minge aruncat\u0103 la fileul criticii literare. E un gest care ne spune c\u0103 literatura nu se mai poate imagina pe sine ca pe un discurs autonom dincolo de momentul modernist, c\u0103 un astfel de text e inactual sau intempestiv \u00eentr-o societate \u00een care defini\u021bia literaturii e str\u00e2ns legat\u0103 de modul \u00een care ea, literatura, cite\u0219te lumea din afar\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Privilegiind \u201eretragerea imagina\u021biei din roman\u201d ca pe \u201eo victorie a bunului-sim\u021b\u201d, la fel ca literatura occidental\u0103 din secolul al 18-lea (Toma Pavel, G\u00e2ndirea romanului<\/em>), romanul, cel pu\u021bin din anii 1990 \u00eencoace, s-a instituit, treptat, ca un discurs despre adev\u0103r, despre real, un discurs lipsit de nevoia de legitimare prin \u0219i printre celelalte arte \u0219i, \u00een fond, de legitimare ca art\u0103 de limbaj. Cusk combate, \u00een fond, tocmai aceast\u0103 preten\u021bie a literaturii de ie\u0219ire \u00een afara limbajului, \u00een afara artei, dar o face p\u0103str\u00e2nd aparen\u021ba poeticii realiste, curg\u0103toare. Referen\u021bialitatea romanului nu legitimeaz\u0103 o realitate exterioar\u0103, pare s\u0103 spun\u0103 Locul secund<\/em>, c\u00e2t se auto-celebreaz\u0103 ca parte a lumii \u00een care fiin\u021bele \u0219i faptele stau al\u0103turi de cuvinte.<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 mergem la ceea ce Wikipedia \u00eencadreaz\u0103 la categoria non-fic\u021biune, \u00een cazul operei lui Cusk, \u0219i alegem A Life\u2019s Work: On Becoming a Mother<\/em> (2001), un text care a f\u0103cut subiectul unui scandal la vremea apari\u021biei, putem vedea preten\u021bia literaturii de cur\u0103 de limbaj \u00een leg\u0103tur\u0103 cu un discurs despre maternitate, problematizat \u00een aproape toate textele autoarei. A\u0219a cum foarte bine subliniaz\u0103 Nicolas Pierre Boileau, \u00eentr-un articol din 2013, \u00een A Life\u2019s Work…<\/em>,Cusk arat\u0103 c\u0103 e\u0219ecul limbajului pe care discursul despre maternitate \u00eel perpetueaz\u0103 \u021bine de o golire de real<\/em>. \u00cen afara experien\u021bei subiective, a tr\u0103irii, a afectului, discursul despre maternitate vorbe\u0219te unui grup de femei-mame, mamei universale, f\u0103r\u0103 s\u0103 se adreseze femeii, la singular, femeii care d\u0103 na\u0219tere, care se descompune ca femeie \u0219i se recompune ca mam\u0103.  <\/p>\n\n\n\n

Lipsa de empatie a lui L fa\u021b\u0103 de gazd\u0103, de cea care l-a invitat \u0219i care nutre\u0219te fa\u021b\u0103 de el o dorin\u021b\u0103, niciodat\u0103 descris\u0103, asumat\u0103, ci doar sugerat\u0103, de confirmare \u0219i de legitimare at\u00e2t ca femeie, c\u00e2t \u0219i ca artist\u0103 (scriitoare), vorbe\u0219te aici, mult mai explicit dec\u00e2t \u00een alte romane de-ale autoarei, despre c\u00e2t din raportul \u0219i rela\u021bia noastr\u0103 cu ceilal\u021bi, cu lumea, cu arta sunt, \u00een fond, bazate pe empatie. M se identific\u0103 cu picturile lui L, \u00ee\u0219i trece via\u021ba prin acela\u0219i filtru rece al percep\u021biei pictorului, ajunge s\u0103 vad\u0103 realul (mla\u0219tinile) prin ochii lui \u00eenainte de a-l cunoa\u0219te, formeaz\u0103 o leg\u0103tur\u0103 \u2013 spiritual\u0103, intelectual\u0103 \u0219i afectiv\u0103 \u2013 cu acesta, plec\u00e2nd de la credin\u021ba c\u0103 ei doi v\u0103d lumea la fel. L, \u00een schimb, alege s\u0103-l picteze pe Tony, nu mla\u0219tinile, \u0219i nu pe ea \u2013  c\u0103reia \u00eei spune \u201enu cred c\u0103 te v\u0103d\u201d \u2013, \u00eentrebat fiind de aceasta de ce alege s\u0103-i fac\u0103 portretul lui Tony, \u0219i nu pe al ei. \u00cen\u021belegerea textului literar, a picturii, a lumii, a celorlal\u021bi, toate sunt generate de cutii de rezonan\u021b\u0103. Felul \u201es\u0103n\u0103tos\u201d de a vorbi, a\u0219a cum \u00eel nume\u0219te naratoarea, nu lipsit de ironie \u2013 unul deopotriv\u0103 al artei \u0219i al societ\u0103\u021bii \u2013 transpare \u00een \u201esitua\u021biile c\u00e2nd rezonam unul cu cel\u0103lalt [M. cu arti\u0219tii \u00een reziden\u021b\u0103], c\u00e2nd sim\u021beam c\u0103 ne transcendem propriul sine \u0219i ne contopim prin limb\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Refuzul lui L de a fi recunosc\u0103tor gazdei \u0219i de a onora invita\u021bia acesteia \u00een casa sa este o alegorie care se las\u0103 descifrat\u0103 \u00een trei chei: 1. ce ar putea \u00eensemna ast\u0103zi libertatea artistului dac\u0103 nu ar fi constr\u00e2ns de \u201ecanoanele autofic\u021biunii\u201d (al\u0103turare de cuvinte care, nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, \u00eei apar\u021bine lui BAS, una dintre pu\u021binele voci critice de la noi care analizeaz\u0103 trilogia autoarei), 2. cum \u00ee\u0219i \u00een\u021belege, de fapt, Cusk poetica, care e crezul ei artistic \u0219i 3. de\u0219i tr\u0103im \u00eentr-o lume tot mai corect\u0103 din punct de vedere politic, r\u0103ceala percep\u021biei \u0219i deci lipsa de empatie sunt, \u00een general, asociate unei literaturi masculine (a lui L, pictorul), \u00een vreme ce autofic\u021biunea sau autobiografia sunt atribuite scriiturii feminine (a lui M).<\/p>\n\n\n\n

\n

[\u00ce]ntre literatur\u0103 \u0219i discursul despre maternitate pare a nu fi nicio diferen\u021b\u0103 \u2013 ambele presupun o golire de real, o tendin\u021b\u0103 de universalizare a experien\u021bei \u2212 mereu individual\u0103.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

M \u00eel invit\u0103 pe L \u00een \u021binutul mla\u0219tinilor pentru a capta \u00een pictur\u0103 locul pe care ea \u00eel vedea prin arta lui \u2013 prin ochii \u0219i m\u00e2inile lui \u2212, un loc despre care afirm\u0103 c\u0103 nu-l poate (de)scrie, c\u0103 nu are resursele necesare s\u0103-l (de)scrie. L, \u00een schimb, spune c\u0103 vrea s\u0103-i fac\u0103 portretul lui Tony, \u0219i nu al lui M, pentru c\u0103 \u201eceva din schimbarea de decor \u00eel f\u0103cea s\u0103 vad\u0103 oamenii mai clar\u201d. Dincolo de nevoia (autobiografic\u0103) de confirmare ca femeie \u0219i ca scriitoare, pe care romanul o joac\u0103 p\u00e2n\u0103 la final, c\u00e2nd afl\u0103m c\u0103 e un tribut al textului din 1932, nevoia de a fi pictat\u0103 a lui M e, \u00een fond, \u0219i o nevoie de real \u2013 nevoia ca arta s\u0103 o desc\u00e2lceasc\u0103 din construc\u021biile narative din care e compus\u0103 \u0219i de a-i ar\u0103ta un adev\u0103r al sinelui, al emo\u021biilor, ca punct de intensitate. Naratoarea \u00eens\u0103 e ironic\u0103, de fapt, \u0219i aici, la fel ca pe tot parcursul romanului. Nu exist\u0103, spune ea, la final, \u201eun adev\u0103r al emo\u021biilor\u201d (al fic\u021biunii), cum, de altfel, nu exist\u0103 nici un \u201eadev\u0103r al vie\u021bii\u201d (al realului). Exist\u0103, \u00een schimb, un adev\u0103r comun \u2013 rela\u021bional \u2013 care face parte, ast\u0103zi, din fi\u0219a postului artei ca opera\u021biune de reconstruc\u021bie a comun-ului. Astfel, \u00eentre literatur\u0103 \u0219i discursul despre maternitate pare a nu fi nicio diferen\u021b\u0103 \u2013 ambele presupun o golire de real, o tendin\u021b\u0103 de universalizare a experien\u021bei \u2212 mereu individual\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Raiul monstruos pe care \u00eel picteaz\u0103 L \u00een cele din urm\u0103, ca ilustrare a mla\u0219tinilor, ca \u201eo gr\u0103din\u0103 a Edenului (…), dar infernal\u0103\u201d, cu dou\u0103 figuri \u00een mijloc, un b\u0103rbat \u0219i o femeie, o Eva despre care M speculeaz\u0103 c\u0103 ar fi ea \u00eens\u0103\u0219i, relev\u0103 un altfel de real dec\u00e2t cel despre care M sus\u021bine c\u0103 intr\u0103 \u00een posesia ei \u0219i a lui L deopotriv\u0103. Dintr-un loc tihnit, al reziden\u021belor artistice, un loc de care M sus\u021bine c\u0103 e \u00eendr\u0103gostit\u0103, mla\u0219tinile devin un spa\u021biu infernal, al tumultului, al urii despre care afl\u0103m de la un alt personaj c\u0103 L ar nutri-o fa\u021b\u0103 de M.<\/p>\n\n\n\n

Astfel, textul reu\u0219e\u0219te s\u0103 fac\u0103 ceea ce sugeram de la bun \u00eenceput, \u0219i anume s\u0103 suspende at\u00e2t fic\u021biunea<\/em>, modul idilic \u00een care ne imagin\u0103m mla\u0219tinile, \u00een rela\u021bie cu emo\u021biile lui M, c\u00e2t \u0219i realul<\/em> \u2013 ideea de mla\u0219tin\u0103, a\u0219a cum ne apare plec\u00e2nd de la fic\u021biunea britanic\u0103, legat\u0103 fie de originea autoarei, fie de la \u00eens\u0103\u0219i casa acesteia din Norfolk, care se vehiculeaz\u0103 a fi o surs\u0103 de inspira\u021bie. E vorba de o transformare care ne arat\u0103 nu numai c\u0103 nu se poate vorbi de un real supraindividual sau de un adev\u0103r<\/em> \u201eal emo\u021biilor\u201d \u00een general, de vreme ce L \u0219i M nu v\u0103d acela\u0219i loc la fel, dar \u0219i despre faptul c\u0103 grani\u021ba dintre fic\u021biune \u0219i nonfic\u021biune nu poate fi altfel dec\u00e2t arbitrar\u0103, de vreme ce orice structur\u0103 de limbaj \u2013 fie c\u0103 ne raport\u0103m la pictur\u0103, la discursul despre maternitate, la textul literar, jurnalistic etc. \u2013 se \u00eentemeiaz\u0103 pe un act de empatie, sau de telepatie, \u00eentre real \u0219i limbaj. Locul secund<\/em> nu se refer\u0103 doar la a doua cas\u0103, el este \u0219i nonlocul pe care romanul, ast\u0103zi, \u00eel respinge \u2212 acela al subordon\u0103rii limbajului la real, \u00eentr-o dihotomie care nu doar c\u0103 e fals\u0103, dar care trebuie \u00eenlocuit\u0103 de un raport dialectic, \u00een care romanul se auto-celebreaz\u0103 ca parte a lumii \u00een care fiin\u021bele \u0219i faptele stau al\u0103turi de cuvinte<\/em>.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronic\u0103 literar\u0103 de Amalia Cotoi<\/p>\n","protected":false},"author":276,"featured_media":9189,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[1863,106,1906,1916],"coauthors":[1864],"class_list":["post-9188","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-amalia-cotoi","tag-cronica-literara","tag-nr-7-8-9-2023","tag-rachel-cusk"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/12\/rachel-cusk-coperta.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9188","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/276"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9188"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9188\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9190,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9188\/revisions\/9190"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9189"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9188"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9188"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9188"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=9188"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}