{"id":9118,"date":"2023-11-24T19:11:03","date_gmt":"2023-11-24T16:11:03","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=9118"},"modified":"2023-11-24T19:11:09","modified_gmt":"2023-11-24T16:11:09","slug":"totul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=9118","title":{"rendered":"Totul"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Ana Blandiana, Mai-mult-ca-trecutul<\/em>, Editura Humanitas, Bucure\u0219ti, 2023<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Interesul cu care se cite\u0219te jurnalul Blandianei din ultimul an \u0219i jum\u0103tate de ceau\u0219ism vine din dou\u0103 direc\u021bii: pe de o parte este vorba despre recuperarea unui trecut relativ recent, pe care genera\u021biile noi nu au cum s\u0103-l \u00een\u021beleag\u0103 dec\u00e2t prin istorisiri \u0219i m\u0103rturii ale celor care l-au tr\u0103it \u00een mod direct (deseori, pe parcursul lecturii, un cititor t\u00e2n\u0103r ar putea crede c\u0103 scenele cotidiene sunt fantezii suprarealiste ale unei imagina\u021bii poetice, \u0219i nu dovezi clare are unei lumi \u00een care absurdul era norm\u0103 zilnic\u0103); pe de alt\u0103 parte, e cu at\u00e2t mai interesant\u0103 evocarea c\u00e2nd ea reprezint\u0103 perspectiva unui scriitor, adic\u0103 a cuiva pentru care nu doar supravie\u021buirea fizic\u0103 era vital\u0103, ci \u0219i cea (sau mai ales cea) a min\u021bii. De aici dubla dram\u0103 a pove\u0219tii, transformat\u0103 \u00een dublul chin al existen\u021bei: intelectualul sub ceau\u0219ism trebuia, la fel ca oricine altcineva, s\u0103 fac\u0103 eforturi (deseori tragi-comice) pentru a putea tr\u0103i \u00eentr-o societate a priva\u021biunilor dintre cele mai odioase (ulei, orez, f\u0103in\u0103, zah\u0103r \u0219i p\u00e2ine \u00een cantit\u0103\u021bi limitate pentru fiecare persoan\u0103, dup\u0103 un plan diabolic menit \u2013 chipurile! \u2013 s\u0103 ne salveze din fa\u021ba pericolului de a r\u0103m\u00e2ne datori altora) \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, trebuia s\u0103-\u0219i salveze libertatea interioar\u0103, scrisul, c\u0103r\u021bile \u0219i viitorul ca scriitor. De altfel, jurnalul \u00eencepe cu o noti\u021b\u0103 din august 1988, zi \u00een care Blandiana afl\u0103 c\u0103 are din nou interdic\u021bie de a publica. Din acel moment, jurnalul r\u0103m\u00e2ne singura metod\u0103 a autoarei de a compensa aceast\u0103 pierdere. Ideile r\u0103m\u00e2n \u00eentre filele caietelor, f\u0103r\u0103 speran\u021ba c\u0103 ele se vor mai putea metamorfoza vreodat\u0103 \u00een mesaje care s\u0103 ajung\u0103 la al\u021bi cititori, t\u0103ind astfel complet posibilitatea \u00eencheg\u0103rii oric\u0103rei forme de solidaritate. Aceast\u0103 \u00eentrerupere a dialogului (de oriunde \u0219i cu oricine) pare un proiect pus la cale pentru a z\u0103d\u0103rnici orice \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ire a dezastrului \u0219i a umilin\u021bei: \u201eSeara am ie\u0219it la o plimbare p\u00e2n\u0103 \u00een gar\u0103 pentru a da c\u00e2teva telefoane (mamei, Rodic\u0103i) ca s\u0103 le spunem s\u0103 nu se nelini\u0219teasc\u0103 de dispari\u021bia din Rom\u00e2nia literar\u0103<\/em>. Nu telefon\u0103m de acas\u0103 pentru a putea vorbi mai liber, dar situa\u021bia telefoanelor publice (defecte \u00een cea mai mare parte) \u0219i nesf\u00e2r\u0219itele cozi din fa\u021ba pu\u021binelor aflate \u00een stare de func\u021bionare ne fac, dup\u0103 patru sau cinci \u00eencerc\u0103ri \u0219i mai bine de o or\u0103 pierdut\u0103, s\u0103 renun\u021b\u0103m. Ne \u00eentoarcem acas\u0103 \u00eencet, obosi\u021bi, deprima\u021bi deodat\u0103 nu at\u00e2t de situa\u021bia noastr\u0103, c\u00e2t de a tuturor, de murd\u0103ria, mizeria, b\u0103d\u0103r\u0103nia, aglomera\u021bia de pe peroane, ur\u00e2tul devenit obi\u0219nuin\u021b\u0103 \u0219i s\u0103r\u0103cia, devenit\u0103 unitate de m\u0103sur\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n

\n

Blandiana \u00eencearc\u0103 mereu s\u0103 p\u0103trund\u0103 \u00een\u021belesul \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor aparent inofensive, dar care \u2013 la o privire mai atent\u0103 \u2013 par simptome ale unei lumi \u00een care nesiguran\u021ba (de orice form\u0103 ar fi ea) e materie prim\u0103 [\u2026]<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Pentru un autor sub ceau\u0219ism, interdic\u021bia de publicare nu \u00eensemna doar dispari\u021bia din spa\u021biul public (\u0219i implicit, \u00een timp, dispari\u021bia din con\u0219tiin\u021ba cititorilor), ci \u0219i privarea acestuia de o surs\u0103 de venit; de aceea, atunci c\u00e2nd Dumitru Chiril\u0103 \u00eei propune autoarei s\u0103-\u0219i p\u0103streze rubrica de po\u0219ta redac\u021biei<\/em> de la Familia<\/em>, dar f\u0103r\u0103 s-o semneze, Blandiana noteaz\u0103 evenimentul \u00een jurnal, cu recuno\u0219tin\u021b\u0103, dar \u0219i cu umilin\u021ba de a con\u0219tientiza c\u00e2t de m\u0103runt\u0103 e recompensa f\u0103r\u0103 de care, totu\u0219i, lucrurile ar ar\u0103ta chiar mai r\u0103u. E aici o jovialitate mimat\u0103, o auto-ironie vesel\u0103 \u00eend\u0103r\u0103tul c\u0103reia se ghice\u0219te disperarea: \u201eSeara am stat acas\u0103 scriind rubrica de la Familia<\/em>, pe care o voi continua f\u0103r\u0103 s\u0103 o semnez. Propunerea \u00een acest sens a lui Dumitru Chiril\u0103 m-a impresionat cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t este singurul gest de felul acesta. De acum \u00eenainte voi c\u00e2\u0219tiga deci 490 de lei pe lun\u0103, pre\u021bul unui metru de stof\u0103, sau al unui pulover, sau al unei perechi de pantofi!\u201d Dac\u0103 cel mai bun produs al regimului comunist a fost frica, cu siguran\u021b\u0103 unul dintre efectele colaterale ale acesteia a fost st\u00e2rnirea confuziei. Confuzie care merge p\u00e2n\u0103 \u00eentr-acolo \u00eenc\u00e2t nu se mai poate decela, dec\u00e2t cu eforturi supraomene\u0219ti, \u00eentre realitate \u0219i ceea-ce-seam\u0103n\u0103-cu-realitatea. Blandiana \u00eencearc\u0103 mereu s\u0103 p\u0103trund\u0103 \u00een\u021belesul \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor aparent inofensive, dar care \u2013 la o privire mai atent\u0103 \u2013 par simptome ale unei lumi \u00een care nesiguran\u021ba (de orice form\u0103 ar fi ea) e materie prim\u0103: \u201eDe\u0219i nu am voie s\u0103 public, sunt citat\u0103 mereu […], opera\u021bie care m\u0103 enerveaz\u0103 \u0219i m\u0103 fascineaz\u0103 prin mobilurile ei psihologice divergente: \u00een timp ce semnatarii articolelor \u00ee\u0219i ofer\u0103 \u00een felul acesta argumente c\u0103 nu sunt chiar at\u00e2t de lipsi\u021bi de curaj \u0219i se pun bine cu propria lor con\u0219tiin\u021b\u0103, cei ce aprob\u0103 apari\u021bia lor realizeaz\u0103, f\u0103r\u0103 efort, subtila impresie c\u0103 nu sunt interzis\u0103 (de\u0219i nu am voie s\u0103 public), totul contribuind la cea\u021ba at\u00e2t de tulbure \u0219i de propice desf\u0103\u0219ur\u0103rii crimelor tacite, specialitate a ultimilor ani.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Pornind de la toate aceste dovezi ale nelini\u0219tii vremurilor acelora, Ana Blandiana \u0219i so\u021bul ei, Romulus Rusan (ale c\u0103ror destine aproape c\u0103 nu pot fi \u00een\u021belese unul \u00een absen\u021ba celuilalt), \u00ee\u0219i g\u0103sesc un substitut de refugiu \u00een casa de la \u021bar\u0103, la Comana, unde decorul rustic are c\u00e2teodat\u0103 puterea de a mima normalitatea. Nota\u021biile din jurnal care se refer\u0103 la casa b\u0103tr\u00e2neasc\u0103 din p\u0103m\u00e2nt au o luminozitate aparte, dat\u0103 nu at\u00e2t de idealizarea involuntar\u0103 a unui stil de via\u021b\u0103 \u201eexotic\u201d pentru ni\u0219te or\u0103\u0219eni get-beget, c\u00e2t de senza\u021bia ruperii de lumea ur\u00e2\u021bit\u0103 a comunismului \u00een faza sa terminal\u0103, chiar dac\u0103 efectele lui prozaice (cum ar fi \u00eentreruperea curentului) se simt \u0219i aici, ca ni\u0219te tentacule otr\u0103vite. Acas\u0103 e bine, e tihn\u0103, timpul are alte legit\u0103\u021bi \u0219i se circumscrie unor alte a\u0219tept\u0103ri, mult mai umane \u0219i mult mai cumin\u021bi: \u201eRomi a f\u0103cut foc \u00een sobe \u0219i totul \u00een jur este lini\u0219titor, apoi dup\u0103 7 seara curentul se \u00eentrerupe, Romi lucreaz\u0103 \u00een camera lui la lumina lum\u00e2n\u0103rii, eu citesc tot la lum\u00e2nare (am cump\u0103rat din fericire dou\u0103 pachete de la cooperativ\u0103, poloneze). Descoperim c\u0103 e mult mai pl\u0103cut dec\u00e2t la lamp\u0103 \u0219i nici nu fac miros. C\u00e2nd stau \u00een pat \u0219i m\u0103n\u00e2nc regim nu m\u0103 doare nimic, iar starea de boal\u0103 \u00eemi d\u0103 un fel de dispens\u0103 de la celelalte suferin\u021be. Fo\u0219netul h\u00e2rtiilor lui Romi \u0219i pozi\u021biile fericite \u00een somn ale pisicilor \u00eemi dau un sentiment de protec\u021bie \u0219i chiar de beatitudine. R\u0103ul e departe sau, \u00een orice caz, nu sunt obligat\u0103, mai mult chiar, nu am voie s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la el. Adormim la 11.45 f\u0103r\u0103 ca lumina s\u0103 fi revenit.\u201d Efectul, de o perfect\u0103 perversitate, al traiului \u00een condi\u021biile absurde ale cotidianului ceau\u0219ist este o paradoxal\u0103 fric\u0103 de o eventual\u0103 revenire la normalitate. Obi\u0219nuin\u021ba cu r\u0103ul poate disloca puterea de a accepta \u00eentoarcerea la firescul de dinaintea instal\u0103rii lui, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t libertatea dob\u00e2ndit\u0103 ar fi iluzorie \u00een circumstan\u021bele date: \u201e[…] m\u0103 cuprinde o spaim\u0103 nebun\u0103 de \u00abnormalitate\u00bb. Ce s\u0103 fac cu ea? Sunt ca un bolnav care, st\u00e2nd \u00een spital, s-a obi\u0219nuit cu el \u0219i nu-\u0219i mai g\u0103se\u0219te locul \u00een lumea din afar\u0103, lume care \u2013 de altfel \u2013 s-a \u0219i schimbat \u00eentre timp. Ce voi face cu dreptul de a publica \u00eentr-o lume \u00een care nu se mai poate publica nimic? Dar ce voi face \u00een general \u00een aceast\u0103 lume?\u201d \u00cen plus, \u00eendoiala de sine vine s\u0103 \u00eent\u0103reasc\u0103 acest efect al confuziei generalizate: \u201eAm \u00eenceput s\u0103 \u00eemi bat la ma\u0219in\u0103 poeziile scrise \u00een cursul ultimelor luni. Mi se par foarte slabe. Dac\u0103 n-ar fi speran\u021ba c\u0103 mi se pare…\u201d<\/p>\n\n\n\n

Boala de a fi prizonierul unui sistem represiv se repercuteaz\u0103 \u0219i asupra trupului. Interiorizarea durerii e un act involuntar de a transfera ur\u00e2\u021benia exterioar\u0103 \u00eentre limitele fatale ale biologicului. Disperarea care transpare pe fe\u021bele chinuite ale trec\u0103torilor este (\u0219i) rezultatul umilin\u021belor repetate; ea creeaz\u0103 un tablou \u00een care impresionant\u0103 e nu doar magnitudinea suferin\u021bei, ci \u0219i felul dezagreabil \u00een care ea coloreaz\u0103 str\u0103zile: \u201e[…] mi-e at\u00e2t de r\u0103u, \u00eenc\u00e2t m\u0103 rog lui Dumnezeu s\u0103 nu m\u0103 pr\u0103bu\u0219esc. Frigul, durerea, sentimentul de singur\u0103tate, agravate de ur\u00e2\u021benia zilei, trecerea pe l\u00e2ng\u0103 Uniunea care este un fel de simbol al \u00eenstr\u0103in\u0103rii, toate la un loc reu\u0219esc s\u0103-mi declan\u0219eze lacrimile, \u0219i pl\u00e2ng p\u00e2n\u0103 acas\u0103 sper\u00e2nd s\u0103 nu \u00eent\u00e2lnesc pe nimeni \u0219i nereu\u0219ind totu\u0219i s\u0103 m\u0103 descarc, s\u0103 m\u0103 lini\u0219tesc.\u201d Dificil de suportat este \u0219i discre\u021bia la care oblig\u0103 regimul totalitar; oamenii sunt obi\u0219nui\u021bi s\u0103 umble pe v\u00e2rfuri ca s\u0103 nu fie auzi\u021bi, s\u0103 \u0219opteasc\u0103 \u00eentre ei pentru a nu fi asculta\u021bi, \u00eentr-o atmosfer\u0103 de clandestinitate for\u021bat\u0103, anul\u00e2nd astfel orice speran\u021b\u0103 de libertate. Din acest punct de vedere, relevant\u0103 este noti\u021ba din jurnal care poveste\u0219te despre vizita pe care Radu Enescu i-a f\u0103cut-o autoarei la Oradea, atunci c\u00e2nd se afla \u00een vizit\u0103 la mama ei: \u201eDac\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc bine, \u0219i nu e prima dat\u0103 c\u00e2nd fac aceste observa\u021bii, dintre toate lucrurile pe care le-am suportat greu \u00een ultimul an, cred c\u0103 cel mai greu mi-a fost s\u0103 suport \u0219oaptele, faptul c\u0103 mai mult de cincizeci la sut\u0103 din conversa\u021bie \u2013 indiferent cu cine ar fi purtat\u0103 \u0219i indiferent pe ce fel de teme \u2013 se desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een \u0219oapt\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n

\n

Supravie\u021buirea intelectualului \u00een totalitarism poate uneori lua forme parodice. Blandiana recurge la auto-ironie \u0219i sarcasm, \u00eens\u0103 fondul tragic r\u0103m\u00e2ne neschimbat.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

\u00cen atmosfera terorii generalizate, exist\u0103 doar trei moduri (toate iluzorii) de evadare; una e emigrarea, aproape imposibil\u0103, dar care le apare celor doi scriitori ca o form\u0103 de a evita un anumit tip de umilin\u021b\u0103, f\u0103r\u0103 a putea sc\u0103pa totu\u0219i de o alta; dilema de a opta \u00eentre cele dou\u0103 feluri de ru\u0219ine este erodant\u0103 \u0219i sufocant\u0103 prin incapacitatea de a \u00een\u021belege care dintre cele dou\u0103 eliber\u0103ri ar fi mai pu\u021bin dureroas\u0103: \u201e[…] doi scriitori \u00eentre dou\u0103 v\u00e2rste \u2013 dintr-o mic\u0103 \u021bar\u0103 european\u0103 dominat\u0103 de un tiran, rupt\u0103 de restul lumii \u2013 care au optat de mult \u00eentre cele dou\u0103 feluri de umilin\u021b\u0103, aceea de a fi umilit de lipsa de libertate a propriei tale \u021b\u0103ri, al\u0103turi de care, \u0219i \u00een care, r\u0103m\u00e2i \u0219i lup\u021bi, \u0219i aceea de a fi umilit pentru c\u0103 e\u0219ti str\u0103in \u00eentr-o lume str\u0103in\u0103, neacas\u0103, necunoscut, ne\u00een\u021beles. Doi scriitori care nu-\u0219i doresc dec\u00e2t s\u0103 nu ajung\u0103 vreodat\u0103 s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 acea neagr\u0103 clip\u0103 \u00een care s\u0103 fie obliga\u021bi s\u0103 recunoasc\u0103, f\u0103r\u0103 speran\u021b\u0103 \u0219i cinstit, c\u0103 au optat gre\u0219it. Au fost \u00een stare s\u0103 suporte multe \u0219i vor mai fi \u00een stare s\u0103 suporte multe, dar clipa aceea nu ar fi \u00een stare s-o suporte.\u201d Al doilea mod de evadare, estetic \u0219i superficial, e imediat repudiat de autoare, mai ales din motive etice. Refugiul \u00een literatur\u0103 nu e suficient, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t el ar \u00eendep\u0103rta-o pe autoare de dorin\u021ba de a-\u0219i \u00eennoda suferin\u021ba cu a celorlal\u021bi, ca \u00eentr-o mare familie a durerii: \u201eNumai de mine ar fi depins s\u0103 plec sau s\u0103 eludez prin estetism umilin\u021bele ultimilor ani, iar dac\u0103 n-am f\u0103cut-o \u0219i nu o fac este pentru c\u0103, dincolo de suferin\u021b\u0103, simt mereu \u0219i \u00eemp\u0103carea de a suferi al\u0103turi de ceilal\u021bi.\u201d \u00cen sf\u00e2r\u0219it, a treia cale, \u0219i cea mai dramatic\u0103, o reprezint\u0103 moartea. Rareori am citit pagini mai pline de disperare grea, transfigurat\u0103 totu\u0219i \u00eentr-un tablou al senin\u0103t\u0103\u021bii ultime. Blandiana \u00eencearc\u0103 astfel s\u0103 atenueze tragismul unei astfel de dispari\u021bii, trec\u00e2nd-o \u00een registru liric, dar efectul e, dimpotriv\u0103, de augmentare a emo\u021biei. \u201eFrumosul proiect\u201d, cum halucinant \u00eel nume\u0219te, e \u00een\u0103l\u021b\u0103tor, sublim \u0219i sinistru \u00een acela\u0219i timp, mai ales c\u0103 autoarea las\u0103 s\u0103 se \u00een\u021beleag\u0103 c\u0103 gradul de toleran\u021b\u0103 la oroare este periculos de aproape de zero: \u201eVisez \u0219i sper din toat\u0103 inima s\u0103 am puterea de a tr\u0103i acest vis ca, atunci c\u00e2nd totul mi se va p\u0103rea de nemaisuportat, s\u0103-mi fac ordine \u00een h\u00e2rtii, s\u0103 scriu cui voi avea de scris, s\u0103 las ce voi avea de l\u0103sat \u0219i, \u00eenchiz\u00e2ndu-mi casa cu m\u0103rturisirea gestului undeva la vedere, s\u0103 plec \u00een mun\u021bi […] \u0219i, lu\u00e2nd un somnifer puternic, s\u0103 m\u0103 culc \u00een z\u0103pada curat\u0103 \u0219i moale \u0219i s\u0103 a\u0219tept rug\u00e2ndu-l pe Dumnezeu s\u0103 nu se supere \u0219i s\u0103 nu-mi condamne prea tare liberul-arbitru. Pentru ca toate aceste frumoase proiecte s\u0103 fie duse la \u00eendeplinire, va trebui s\u0103 existe un moment \u00een care, de\u0219i m\u0103 voi g\u0103si \u00een apropierea mor\u021bii, via\u021ba s\u0103 mi se par\u0103 mai greu de suportat dec\u00e2t ea.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Surprinz\u0103tor mi s-a p\u0103rut \u00een acest Mai-mult-ca-trecutul<\/em> (splendid\u0103 metafor\u0103 pentru a descrie c\u00e2t de mult a afectat acest trecut toat\u0103 desf\u0103\u0219urarea ulterioar\u0103 de evenimente, at\u00e2t \u00een via\u021ba personal\u0103, c\u00e2t \u0219i \u00een destinul \u021b\u0103rii \u0103steia) faptul c\u0103 referin\u021bele directe la Ceau\u0219escu sunt foarte rare; dictatorul nu e numit aproape deloc \u00een cele peste 500 de pagini ale jurnalului. Ini\u021bial, mi-am spus c\u0103 e vorba doar despre o justificat\u0103 precau\u021bie a Blandianei, c\u0103reia i-a mai fost perchezi\u021bionat\u0103 locuin\u021ba \u0219i \u00eenainte de scrierea jurnalului. Am abandonat rapid aceast\u0103 explica\u021bie, \u00eentruc\u00e2t restul detaliilor din jurnal (nota\u021biile despre cozile la butelii, la carne, la ou\u0103 etc.) sunt oricum mult mai gr\u0103itoare pentru descrierea netrucat\u0103 a acelor ani dec\u00e2t o eventual\u0103 referin\u021b\u0103 la numele conduc\u0103torului; \u00eenc\u00e2t, la o eventual\u0103 confiscare a jurnalului, r\u00e2ndurile lui ar fi mai incriminatoare dec\u00e2t men\u021bionarea unui nume propriu. Explica\u021bia am g\u0103sit-o la o mai atent\u0103 scufundare \u00een lectur\u0103: amplitudinea suferin\u021bei \u0219i a umilin\u021belor, cuprinz\u00e2nd absolut totul<\/em> (de aici \u0219i titlul cronicii mele, preluat din titlul unui poem publicat de Blandiana \u00een Amfiteatru<\/em>, pentru care a primit o alt\u0103 interdic\u021bie de publicare), este dovada clar\u0103 c\u0103 atmosfera era irespirabil\u0103 \u00een \u00eentregul ei. Ceau\u0219escu se dizolvase \u00eentr-o idee care a infectat o societate \u00eentreag\u0103. El nu mai reprezenta doar persoana cu acest nume, ci un simptom al unei lumi \u00een descompunere. Cancerul totalitarismului produsese metastaze \u00een toate cotloanele, se extinsese p\u00e2n\u0103 \u0219i \u00een g\u00e2ndurile intime ale oamenilor, abrutiza\u021bi de fric\u0103 \u0219i de foame. Iat\u0103 un exemplu \u00een care conduc\u0103torul apare \u00een jurnal, \u00eens\u0103 doar ca motiv suplimentar de revolt\u0103, \u0219i doar ca pronume care te s\u00e2c\u00e2ie \u0219i te epuizeaz\u0103: \u201e\u00cen sf\u00e2r\u0219it, am plecat pe la ora 6, dar din Pia\u021ba Roman\u0103 nu se putea coti spre Universitate, toat\u0103 circula\u021bia era deturnat\u0103 pentru c\u0103 urma s\u0103 ias\u0103 el de la C.C. \u0219i pentru c\u0103 el nu poate circula pe str\u0103zi pe care sunt \u0219i alte ma\u0219ini. Am \u00eenconjurat deci prin spatele Intercontinentalului \u0219i am revenit pe Republicii, nepierz\u00e2nd mai mult de un sfert de or\u0103, dar sim\u021bindu-ne \u0219i mai jigni\u021bi, \u0219i mai umili\u021bi, umilin\u021ba, acest cuv\u00e2nt care revine mereu \u0219i rezum\u0103 totul!\u201d<\/p>\n\n\n\n

Supravie\u021buirea intelectualului \u00een totalitarism poate uneori lua forme parodice. Blandiana recurge la auto-ironie \u0219i sarcasm, \u00eens\u0103 fondul tragic r\u0103m\u00e2ne neschimbat. Umorul poate salva c\u00e2te o zi de la hido\u0219enia ei, a\u0219a cum o sticl\u0103 de b\u0103utur\u0103 poate fi prieten de n\u0103dejde \u00een situa\u021bii \u201especiale\u201d: \u201eEra o zi deosebit de ur\u00e2t\u0103, ploua \u0219i era frig, st\u0103team la scris dup\u0103 ce f\u0103cuser\u0103m focul \u0219i tocmai ne hot\u0103r\u00e2ser\u0103m s\u0103 deschidem o sticl\u0103 de Metaxa pe care o aveam de mul\u021bi ani  \u0219i o \u021bineam pentru o ocazie special\u0103 (o deprimare, de exemplu).\u201d<\/p>\n\n\n\n

Mai-mult-ca-trecutul<\/em> e \u00eens\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 documentarea vie\u021bii sub comunism, \u0219i o fascinant\u0103 galerie de tablouri ale personajelor epocii, de la Gogu R\u0103dulescu (cu ambivalen\u021ba sa arhicunoscut\u0103, ca un simbol al unei societ\u0103\u021bi de ne\u00een\u021beles), la Mircea Dinescu (colorat pozitiv, aflat \u00een arest la domiciliu), la Nicolae Manolescu, Marin Sorescu, Ileana M\u0103l\u0103ncioiu \u0219.a. Lucrul \u00eentrist\u0103tor, dac\u0103 cineva are curiozitatea de a urm\u0103ri povestea unora dintre aceste prezen\u021be \u0219i dincolo de c\u0103derea comunismului, este s\u0103 consta\u021bi c\u0103 niciodat\u0103 evolu\u021bia nu se produce de la personaj negativ la personaj pozitiv, ci doar invers. Niciun \u201er\u0103u\u201d n-a devenit bun, \u00eens\u0103 mul\u021bi \u201ebuni\u201d au devenit str\u0103vezii, l\u0103s\u00e2nd s\u0103 li se ghiceasc\u0103 tic\u0103lo\u0219ia \u0219i resentimentele. \u00cen confuzia nu mai pu\u021bin intens\u0103 de dup\u0103 1990, dezbr\u0103ca\u021bi de haina rigid\u0103 a (non)conformismului de dinainte, unii dintre cei care p\u0103reau eroi lumino\u0219i s-au metamorfozat \u00een caricaturi ale propriilor lor hiatusuri comportamentale. Nu vreau s\u0103 stric pl\u0103cerea cititorului, a\u0219a \u00eenc\u00e2t las deschis\u0103 porti\u021ba medita\u021biei pe marginea felului \u00een care nu doar totalitarismul ne schimb\u0103, ci \u0219i libertatea.   <\/p>\n\n\n\n

M\u0103rturie, document de epoc\u0103 \u0219i jurnal de idei, Mai-mult-ca-trecutul<\/em> este, din punctul meu de vedere, cea mai important\u0103 apari\u021bie editorial\u0103 a lui 2023. Ana Blandiana reu\u0219e\u0219te s\u0103 scrie o carte cu at\u00e2t mai tulbur\u0103toare, cu c\u00e2t menirea ei n-a fost niciodat\u0103 s\u0103 fie publicat\u0103. Din aceast\u0103 libertate absolut\u0103 a scrisului s-a n\u0103scut un volum absolut excep\u021bional, care \u00eembin\u0103 scriitura cea mai elegant\u0103 cu adnotarea con\u0219tiincioas\u0103 a unui (pe atunci!) prezent continuu, f\u0103r\u0103 viitor \u0219i f\u0103r\u0103 sc\u0103pare. O carte ca o respira\u021bie sacadat\u0103 \u0219i tot mai lipsit\u0103 de speran\u021b\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronic\u0103 de Dan-Liviu Boeriu<\/p>\n","protected":false},"author":12,"featured_media":9119,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[516,140,99,1906],"coauthors":[1187],"class_list":["post-9118","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-ana-blandiana","tag-critica-literara","tag-dan-liviu-boeriu","tag-nr-7-8-9-2023"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/11\/Mai-mult-ca-trecutul.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9118","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/12"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9118"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9118\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9121,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9118\/revisions\/9121"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9119"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9118"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9118"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9118"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=9118"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}