{"id":900,"date":"2021-02-22T09:46:46","date_gmt":"2021-02-22T06:46:46","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=900"},"modified":"2021-03-07T19:12:08","modified_gmt":"2021-03-07T16:12:08","slug":"ordinea-din-trecut","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=900","title":{"rendered":"Ordinea din trecut"},"content":{"rendered":"\n
\"\"
Andreea R\u0103suceanu, V\u00e2ntul, duhul, suflarea, Prefa\u021b\u0103 de Paul Cernat, Ia\u0219i, Editura Polirom, 2020, 352 pag.<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n

Cu pu\u021bin trecut \u0219i mult viitor, scriitorii tineri plonjeaz\u0103 \u00een prezent \u0219i \u00een ceea ce-i urmeaz\u0103 cu n\u0103dejdea c\u0103 zeificarea e palpabil\u0103, fie \u0219i o clip\u0103. N-o spun eu, reformulez ideea lui Aristotel din Etica Nicomahic\u0103<\/em>. Tot aici \u00eenv\u0103\u021bam c\u0103 cel preocupat de ceea-ce-a-fost \u00eencearc\u0103, de fapt, mereu, a pune ordine \u00een trecut<\/em>. Dintre autorii tineri, Andreea R\u0103suceanu \u0219i-a g\u00e2ndit proiectul romanesc \u00een chiar sistemul dezordinii ordonate de alt\u0103dat\u0103. Iat\u0103 una dintre utopiile dintotdeauna ale literaturii: A pune ordine \u00een trecut! P\u00e2n\u0103 \u0219i filosoful grec se recuno\u0219tea \u00eenvins, pe urmele lui Agathon, care observase, la r\u00e2ndul lui, faptul c\u0103 singurul lucru care lipse\u0219te divinit\u0103\u021bii este capacitatea de-a schimba ceea ce deja s-a produs. Mizez, ca \u00eentotdeauna, pe acei prozatori care \u0219tiu s\u0103 scormoneasc\u0103 eficient trecutul. Care re-creeaz\u0103. Asemeni unor zei de h\u00e2rtie.<\/p>\n\n\n\n

Pe de alt\u0103 parte, vizit\u00e2nd trecutul, adesea ne atrag opririle, zice b\u0103tr\u00e2nul Bergson. Ele sunt ceea ce se \u00eenr\u0103d\u0103cineaz\u0103 \u00een spirit \u0219i \u00een iluzia mi\u0219c\u0103rii din trecut. Dac\u0103 nu reu\u0219im s\u0103 recompunem bornele imaginare, ne mul\u021bumim cu leg\u0103turile memoriei \u0219i cu oare\u0219ce fast al intermedierilor. Capabil\u0103 s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103 evenimente \u0219i destine \u00een astfel de repere dinamice, Andreea R\u0103suceanu e adepta realit\u0103\u021bilor ce se deruleaz\u0103 \u00eentr-o sinergie biografist\u0103<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Av\u00e2nd primul ei roman \u00een minte, cititorul p\u0103\u0219e\u0219te \u00een V\u00e2ntul, duhul, suflarea<\/em> \u00een ordinea<\/em> unei scriitoare care se afl\u0103 \u2013 ca o Alice matur-\u00eentunecat\u0103 \u2013 \u00een geografia Familiei problematice aflat\u0103 la limita disfunc\u021bionalit\u0103\u021bii. \u00cens\u0103 nu conceptul magmatic-realist o atrage. C\u00e2t rela\u021biile absconse, anecdotica destinului esen\u021bial, leg\u0103turile tainice dintre poezie \u0219i boal\u0103, dintre singur\u0103tate \u0219i trauma liric\u0103, dintre relativizarea adev\u0103rului \u0219i destinul neutru.<\/p>\n\n\n\n

Fascinat\u0103 de feliile de via\u021b\u0103 putred\u0103 \u0219i miraculoas\u0103, de apa vie din cronica de familie, dar, mai ales, slujind realizarea anecdoticii istoriei ca sistem, Andreea R\u0103suceanu are prea pu\u021bin din specificul genera\u021biei \u0219i mult din ADN-ul scriitorilor mai vechi. Descrierea se substituie ac\u021biunii, ca la \u021aoiu \u0219i B\u0103l\u0103i\u021b\u0103, digresiunile \u0219i \u00eenv\u0103luirile au familiaritatea unor Titel \u0219i Adame\u0219teanu, iar tensiunea interioriz\u0103rii aduce cu evantaiul emo\u021biilor din proza Danei Dumitriu \u0219i a Dorei Pavel. Probabil c\u0103 de aceea, \u00een Prefa\u021b\u0103<\/em>, Paul Cernat spune c\u0103, structural, ea este o \u201ecrepuscular\u0103\u201d. Dintre str\u0103ini, ca o umbr\u0103 esen\u021bial\u0103 e poetica faulknerian\u0103, dizolv\u00e2nd pasiunile \u0219i naratorii \u00eentr-un estuar discursiv.<\/p>\n\n\n\n

\u201eAndreea R\u0103suceanu combin\u0103 docu-fic\u021biunea cu poezia mitic\u0103 \u00een cele mai nea\u0219teptate nuan\u021be.\u201d<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Descoperim, a\u0219adar, \u00een V\u00e2ntul, duhul, suflarea<\/em>, suma de arcuiri interioare, de pun\u021bi ale incon\u0219tientului \u0219i alte a\u0219ijderea, r\u0103sp\u00e2ndite de-o parte \u0219i de alta a timpului. Dar mai ales din jurul ierarhiei emo\u021bionale din familie. O saga a apropierilor \u0219i \u00eendep\u0103rt\u0103rilor misterioase, joc psiho-mitic la cele dou\u0103 capete ale mu\u021beniei captive, romanul reface \u00een cele din urm\u0103 tocmai harta interiorit\u0103\u021bilor tulburate de himera absen\u021belor. Nici nu conteaz\u0103 realitatea istoric\u0103 a afec\u021biunii neelucidate. C\u00e2t pasiunea biografist\u0103 din istoriile totdeauna capricioase.<\/p>\n\n\n\n

Dup\u0103 cum jocul celor trei cuvinte biblice din titlu revin, indiferent de epoc\u0103, la fel de incerte precum absen\u021bele. La fel de concrete precum amintirea individual\u0103. Nu exist\u0103 scen\u0103 nodal\u0103 (chiar \u00een na\u0219tere \u0219i moarte), f\u0103r\u0103 ca cele trei s\u0103 nu \u00eensufle\u021beasc\u0103 un sens cumva translucid, dar \u00eempov\u0103r\u0103tor, pentru c\u0103ut\u0103torii noimei din propriul labirint. De\u0219i, fundamental, ea apar\u021bine reali\u0219tilor fanta\u0219ti cu priz\u0103 poematic\u0103, imaginarul Andreei R\u0103suceanu are densitatea aerisit\u0103 a impresioni\u0219tilor.<\/p>\n\n\n\n

Nara\u021biunile traumei<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

De asemenea, trei romane se citesc \u00een V\u00e2ntul, duhul, suflarea<\/em>, vibr\u00e2nd polifonic cu termenii din titlu. Primul este, s\u0103-i zicem, romanul Electrei<\/em> (al fiicei): Iolanda asimileaz\u0103 pe Constantin \u0219i Tamara aproape ca \u00eentr-un basm \u00een care mama vitreg\u0103 dizolv\u0103 ceva demonic \u00een r\u0103ceala ei emo\u021bional\u0103. Andreea R\u0103suceanu organizeaz\u0103 nara\u021biunile pe expresia unei continuit\u0103\u021bi: de aceea, povestea Iolandei va fi, ca a tuturor protagoni\u0219tilor, istoria unei anxiet\u0103\u021bi<\/em>. Ca declan\u0219ator mitic, satul C. resoarbe \u0219i distribuie sensurile \u00een toate biografemele; cu toate acestea, Iolanda Vasilescu tr\u0103ie\u0219te inchizitorial memoria afectiv\u0103. De la copil\u0103ria dun\u0103rean\u0103 la cariera de avocat, Iolanda Vasilescu refuz\u0103 maternitatea pentru c\u0103 nu vrea nicio identificare cu G. Vasilescu, so\u021bul aventurier plecat spre America, \u00eens\u0103 ucis \u00een Dun\u0103rea iugoslav\u0103. Nu colectivizarea, nici violen\u021ba de orice fel atrag \u00een romanul Iolandei, c\u00e2t poezia visceral\u0103 a zeului Fric\u0103, pe care scriitoarea o introduce \u00een fiecare protagonist.<\/p>\n\n\n\n

Finalitatea des\u0103v\u00e2r\u0219e\u0219te psihologic natura unei feminit\u0103\u021bi ultragiate. Nu-mi aduc aminte s\u0103 avem \u00een literatura noastr\u0103 un monolog al maternit\u0103\u021bii spasmodice cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 aici. Sigur, tematizarea a fost adesea fructificat\u0103. Dar \u00een V\u00e2ntul, duhul, suflarea<\/em>, discursul interfereaz\u0103 cu istoria sinestezic\u0103, iar grotescul maternit\u0103\u021bii reprimate distruge orice genez\u0103. \u00cen scena cu primul n\u0103scut al Iolandei, Andreea R\u0103suceanu porne\u0219te de la un pretext proustian \u0219i aplic\u0103 o consisten\u021b\u0103 expresionist\u0103, momentul rostogolindu-se, cum procedeaz\u0103 frecvent autoarea, \u00een direc\u021bia poeziei epice.<\/p>\n\n\n\n

\u201eRoman al exil\u0103rii maternit\u0103\u021bii \u0219i al \u021bip\u0103tului mut, V\u00e2ntul, duhul, suflarea<\/em> este o dram\u0103 a feminit\u0103\u021bii \u0219i un labirint al c\u00e2\u0219tig\u0103rii-pierderii afec\u021biunii.\u201d<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

De sub acest voal expresionist al feminit\u0103\u021bii cre\u0219te obsesia absen\u021bei \u0219i a non-existen\u021bei \u2013 cele dou\u0103 personaje abstracte din istoria psiho-social\u0103 a romanului. Complica\u021biile postnatale, acoperite de cromatismul specific expresionist, dialogheaz\u0103 cu vocea traumatic\u0103 ilustrat\u0103 de senza\u021bia c\u0103 lumea e acoperit\u0103 de un clopot negru. Andreea R\u0103suceanu combin\u0103 docu-fic\u021biunea cu poezia mitic\u0103 \u00een cele mai nea\u0219teptate nuan\u021be.<\/p>\n\n\n\n

Roman al exil\u0103rii maternit\u0103\u021bii \u0219i al \u021bip\u0103tului mut, V\u00e2ntul, duhul, suflarea<\/em> este o dram\u0103 a feminit\u0103\u021bii \u0219i un labirint al c\u00e2\u0219tig\u0103rii-pierderii afec\u021biunii. Despre cum, vorba lui Sartre, fiziologicul este reintrodus \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103. Tot \u00een tonuri expresioniste nu trebuie uitat Ora\u0219ul \u2013 \u201eBucure\u0219tiul era ur\u00e2t, incredibil de ur\u00e2t. Un de\u0219ert e asfalt cenu\u0219iu, ca o blan\u0103 de \u0219obolan tocit\u0103, \u00eentins\u0103 peste tot ora\u0219ul\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Tot un monolog visceral este \u0219i romanul oedipic, al fiului: M. reface contrastul semi-oedipic \u0219i \u00eencearc\u0103 s\u0103 developeze fotogramele tat\u0103lui absent. Pentru el, tat\u0103l de h\u00e2rtie r\u0103m\u00e2ne o fic\u021biune<\/em> (\u00een termenii lui Lacan) \u0219i mai pu\u021bin un declan\u0219ator. Autoscopia traumatic\u0103 se dubleaz\u0103 citind, dup\u0103 1990, memoria institu\u021bional\u0103, din arhivele Securit\u0103\u021bii, despre \u201eMarele \u00cenecat\u201d. Dup\u0103 romanul fiicei, cel al fiului cultiv\u0103 notele \u00eenalte de dramatism senzorial, analiz\u00e2nd siluetele unei nebunii nedes\u0103v\u00e2r\u0219ite. La fel ca mama lui, M. \u00eentrege\u0219te anxietatea de separare<\/em>, cu tenta\u021bia dovezilor palpabile, nu doar \u00eencarcerat \u00een sinteza sensibilit\u0103\u021bilor.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen fine, al treilea roman este unul dublu stratificat \u2013 fanariot \u0219i mitologic: povestea lui Mihalachi Chicu\u0219, \u201eOlogul\u201d, figura simbolic\u0103 din miticul \u201eC.\u201d, trec\u00e2nd, \u00een preajma lui 1860, prin tulbur\u0103ri erotice \u0219i politice, dar, mai ales, \u00eenfr\u0103\u021bindu-se cu boala \u0219i depresia, mai mult dec\u00e2t cu orice pl\u0103smuire. Narat la persoana a treia, el are un protagonist care asigur\u0103 unitatea unei, s\u0103 zicem, protoistorii psihologice<\/em>. \u00cen sensul activ\u0103rii unei tradi\u021bii introvertite dintr-o lume aflat\u0103 la apogeul extrovertirii.<\/p>\n\n\n\n

A\u0219adar, cele trei micro-romane \u00eempart adev\u0103ratul protagonist, anxietatea, resorbit\u0103 \u00een imaginea unei familii imposibile, ceea ce duce la infertilitate \u0219i refuzul maternit\u0103\u021bii, de orice fel. Totodat\u0103, naratorii tr\u0103iesc infirmit\u0103\u021bile (absen\u021bele din familie, defectul fizic \u0219i deziluziile) ca pe o stare specific\u0103, consemnat\u0103 drept destin (\u00eentins de dinainte de abdicarea lui Cuza \u0219i p\u00e2n\u0103 dincolo de Revolu\u021bia din 1989).<\/p>\n\n\n\n

Nu pot s\u0103 nu remarc c\u0103 to\u021bi protagoni\u0219tii au voin\u021bele atrofiate, fiind dezinteresa\u021bi de putere; numai Iolanda, dup\u0103 dep\u0103\u0219irea traumei sociale, \u00eencepe ascensiunea politic\u0103 \u0219i profesional\u0103. \u00cencolo, b\u0103rba\u021bii sunt slabi \u0219i previzibili, pr\u0103bu\u0219i\u021bi \u00een mirajul trupului \u0219i volupt\u0103\u021bile interzise.<\/p>\n\n\n\n

Probabil c\u0103, \u00eent\u00e2i de toate, V\u00e2ntul, duhul, suflarea<\/em> este un roman al infidelit\u0103\u021bilor<\/em>. Textul, realit\u0103\u021bile, memoria \u0219i identitatea \u00ee\u0219i au propriile infidelit\u0103\u021bi. Exist\u0103 scene \u00een care amor\u021birea memoriei \u00eensufle\u021be\u0219te brusc trecutul prin producerea de intensit\u0103\u021bi sinestezice. Adev\u0103ratul miez al c\u0103r\u021bii \u00eel convoac\u0103 scenele apropierilor. Poetica lor e at\u00e2t de meticulos cl\u0103dit\u0103, \u00eenc\u00e2t desp\u0103r\u021birile par mereu neverosimile. \u00centreg romanul este asamblat cu imagina\u021bie plastic\u0103 \u0219i sensibil la poezia imagina\u021biei. Domin\u0103, \u00eens\u0103, verdele\/verzuiul \u0219i, ca stare<\/em> cromatic\u0103 \u2013 \u00eentunericul\/\u00eentunecatul. Cele din urm\u0103 apar cu frecven\u021b\u0103 ap\u0103s\u0103toare, un refren ce imprim\u0103 (cititorului) o stare de veghe, tension\u00e2nd totul, de la text la imagine. V\u00e2ntul, duhul, suflarea<\/em> este romanul st\u0103rilor contorsionate.<\/p>\n\n\n\n

\u201eProbabil c\u0103, \u00eent\u00e2i de toate, V\u00e2ntul, duhul, suflarea<\/em> este un roman al infidelit\u0103\u021bilor<\/em>. Textul, realit\u0103\u021bile, memoria \u0219i identitatea \u00ee\u0219i au propriile infidelit\u0103\u021bi.\u201d<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Dintre toate,<\/em> deopotriv\u0103 cheie \u0219i bolt\u0103 a romanului este anecdotica visceralit\u0103\u021bilor<\/em> de familie. Netem\u0103toare s\u0103 calce descul\u021b\u0103 pe teritoriile depresiei cronice din lumea personajelor, scriitoarea g\u0103se\u0219te poezia abstract\u0103 a realit\u0103\u021bii \u00een teroarea mimat\u0103 \u0219i abunden\u021ba ascetic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Universul prozei ei apar\u021bine prizonierilor unei traume ce se suprapune cu destinul.<\/p>\n\n\n\n

Memorabile r\u0103m\u00e2n dezechilibrele, de orice fel. Nu m\u0103 \u00eendoiesc c\u0103, despre ele, Andreea R\u0103suceanu ar putea scrie dou\u0103 vie\u021bi. V\u00e2ntul, duhul, suflarea<\/em> este un roman al trupului \u0219i bolii, o poezie a umbrelor vii. Romanul se putea numi \u0219i \u201eStrig\u0103tele\u201d. Pretutindeni, d\u00e2rele anxiet\u0103\u021bilor sau amprentele lor provoac\u0103 reconstituiri cangrenoase, pe care nici erotizarea sau evaziunile nu le vindec\u0103. Dimpotriv\u0103. Pentru c\u0103 Andreea R\u0103suceanu tr\u0103ie\u0219te istoriile pe o scar\u0103 a intensit\u0103\u021bilor fragile. Reglajul interior al naratorilor, mica polifonie din roman angajeaz\u0103 mereu spectacolul senzorial. La final ai impresia c\u0103 autoarea putea foarte bine s\u0103 picteze povestea sau s\u0103-i dedice un volum de poezie.<\/p>\n\n\n\n

Roman al vulnerabilit\u0103\u021bilor din triada fric\u0103-boal\u0103-singur\u0103tate, prospectare poematic\u0103 a surzeniei maternit\u0103\u021bii \u0219i a t\u0103cerilor zgomotoase, V\u00e2ntul, duhul, suflarea<\/em> e un catalog al fricilor \u00eenghesuite \u00een st\u0103ri alternative de captivitate. Psihodrame intense la focul istoriei mici, lumile din roman reconstituie convalescen\u021ba din istorie \u0219i pe cea a memoriei din familie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cu pu\u021bin trecut \u0219i mult viitor, scriitorii tineri plonjeaz\u0103 \u00een prezent \u0219i \u00een ceea ce-i urmeaz\u0103 cu n\u0103dejdea c\u0103 zeificarea e palpabil\u0103, fie \u0219i o clip\u0103. N-o spun eu, reformulez ideea lui Aristotel din Etica Nicomahic\u0103. Tot aici \u00eenv\u0103\u021bam c\u0103 cel preocupat de ceea-ce-a-fost \u00eencearc\u0103, de fapt, mereu, a pune ordine \u00een trecut. Dintre autorii tineri, Andreea R\u0103suceanu \u0219i-a g\u00e2ndit proiectul romanesc \u00een chiar sistemul dezordinii ordonate de alt\u0103dat\u0103. Iat\u0103 una dintre utopiile dintotdeauna ale literaturii: A pune ordine \u00een trecut! P\u00e2n\u0103 \u0219i filosoful grec se recuno\u0219tea \u00eenvins, pe urmele lui Agathon, care observase, la r\u00e2ndul lui, faptul c\u0103 singurul<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":901,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[124,122,49,128,127],"coauthors":[],"class_list":["post-900","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-andreea-rasuceanu","tag-marius-mihet","tag-nr-1-2021","tag-polirom","tag-vantul-duhul-suflarea"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/02\/Coperta-Rasuceanu.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/900","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=900"}],"version-history":[{"count":7,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/900\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1339,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/900\/revisions\/1339"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/901"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=900"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=900"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=900"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=900"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}