{"id":9156,"date":"2023-11-30T16:39:15","date_gmt":"2023-11-30T13:39:15","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=9156"},"modified":"2023-11-30T16:39:22","modified_gmt":"2023-11-30T13:39:22","slug":"trei-raspunsuri-despre-romanul-icar-89-de-la-autorul-lui-dan-persa","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=9156","title":{"rendered":"Trei r\u0103spunsuri despre romanul \u201eIcar 89\u201d de la autorul lui, Dan Per\u0219a"},"content":{"rendered":"\n<h4 class=\"wp-block-heading\">1. Cum s-a conturat ideea romanului \u201eIcar 89\u201d? \/ 2. Cum a decurs scrierea lui?<\/h4>\n\n\n\n<p>Este un roman cu o istorie, altfel zis, are o poveste. \u00cen 1985 am ajuns stagiar \u00eentr-o depresiune intramontan\u0103, la Gheorgheni. Visul meu pe atunci era s\u0103 citesc. De\u0219i locuitorii ora\u0219ului erau \u00een majoritate secui, exista o bibliotec\u0103 impresionant\u0103 (ba\u0219ca zecile de c\u0103r\u021bi cump\u0103rate de mine). Citeam romane, mai ales sud-americane, dar am f\u0103cut o pasiune \u0219i pentru dramaturgie. Am citit tot, f\u0103r\u0103 s\u0103 resping nimic, nici pe Bertold Brecht, nici pe O\u2019Neill, nici elisabetanii \u0219i nici dramaturgii rom\u00e2ni. Pasiunea asta m-a \u00eempins s\u0103 scriu \u0219i eu c\u00e2teva piese de teatru \u0219i \u00een una dintre ele \u00eemi puneam problema cum am putea ie\u0219i din comunism. Solu\u021bia nu \u0219tiu cum s-o numesc, \u201eidealist\u0103\u201d?, dar p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 doi \u00eendr\u0103gosti\u021bi devin taumaturgi \u0219i \u00eencep s\u0103 \u00eenvie mor\u021bii uci\u0219i de securitate \u0219i m\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 vor ajunge departe, vor \u00eenvia mor\u021bii de la Canal, mor\u021bii din lag\u0103rele naziste, din Gulag. Ceea ce ar fi dat \u00eentreaga lume peste cap, r\u0103zboiul ar fi devenit o absurditate, pentru c\u0103 altfel se pare c\u0103 nu este, unii \u00eel consider\u0103 o solu\u021bie. Piesa asta mi s-a p\u0103rut c\u0103 are poten\u021bial s\u0103 fie transformat\u0103 \u00een roman. (Nu scrisesem piese de teatru cu g\u00e2ndul c\u0103 vor fi jucate sau publicate, ci pentru a st\u0103p\u00e2ni arta dramatic\u0103 \u00een folosul meu ca prozator).<\/p>\n\n\n\n<p>Era prin 1986 \u0219i m-am apucat s\u0103 scriu romanul. \u0218i vine 1989 \u0219i-mi d\u0103r\u00e2m\u0103 \u0219andramaua cu Revolu\u021bia. Ie\u0219eam din comunism altfel \u0219i acest \u201ealtfel\u201d era real. Parabola romanului nu mai avea sens, eram nevoit s\u0103 scriu povestea real\u0103. \u00cen povestea real\u0103 am p\u0103strat povestea \u201eidealist\u0103\u201d ca scenariu al unui t\u00e2n\u0103r vis\u0103tor. Lucr\u00e2nd acum la noul roman, mi-am dat seama c\u0103 nu mai era vorba de comunism \u00een general, ci de anul 1989, ultimul an de comunism la noi. De aceea \u00een titlu apare \u201e89\u201d. \u0218i \u201eIcar\u201d? Pentru c\u0103 la Revolu\u021bie au fost multe aripi fr\u00e2nte.<\/p>\n\n\n\n<p>O alt\u0103 idee mi-a venit \u0219i ea tot treptat. M-am g\u00e2ndit c\u0103 bun\u0103 parte fiind scris \u00een stilul \u201eindica\u021biilor scenice\u201d, s\u0103 folosesc acest lucru astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 realizez o dramaturgie pe care s\u0103 aplic mijloacele estetice ale romanului.<\/p>\n\n\n\n<p>Am lucrat la acest roman p\u00e2n\u0103 prin 2015. Despre ce este? Cum tr\u0103iau rom\u00e2nii, tinerii mai ales, la finele \u201eepocii de aur\u201d. A\u0219 mai ad\u0103uga aici c\u0103 este un roman cu totul diferit de celelalte scrise de mine. Chiar dac\u0103 \u0219i acelea par diferite unele de altele, au un ce comun: o viziune spa\u021bio-temporal\u0103, generat\u0103 de imaginarul meu \u201eparanoid\u201d, dup\u0103 cum \u00eel nume\u0219te Gilbert Durand, spun\u00e2ndu-i \u0219i \u201esintetic\u201d. Vrei s\u0103 cuprinzi totul \u0219i s\u0103 faci contrariile s\u0103 se \u00eempace. S\u0103 te ad\u00e2nce\u0219ti \u00een istorie, dar s\u0103 prinzi \u0219i contemporaneitatea. Se genereaz\u0103 \u00een tine nenum\u0103rate \u00eentreb\u0103ri, unele metafizice, altele religioase \u0219i cau\u021bi, prin romane, la toate, r\u0103spunsuri. Vrei s\u0103 cuprinzi cosmosul, de la Facere \u0219i \u00een viitorul lui. Urm\u0103re\u0219ti Arborele vie\u021bii. Drama Fiului, ca simbol al condi\u021biei umane. De unde impresia de construc\u021bie dedalic\u0103, de labirint f\u0103r\u0103 ie\u0219ire. Pe c\u00e2nd \u201eIcar89\u201d nu are nimic corintic. Imaginarul meu nu se coagulase c\u00e2nd am \u00eenceput s\u0103-l scriu \u0219i, mai mult, provenind din dramaturgie, are o structur\u0103 \u201eclasic\u0103\u201d. Scenele se urmeaz\u0103 una pe alta de la A la Z, \u00eentr-o unitate de timp. Fiind roman, nu \u0219i de loc \u0219i ac\u021biune. Imaginarul \u201eparanoid\u201d d\u0103 foarte pu\u021bini scriitori, din pricina dificult\u0103\u021bilor de a-l manevra. \u0218i oricum, cred c\u0103 statistic \u201eparanoizii\u201d sunt destul de pu\u021bini. \u201eSchizoizii\u201d sunt preponderen\u021bi. Av\u00e2nd un regim imaginar antitetic, scenariul \u201eschizoid\u201d e u\u0219or de manevrat, lupta dintre bine \u0219i r\u0103u se d\u0103 f\u0103\u021bi\u0219, cu sabia, \u201eschizoidul\u201d nu are nevoie de strategii complexe pentru a g\u0103si <em>cincidentia opositorum<\/em>.&nbsp; &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<\/p>\n\n\n\n<h4 class=\"wp-block-heading\">3. Cum v\u0103 dori\u021bi s\u0103 fie citit romanul \u201eIcar 89\u201d?<\/h4>\n\n\n\n<p class=\"has-drop-cap\">La celelalte romane m\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 mi-a\u0219 dori ca un cititor s\u0103 citeasc\u0103 romanul a\u0219a cum \u00eel citesc eu. S\u0103 simt\u0103 emo\u021biile, s\u0103 parcurg\u0103 p\u0103r\u021bile \u0219i treptat s\u0103 recompun\u0103 \u00eentregul vizionar de la care a pornit scrierea. S\u0103-i fie relevat\u0103 structura semnificant\u0103. \u00cens\u0103 \u201eIcar89\u201d, fiind \u201eliniar\u201d, cred c\u0103 va fi citit, la aceast\u0103 dat\u0103 la care ne afl\u0103m, diferit \u00een func\u021bie de genera\u021bia din care face parte cititorul. Cei care au tr\u0103it 30+ ani \u00een comunism, \u00eel vor vedea \u00eentr-un fel. Cum am publicat mult din roman prin reviste, am avut feedback. \u201eDa, chiar a\u0219a a fost\u201d, mi-au spus unii. Cei mai tineri, sper c\u0103 vor \u00een\u021belege mai bine o lumea pe care, spre norocul lor, nu au cunoscut-o. Romanul este o m\u0103rturie subiectiv\u0103 despre acele vremuri \u00een care tr\u0103iam sub teroare, \u00een s\u0103r\u0103cie, cu o stim\u0103 de sine grav de sc\u0103zut\u0103, iar cel mai r\u0103u aspect mie mi s-a p\u0103rut a fi suspiciunea oamenilor unii fa\u021b\u0103 de al\u021bii, datorit\u0103 informatorilor infiltra\u021bi peste tot.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>1. Cum s-a conturat ideea romanului \u201eIcar 89\u201d? \/ 2. Cum a decurs scrierea lui? Este un roman cu o istorie, altfel zis, are o poveste. \u00cen 1985 am ajuns stagiar \u00eentr-o depresiune intramontan\u0103, la Gheorgheni. Visul meu pe atunci era s\u0103 citesc. De\u0219i locuitorii ora\u0219ului erau \u00een majoritate secui, exista o bibliotec\u0103 impresionant\u0103 (ba\u0219ca zecile de c\u0103r\u021bi cump\u0103rate de mine). Citeam romane, mai ales sud-americane, dar am f\u0103cut o pasiune \u0219i pentru dramaturgie. Am citit tot, f\u0103r\u0103 s\u0103 resping nimic, nici pe Bertold Brecht, nici pe O\u2019Neill, nici elisabetanii \u0219i nici dramaturgii rom\u00e2ni. Pasiunea asta m-a \u00eempins s\u0103 scriu<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":9157,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1616],"tags":[1617,621,81,1910,132,168],"coauthors":[1278],"class_list":["post-9156","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cum","tag-cum","tag-dan-persa","tag-humanitas","tag-icar-89","tag-interviu","tag-roman"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/11\/CUM-Dan-Persa-Icar-89-2560-\u00d7-1440-px.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9156","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9156"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9156\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9158,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9156\/revisions\/9158"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9157"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9156"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9156"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9156"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=9156"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}