R\u0103spunsul cel mai nediplomatic, dar \u0219i cel mai sincer, este: scriind. A\u0219 avea o via\u021b\u0103 mult mai neted\u0103 dac\u0103 a\u0219 fi tipul de scriitor care porne\u0219te la drum cu planul c\u0103r\u021bii fixat \u00een detaliu \u00eentr-un carnet. Dar nu e a\u0219a. Am, fire\u0219te, c\u00e2teva idei. V\u0103d m\u0103car dou\u0103 personaje \u0219i mai ales simt tensiunea dintre ele. Nu orbec\u0103i, dar nici nu merg la sigur. A\u0219a a fost \u0219i acum. Ce a rezultat nu mai seam\u0103n\u0103 cu ce a fost \u00een capul mei ini\u021bial. Nu cred c\u0103 mai conteaz\u0103, dar m\u0103 amuz\u0103 s\u0103 povestesc. Scena de la care am pornit a fost una care m\u0103 obsedeaz\u0103 (poate \u0219i pentru c\u0103 sunt tat\u0103): aceea din Geneza<\/em>, \u00een care Abraham ridic\u0103 cu\u021bitul asupra fiului s\u0103u, Isaac. S-o decup\u0103m din Vechiul Testament \u0219i s-o aducem \u00een prezent. Apar \u00eentreb\u0103rile. \u00cen numele a ce am fi noi azi \u00een stare s\u0103 sacrific\u0103m ce ne e mai drag? Care ne sunt valorile supreme? Dar, mai ales, ceea ce mi se pare sigur e c\u0103 nici m\u0103car Dumnezeu n-a \u00eendr\u0103znit s\u0103-i cear\u0103 un asemenea sacrificiu Sarei. I l-a cerut tat\u0103lui. Pentru c\u0103 un tat\u0103, spre deosebire de o mam\u0103, e capabil s\u0103 cread\u0103 \u00een abstrac\u021biuni, \u00een voci pe care le aude (ini\u021bial asta e Iahve, nu?), \u00een idei mari, \u00een nevoia lui de confirmare \u0219i tot a\u0219a. Dar o mam\u0103 \u0219tie sigur ce e cel mai important: propriul copil. Prin el lumea merge mai departe. \u0218i planul ini\u021bial era s\u0103 construiesc un edificiu epic pentru a actualiza acest mit. De aceea personajul feminin principal se nume\u0219te Sara. C\u00e2nd \u0219i-a ie\u0219it din rol, era prea t\u00e2rziu s\u0103-i schimb numele, c\u0103p\u0103tase deja propria identitate. Nu mai depindea de mine, eu trebuie s\u0103 m\u0103 \u021bin dup\u0103 ea. Dar ceva a r\u0103mas: Mai pu\u021bin dec\u00e2t dragostea<\/em> e \u0219i un roman de familie. O poveste despre p\u0103rin\u021bi \u0219i copii, despre lumea aspr\u0103 a ta\u021bilor \u0219i aceea bl\u00e2nd\u0103 a mamelor. Apoi a ap\u0103rut \u0219i nevoia unui al doilea plan al ac\u021biunii, pentru c\u0103 Maria nu putea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 doar o ureche, cineva care ascult\u0103. Aveam nevoie \u0219i de povestea ei. Prima, cea dintre Sara \u0219i Vlad \u0219i p\u0103rin\u021bii lor e proiectat\u0103 \u00een comunism (stalinism, dar \u0219i anii 80, pe care-i \u0219tiu cel mai bine din propria experien\u021b\u0103); a doua, \u00een anii 90-2000, c\u00e2nd a fost teribil de greu pentru at\u00e2t de mul\u021bi. \u0218i cum nu puteam l\u0103sa dou\u0103 pove\u0219ti s\u0103 se deruleze \u00een paralel, am c\u0103utat s\u0103 le leg.<\/p>\n\n\n\n Deznod\u0103m\u00e2ntul l-am rescris. \u0218i \u00eenc\u0103 a\u0219 mai schimba ceva acolo. Nu mult. Dou\u0103 r\u00e2nduri a\u0219 rescrie. Las pe fiecare s\u0103 decupeze ce nu i se potrive\u0219te.<\/p>\n\n\n\n Nu pierd ocazia de a bifa butada mea preferat\u0103 (dar adev\u0103rat\u0103, nu din poignet<\/em>): partea cea mai frumoas\u0103 a literaturii e, de departe, scrisul \u00een sine. Doar atunci m\u0103 simt mul\u021bumit \u0219i, uneori, chiar \u00eemplinit. Nimic din ce vine dup\u0103 scris nu se apropie de intensitatea aia.<\/p>\n\n\n\n Acum: sunt mici tactici de lupt\u0103 pe care le-am aplicat meticulos. De pild\u0103, \u0219tiu s\u0103 am\u00e2n scrisul p\u00e2n\u0103 \u00een momentul \u00een care el devine nu doar posibil, nici doar necesar, ci obligatoriu. Numai a\u0219a se poate scrie, c\u00e2nd nu mai e loc de \u00eentors. C\u00e2nd nu mai este ie\u0219ire. Eu \u00eencep mereu ezitant. St\u00e2ngaci. \u00cen scris, dar \u0219i-n via\u021b\u0103. \u0218i \u021bin la st\u00e2ng\u0103ciile astea. Nu-mi plac incipiturile care par definitive, sigure pe ele. La toate cele trei romane, \u00eenceputurile le-am rescris la final. Ce \u0219tiam eu ce va fi cartea c\u00e2nd am \u00eenceput-o? Dup\u0103 o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 de b\u00e2jb\u00e2it, lucrurile se regleaz\u0103. E partea cea mai dificil\u0103. Uneori nu-mi iese \u0219i-mi vine s\u0103 las totul balt\u0103. Dar nu o fac. \u0218tiu c\u0103 \u0219i c\u00e2nd m\u0103 echipez s\u0103 alerg 20-30 de kilometri, primii doi sunt cei mai antipatici. M-a\u0219 \u00eentoarce acas\u0103 \u0219i-a\u0219 destupa o sticl\u0103 de vin. Ce-mi trebuie mie at\u00e2ta b\u0103taie de cap? Dar dup\u0103 ce revin, sunt un om bine a\u0219ezat \u00een sine. Un om care se suport\u0103, deci aproape fericit. Nu mi-a luat mai mult de o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 s\u0103 intru \u00een ritmul c\u0103r\u021bii. Apoi totul a mers de la sine. M-am deconectat de la re\u021bele de socializare vreme de 5-6 luni (e obligatoriu, altfel \u00eemi h\u0103r\u021buiesc aten\u021bia), am ie\u0219it mai rar \u00een ora\u0219, m-am cam rupt \u0219i de amici. Pe scurt, m-am mutat \u00een carte. \u0218i u\u0219or-u\u0219or am ajuns acolo unde voiam: la rutin\u0103. Adic\u0103 la nivelul cel mai bun al scrisului. Am lucrat c\u00e2teva luni, nu multe, dou\u0103-trei-patru, zilnic. F\u0103r\u0103 pauze: am scris de Cr\u0103ciun, de revelion, de ziua mea. N-am nevoie de mult timp doar al meu: o or\u0103, maximum dou\u0103 \u0219i-mi ies 10-12 mii de semne. Am nevoie \u00een schimb de un tonus bun, de un timp a\u0219ezat, de energie, de \u00eemp\u0103care. Uneori nu e simplu s\u0103 ajung \u00een starea potrivit\u0103 din care pot scrie. Dar dac\u0103 pornesc la drum, caut s\u0103-mi aranjez via\u021ba \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t s\u0103-mi ias\u0103. \u00cencep cu 3 mii de semne, cresc treptat norma. La \u00eenceput, scriu f\u0103r\u0103 orizont. Ca un fel de \u00eenc\u0103lzire. Dup\u0103 aia ajung s\u0103 \u0219terg mult din primele zeci de pagini. Pe la jum\u0103tatea c\u0103r\u021bii, risc s\u0103 ating \u00een punctul \u00een care scriu prea mult \u0219i-mi diluez fasciculul. \u0218i atunci pun fr\u00e2n\u0103. 10 mii de semne pe zi, nu mai mult. \u0218i iar recurg la mici \u0219mecherii: nu duc p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t o poveste, o las suspendat\u0103, c\u00e2t s\u0103 r\u0103m\u00e2n cu ner\u0103bdarea de a o continua. \u0218i tot a\u0219a. \u00cen noiembrie am \u00eenceput, \u00een februarie am \u00eencheiat. Au fost 4-5 luni aproape fericite. Mai mult ce \u00ee\u021bi po\u021bi dori?<\/p>\n\n\n\n Numai a\u0219a se poate scrie, c\u00e2nd nu mai e loc de \u00eentors.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Ceva tot trebuie s\u0103 mai spun: nu sunt tipul \u0103la de scriitor cocolo\u0219it. Nu umbl\u0103 ai mei \u00een v\u00e2rful degetelor prin cas\u0103 pentru c\u0103, vezi Doamne, am eu de scris. Ar fi \u0219i penibil. M-a\u0219 sim\u021bi vinovat. \u0218i a\u0219a am furat destule ore din timpul pe care trebuia s\u0103-l dau copiilor, comi\u021b\u00e2nd texte care azi nu-mi mai spun nimic. Scriu din via\u021ba mea, a\u0219a cum este ea. \u0218i asta mi se pare important. Scriu acas\u0103, la bibliotec\u0103, scriu \u00een ma\u0219in\u0103, pe bancheta din spate, \u00een tren, \u00een pat. Unde m\u0103 love\u0219te. Unde simt eu c\u0103 am la dispozi\u021bia ora aia bun\u0103, doar a mea. Dar n-a\u0219 putea face nimic f\u0103r\u0103 tactul, de multe ori ironic, al so\u021biei mele. F\u0103r\u0103 generozitatea alor mei, care m\u0103 iau ca atare \u0219i \u00een\u021beleg c\u0103 uneori sunt r\u0103t\u0103cit, ame\u021bit, c\u0103 pierd obiecte, c\u0103 uit de la m\u00e2n\u0103 p\u00e2n\u0103 la gur\u0103, c\u0103 vorbesc singur (m\u0103 \u0219i \u00eentreab\u0103: \u201eCu cine te cer\u021bi acum?\u201d).<\/p>\n\n\n\n C\u00e2nd termin, m\u0103 simt pu\u021bin confuz. P\u0103r\u0103sit. Ca dup\u0103 o desp\u0103r\u021bire. Aproape singur. Ce m\u0103 fac eu de acum \u00eencolo? Dar mereu se g\u0103se\u0219te ceva de f\u0103cut. N-am avut niciodat\u0103 timp liber.<\/p>\n\n\n\n \u00cen februarie \u00eencepeam semestrul al doilea, cu multe cursuri. A\u0219a c\u0103 am for\u021bat s\u0103 termin p\u00e2n\u0103 la finalul lunii, c\u00e2nd am intrat \u00een alt ritm, care nu mai era al meu. \u0218tiu s\u0103-mi calibrez efortul. Alerg\u0103rile lungi m\u0103 ajut\u0103, am anduran\u021b\u0103, pot for\u021ba, pot urca pulsul, pot r\u0103m\u00e2ne mult\u0103 vreme \u00een zona ro\u0219ie de efort. Am avut apoi cursuri multe, obliga\u021bii, texte serioase de scris, conferin\u021be, c\u0103l\u0103torii etc. Am intrat \u00een ele obosit, dar mul\u021bumit. Cu sentimentul c\u0103 mi-am f\u0103cut treaba. Dup\u0103 aia, a venit o pauz\u0103 necesar\u0103, \u00een care nu doar c\u0103 am luat distan\u021b\u0103, dar aproape c\u0103 mi-am uitat romanul. Am revenit la el abia \u00een var\u0103, n-am reu\u0219it s\u0103 reintru \u00een el, am am\u00e2nat, am mai \u00eencercat spre toamn\u0103. Noroc c\u0103 am prieteni \u00een lectura c\u0103rora am \u00eencredere.<\/p>\n\n\n\n Acum m\u0103 uit chior\u00e2\u0219 la carte. \u00cemi place ca obiect, dar nu a\u0219 deschide-o. Nu pot citit trei pagini la r\u00e2nd din ea.<\/p>\n\n\n\n \u00cemi doresc s\u0103 fie citit. Oricum, dar s\u0103 fie citit. Asta ne dorim cu to\u021bii, nu? \u00cen rest, cred \u00een c\u0103r\u021bile mele, altfel nu le-a\u0219 fi dat drumul. Nu sunt sigur de ele, doar cred \u00een ele. Sper s\u0103 nu se califice din start la capitolul \u201eromane antipatice\u201d pentru c\u0103 e prea gros. <\/p>\n\n\n\n Mai sper s\u0103 nu fie citit cu prejudec\u0103\u021bi.<\/p>\n\n\n\n Orgoliul pe care-l are orice scriitor \u00eemi mai \u0219opte\u0219te c\u0103 \u00eemi doresc s\u0103 fie o carte cu via\u021b\u0103 lung\u0103.<\/p>\n\n\n\n Orice scriitoare, orice scriitor e o f\u0103ptur\u0103 fragil\u0103 imediat dup\u0103 ce-i apare o carte. E un fel de lehuzie psihic\u0103…<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n S\u0103 mai zic? Sunt timid, nu-mi place s\u0103 discut despre o carte abia ap\u0103rut\u0103 cu cei apropia\u021bi, cu prietenii, cu vecinii. C\u00e2nd m\u0103 vede\u021bi, nu m\u0103 \u00eentreba\u021bi de ultimul roman. Am s\u0103 comit cel mult o grimas\u0103. Orice scriitoare, orice scriitor e o f\u0103ptur\u0103 fragil\u0103 imediat dup\u0103 ce-i apare o carte. E un fel de lehuzie psihic\u0103…<\/p>\n\n\n\n Mie-i place s\u0103 scriu, nu depind, din fericire, de soarta c\u0103r\u021bilor mele. Prin urmare, \u00eemi v\u0103d de ale mele. Iar romanul meu \u00ee\u0219i vede de ale lui. \u00cel pot \u00eenso\u021bi, dar nu am tras niciodat\u0103 sfori, mi se pare penibil s\u0103 m\u0103 agit pentru propria carte. Sunt critic literar, \u0219tiu c\u00e2t m\u0103 irit\u0103 scriitorii care insist\u0103 s\u0103 scriu despre c\u0103r\u021bile lor. N-a\u0219 face a\u0219a ceva nici dac\u0103 a\u0219 \u0219ti c\u0103 de asta depinde uitarea sau neuitarea c\u0103r\u021bilor mele.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" 1. Cum s-a conturat ideea romanului \u201eMai pu\u021bin dec\u00e2t dragostea\u201d? R\u0103spunsul cel mai nediplomatic, dar \u0219i cel mai sincer, este: scriind. A\u0219 avea o via\u021b\u0103 mult mai neted\u0103 dac\u0103 a\u0219 fi tipul de scriitor care porne\u0219te la drum cu planul c\u0103r\u021bii fixat \u00een detaliu \u00eentr-un carnet. Dar nu e a\u0219a. Am, fire\u0219te, c\u00e2teva idei. V\u0103d m\u0103car dou\u0103 personaje \u0219i mai ales simt tensiunea dintre ele. Nu orbec\u0103i, dar nici nu merg la sigur. A\u0219a a fost \u0219i acum. Ce a rezultat nu mai seam\u0103n\u0103 cu ce a fost \u00een capul mei ini\u021bial. Nu cred c\u0103 mai conteaz\u0103, dar m\u0103 amuz\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":9180,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1616],"tags":[238,1617,210,132,1915,128,168],"coauthors":[1278],"class_list":["post-9179","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cum","tag-bogdan-cretu","tag-cum","tag-ego-proza","tag-interviu","tag-mai-putin-decat-dragostea","tag-polirom","tag-roman"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/12\/CUM-Bogdan-Cretu-Mai-putin-decat-dragostea2560-\u00d7-1440-px.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9179","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9179"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9179\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9187,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9179\/revisions\/9187"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9180"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9179"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9179"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9179"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=9179"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}2. Cum a decurs scrierea lui?<\/h4>\n\n\n\n
\n
3. Cum v\u0103 dori\u021bi s\u0103 fie citit romanul \u201eMai pu\u021bin dec\u00e2t dragostea\u201d?<\/h4>\n\n\n\n
\n