![\"\"](\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/11\/Sabina-Yamamoto-Nu-mai-e-nimeni-acasa-670x1024.jpeg\")
<\/figure>\n<\/div>\n\n\n\u201e\u00abGreu de ucis\u00bb. A\u0219a s-ar povesti subiectul acestei c\u0103r\u021bi, dac-ar fi s\u0103-l concentrez \u00een trei cuvinte (sau, \u00eentr-o alt\u0103 variant\u0103: \u00abEroina nu se las\u0103\u00bb). Este vorba de un bildungsroman de factur\u0103 aproape clasic\u0103. Dincolo de firul narativ, un film de ac\u021biune: o supravie\u021buitoare de pe-un portavion \u00een fl\u0103c\u0103ri reu\u0219e\u0219te s\u0103 se salveze \u00een ultima clip\u0103 \u0219i s-ajung\u0103 undeva pe continent, la pace \u0219i siguran\u021b\u0103. Numai c\u0103 \u00abportavionul\u00bb este Rom\u00e2nia (iar \u00abfl\u0103c\u0103rile\u00bb sunt Tranzi\u021bia), iar \u00abcontinentul\u00bb este arhipelagul japonez, unde pacea \u0219i siguran\u021ba sunt doar aparen\u021be, bune de v\u00e2ndut turi\u0219tilor. Eroina, ca imigrant\u0103, n-are parte nici de pace \u0219i nici de siguran\u021b\u0103, ci descoper\u0103 c\u0103 a schimbat un r\u0103zboi cu altul (ambele fiind, desigur, \u00abr\u0103zboaie civile\u00bb, adic\u0103 familiale). Din punctul meu de vedere, ceea ce aduce nou aceast\u0103 carte \u2013 \u00een afara vocii foarte personale a autoarei \u2013 este o ruptur\u0103 violent\u0103 cu tradi\u021bia romanului rom\u00e2nesc contemporan, specializat \u00een \u00eenvin\u0219i, \u00een rata\u021bi \u0219i-n b\u0103tu\u021bi de soart\u0103. Nu \u0219tiu dac-am \u00een\u021beles mesajul ascuns; mie-mi sun\u0103 a\u0219a: \u00abIa ce vrei \u0219i pl\u0103te\u0219te pre\u021bul. Sau vei lua ce nu vrei \u0219i vei pl\u0103ti acela\u0219i pre\u021b, ba chiar mai mare\u00bb.\u201d \u2014 Mihai Buzea<\/p>\n\n\n\n
\n\n\n\n
Fragment<\/h4>\n\n\n\n
M-am \u00eentors acas\u0103 pe la pr\u00e2nz. Poarta era deschis\u0103, nimeni \u00een curte. U\u0219a \u00eens\u0103 era \u00eencuiat\u0103. Am b\u0103tut de c\u00e2teva ori, dar nimic. M-am uitat prin geamul moza- ic \u0219i l-am v\u0103zut pe tata \u00een toate formele \u0219i culorile ca pe-o pictur\u0103 abstract\u0103. St\u0103tea \u00eentr-o pozi\u021bie ciudat\u0103, cu jum\u0103tate de trup suspendat \u00eentre a\u0219ternut \u0219i parchet.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Tat\u0103, te ridici s\u0103 \u00eemi deschizi u\u0219a?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu pot… tati… am \u00eencercat s\u0103 m\u0103 ridic, dar… \u0219i a mai spus ni\u0219te bolboroseli pe care nu le-am \u00een\u021beles.<\/p>\n\n\n\n
Am oftat lung \u0219i mi-am dat ochii peste cap. Se re- peta acela\u0219i lucru, tata se f\u0103cea muci c\u00e2t mama nu era acas\u0103. Am verificat toate geamurile \u0219i am g\u0103sit deschi- s\u0103 fereastra de la buc\u0103t\u0103rie. Am s\u0103rit \u00een\u0103untru \u0219i l-am ajutat s\u0103 se a\u0219eze la loc. Cearceaful era p\u0103tat de urin\u0103 proasp\u0103t\u0103. L-am tras \u00eentr-o parte c\u00e2t s\u0103 nu stea pe ea.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Unde e mama? Nu mi-a zis c\u0103 pleac\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 S-a dus s\u0103 ia fotoliile alea verzi de la bunic\u0103-tu. \u0218i alte lucruri pe care i le-a promis. A venit nenea Dan cu \u0218ocatu \u0219i cu Paulian, \u0219i \u0218ocatu cu ma\u0219ina.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Aoleu, ai zis de dou\u0103 ori \u0218ocatu! Am \u00een\u021beles. A zis c\u00e2nd se \u00eentoarce? C\u0103 \u00eemi e foame.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 N-a zis t\u0103ticule, au plecat de ceva vreme \u00eens\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Evident am g\u00e2ndit, dac\u0103 ai avut vreme s\u0103 te faci praf. Dar nu i-am zis nimic.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Sabinule, tu vezi c\u00e2\u021bi pui de g\u0103in\u0103 sunt \u00een cas\u0103? Ia uite ce frumo\u0219i sunt to\u021bi, peste tot! Vezi, ai grij\u0103 s\u0103 nu calci pe ei, c\u0103 sunt \u00eenc\u0103 mici! Ce bucuroas\u0103 o s\u0103 fie maic\u0103-ta, c\u0103 tot voia s\u0103 mai cumpere c\u00e2\u021biva.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ce tot vorbe\u0219ti? Nu e niciun pui de g\u0103in\u0103, nu v\u0103d nimic! Iar \u021bi-ai b\u0103ut min\u021bile!<\/p>\n\n\n\n
L-am l\u0103sat singur \u0219i m-am dus \u00een cealalt\u0103 camer\u0103. Mi-am pus muzic\u0103 la radio \u0219i am \u00eenceput s\u0103 \u00eemi fac unghiile cu oj\u0103. Era foarte cald afar\u0103, canicul\u0103 de sep- tembrie, bine c\u0103 mai adia v\u00e2ntul. Tata m-a strigat c\u0103-i e sete. Am g\u0103sit o sticl\u0103 de plastic, am umplut-o cu ap\u0103 de la ci\u0219mea \u00een ea \u0219i i-am dus-o.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Uite ap\u0103, i-am \u00eentins sticla.<\/p>\n\n\n\n
N-a putut-o prinde bine \u0219i l-am ajutat s\u0103 o apuce. M\u00e2na \u00eei tremura foarte tare. A reu\u0219it s\u0103 bea un pic de ap\u0103 \u0219i restul a v\u0103rsat-o pe el. Pe barba lung\u0103, pe c\u0103ma\u0219\u0103, pe pieptul dezgolit.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Haide m\u0103i, tat\u0103, ce naiba, uite ce mizerie ai f\u0103cut!<\/p>\n\n\n\n
Am adus un prosop \u0219i am \u0219ters apa de pe el. Am umplut iar sticla, l-am ajutat s\u0103 bea, a sorbit mai mult \u0219i mi-a f\u0103cut semn c\u0103 nu mai vrea. Am l\u0103sat sticla acolo.<\/p>\n\n\n\n
M-a prins de bra\u021b \u0219i m-a tras spre el.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Deschide u\u0219a aia de la baie! Vezi c\u0103 e \u00eenchis acolo \u0219i nu poate s\u0103 ias\u0103! <\/p>\n\n\n\n
\u2014 Cine s\u0103 ias\u0103? Nu e nimeni acolo!<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ascult\u0103 ce-\u021bi zic! E un prieten de-al meu acolo \u00eenchis. Are o sticl\u0103 de vodc\u0103 pentru mine. Mi-a promis c\u0103 bem \u00eempreun\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu e, domnule, nimeni!<\/p>\n\n\n\n
M-am repezit la baie \u0219i am dat cu u\u0219a de perete. \u00cencepuse s\u0103 mi se fac\u0103 fric\u0103. Era tata cum era, dar niciodat\u0103 nu f\u0103cuse a\u0219a.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu e nimeni \u00een cas\u0103! Gata, potole\u0219te-te! Mai bine dormi un pic!<\/p>\n\n\n\n
N-a mai zis nimic. P\u0103rea c\u0103 s-a resemnat c\u0103 nu-l cred sau c\u0103 nu vreau s\u0103-l cred. Am \u00eenchis totu\u0219i muz- ica, s\u0103 aud dac\u0103 mai spune ceva. Era lini\u0219te \u00een cas\u0103 \u0219i credeam c\u0103 a adormit \u00een sf\u00e2r\u0219it. Dup\u0103 ce am terminat cu oja, m-am ridicat s\u0103 v\u0103d ce face. Nu dormea, st\u0103tea lini\u0219tit, sprijinit de sp\u0103tarul canapelei, cu un z\u00e2mbet larg pe fa\u021b\u0103. \u00cen ultimii ani, mai ales dup\u0103 accident, nu-l mai v\u0103zusem pe tata z\u00e2mbind, iar acum ar\u0103ta straniu, aproape ireal. Foarte lucid de data aceasta, mi-a spus s\u0103 nu-mi mai fac griji.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Uite, Sabinu\u021ba, casa e plin\u0103 de oameni \u00eembr\u0103ca\u021bi \u00een alb, sunt mul\u021bi, i-am num\u0103rat, peste 40 de persoane.<\/p>\n\n\n\n
Am \u00eenceput s\u0103-mi dau seama c\u0103 ceva nu era \u00een regul\u0103 \u0219i mi s-a f\u0103cut foarte fric\u0103. Am ie\u0219it afar\u0103 \u0219i m-am uitat peste gard. Nu se vedea nicio ma\u0219in\u0103. M-am \u00eentors s\u0103 v\u0103d cum \u00eei mai este.<\/p>\n\n\n\n
S-a uitat la mine, p\u0103rea lini\u0219tit \u0219i fericit.<\/p>\n\n\n\n
Tata nu fusese niciodat\u0103 fericit.<\/p>\n\n\n\n
La c\u00e2teva minute a \u00eenceput s\u0103 respire greu, din ce \u00een ce mai greu. A vrut s\u0103 se \u00eentind\u0103 pe spate \u0219i era iar s\u0103 cad\u0103. L-am prins \u0219i l-am ajutat.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Tat\u0103, e\u0219ti bine? Mai vrei ni\u0219te ap\u0103?<\/p>\n\n\n\n
Nu mi-a mai r\u0103spuns. I-am dat ap\u0103 mai mult cu for\u021ba, dar tot lichidul i s-a scurs de-o parte \u0219i de alta a b\u0103rbii.<\/p>\n\n\n\n
A \u00eenceput s\u0103 horc\u0103ie, cu respira\u021bia grea \u0219i r\u0103gu\u0219it\u0103. Privea undeva departe, mai sus de tavan \u0219i acoperi\u0219.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Tat\u0103, haide, TAT\u0102! Treze\u0219te-te!<\/p>\n\n\n\n
Am \u00eencercat s\u0103 \u00eel ridic, ca s\u0103 respire mai u\u0219or, dar trupul lui, de\u0219i numai piele \u0219i os, era at\u00e2t de greu, c\u0103 n-am reu\u0219it. \u0218i iar un horc\u0103it puternic, urmat de secunde lungi c\u00e2nd nu am mai auzit nimic.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Tat\u0103, te rog, spune ceva!<\/p>\n\n\n\n
Mi-am lipit urechea de pieptul lui, i-am \u021binut degetul sub nas, nu am sim\u021bit nimic. L-am b\u0103tut u\u0219or pe obraz repetat \u0219i am \u00eenceput s\u0103 dau din ce \u00een ce mai tare. Se uita undeva departe cu gura deschis\u0103, parc\u0103 a mirare.<\/p>\n\n\n\n
Timp de jum\u0103tate de or\u0103 m-am plimbat \u00eentre poart\u0103 \u0219i sufragerie. \u0218tiam c\u0103 nu mai e, dar \u00eemi era fric\u0103 s\u0103 o spun cu voce tare. Nu \u0219tiam pe nimeni \u00een cartier, \u00eenc\u0103 nu aveam telefon fix. M\u0103 blocasem \u00eentr-un monolog pe care \u00eel repetam f\u0103r\u0103 \u00eentrerupere.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu, nu se poate. Nu, e bine, o s\u0103 vin\u0103 mama \u0219i totul o s\u0103 fie bine. Nu, \u00eei e doar r\u0103u un pic. Nu, nu, nu s-a \u00eent\u00e2mplat nimic. Nu are cum, nu se poate! Nu, nu, nu se poate! Acum se \u00eentoarce mama! Nu are cum! \u00cei este doar un pic r\u0103u.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd mama a intrat pe poart\u0103, st\u0103team \u00een picioare l\u00e2ng\u0103 u\u0219a deschis\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ce e Sabina? Ce stai a\u0219a \u021beap\u0103n\u0103?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Tata… tata nu e bine.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Cum adic\u0103, ce vorbe\u0219ti?<\/p>\n\n\n\n
M-am \u00eentors spre cas\u0103 \u0219i \u00eel puteam vedea din prag cum privea \u00een continuare tavanul.<\/p>\n\n\n\n
Mama a venit l\u00e2ng\u0103 mine, o clip\u0103 a stat nemi\u0219cat\u0103, iar mie mi s-a p\u0103rut o ve\u0219nicie, apoi s-a repezit spre el, l-a zg\u00e2l\u021b\u00e2it, i-a dat palme peste palme.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Toni, Toni! Nu mai glumi! TONI!<\/p>\n\n\n\n
A ie\u0219it fugind din cas\u0103, s-a pr\u0103bu\u0219it pe jos pl\u00e2ng\u00e2nd.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Toni nu mai e! Toni a murit!<\/p>\n\n\n\n
\u0218i atunci tavanul a disp\u0103rut, \u0219i casa, \u0219i totul… \u0218i \u00een jurul meu erau pui de g\u0103in\u0103 \u0219i oameni \u00eembr\u0103ca\u021bi \u00een alb. Iar cuvintele rostite de mama le puteam vedea undeva \u00een aer, scrise de tipar, cu vopsea proasp\u0103t\u0103, care se scurgea, f\u0103c\u00e2nd literele s\u0103 se prelungeasc\u0103 p\u00e2n\u0103 la mine. TONI A MURIT!<\/p>\n\n\n\n
Tata murise.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201e\u00abGreu de ucis\u00bb. A\u0219a s-ar povesti subiectul acestei c\u0103r\u021bi, dac-ar fi s\u0103-l concentrez \u00een trei cuvinte (sau, \u00eentr-o alt\u0103 variant\u0103: \u00abEroina nu se las\u0103\u00bb). Este vorba de un bildungsroman de factur\u0103 aproape clasic\u0103. Dincolo de firul narativ, un film de ac\u021biune: o supravie\u021buitoare de pe-un portavion \u00een fl\u0103c\u0103ri reu\u0219e\u0219te s\u0103 se salveze \u00een ultima clip\u0103 \u0219i s-ajung\u0103 undeva pe continent, la pace \u0219i siguran\u021b\u0103. Numai c\u0103 \u00abportavionul\u00bb este Rom\u00e2nia (iar \u00abfl\u0103c\u0103rile\u00bb sunt Tranzi\u021bia), iar \u00abcontinentul\u00bb este arhipelagul japonez, unde pacea \u0219i siguran\u021ba sunt doar aparen\u021be, bune de v\u00e2ndut turi\u0219tilor. Eroina, ca imigrant\u0103, n-are parte nici de pace \u0219i nici de<\/p>\n","protected":false},"author":245,"featured_media":9044,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[1679,169,1905,168,1657,1680],"coauthors":[1656],"class_list":["post-9042","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","tag-editura-vellant","tag-fragment","tag-nu-mai-e-nimeni-acasa","tag-roman","tag-sabina-yamamoto","tag-traverse"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/11\/Sabina-Yamamoto-Nu-mai-e-nimeni-acasa.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9042","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/245"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9042"}],"version-history":[{"count":10,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9042\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9069,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9042\/revisions\/9069"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9044"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9042"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9042"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9042"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=9042"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}