![\"\"](\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/11\/Sandu_Frunza.jpg\")
Incipitul este unul provocator, c\u00e2t\u0103 vreme autorul propune un eseu ce-\u0219i nutre\u0219te menirea \u00een prezum\u021bia potrivit c\u0103reia \u201epublicitatea construie\u0219te realitatea\u201d. Ambi\u021bios demers, chiar temerar, dar plauzibil c\u00e2t\u0103 vreme avem de-a face cu un specialist \u00een comunicare foarte bine documentat \u00een chestiuni ce privesc sfera religiosului sau zone ale intervalului etic ce arunc\u0103 reflexe stranii asupra antropologiei culturale. Adesea, universitarul clujean pune \u00een criz\u0103 condi\u021bia noastr\u0103 p\u00e2ndit\u0103 de precarit\u0103\u021bi neb\u0103nuite tocmai la impactul cu tehnologiile ce ne pream\u0103resc statutul \u00een acest crepuscul proteic al modernit\u0103\u021bii. \u00cen loc de o stare de armonie, iat\u0103-ne confrunta\u021bi cu o nevroz\u0103 de a\u0219teptare \u0219i de calibrare \u00een acest nou \u201einterval existen\u021bial, cel al erei digitale\u201d. Sandu Frunz\u0103 pune problema tran\u0219ant, f\u0103r\u0103 ezit\u0103ri \u0219i precau\u021bii: \u201efiin\u021ba uman\u0103 are nevoie de o reg\u0103sire de sine pornind de la con\u0219tiin\u021ba simbolic\u0103 \u0219i de la fundamentele spirituale ale propriei vie\u021bi, a\u0219a cum pot fi ele re\u00eent\u00e2lnite \u00een condi\u021biile vie\u021bii cotidiene ale omului care tr\u0103ie\u0219te \u00een societatea de consum\u201d (p. 10). Pe acest drum al reg\u0103sirii sinelui, publicitatea apare cu totul nea\u0219teptat, dar perfect motivat, at\u00e2ta vreme c\u00e2t aceasta este creditat\u0103 drept o for\u021b\u0103 cu putere de-a edifica sau de-a substan\u021bializa cultura fenomenului consumerist din prezentul nostru n\u0103uc \u0219i inconturnabil. A\u0219a se leag\u0103 lucrurile. Traseul este unul oarecum nea\u0219teptat, coagul\u00e2nd nara\u021biunea nefericirii ce-l \u021bine captiv pe omul dedulcit tehnologiilor digitale, dar inapt s\u0103-\u0219i amenajeze un spa\u021biu al confortului de existen\u021b\u0103 f\u0103r\u0103 a rea\u0219eza, \u0219ov\u0103itor \u0219i euristic, bunurile simbolice din care s\u0103-\u0219i improvizeze un liman coerent. \u00centreaga aventur\u0103 nu \u021binte\u0219te neap\u0103rat fericirea, ci o c\u00e2t mai convenabil\u0103 coabitare a insului cu propriile fantasme, iluzii \u0219i aparen\u021be. Iar \u201eadezivul\u201d realit\u0103\u021bii re-construite din materiale recuperate din demol\u0103ri, c\u0103rora li se adaug\u0103 altele, de mare performan\u021b\u0103, este \u2013 a\u021bi ghicit! \u2013 p\u00e2rdalnica de publicitate. \u00centrebarea e: \u00een condi\u021biile societ\u0103\u021bii de consum, a masific\u0103rii ce se manifest\u0103 ca fenomen fundamental \u00een sferele culturii \u0219i comunic\u0103rii, mai putem aspira, f\u0103r\u0103 a da dovad\u0103 de un bovarism recesiv, la o \u201erevr\u0103jire a lumii\u201d? Altfel spus, mai poate avea omul acces la un abis, la o arhitectur\u0103 a spiritului ordonat pe vertical\u0103? Mai poate invoca pentru sine un mister \u00een care s\u0103-\u0219i ascund\u0103 insignifian\u021ba, dar din care s\u0103-\u0219i recruteze speran\u021ba, sau totul se va consuma \u00eentr-o orizontalitate harnic\u0103, dar lipsit\u0103 de o minimal\u0103 mitologie? Ion Vianu, sceptic, ba chiar mizantrop, a pronosticat e\u0219uarea umanit\u0103\u021bii noastre \u00een ceea ce a numit a fi \u201eomul plat\u201d, adic\u0103 insul castrat de orice ambi\u021bie de a evada din conformitate. Profesorul clujean, redesen\u00e2nd \u021bintele \u0219i propun\u00e2nd o realitate pe m\u0103sura celor ce \u00eei dau contur, \u00een contextul unei gregariz\u0103ri aflate sub semnul diminu\u021biei de substan\u021b\u0103 noetic\u0103, accept\u0103 lumea prezentului \u0219i admite, \u00een recurs, \u0219ansa unei \u00eemp\u0103c\u0103ri cu sinele colectiv, chiar dac\u0103 nu \u00eentr-un decor epopeic, ci \u00eentr-unul prozaic, cu renun\u021bare la orice f\u0103r\u00e2m\u0103 de elitism.<\/p>\n\n\n\n
C\u0103ut\u00e2nd tocmai acolo unde foarte pu\u021bini ar fi tenta\u021bi s\u0103 o fac\u0103, Sandu Frunz\u0103 leag\u0103 publicitatea de zone ale spiritului \u0219i medita\u021biei ancorate \u00een religios, adic\u0103 \u00een ceva pe care mai nimeni n-ar mai paria, dup\u0103 un at\u00e2t de lung \u0219i prodigios drum al seculariz\u0103rii. Astfel, sfid\u00e2nd habitudinile intelectuale, ne sunt propuse nu mai pu\u021bin de \u0219ase puncte de conjunc\u021bie, termenul mediu al acestora fiind, fire\u0219te, cel al publicit\u0103\u021bii, acestea constituindu-se \u00een tot at\u00e2tea capitole ale c\u0103r\u021bii. \u00cencet se coaguleaz\u0103 un punct de vedere ce nu mai pare chiar at\u00e2t de straniu, oricum nu \u00eentr-at\u00e2ta \u00eenc\u00e2t s\u0103 \u0219ocheze atunci c\u00e2nd publicit\u0103\u021bii (\u00een sens de reclam\u0103, de advertising<\/em>) i se asociaz\u0103 fenomenul religios, prin intermediul unor no\u021biuni marginale modernit\u0103\u021bii precum feti\u0219, idolatrie, totem sau tabu. Oarecum in extremis, autorul reu\u0219e\u0219te s\u0103 induc\u0103 sugestii suficient de conving\u0103toare pentru a trezi \u00een cititor un interes ce mai apoi se cristalizeaz\u0103 \u00eentr-o empatie spiritual\u0103. Dac\u0103 ini\u021bial propozi\u021bia-leitmotiv, \u201epublicitatea construie\u0219te realitatea\u201d, poate p\u0103rea extravagant\u0103, mai apoi lucrurile \u00eencep s\u0103 se lege \u00eentr-o nara\u021biune din a c\u0103rei spuz\u0103 ideile se nasc firesc, \u00een baza a ceea ce, cu ceva vreme \u00een urm\u0103, profesorul Aurel Codoban, unul dintre magi\u0219trii ce au contribuit la formarea spiritual\u0103 \u0219i academic\u0103 a autorului de fa\u021b\u0103, spunea memorabil cu privire la un fapt cu mult mai general dec\u00e2t publicitatea \u2013 comunicarea construie\u0219te realitatea<\/em>.<\/p>\n\n\n\n F\u0103r\u0103 a fi dat\u0103 o defini\u021bie a publicit\u0103\u021bii (pentru a \u0219ti cu to\u021bii de la bun \u00eenceput despre ce este vorba \u00een premise), mai apoi lucrurile se clarific\u0103 sau cel pu\u021bin a\u0219a pare. Formul\u0103rile sunt tran\u0219ante \u0219i curajoase. Astfel, se afirm\u0103 c\u0103 publicitatea \u201ed\u0103 tonul decisiv \u00een privin\u021ba gustului, sensibilit\u0103\u021bii, imagina\u021biei \u0219i obiceiurilor\u201d (p. 18) sau, \u0219i mai pregnant: \u201e\u00cen societatea de consum, publicitatea se instaureaz\u0103 pe sine ca un refugiu al comportamentelor mitice, simbolice \u0219i ritualice\u201d (p. 24). Ra\u021bionamentele merg m\u00e2n\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103 cu idei exprimate de filosofi, antropologi, speciali\u0219ti \u00een comunicare sau litera\u021bi, c\u0103ut\u00e2ndu-se mereu puncte de inciden\u021b\u0103 \u00eentre publicitate, ca fenomen al lumii globalizate ce-l are drept cet\u0103\u021bean pe omul postmodern, pe de o parte, respectiv sfera religioas\u0103, pe de alta. De altfel, de mai multe ori Sandu Frunz\u0103 atrage aten\u021bia asupra unor similitudini \u00eentre mesajul publicitar \u0219i structurile imaginarului religios, cel din urm\u0103 g\u0103sindu-\u0219i \u00een primul modalit\u0103\u021bi surprinz\u0103toare de relocare: \u201eProducerea continu\u0103 de obiecte consacrate prin discursul publicitar este cea care se constituie ca un substitut de revela\u021bie. O revela\u021bie care, oric\u00e2t ar fi de dezvr\u0103jit\u0103 \u00een con\u021binutul ei, p\u0103streaz\u0103 anumite r\u0103m\u0103\u0219i\u021be ale sacrului din moment ce se realizeaz\u0103 nu numai cu privire la lucruri, ci \u0219i cu privire la ceea ce fiin\u021ba uman\u0103 este \u00een calitatea sa de subiect al consumului\u201d (p. 34). Este notabil\u0103 aceast\u0103 st\u0103ruin\u021b\u0103 de-a detecta un sacru rezidual tocmai \u00een sfruntata lume a consumerismului, \u00een care fenomenul de reificare se afl\u0103 \u00een plin galop de s\u0103n\u0103tate. Iat\u0103 cum ceea ce era identificat drept surs\u0103 a \u00eenstr\u0103in\u0103rii, a alien\u0103rii fiin\u021bei \u0219i a abandonului de sens \u00een lumea de ast\u0103zi, respectiv consumul aproape compulsiv \u00een societatea de mas\u0103, \u00een condi\u021biile pierderii reperelor culturii clasice \u0219i a masific\u0103rii, este reevaluat din perspectiva mesajului publicitar considerat a fi semnul major al destinului nostru, dincolo de frivolitatea imanent\u0103 a acestuia \u0219i a minoratului valoric \u00een panoplia bunurilor simbolice. Scoas\u0103 din zona de umilitate prealabil\u0103, ba chiar de repulsie nutrit\u0103 de oamenii de spirit sub\u021biri, prin Sandu Frunz\u0103 publicitatea pare nu doar s\u0103 c\u00e2\u0219tige o onorabilitate real\u0103 (nu pierdut\u0103, c\u00e2t\u0103 vreme nu a avut-o niciodat\u0103!), ci s\u0103 aspire la un titlu de noble\u021be de nimic anun\u021bat: \u201ePublicitatea este cea care \u00een lumea actual\u0103 este un depozitar \u0219i revelator al structurilor mitologice \u0219i al sacrului\u201d (p. 37). Aceast\u0103 obstina\u021bie de-a identifica tot timpul mesajul publicitar cu zone ale miticului \u0219i sacrului vertebreaz\u0103 \u00eentregul demers al autorului, notorietatea surselor citate constituind un blindaj al ra\u021bionamentelor foarte greu de sfidat sau de aruncat \u00een relativ. Se speculeaz\u0103 pe seama unei noi \u201einvazii\u201d a semnifica\u021biilor \u0219i pe o nou\u0103 \u201erestaurare\u201d a valorilor \u00eentr-o lume aflat\u0103 \u00een criz\u0103 \u0219i \u00een dificultate de-a-\u0219i identifica reperele, iar toate acestea sunt posibile prin aplombul culturii consumului, cultur\u0103 ce-\u0219i are vectorul de poten\u021bare \u00een mesajul publicitar.<\/p>\n\n\n\n Sigur, exerci\u021biul de-a plomba propriul discurs cu puncte de vedere ale altora este prodigios. Unii dintre g\u00e2nditorii invoca\u021bi sunt deja clasici, dar cei mai numero\u0219i sunt prin\u0219i chiar acum \u00een \u201eviesparul\u201d confrunt\u0103rilor de idei, polemicilor \u0219i dezbaterilor. Doar invocarea c\u00e2torva nume, din ambele tabere, va fi suficient\u0103 pentru a demonstra altitudinea unui eseu despre publicitate, altfel aflat sub riscul permanent al derizoriului (risc invalidat cu superbie): Mircea Eliade, Emile Durkheim, Roland Barthes, Jean Baudrillard, Michel Foucault, Gilles Lipovetsky. De notat este \u0219i faptul c\u0103 Sandu Frunz\u0103 nu este timorat de anvergura spiritelor invocate \u00een traseul s\u0103u cognitiv, ci nu de pu\u021bine ori se delimiteaz\u0103 de puncte de vedere considerate invalide din perspectiva liniei sale de ra\u021bionare \u0219i a \u021bintelor ideatice urm\u0103rite.<\/p>\n\n\n\n Un capitol important este dedicat raportului dintre seduc\u021bie \u0219i publicitate. Este de la sine \u00een\u021beleas\u0103 rela\u021bia dintre actul publicitar \u0219i seduc\u021bia exercitat\u0103 asupra noastr\u0103 de m\u0103rfurile ce ni se etaleaz\u0103 prin intermediul acelui publicitar care \u0219tie s\u0103 ofere, printr-o risip\u0103 de talent \u0219i inventivitate, mai mult dec\u00e2t obiectul material, de folosin\u021b\u0103 adesea improbabil\u0103. E un joc subtil, \u00een care angajamentul seduc\u0103torului se combin\u0103 cu orizontul de a\u0219teptare \u0219i capacitatea de reac\u021bie ale celui sedus. Adesea situ\u00e2ndu-se la limita manipul\u0103rii, seduc\u021bia se exercit\u0103 \u00een cultura consumerist\u0103 \u00eentr-un decor fastuos, dar mai cu seam\u0103 \u00eentr-un context \u00een care aparen\u021bele conteaz\u0103 cu mult mai mult dec\u00e2t amprenta realului, drept pentru care autorul c\u0103r\u021bii lanseaz\u0103 ipoteza unui act publicitar \u201eca parte a unei mitologii a darului, deoarece \u00een timp ce obiectele sunt v\u00e2ndute, publicitatea este oferit\u0103\u201d (orice gratuitate, orice sugestie a lipsei unui interes conturat, lanseaz\u0103 ipoteza unui fapt s\u0103v\u00e2r\u0219it de dragul celui sedus, gest de-o bun\u0103tate eclerat\u0103 tocmai de aura umanit\u0103\u021bii noastre generice, printr-un prinos de omenie ce te alege anume \u0219i te vizeaz\u0103 ca persoan\u0103 excep\u021bional\u0103).<\/p>\n\n\n\n \u00cen sf\u00e2r\u0219it, secven\u021ba final\u0103 se vrea apoteotic\u0103, anun\u021b\u00e2nd, oarecum nietzscheean, Re\u00eentoarcerea autenticit\u0103\u021bii<\/em>! Nu oricum, ci (a\u021bi ghicit) pe aripile publicit\u0103\u021bii, acest zeu asumat de postmodernitate, dar f\u0103r\u0103 un leg\u0103m\u00e2nt \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it la vedere. De fapt, Sandu Frunz\u0103 ne propune, f\u0103r\u0103 ipocrizie, s\u0103 ne asum\u0103m realitatea timpului nostru. Chiar dac\u0103 eliti\u0219tii str\u00e2mb\u0103 din nas, brandul acestei realit\u0103\u021bi, precum \u0219i al existen\u021bei ata\u0219ate, este publicitatea, nu arhitectura abisal\u0103 a eideticului. Reclamele de la televizor fac parte din cultura noastr\u0103, indiferent de nivelul spiritual pe care \u0219i-l revendic\u0103 unul sau altul. Unele inserturi publicitare au devenit feti\u0219uri sau totemuri ale erei digitale, \u00eenchiz\u00e2nd o bucl\u0103 temporal\u0103 de dou\u0103 sau trei milenii \u0219i definind astfel realitatea \u00een care ne mi\u0219c\u0103m, g\u00e2ndim sau pur \u0219i simplu flan\u0103m. Putem str\u00e2mba din nas, putem chiar s\u0103 acuz\u0103m un abuz de apartenen\u021b\u0103 \u0219i s\u0103 rican\u0103m, ultragia\u021bi fiind de faptul c\u0103 am fost supu\u0219i unui ritual sumar de diminuare a personalit\u0103\u021bii. Totu\u0219i, c\u00e2t\u0103 vreme nu uit\u0103m \u0219i cit\u0103m din memorie sintagma \u201eHalatu\u2019, c\u00e2t e halatu\u2019, c\u00e2t e halatu\u2019\u2026<\/em>?\u201d, Sandu Frunz\u0103 are tot dreptul s\u0103 spun\u0103 c\u0103 publicitatea construie\u0219te realitatea.<\/p>\n\n\n\n *<\/strong><\/p>\n\n\n Orice carte propus\u0103 de Aldous Huxley este o provocare, chiar \u0219i atunci c\u00e2nd iese din sfera literaturii, pentru a se exersa \u00een arta eseului sau \u00een specula\u021bii filosofice. Probele sunt deja de mult\u0103 vreme \u00een biblioteci publice sau private. G\u00e2nditorul britanic, \u201eautoexilat\u201d \u00een California, s-a impus ca o voce critic\u0103 a societ\u0103\u021bii sale \u0219i a lumii noastre politice, indiferent de expresia formelor de guvern\u0103m\u00e2nt, ba chiar a ini\u021biat fascinante distopii. A fost aceasta o expresie a faptului c\u0103 nu se sim\u021bea grozav de bine \u00een \u201epielea\u201d lumii reale, av\u00e2nd nevoie, pentru a-\u0219i trata nevrozele de situare, de evad\u0103ri \u00een lumi imaginare, nu serafice, ci cel mai adesea co\u0219mare\u0219ti. De data aceasta, nara\u021biunea non-fictiv\u0103 ia drept reper un fapt\/ eveniment de secol XVII, consumat \u00eentr-o Fran\u021b\u0103 ce-\u0219i tr\u0103ia gloria absolutismului monarhic, dar nu oricum, ci sub veghea unei Biserici Catolice cu alur\u0103 inchizitorial\u0103. Aceasta din urm\u0103 se afla \u00eentr-un conflict deschis, tran\u0219at mai apoi s\u00e2ngeros, cu protestan\u021bii (hugheno\u021bii), dar mai cu seam\u0103 era prins\u0103 \u00eentr-un alt conflict de culise, mult mai persistent \u0219i mai insidios, st\u00e2rnit \u00eentre membrii propriului cler. Acest ultim aspect \u00eel are \u00een vedere autorul. Totul se petrece pe fundalul unor intrigi sulfuroase ce vor culmina cu un supliciu s\u0103v\u00e2r\u0219it \u00een vara anului 1634.<\/p>\n\n\n\n Personajele centrale sunt preotul paroh al bisericii Saint-Pierre du Marche, din Loudun, Urbain Grandier, respectiv stare\u021ba m\u0103n\u0103stirii ursulinelor din aceea\u0219i localitate, Jeanne des Anges. C\u00e2t despre Loudun, scena evenimentelor terifiante povestite, dar mai ales analizate de Aldous Huxley, era un t\u00e2rg de nici 20 de mii de locuitori (nu pu\u021bini, totu\u0219i, pe vremea aceea, din timpul R\u0103zboiului de 30 de ani), aflat cam la jum\u0103tate distan\u021ba dintre Paris \u0219i Bordeaux, caracterizat succint \u0219i pregnant ca fiind \u201epe jum\u0103tate protestant \u0219i \u00een \u00eentregime zg\u00e2rcit\u201d. Un e\u0219antion provincial reprezentativ pentru o \u00eentreag\u0103 \u021bar\u0103 ce o ducea destul de greu sub poverile fiscale ale autorit\u0103\u021bilor chemate la ordine de Ludovic al XIII-lea. \u00cen plus, era chinuit\u0103 de veghea acerb\u0103 a elitelor unei Biserici enervat\u0103 de succesul Reformei, vigilent\u0103 fa\u021b\u0103 de comportamentul mirean aflat sub asediul unui \u00eentreg neam diavolesc \u0219i diriguit\u0103 de Eminen\u021ba Sa, Cardinalul Richelieu, maestru al jocurilor perfide de putere. O sumedenie de alte personaje contureaz\u0103 o realitate ce se afla la punctul de inciden\u021b\u0103 dintre un Ev Mediu remanent, despotic, respectiv incipitul unei lumi moderne ce abia de apuca s\u0103-\u0219i precizeze inten\u021biile. Este vorba de oc\u00e2rmuitori locali, reprezentan\u021bi ai nobilimii de s\u00e2nge albastru, in\u0219i cu func\u021bii \u00een justi\u021bie, dar \u00een primul r\u00e2nd arhiepiscopi, episcopi, preo\u021bi seculari, c\u0103lug\u0103ri (iezui\u021bi, cel mai adesea), c\u0103lug\u0103ri\u021be ale Ordinului Ursulinelor, ba chiar un spi\u021ber \u0219i un chirurg, plus personaje de coloratur\u0103 \u2013 v\u0103duve cu poten\u021bial voluptos, fecioare gata de-a p\u0103c\u0103tui \u0219i de-a suferi mai apoi insurgen\u021ba fatalit\u0103\u021bii de-a fi c\u0103zut sub ispite trupe\u0219ti, dame resentimentare, b\u0103rba\u021bi ro\u0219i de invidii neostoite. Dac\u0103 analiz\u0103m la rece \u00eentregul tablou, constat\u0103m c\u0103 totul ni se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 destul de banal \u0219i de cunoscut, c\u0103 numai o anumit\u0103 specificitate ce \u021bine de un context religios c\u0103zut \u00eentre timp \u00een desuetudine desparte lumea de-atunci de lumea de-acum. Ceea ce a dus la suplicierea unui om au fost ura \u00een rut, orgoliile ce cople\u0219esc demnitatea, apoi un \u00eentreg evantai al tr\u0103irilor ce determin\u0103 un comportament moral amendabil, inclusiv puseuri adulterine \u0219i-un aplomb b\u0103rb\u0103tesc desfr\u00e2nat. Numai c\u0103 toate acestea au fost foarte atent camuflate, iar r\u0103ului i s-a dat un nume frisonant atunci, aproape nostim ast\u0103zi \u2013 Diavolul.<\/p>\n\n\n\n Urbain Grandier avea s\u0103 fie schingiuit \u00een pia\u021ba din Loudun \u0219i mai apoi ars pe rug nu dintr-o pricin\u0103 ce ar putea intra sub inciden\u021b\u0103 penal\u0103. Punerea lui sub acuzare \u0219i sentin\u021ba vin, p\u00e2n\u0103 la un punct, cam din acelea\u0219i ra\u021biuni pentru care eroul lui Albert Camus din Str\u0103inul<\/em>, Meursault, avea s\u0103 fie ghilotinat, nu neap\u0103rat pentru c\u0103 ar fi comis o crim\u0103 prin impruden\u021b\u0103, ci pentru c\u0103 ar fi fost o sec\u0103tur\u0103 \u2013 comportament lipsit de empatie cu ocazia mor\u021bii mamei sale (a fumat, a b\u0103ut cafea \u0219i a refuzat s\u0103-i vad\u0103 cadavrul), iar apoi disponibilitatea nesim\u021bit\u0103 de-a face sex \u0219i-a se distra cu iubita, \u00een loc s\u0103 \u021bin\u0103 doliu, imediat dup\u0103 ceremonia \u00eenmorm\u00e2nt\u0103rii. Straniu, \u00een rechizitoriul s\u0103u, procurorul, \u00een cazul lui Meursault, avea s\u0103 noteze, argument\u00e2ndu-\u0219i sentin\u021ba: \u201e\u00cel acuz pe acest om de faptul c\u0103 \u0219i-a \u00eenmorm\u00e2ntat mama cu un suflet de criminal\u201d. Indiferent la suferin\u021b\u0103, av\u00e2nd amprenta unui comportament de psihopat, eroul filosofului existen\u021bialist a pl\u0103tit cu via\u021ba faptul de-a fi fost incapabil s\u0103 sesizeze sensibilit\u0103\u021bile lumii sale. P\u0103rintele Grandier a p\u0103\u021bit-o cam din aceea\u0219i cauz\u0103: o vanitate de b\u0103rbat cu apetit sexual peste medie, dar \u00een sutan\u0103, nu a fost capabil s\u0103 perceap\u0103 ceea ce putem numi, al\u0103turi de autor, odium theologicum<\/em> (ura teologic\u0103), acumulat\u0103 progresiv, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a atins punctul de mas\u0103 critic\u0103. Succesul la femei l-a orbit suficient de mult pentru a comite o gre\u0219eal\u0103 de ra\u021bionament, coordon\u00e2ndu-\u0219i ac\u021biunile \u00een baza unui abuz de interpretare cu privire la ceea ce e drept sau nu s\u0103 faci. Huxley noteaz\u0103 concluziv, cu referire expres\u0103 la nefericitul destin al preotului cu prohabul dispus la amorul promo\u021bional: \u201eNimic nu e mai u\u0219or pentru omul inteligent dec\u00e2t s\u0103 g\u0103seasc\u0103 argumente care s\u0103-l conving\u0103 c\u0103 face ce trebuie atunci c\u00e2nd face ce vrea\u201d (p. 58).<\/p>\n\n\n\n Pentru ca r\u0103ul s\u0103 fie amorsat, iar calea spre diavol netezit\u0103, era nevoie \u0219i de un ingredient feminin. Acesta avea s\u0103 fie chiar maica stare\u021b\u0103, Jeanne des Anges, o femeie deloc ofertant\u0103 din perspectiva nurilor, dar cu un apetit p\u0103tima\u0219 suficient de mare ca s\u0103-l fac\u0103 pe autorul c\u0103r\u021bii s\u0103 ne spun\u0103 c\u0103 ar fi suferit de furor uterinus<\/em>, adic\u0103 de ceea ce un medic definea drept \u201efierbin\u021beal\u0103 \u00eenso\u021bit\u0103 de o poft\u0103 de nestins pentru destr\u0103b\u0103lare\u201d, respectiv de incapacitatea tinerelor ursuline, a c\u0103lug\u0103ri\u021belor, \u00een genere, de \u201ea se g\u00e2ndi la altceva sau de a vorbi despre altceva \u00een afar\u0103 de sex\u201d. Simplu \u0219i conving\u0103tor, mai ales dac\u0103 ne g\u00e2ndim la nu \u0219tiu a c\u00e2ta revolu\u021bie sexist\u0103 pe care a \u00eenregistrat-o lumea noastr\u0103 \u00een doar ultima jum\u0103tate de secol. Calea spre exorcismele care au febrilizat nu doar comunitatea c\u0103lug\u0103ri\u021belor ursuline, ci aproape \u00eentreaga Europ\u0103 de Vest, procesul de mai apoi \u0219i, \u00een sf\u00e2r\u0219it, supliciul au fost posibile \u00een numele unui biet am\u0103nunt: preotul chipe\u0219, cu musta\u021b\u0103 semea\u021b\u0103, av\u00e2nd v\u00e2rfurile r\u0103sucite cu ostenta\u021bie, a refuzat-o pe stare\u021b\u0103 atunci c\u00e2nd aceasta l-a rugat s\u0103-i devin\u0103 confesor. Refuzul, pe deasupra, a fost garnisit cu destul\u0103 infatuare \u0219i dispre\u021b nedisimulat. Exigen\u021ba lui Grandier \u00een privin\u021ba femeilor pe care le frecventa (trufandale sau tinere deosebit de frumoase \u0219i de familie nobil\u0103, cucerite iar apoi abandonate f\u0103r\u0103 urm\u0103 de c\u0103in\u021b\u0103), atitudinea ofensatoare fa\u021b\u0103 de o fiin\u021b\u0103 ur\u00e2\u021bic\u0103, i-a st\u00e2rnit c\u0103lug\u0103ri\u021bei ignorate ura ce mai apoi avea s\u0103-l doboare pe Don Juan-ul ce se credea intangibil, ales anume pentru un destin de viitor cardinal. Fire\u0219te, mijlocitorul imbatabil al stare\u021bei a fost tocmai Diavolul, r\u0103ul absolut cu care pretindea c\u0103 b\u0103rbatul i-a infestat sufletul \u0219i trupul. Cabala a prins for\u021b\u0103 \u0219i \u0219i-a str\u00e2ns r\u00e2ndurile. Du\u0219manii preotului, nu pu\u021bini \u0219i nici lipsi\u021bi de putere, s-au aliniat \u00een spatele unui \u021bel m\u00e2r\u0219av, dar c\u00e2t se poate de omenesc: st\u00e2rpirea unui desfr\u00e2nat insolent. Felonia, conspira\u021biile, turn\u0103toriile, aranjamentele de culise, ura maniacal\u0103 completat\u0103 de-o trufie ilimitat\u0103, deci tot ce nu se cuvenea s\u0103 aib\u0103 de-a face cu spiritul Bisericii universale, au r\u00e2nduit un asasinat \u00een toat\u0103 regula, pe deasupra binecuv\u00e2ntat de \u00eensu\u0219i Dumnezeu.<\/p>\n\n\n\n Capitolul dedicat suplicierii lui Urbain Grandier este cel mai expresiv, dar urmat \u00eendeaproape de paginile \u00een care sunt evocate \u0219edin\u021bele de exorcism la care erau supuse c\u0103lug\u0103ri\u021bele. Redate cu lux de am\u0103nunte, suferin\u021ba \u00eendurat\u0103, caznele puse \u00een aplicare \u0219i mai apoi arderea pe rug trimit spre una dintre c\u0103r\u021bile lui Michel Foucault, A supraveghea \u0219i a pedepsi<\/em>. Fire\u0219te, mizele \u00eenf\u0103\u021bi\u0219ate de Foucault sunt altele, lu\u00e2nd \u00een prim-plan sistemul judiciar francez, tipul de violen\u021b\u0103 adoptat pentru a provoca c\u00e2t mai mult\u0103 \u0219i \u00eendelung\u0103 suferin\u021b\u0103 fizic\u0103 unor t\u00e2lhari \u0219i uciga\u0219i, pe c\u00e2nd scriitorul britanic insist\u0103 asupra lumii bisericii, cu tot ce a avut aceasta mai venal, mai resping\u0103tor. \u201eFilosofia\u201d supliciilor s-a schimbat mult \u00een decursul unui secol \u0219i mai bine, iar mentalul colectiv \u0219i evolu\u021bia ideii de pedeaps\u0103 au dus la abandonul acestui tip atroce de execu\u021bie, deja dup\u0103 primele trei decenii ale veacului al XIX-lea. Dar spectacolul este acela\u0219i. Fie c\u0103 ne referim la ceea ce a suferit Urbain Grandier, fie c\u0103 avem sub ochi paginile \u00een care Foucault descrie un supliciu s\u0103v\u00e2r\u0219it \u00een Place de Gr\u00e9ve<\/em>, din Paris, \u00een martie 1757, a\u0219adar \u00een plin Secol al Luminilor. Groz\u0103viile sunt similare, cu un plus de sadism fa\u021b\u0103 de autodafe-ul c\u0103ruia i s-a supus preotul acuzat de complicitate cu Diavolul, prin sentin\u021b\u0103 pronun\u021bat\u0103 \u00een urma dovezilor adunate de exorci\u0219ti. Ceea ce demasc\u0103 \u00een mai multe r\u00e2nduri A. Huxley este cinismul celor care au pus la cale toat\u0103 t\u0103r\u0103\u0219enia, barbaria, sfidarea adev\u0103rului, ba chiar siluirea lui p\u00e2n\u0103 a fi declarat produs al demonilor, \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea de a duce la e\u0219afod un coleg de cin, doar pentru a r\u0103zbuna vanit\u0103\u021bile acestuia, comportamentul sfid\u0103tor, trufa\u0219. Episoadele de regret \u0219i de retractare, c\u00e2nd c\u0103lug\u0103ri\u021bele recuno\u0219teau c\u0103 totul fusese o \u00eenscenare \u0219i c\u0103 nu erau dec\u00e2t instrumentele unor scopuri ce nu aveau nimic de-a face cu o eventual\u0103 vinov\u0103\u021bie, erau repede reprimate de orchestratorii farsei, aten\u021bi s\u0103 explice c\u00e2t de perfid este Lucifer, din moment ce le manevreaz\u0103 \u0219i le strecoar\u0103 \u00een suflete \u00eendoiala. Logica demoniac\u0103 sfida orice apel la logica sau la morala cre\u0219tin\u0103, \u00een baza argumentului c\u0103 albul era de fapt negru.<\/p>\n\n\n\n De\u0219i faptele descrise sunt reale, talentul de romancier al autorului c\u0103r\u021bii iese \u00een eviden\u021b\u0103, fiind dublat de capacitatea speculativ\u0103, \u00een contul unei cunoa\u0219teri foarte aplicate a fenomenului v\u00e2n\u0103torii de vr\u0103jitoare. Numai c\u0103 nu se rezum\u0103 doar la at\u00e2t. Mereu sunt f\u0103cute racorduri la actualitate (cartea a ap\u0103rut \u00een edi\u021bie prim\u0103 \u00een anul 1952), extrapol\u00e2nd crimele Bisericii \u0219i ale Inchizi\u021biei menite s\u0103 salvgardeze puritatea credin\u021bei, spre crimele regimurilor totalitate, av\u00e2nd drept pretext ap\u0103rarea purit\u0103\u021bii ideologice. Oarecum amintindu-ne de Minunata lume nou\u0103<\/em>, este pus\u0103 \u00een ecua\u021bie o anume condi\u021bie uman\u0103, mereu nemul\u021bumit\u0103 de sinele propriu, mereu gata de aventuri, \u00een numele unei existen\u021be cu plusvaloare Sunt evocate doar trei dintre modurile de operare \u00een speran\u021ba unei evad\u0103ri reu\u0219ite dintr-o lume nevrotic\u0103, traumatic\u0103, repulsiv\u0103: stupefiantele, sexualitatea \u0219i, a treia \u0219i cea mai malefic\u0103, delirul colectiv, exacerbarea spiritului de turm\u0103 de c\u0103tre in\u0219i gata s\u0103 manipuleze imensit\u0103\u021bi umane sub promisiunea unei fericiri la post-restant. \u00cen urm\u0103 cu mai bine de 70 de ani, Aldous Huxley anticipa ceea ce ast\u0103zi poate fi deja co\u0219marul conturat al viitorului proxim, parafraz\u00e2nd o fraz\u0103 celebr\u0103 de-a lui Wiston Churchill: \u201eNicic\u00e2nd \u00een istorie n-au mai fost at\u00e2t de pu\u021bini \u00een pozi\u021bia de a-i transforma pe at\u00e2t de mul\u021bi \u00een nebuni, maniaci sau criminali\u201d (p. 393). Din p\u0103cate, nicio form\u0103 de exorcism nu poate fi eficient\u0103 pentru a ne devia ast\u0103zi de pe calea at\u00e2t de bine luminat\u0103 a destr\u0103m\u0103rii de sine. Ca in\u0219i \u0219i ca umanitate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Cronica ideilor de Florin Ardelean<\/p>\n","protected":false},"author":6,"featured_media":9129,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[75,52],"tags":[77,76,1906],"coauthors":[1201],"class_list":["post-9128","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-ideilor","category-rubrici","tag-cronica-ideilor","tag-florin-ardelean","tag-nr-7-8-9-2023"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/11\/Sandu_Frunza.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9128","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/6"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9128"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9128\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9135,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9128\/revisions\/9135"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9129"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9128"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9128"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9128"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=9128"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}![\"\"](\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/11\/Diavolii-din-Loudun.jpg\")