{"id":8940,"date":"2023-11-07T20:13:01","date_gmt":"2023-11-07T17:13:01","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=8940"},"modified":"2023-11-07T20:16:57","modified_gmt":"2023-11-07T17:16:57","slug":"fito-2023-si-seful-de-gara","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=8940","title":{"rendered":"FITO 2023 \u0219i \u0219eful de gar\u0103"},"content":{"rendered":"\n<figure class=\"wp-block-image size-large\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"1024\" height=\"450\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/11\/FITO-1024x450.png\" alt=\"\" class=\"wp-image-8943\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/11\/FITO-1024x450.png 1024w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/11\/FITO-300x132.png 300w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/11\/FITO-768x337.png 768w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/11\/FITO-1536x675.png 1536w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/11\/FITO-2048x899.png 2048w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/11\/FITO-480x211.png 480w\" sizes=\"auto, (max-width: 1024px) 100vw, 1024px\" \/><\/figure>\n\n\n\n<p>\u00cen urm\u0103 cu trei ani, Festivalul Interna\u021bional de Teatru Oradea s-a \u00eempotmolit undeva&#8230; Directorul de festival \u0219i managerul Teatrului <em>Regina Maria <\/em>din Oradea, Daniel Vulcu, scrie \u00een bro\u0219ura-program c\u0103 \u201el-am repus pe \u0219ine&#8230; el s-a \u0219i gr\u0103bit s\u0103 aduc\u0103 arti\u0219ti din cele patru z\u0103ri&#8230; mul\u021bumim \u0219efului de gar\u0103!\u201d R\u0103m\u00e2ne s\u0103 ghicim numele \u0219efului. Al \u0219efilor, al celor implica\u021bi.<\/p>\n\n\n\n<p>Din 1-11 iunie 2023, festivalul a str\u0103lucit prin spectacole de \u00eenalt nivel artistic. \u00cen cadrul FITO intr\u0103 \u0219i FTS (Festivalul de Teatru Scurt&#8230; acum edi\u021bia 26). Juriul de acum: Doru Mare\u0219, Elisabeta Pop, Mircea Morariu. Au mai fost lans\u0103ri de carte, expozi\u021bii, spectacole-lectur\u0103. Premiul pentru cea mai bun\u0103 actri\u021b\u0103 i-a revenit actri\u021bei Em\u0151ke Kat\u00f3 pentru rolul Ester Nagy din spectacolul <em>Toate lucrurile pe care mi le-a luat Alois<\/em>. Premiul pentru cel mai bun actor l-a luat actorul Pavel S\u00eerghi pentru rolul Ic\u0103 din spectacolul <em>Ultimii<\/em> de Mimi Br\u0103nescu, regia Denisa Irina Vlad \u2013 Teatrul Regina Maria. Premiul pentru cea mai bun\u0103 regie i-a revenit regizorului Andrei M\u0103jeri pentru spectacolele <em>Toate lucrurile pe care mi le-a luat Alois<\/em> \u0219i <em>Eroine<\/em>. Premiul pentru cel mai bun spectacol este acordat spectacolului <em>B\u0103ie\u021bii de zinc<\/em> dramatizare, adaptare scenic\u0103 \u0219i regie: Yuri Kordonsky, Teatrul Bulandra Bucure\u0219ti. Premiul special al juriului se acord\u0103 spectacolului <em>O scrisoare pierdut\u0103 \u00een concert<\/em> de I.L. Caragiale, spectacol-concert de Ada Milea \u2013 Teatrul Na\u021bional \u201eLucian Blaga\u201d din Cluj.<\/p>\n\n\n\n<p>S\u0103 vedem c\u00e2teva spectacole&#8230;<\/p>\n\n\n\n<p>Teatrul Na\u021bional din Cluj a prezentat spectacolul <em>Oglinda neagr\u0103<\/em>, dup\u0103 nuvelele lui Pirandello <em>Roaba <\/em>\u0219i <em>Suflul<\/em> (traducere de Maria Rotar), \u00een regia lui Roberto Bacci. Un <em>one-man show<\/em> cu Ionu\u021b Caras. S\u0103 fie nuvelele o oglind\u0103 a autorului? Ionu\u021b Caras evolueaz\u0103 \u00eentr-un spa\u021biu minimalist, \u00een care troneaz\u0103 un fotoliu, ilustr\u00e2nd dou\u0103 ipostaze ale mediului ostil. Registru fantastic, apoi tanatic, boli \u0219i luciditate, dar, mai ales, oglinda invadat\u0103 de m\u0103\u0219tile sociale. \u00cen <em>Roaba<\/em>, avocatul \u00eenc\u0103rcat de titluri, ridicol \u0219i tragic deopotriv\u0103, are revela\u021bia unei existen\u021be sisifice. \u00centr-un acces de autoscopie, se vede pe sine din afar\u0103, ca pe un str\u0103in. Da, \u201eomul acela nu eram eu&#8230; fusesem absent din via\u021ba aceea\u201d. Un str\u0103in notoriu \u00een propria existen\u021b\u0103, prizonier \u00eentr-o form\u0103 construit\u0103 de ceilal\u021bi, obligat s\u0103 poarte masca social\u0103. Cu toate acestea, avocatul cople\u0219it de probleme simte refuzul robotiz\u0103rii, iese din schema fatidic\u0103 \u00een momentele c\u00e2nd \u00ee\u0219i oblig\u0103 c\u0103\u021beaua s\u0103 se deplaseze \u00een camer\u0103 \u00een stil \u201eroab\u0103\u201d, ridic\u00e2ndu-i picioarele din spate.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen <em>Suflu, <\/em>ritmul e \u0219i mai dinamic, frazele poten\u021beaz\u0103 suspansul. Personajul are puterea de a ucide, de a declan\u0219a o pandemie, sufl\u00e2nd peste toate chipurile, cu o for\u021b\u0103 malefic\u0103, distructiv\u0103, identific\u00e2ndu-se cu Moartea \u00eens\u0103\u0219i. Regizorul adapteaz\u0103 situa\u021bia, actualiz\u00e2nd-o, mai ales c\u00e2nd vedem \u00een ziarul <em>Adev\u0103rul <\/em>un titlu ca <em>Rom\u00e2nia se zbate \u00eentre via\u021b\u0103 \u0219i moarte<\/em> (pandemia&#8230;).<\/p>\n\n\n\n<p>Discursul lui Ionu\u021b Caras e f\u0103r\u0103 fisur\u0103: nuan\u021be credibile, mimic\u0103 versatil\u0103, mi\u0219care studiat\u0103. Mereu imit\u0103 pe cineva (sora, c\u0103\u021beaua&#8230;), cu umor involuntar, apoi fumeaz\u0103, se dezbrac\u0103, se \u00eembrac\u0103, deplaseaz\u0103 fotoliul, focusat pe detalii credibile, provocatoare. Un adev\u0103rat slalom fluid, care probeaz\u0103 talentul finisat al actorului.<\/p>\n\n\n\n<p>Teatrul de Nord Satu mare a jucat <em>Nunta<\/em> \u2013 spectacol de teatru stradal, \u00een regia lui Victor Ol\u0103hu\u021b. O propunere nonverbal\u0103 exploziv\u0103, \u00een registru burlesc, cu mimi autentici, cu gaguri bine direc\u021bionate, viz\u00e2nd universalul, dar \u0219i autohtonul (o g\u0103in\u0103 st\u0103 legat\u0103 \u0219i cuminte \u00een \u201ebuc\u0103t\u0103rie\u201d).<\/p>\n\n\n\n<figure class=\"wp-block-image size-full\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"900\" height=\"595\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/11\/Le-Schmurz.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-8944\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/11\/Le-Schmurz.jpg 900w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/11\/Le-Schmurz-300x198.jpg 300w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/11\/Le-Schmurz-768x508.jpg 768w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/11\/Le-Schmurz-480x317.jpg 480w\" sizes=\"auto, (max-width: 900px) 100vw, 900px\" \/><figcaption class=\"wp-element-caption\"><em>Le&nbsp;<em>Schm\u00fcrz<\/em><\/em> &#8211; Teatrul <em>Szigligeti <\/em>Oradea<\/figcaption><\/figure>\n\n\n\n<p>O pies\u0103 de neuitat: <em>Le\u00a0<em>Schm\u00fcrz<\/em><\/em>, o \u201enebunie de teatru fizic\u201d dup\u0103 Boris Vian (Teatrul <em>Szigligeti <\/em>Oradea). Regia \u0219i coregrafia: Gy\u0151rfi Csaba. Un spectacol nonverbal cu mesaje percutante. O familie obi\u0219nuit\u0103. Fug de ceva, valizele sunt mereu preg\u0103tite. Un co\u0219mar, din care ei \u00eencearc\u0103 s\u0103 fug\u0103. Convie\u021buiesc cu Schm\u00fcrz, cu faptele nem\u0103rturisite, cu \u201escheletul din dulap\u201d. Ce este acest Schm\u00fcrz aici \u00een spectacol? O caracati\u021b\u0103-p\u0103ianjen, \u00een volute coregrafice stranii. Culoare neagr\u0103, magnetic\u0103. S\u0103 fie Moartea? Convie\u021buie\u0219ti cu ea? Nu-\u021bi po\u021bi omor\u00ee propria moarte&#8230; doar ea pe tine. O po\u021bi \u00eembl\u00e2nzi? Deodat\u0103 se \u00eengusteaz\u0103 spa\u021biul, un perete vine spre noi. Ca \u00een <em>Spuma zilelor (<\/em>tot Boris Vian, desigur). Amenin\u021barea plute\u0219te deasupra valizelor (metafora plec\u0103rilor). Kafka, Ionesco, Chaplin \u2013 to\u021bi la un loc, \u00eentr-un spectacol cu adev\u0103rat frisonant, cu accente premonitorii.<\/p>\n\n\n\n<p>M-am regalat la <em>P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd moartea ne va desp\u0103r\u021bi\/ Liselotte \u0219i luna mai <\/em>de Pozsgai Zsolt, \u00een regia lui Daniel Vulcu, cu R\u0103zvan Vicoveanu \u0219i Georgia C\u0103pr\u0103rin (Teatrul <em>Regina Maria).<\/em> O tragi-comedie la care se r\u00e2de non-stop, iar uneori e r\u00e2su-pl\u00e2nsu, mai ales la ritualica plecare a&#8230; mor\u021bilor, \u00eentr-un dans funambulesc (excelent\u0103 g\u0103selni\u021b\u0103 regizoral\u0103, de liant \u00eentre scene). Normal c\u0103 revela\u021bia r\u0103m\u00e2ne actorul R\u0103zvan Vicoveanu, care joac\u0103 cinci roluri diverse, cinci portrete grotesco-umane, \u00een registru proteic. Suntem \u00eentr-o camer\u0103 \u00een care tr\u0103ie\u0219te Liselotte cea singur\u0103, care-\u0219i caut\u0103 alesul cu emo\u021bie (scenografie multifunc\u021bional\u0103: Oana Cernea \u2013 s\u0103 nu uit\u0103m dulapul \u0219i hainele, care troneaz\u0103 la mijloc). Actri\u021ba Georgia C\u0103pr\u0103rin reu\u0219e\u0219te un slalom impresionant printre st\u0103ri diverse, \u00een confrunt\u0103ri diferite, cu echilibru actoricesc de excep\u021bie. O regie curat\u0103, tonic\u0103, empatic\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Teatrul <em>Reactor de crea\u021bie \u0219i experiment <\/em>din Cluj a prezentat piesa lui Cosmin St\u0103nil\u0103 \u2013 <em>Toate lucrurile pe care mi le-a luat Alois<\/em>, un text despre o actri\u021b\u0103 invadat\u0103 de Alzheimer. E limpede c\u0103 autorul s-a documentat asupra bolii, marc\u00e2nd nuan\u021be, evit\u00e2nd melodramaticul, m\u00e2nuind dialogul f\u0103r\u0103 striden\u021be sofisticate. Regizorul Andrei M\u0103jeri a construit un spectacol legat, ritmat, gradat, servindu-se de doi actori cu renume. E vorba de Em\u1f43ke Kat\u03cc, de la Teatrul Maghiar din Cluj, \u0219i de Lucian Teodor Rus, de la Bucure\u0219ti. O actri\u021b\u0103 la apus de carier\u0103 \u0219i fiul s\u0103u venit \u00een vizit\u0103. Scenografie sugestiv\u0103 \u2013 interiorul casei \u2013 cu oglinda imens\u0103, necesar\u0103 unei actri\u021be; parc\u0103 e \u0219i cabina de la teatru, dar \u0219i ochiul necru\u021b\u0103tor al unui prezent toxic. De la exuberan\u021ba luminoas\u0103 a \u00eent\u00e2lnirii, cu puloverul ro\u0219u \u0219i trandafirii ro\u0219ii, alunec\u0103m gradat spre primele semne ale bolii, pe care ea, mama, o nume\u0219te Alois. \u00cencep\u00e2nd de aici, asist\u0103m la un carusel al schimb\u0103rii vestimenta\u021biei, la degringolada cronic\u0103, punctat\u0103 cu haine negre. Andrei M\u0103jeri nu las\u0103 la \u00eent\u00e2mplare niciun detaliu, evit\u00e2nd pauzele, imprim\u00e2nd fluen\u021b\u0103 \u0219i ritm, ajutat de accente de metronom \u0219i de muzica angoasant\u0103, premonitorie, implacabil\u0103. Camera se va schimba subtil, obiectele vor fi deplasate, ca o revolt\u0103 a mamei-actri\u021be, tot mai neputincioas\u0103 \u00een fa\u021ba bolii ostile. Da, e \u0219i condi\u021bia tragic\u0103 a artistului, a glis\u0103rii \u00een uitare. Mi-a pl\u0103cut fotoliul cu\u2026 clopo\u021bei, a\u0219a vreau eu s\u0103-l numesc. Cel din fa\u021ba oglinzii, care subliniaz\u0103 prezen\u021ba uman\u0103, dar \u0219i vitalitatea obiectelor, care se degradeaz\u0103 mai greu. Mama e cuprins\u0103 de spaima de a uita cuvintele, fiul r\u0103m\u00e2ne cu ea, refuz\u00e2nd s-o duc\u0103 la azil. Lucian Teodor Rus trece prin st\u0103ri diverse, de la calm la agita\u021bie, juc\u00e2nd corect \u00een umbra unei mari actri\u021be \u2013 Em\u1f43ke Kat\u03cc \u2013 din stirpea marilor vedete, precum Olga Tudorache (parc-o v\u0103d \u0219i acum \u00een rolul actri\u021bei alcoolice din <em>Premiera)<\/em>. Pendul\u00e2nd \u00eentre for\u021b\u0103 \u0219i fragilitate, spre inflexiunile ingenioase, Em\u1f43ke urc\u0103 vertiginos pe culmile artistice ale profesionalismului des\u0103v\u00e2r\u0219it.<\/p>\n\n\n\n<figure class=\"wp-block-image size-large\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"1024\" height=\"681\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/11\/O-scrisoare-pierduta-in-concert-1024x681.webp\" alt=\"\" class=\"wp-image-8945\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/11\/O-scrisoare-pierduta-in-concert-1024x681.webp 1024w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/11\/O-scrisoare-pierduta-in-concert-300x200.webp 300w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/11\/O-scrisoare-pierduta-in-concert-768x511.webp 768w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/11\/O-scrisoare-pierduta-in-concert-720x480.webp 720w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/11\/O-scrisoare-pierduta-in-concert-480x319.webp 480w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/11\/O-scrisoare-pierduta-in-concert.webp 1536w\" sizes=\"auto, (max-width: 1024px) 100vw, 1024px\" \/><figcaption class=\"wp-element-caption\"><em>O scrisoare pierdut\u0103 \u00een concert<\/em> -Teatrul Na\u021bional Cluj<\/figcaption><\/figure>\n\n\n\n<p>Teatrul Na\u021bional din Cluj a jucat <em>O scrisoare pierdut\u0103 \u00een concert <\/em>de Caragiale. Un spectacol-concert de Ada Milea \u2013 infatigabil\u0103, inventiv\u0103, surprinz\u0103toare, baz\u00e2ndu-se pe o echip\u0103 sudat\u0103 \u00een luptele cu Chiri\u021ba \u0219i nu numai. Vedem altfel <em>O scrisoare pierdut\u0103, <\/em>acum la 170 de ani de la na\u0219terea inimitabilului Caragiale? \u201eAlte m\u0103\u0219ti, aceea\u0219i pies\u0103\/ alte guri, aceea\u0219i gam\u0103\u201d (Eminescu, desigur). Mai exist\u0103 \u00eenc\u0103 la anumite persoane o reticen\u021b\u0103 nejustificat\u0103 fa\u021b\u0103 de propuneri scenice inedite, originale. Aceea\u0219i licoare \u00een alt pahar. Care s\u0103 p\u0103streze ideea \u201esim\u021b enorm \u0219i v\u0103d monstruos\u201d, cum \u00eei pl\u0103cea lui Caragiale s\u0103 afirme, iar mai apoi se exprima elegant despre crea\u021bie, despre \u201ea apuca din haosul enorm elemente brute, a le topi \u00eempreun\u0103 \u0219i a le turna \u00eentr-o form\u0103\u2026 aceasta e puterea artistului\u201d. Care putere se nume\u0219te talent, iar Ada Milea \u00eel are din plin. Scen\u0103 plin\u0103 cu instrumente. Pe ecran, inser\u021bii video, culmin\u00e2nd cu <em>fake news<\/em>, dar \u0219i cu \u0219tiri ridicole, \u00een consens cu \u201e\u021bara arde \u0219i baba\u2026\u201d. A c\u00e2ta oar\u0103 realiz\u0103m actualitatea acut\u0103 a lui Caragiale? Haz de necaz, mici \u0219i bere, \u0219antaj, manipulare, conexiuni contondente, alerte\u021be, sarcasm \u00eempletit cu ludic, clovnesc jalnic \u2013 iat\u0103 haosul politic, clam\u00e2ndu-se sus \u0219i tare c\u0103 \u201edezordinea na\u021bional\u0103 va reseta dezordinea mondial\u0103\u201d. Doamnele Farfuridi \u0219i Br\u00e2nzovenescu colporteaz\u0103 \u0219tiri, cu alur\u0103 de ciocli \u00eenfometa\u021bi de b\u00e2rf\u0103, sim\u021bind tr\u0103darea \u00een orice gest. Dosare \u0219i telefoane mobile \u2013 de ce nu? Nu exist\u0103 \u0219i acum Ca\u021bavencu? \u201eVota\u021bi cu el \u0219i-o s\u0103 fi\u021bi ferici\u021bi\/ dar be\u021bi \u00een continuare ca s\u0103 fi\u021bi jefui\u021bi\u2026!\u201d Jocurile puterii, schimbarea avantajelor, \u201euite cu cine se scrie istoria\/ uite cui \u00eei dator\u0103m faima \u0219i gloria\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>Atuurile spectacolului sunt clare: o dramaturgie precis\u0103, muncit\u0103, o sincronizare de invidiat, plus vocile. Totul \u00eentr-un sincretism visceral, f\u0103r\u0103 timp de <em>respiro<\/em>, \u00eentr-un ritm mundan aplecat spre o persiflare tran\u0219ant\u0103. Evadarea din paradigme ne \u00eenvioreaz\u0103. Orice adjuvant e binevenit. Mi\u0219carea scenic\u0103 e asigurat\u0103 de Andrea Gavriliu, a\u0219adar e garantat\u0103 calitatea. \u0218i r\u00e2dem. Uneori str\u00e2mb, dar continu\u0103m. Grimasele hilare ale prefectului (Miron Maxim) cer aplauze. Zoe se t\u00e2r\u0103\u0219te la propriu \u0219i la figurat \u00eentr-o mocirl\u0103 cabotin\u0103 a \u0219antajelor. \u00cen acest rol, actri\u021ba Diana Ioana Licu joac\u0103 uimitor, atent\u0103 la capcane cli\u0219eistice. Ajunge s\u0103 auzi \u201eai pu\u021bintic\u0103 r\u0103bdare\u201d \u00een rostirea impecabil\u0103 a lui Cornel R\u0103ileanu (voce absolut inconfundabil\u0103) ca s\u0103 realizezi \u00een\u0103l\u021bimea talentului s\u0103u. Un cuplu reu\u0219it, stanbranesc \u2013 Radu Dogaru \u0219i Mihnea Blidariu \u2013 punct\u00e2nd ipostaze ofertante \u0219i irezistibile \u00een canavaua spectacolului. Cele dou\u0103 doamne politruce\/b\u00e2rfitoare (Adriana B\u0103ilescu \u0219i Anca Hanu) fac ravagii comice pe scen\u0103, \u00een volutele perfidiei stilate. Ca\u021bavencu afi\u0219eaz\u0103 o fragilitate\u2026 r\u0103zboinic\u0103 (Cornel Rigman), cu intarsii cameleonice, l\u0103s\u00e2ndu-se (la un moment dat) \u201etorturat\u201d de Conu F\u0103nic\u0103. Un periplu comic realizeaz\u0103 Ruslan B\u00e2rlea (Ghi\u021b\u0103), cu neuitatele s\u0103rituri de\u2026 porumbel c\u0103l\u0103tor, bun de toate, cu o voce rafinat\u0103, recognoscibil\u0103. Exist\u0103 \u0219i o cirea\u0219\u0103 pe tort: Anca Hanu, interpret\u00e2ndu-l pe Dandanache. Cuvintele nu m\u0103 ajut\u0103 s\u0103 descriu miracolul. Anca e o minune a naturii. Musai s-o vede\u021bi \u0219i s\u0103 descoperi\u021bi talentul ei uria\u0219.<\/p>\n\n\n\n<p>Teatrul Bulandra Bucure\u0219ti a emo\u021bionat profund cu <em>B\u0103ie\u021bii de zinc <\/em>dup\u0103 Svetlana Aleksievici, \u00een regia lui Yuri Kordonski. \u0218apte scaune, \u0219apte m\u0103rturii frisonante. Rigoare \u0219i sobrietate. \u0218apte actri\u021be \u201elumineaz\u0103\u201d textul: Mariana Mihu\u021b, Dana Dogaru, Ana Ioana Macaria, Rodica Laz\u0103r, Profira Serafim, Mirela Gorea \u0219i Camelia Maxim. Am citit cartea \u00een versiunea francez\u0103 (Christian Bourgois editor) \u2013 <em>Les cercueils de zinc \/ Sicriele de zinc<\/em>. \u00centre 1979-1989, un milion de militari sovietici au trecut prin Afganistan, provoc\u00e2nd distrugeri uria\u0219e. Televiziunea \u00eei ar\u0103ta pe solda\u021bii sovietici plant\u00e2nd pomi \u00een sate, dar ei aruncau grenade \u00een casele de argil\u0103. Mor\u021bii erau trimi\u0219i \u00een URSS \u00een sicrie sigilate de zinc. URSS era atunci un stat militarist, camuflat. Cartea Svetlanei i-a lipsit pe \u201eeroi\u201d de aura fals\u0103. Au fost numi\u021bi mai apoi brute, asasini, violatori.<\/p>\n\n\n\n<p>Ce po\u021bi spune despre inegalabilul <em>Familia Addams<\/em>? O magie, desigur. Regia, coregrafia, costumele: R\u0103zvan Mazilu. Un <em>horror<\/em> \u00een m\u0103nu\u0219\u0103 de catifea, cu aburi alba\u0219tri \u0219i tenebre de basm. Regizorul Radu Afrim a venit cu dou\u0103 spectacole: <em>Seaside Stories <\/em>(Teatrul de Stat Constan\u021ba) \u0219i <em>Ierbar <\/em>(Teatrul Na\u021bional T\u00e2rgu-Mure\u0219). Primul (c\u00e2\u0219tig\u0103tor Uniter) te poart\u0103 \u00een toate registrele posibile, de la comedie la dram\u0103, de la violen\u021b\u0103 la poetic. Al doilea creeaz\u0103 un univers viabil pornind de la o carte de poezie de Simona Popescu. Sera ca un loc magic unde ai revela\u021bii. Confruntare \u00eentre genera\u021bii. Lumea vegetal\u0103 vegheat\u0103 de \u201e\u00eengerul gr\u0103dinii\u201d. Ca \u00een <em>Sacrificiul <\/em>lui Tarkovski: a uda copacul cu speran\u021b\u0103. Revela\u021bia revela\u021biilor: <em>Plugarul \u0219i moartea <\/em>de Johannes von Tepl, \u00een regia lui Silviu Purc\u0103rete (Teatrul Na\u021bional Ia\u0219i). \u00cemi dorisem at\u00e2t de mult s\u0103-l v\u0103d, \u00eenc\u00e2t bucuria m-a cople\u0219it. Brize din Faust, cu <em>memento mori, vanitas vanitatum<\/em>, hiperbolic, r\u0103scolitor. Holograme \u0219i \u00eembl\u00e2nzirea mor\u021bii, apoi mantia gigantic\u0103 ce \u00eenghite totul&#8230; Mi-ar trebui pagini \u00een \u0219ir s\u0103 scriu despre toate spectacolele v\u0103zute, dar nu vreau s\u0103 abuzez de r\u0103bdarea cititorilor. Oricum, despre marile spectacole s-au scris zeci de articole la momentele premierelor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cronic\u0103 de festival de Alexandru Jurcan<\/p>\n","protected":false},"author":208,"featured_media":8941,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[51,31],"tags":[1417,406,1694,1858,136],"coauthors":[1416],"class_list":["post-8940","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-arte","category-teatru","tag-alexandru-jurcan","tag-arte","tag-fito-2023","tag-nr-6-2023","tag-teatru"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/11\/teatru.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8940","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/208"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8940"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8940\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8951,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8940\/revisions\/8951"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/8941"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8940"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8940"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8940"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=8940"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}