{"id":8918,"date":"2023-11-07T16:02:34","date_gmt":"2023-11-07T13:02:34","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=8918"},"modified":"2023-11-07T16:53:12","modified_gmt":"2023-11-07T13:53:12","slug":"provizoriu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=8918","title":{"rendered":"Provizoriu"},"content":{"rendered":"\n
\n

Prozele lui George Moise sunt ca un altoi de trandafir japonez pe o salcie. \u00centr-un cuv\u00e2nt, o ciud\u0103\u021benie delicat\u0103, o m\u0103rturie a unui om aflat \u00eentre dou\u0103 lumi. Povestirile lui preiau scepticismul european \u0219i-l v\u00e2r\u0103 \u00een sticla formalismului japonez. Curate, limpezi, melancolice \u0219i garnisite cu un strop de fatalism, ele sunt \u0219i familiare, \u0219i exotice. E un volum care se cite\u0219te tacticos, cu lungi pauze de contempla\u021bie interioar\u0103, ca \u00eenaintea unui seppuku. – Florin Iaru<\/strong><\/p>\n\n\n\n

George scrie ni\u0219te proze care sunt doar ale lui, pun urechea pe inima textelor sale, \u00een care oamenii poart\u0103 umbrele de\u0219i asta le d\u0103uneaz\u0103, \u0219i constat c\u0103 sunt vii \u0219i ciudate \u0219i \u00eenc\u00e2nt\u0103toare, \u00eentocmai ca via\u021ba, \u0219i m\u0103 bucur din nou. – Andrei Cr\u0103ciun<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Toate povestirile din acest volum sunt puternice \u0219i tulbur\u0103toare, pentru c\u0103 s-au n\u0103scut la \u00eent\u00e2lnirea dintre imagina\u021bia formidabil\u0103 \u0219i versatilitatea literar\u0103 de excep\u021bie ale unui scriitor de o originalitate fermec\u0103toare. George Moise este un vr\u0103jitor care ne coloreaz\u0103 lumea cu pove\u0219ti senzuale \u0219i misterioase, \u00een timp ce vegheaz\u0103 la grani\u021ba dintre realitate \u0219i vis, \u00eentre duio\u0219ie \u0219i \u00eenstr\u0103inare. Pur \u0219i simplu adorabil. – Irina Georgescu Groza<\/strong><\/p>\n\n\n\n

George Moise nu crede \u00een Dumnezeu, dar crede \u00een miracole. De aceea, povestirile lui alunec\u0103 deseori de pe pojghi\u021ba sub\u021bire a realului pe t\u0103r\u00e2mul mai confortabil al misterului sau chiar al magicului. Observator fin, uneori confesiv, alteori pun\u00e2nd o masc\u0103 peste confesiune, prozatorul nu se sfie\u0219te s\u0103 fie \u0219i un sentimental, care scormone\u0219te ad\u00e2nc. O alt\u0103 masc\u0103, seductiv\u0103, a fundalului exotic nipon, \u00een crochiul c\u0103reia se zbate, \u00een fond, universalitatea umanului: iubirea, destr\u0103marea ei \u0219i persisten\u021ba memoriei, tr\u0103darea, umilin\u021ba \u0219i abandonul sinelui, descompunerea fizic\u0103, regretul \u0219i moartea sunt doar c\u00e2teva fa\u021bete disecate de ochiul atent, dar \u0219i \u00eenl\u0103crimat al unui narator care nu judec\u0103, ci ofer\u0103 clemen\u021b\u0103. Citindu-i prozele, g\u0103se\u0219ti \u0219i tu, uneori, clemen\u021ba de care ai nevoie. – Horia Corche\u0219<\/strong><\/p>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n

\n\n\n\n

Provizoriu<\/h4>\n\n\n\n

C\u00e2nd a deschis ochii, so\u021bia lui plecase deja la serviciu. Visase oare buzele ei de cafea, hainele \u0219optind spre ie\u0219ire \u0219i firul str\u0103veziu de parfum care s-a rupt c\u00e2nd a \u00eenchis u\u0219a? Nu. De\u0219i buimac, s-a trezit de-a binelea \u0219i a r\u00e2s cu am\u0103r\u0103ciune. C\u00e2\u021bi o mai vis\u0103m pe femeia de l\u00e2ng\u0103 noi?<\/p>\n\n\n\n

Trebuie s\u0103 fi plecat foarte devreme, el era deja gata \u00eembr\u0103cat \u0219i \u00eenc\u0103 nu se luminase de tot. \u00cenainte s\u0103 ias\u0103, a deschis larg draperiile, ca \u0219i cum ar fi \u00eentins o capcan\u0103 pentru lumina care avea s\u0103 apar\u0103 mai t\u00e2rziu. Cerul era acoperit de nori metalici. V\u00e2ntul plimba haotic stropii de lapovi\u021b\u0103 \u0219i \u00eenfigea ace de ghea\u021b\u0103 \u00een ochii pu\u021binilor trec\u0103tori care se aventuraser\u0103 pe afar\u0103. Ar fi putut fi iarn\u0103, dar p\u0103rea c\u0103, din motive ne\u0219tiute, vremea nu spune p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t ce g\u00e2nde\u0219te cu adev\u0103rat. Nu sunt oare ipocrizia \u0219i polite\u021bea unul \u0219i acela\u0219i lucru? B\u0103rbatul s-a scuturat de c\u00e2teva ori \u0219i \u0219i-a ridicat gulerul. Umbrela nu-i era de mare ajutor pe v\u00e2nt, dimpotriv\u0103, dar o luase cu el. Ce idee proast\u0103, s\u0103 la\u0219i patul cald pentru o plimbare pe o vreme ca asta, dar a\u0219a-i spusese so\u021bia. Ie\u0219i, f\u0103 c\u00e2\u021biva pa\u0219i, cunoa\u0219te ora\u0219ul, f\u0103-\u021bi prieteni, cum vrei s\u0103-\u021bi plac\u0103, dac\u0103 nici nu-l cuno\u0219ti? Nici nu e mare, \u00een c\u00e2teva ore \u00eel str\u0103ba\u021bi pe tot de la un cap\u0103t la altul.<\/p>\n\n\n\n

De asta se temea \u0219i el, ora\u0219ul nu e mare. Abia trecuse de dou\u0103zeci \u0219i cinci de ani, v\u00e2rst\u0103 la care e greu s\u0103 g\u0103se\u0219ti locul care s\u0103 te poat\u0103 cuprinde, \u0219i or\u0103\u0219elul de provincie \u00een care tocmai se mutaser\u0103 din capital\u0103 nu num\u0103ra mai mult de c\u00e2teva zeci de mii de suflete. F\u0103cuse c\u00e2\u021biva pa\u0219i buni pe trotuar \u0219i trecuse de cl\u0103dirile vecine, c\u00e2nd a observat c\u0103 balustrada sc\u0103rii care cobora de la apartamentul lor de la etaj spre parter iese printr-o t\u0103ietur\u0103 rotund\u0103 \u00een perete, p\u0103r\u0103se\u0219te cl\u0103direa, continu\u0103 \u00een strad\u0103 \u0219i \u00eel petrece tot acest drum, cu c\u00e2teva \u00eentreruperi, bine\u00een\u021beles, la intrarea \u00een vreun magazin sau vreun bloc. Cl\u0103dirile de pe partea cealalt\u0103 aveau \u0219i ele acela\u0219i br\u00e2u de n\u0103dejde. Hei, s-ar putea s\u0103-mi plac\u0103 aici p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, e un ora\u0219 prietenos cu be\u021bivii.<\/em> A dat drumul balustradei care f\u0103cea acum loc unui magazin de haine. Pe strad\u0103, o ma\u0219in\u0103 a trecut pe l\u00e2ng\u0103 el cu viteza unui melc. \u00cen lumina mat\u0103 a dimine\u021bii, hainele din vitrin\u0103 z\u0103ceau pe umera\u0219e ca ni\u0219te fantome obosite peste care cineva turnase plumb topit. Culorile vibrau \u00een tonuri joase de gri, marouri p\u0103m\u00e2ntii \u0219i verde pr\u0103fos, de parc\u0103 materialul nu fusese muiat \u00een vopseluri, ci \u00een umbra lor. imprimeurile erau s\u0103r\u0103cite de imagina\u021bie, ceva \u00eei t\u0103iase celui care le croise cheful de a se juca \u0219i de a amesteca linii \u0219i curbe, unghiuri \u0219i forme.<\/p>\n\n\n\n

Culoarea a p\u0103lit o clip\u0103 \u0219i din ochii str\u0103inului. S-a sprijinit de balustrad\u0103, a inspirat ad\u00e2nc \u0219i i-a dat drumul ca \u0219i cum ar fi fost o broasc\u0103 r\u00e2ioas\u0103. S-a \u0219ters pe pantaloni \u0219i \u0219i-a v\u0103zut de drum. Trecea prin fa\u021ba altui magazin \u0219i totu\u0219i bara de metal continua mai lucioas\u0103 \u0219i mai nou\u0103 dec\u00e2t bucata de p\u00e2n\u0103 atunci, bloc\u00e2nd intrarea. Se vedea c\u0103 afacerea falimentase: din copertina aflat\u0103 deasupra intr\u0103rii at\u00e2rnau acum zdren\u021buite f\u00e2\u0219ii mari ca ni\u0219te aripi de vultur \u00een captivitate \u0219i vitrinele goale erau acoperite de un strat gros de praf.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen fa\u021ba lui, pe col\u021bul opus, se ridica cl\u0103direa po\u0219tei, \u00een fa\u021ba c\u0103reia tronau dou\u0103 cutii de scrisori stacojii. M\u0103car ele nu \u00ee\u0219i pierduser\u0103 culoarea; nici ele \u0219i nici ro\u0219ul semaforului, la vederea c\u0103ruia a z\u00e2mbit, ca \u0219i cum ar fi \u00eent\u00e2lnit un prieten vechi. S-a oprit cuminte la marginea bordurii. St\u00e2lpul semaforului era \u00eenf\u0103\u0219urat de jos \u0219i p\u00e2n\u0103 sus \u00een folie de \u00eempachetat, cu bule, petrecut\u0103 \u00een c\u00e2teva straturi \u00een jurul lui. Poate c\u0103 e nou \u0219i muncitorii au uitat s\u0103 scoat\u0103 plasticul, dar nu, vopseaua co\u0219covit\u0103 de pe semafor \u00eei spunea c\u0103 peste ea trecuser\u0103 c\u00e2teva anotimpuri bune. Str\u0103inul a privit de c\u00e2teva ori \u00een jur \u0219i n-a rezistat s\u0103 nu pocneasc\u0103 vreo dou\u0103-trei bule. Pe strad\u0103 nu era \u00eens\u0103 aproape nimeni, doar pe balustrada de vizavi se prelingea lent o siluet\u0103 c\u0103tre o farmacie.<\/p>\n\n\n\n

Ma\u0219ina care \u00eel dep\u0103\u0219ise mai devreme \u00een fa\u021ba magazinului de haine a\u0219tepta la semafor; a avut r\u0103gaz s\u0103 se uite mai bine la ea. Barele de protec\u021bie erau \u00eembr\u0103cate \u00eentr-un man\u0219on de cauciuc, care se prelungea \u00een lateral, pe u\u0219i \u0219i pe aripi. nu ar\u0103ta ca me\u0219tereala unui ageamiu, modificarea fusese f\u0103cut\u0103 \u00eentr-un atelier profesionist, sau chiar din fabric\u0103. C\u00e2nd s-a f\u0103cut verde, au trecut c\u00e2teva secunde bune p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd ma\u0219ina s\u0103 se urneasc\u0103 din loc. Din v\u00e2rful unui alt st\u00e2lp \u00eenf\u0103\u0219urat \u00een folia cu bule, indicatorul ar\u0103ta restric\u021bia de vitez\u0103 treizeci.<\/p>\n\n\n\n

La po\u0219t\u0103 era deschis. T\u00e2n\u0103rul s-a a\u0219ezat la mas\u0103, a scos din buzunar o scrisoare, a recitit cele c\u00e2teva pagini \u0219i a verificat adresa de pe plic. \u00cen dreapta lui, un baston st\u0103tea \u00een picioare, prins \u00eentr-o furc\u0103 de cauciuc lipit\u0103 de marginea mesei.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Ce bine c\u0103 n-ai probleme cu vederea, a auzit \u0219i a \u00eentors capul.<\/p>\n\n\n\n

B\u0103tr\u00e2nul din spatele lui \u0219i-a scos ochelarii de la ochi \u0219i i-a pus \u00eentr-un bol de pe mas\u0103, plin cu alte perechi de toate m\u0103rimile \u0219i dioptriile.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 A! S\u0103 nu-l uit, a mai zis ca pentru el, apoi a scos bastonul din suport, s-a \u00eenclinat c\u0103tre str\u0103in \u0219i s-a \u00eendreptat c\u0103tre ie\u0219ire.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i dac\u0103 nu-i ora\u0219ul be\u021bivilor? Balustrada, st\u00e2lpii bandaja\u021bi, ma\u0219inile \u00eenf\u0103\u0219urate, mesele \u0219i ghi\u0219eele cu suporturi pentru bastoane, toate astea par mai degrab\u0103 pentru altcineva, nu pentru petrec\u0103re\u021bi.<\/p>\n\n\n\n

La ghi\u0219eu, c\u00e2t a a\u0219teptat ca func\u021bionara s\u0103 g\u0103seasc\u0103 colantele par avion, s-a g\u00e2ndit s\u0103 cumpere \u0219i ni\u0219te vederi; sunt mai simplu de trimis \u0219i nu te oblig\u0103 la prea multe cuvinte serioase. L\u00e2ng\u0103 un alt bol cu ochelari, pe un mini-stativ, erau expuse c\u00e2teva modele, cele mai multe cu ape termale \u2013 m\u00e2ndria locului \u2013, apoi cu plaja pe timpul verii, plin\u0103 de turi\u0219tii care veneau pe vremuri din toate col\u021burile Japoniei \u0219i c\u00e2teva cu ora\u0219ul noaptea, tot vara, \u00een timpul focurilor de artificii.<\/p>\n\n\n\n

Pe geam, l-a v\u0103zut pe b\u0103tr\u00e2nul de mai devreme strig\u00e2nd ca la un copil neast\u00e2mp\u0103rat. O pisic\u0103 se coco\u021base pe un st\u00e2lp de la poarta po\u0219tei \u0219i se ghemuise acolo, pe peticul \u00eengust de ciment. Str\u0103inul nu se omora dup\u0103 pisici, dar pentru o clip\u0103 i s-a p\u0103rut c\u0103 m\u00e2\u021ba are ceva divin \u00een ea, aduce chiar cu surata mai celebr\u0103, de lemn, de la templul din Nikko \u0219i poate fi un ornament reu\u0219it al por\u021bii, cum st\u0103 a\u0219a, nemi\u0219cat\u0103, mo\u021b\u0103ind cu ochii pe jum\u0103tate \u00eenchi\u0219i, f\u0103r\u0103 s\u0103 se sinchiseasc\u0103 de b\u0103tr\u00e2nul care o strig\u0103. Acesta a renun\u021bat \u00een final s-o mai cheme, p\u0103rea c\u0103 nu-l aude sau nu-i pas\u0103, s-a ridicat pe v\u00e2rfuri \u0219i a luat pisica de acolo, f\u0103r\u0103 ca animalul s\u0103 se \u00eempotriveasc\u0103 \u00een vreun fel.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Nu e pisica lui, a spus func\u021bionara de la po\u0219t\u0103.<\/p>\n\n\n\n

T\u00e2n\u0103rul s-a \u00eentors curios c\u0103tre ea.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Sunte\u021bi turist, nu-i a\u0219a? \u00cen vacan\u021b\u0103? a continuat ea.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 \u0102\u0103\u0103, da… Adic\u0103 nu… De fapt, abia m-am mutat \u00een ora\u0219, a zis el.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Vorbi\u021bi bine japoneza, a min\u021bit ea.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Mul\u021bumesc, \u00eenc\u0103 \u00eenv\u0103\u021b, a min\u021bit la r\u00e2ndul lui. renun\u021base de mult. nu-i pl\u0103cea s\u0103 fie \u00eentrebat din ce \u021bar\u0103 vine, a\u0219a c\u0103 a \u00eentors discu\u021bia la pisici.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 A, da. E una dintre pisicile terapeutice de la prim\u0103rie, uita\u021bi, avem \u0219i vederi cu ele, a spus ea \u0219i lui i s-a p\u0103rut c\u0103 \u00eei cite\u0219te \u00een ton un strop de m\u00e2ndrie, a\u0219a c\u0103 a sim\u021bit nevoia s\u0103 zic\u0103 \u0219i el o vorb\u0103 bun\u0103 despre pisici.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Sunt… bl\u00e2nde, e tot ce a g\u0103sit \u00eentr-un t\u00e2rziu s\u0103 spun\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Da, da, a r\u0103spuns \u00eensufle\u021bit\u0103 func\u021bionara. E adev\u0103rat, sunt \u0219i sedate, nu-s toate chiar a\u0219a bl\u00e2nde, \u0219ti\u021bi cum e<\/em>, a ad\u0103ugat ea cu aerul c\u0103 \u00eei \u00eencredin\u021beaz\u0103 un secret pe care era dator s\u0103-l \u0219tie acum, c\u00e2nd era \u0219i el unul de-ai lor. \u0218ti\u021bi cum e, cei \u00een v\u00e2rst\u0103 mai uit\u0103, unii nu mai \u0219tiu cum arat\u0103 fosta pisic\u0103, \u00ee\u0219i amintesc doar c\u0103 a fugit de acas\u0103, dar nu mai \u0219tiu c\u00e2nd, al\u021bii uit\u0103 pur \u0219i simplu c\u0103 nu au avut niciodat\u0103 una. De aceea, prim\u0103ria a f\u0103cut \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t la aproape fiecare col\u021b de strad\u0103 s\u0103 po\u021bi g\u0103si un animal care s\u0103 stea la m\u00e2ng\u00e2iat. S\u0103 nu zg\u00e2rie, s\u0103 nu fug\u0103… unii le iau acas\u0103, le pierd iar, g\u0103sesc altele, \u0219ti\u021bi cum e<\/em>…<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Nu, nu \u0219tiu cum e, a zis t\u00e2n\u0103rul, miz\u00e2nd pe faptul c\u0103, dac\u0103-i \u00eentorci cuiva ticul verbal, \u00eei tai cheful de vorb\u0103. Adic\u0103 \u00een\u021beleg, dar nu \u0219tiu cum e, a mai zis el; a luat banii din t\u0103vi\u021ba pentru rest, vederile, \u0219i s-a gr\u0103bit spre ie\u0219ire ca unul c\u0103ruia \u00eei e de ajuns un secret pentru o singur\u0103 diminea\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Traficul se mai \u00eensufle\u021bise, probabil \u0219i pentru c\u0103 lapovi\u021ba se oprise, l\u0103s\u00e2nd \u00een locul ei o burni\u021b\u0103 rar\u0103, dar s\u00e2c\u00e2itoare. T\u00e2n\u0103rul a num\u0103rat \u00een intersec\u021bie cinci ma\u0219ini dolofane, cu un colac gros de salvare de jur \u00eemprejur \u0219i s-a sim\u021bit ca un liliputan \u00eentr-un b\u00e2lci, v\u0103z\u00e2ndu-le cum b\u00e2jb\u00e2ie \u00een zigzag, cum rico\u0219eaz\u0103 caraghios c\u00e2nd se ciocnesc \u00eentre ele sau de parapete, \u00een tentative nereu\u0219ite de parcare, \u00eenainte, \u00eenapoi, \u00eenainte, \u00eenapoi. Or\u0103\u0219elul copiilor<\/em>, a zis cu voce tare. Cum s\u0103-i spun\u0103 so\u021biei ce g\u00e2ndea cu adev\u0103rat?<\/p>\n\n\n\n

A ie\u0219it din strada principal\u0103 \u0219i a hoin\u0103rit o vreme pe str\u0103du\u021be, c\u0103ut\u00e2nd parc\u0103 alt ora\u0219, a\u0219a cum oamenii caut\u0103 \u00een cei de l\u00e2ng\u0103 ei al\u021bi oameni, a\u0219a cum de\u021binu\u021bii scormonesc dup\u0103 ceva de f\u0103cut prin mormanele de timp ca prin gunoaie. A reg\u0103sit imaginile de pe vederi, dar scorojite \u0219i decolorate de c\u00e2t se tot jucaser\u0103 ploaia \u0219i soarele de-a v-a\u021bi ascunselea, pe panourile mari puse din loc \u00een loc pentru turi\u0219ti, ca s\u0103 nu se r\u0103t\u0103ceasc\u0103. De parc\u0103 s-ar putea cineva r\u0103t\u0103ci \u00een ora\u0219ul \u0103sta \u00een care toate str\u0103zile mici dau \u00een cea principal\u0103, iar cea principal\u0103 duce la mare. A ajuns iar la un pod de piatr\u0103 peste un r\u00e2u \u00eentortocheat care p\u0103rea c\u0103 s-ar \u00eentoarce c\u0103tre munte, pe malul c\u0103ruia \u00eenfloriser\u0103 cire\u0219ii s\u0103lbatici. Nu mai trecuse o dat\u0103 pe aici?<\/p>\n\n\n\n

De la poalele unui cire\u0219 b\u0103tr\u00e2n, un st\u00e2lp ruginit se ridica dintr-o tuf\u0103 ne\u00eengrijit\u0103 de aloe, printre crengile \u00eenc\u0103rcate de flori. Nu se obosise nimeni s\u0103-l \u00eenf\u0103\u0219oare \u00een folie, probabil zona nu era a\u0219a de umblat\u0103 \u0219i st\u00e2lpul nu mai era un pericol pentru nimeni. Doar cine se apropia vedea indicatorul, \u0219i el m\u00e2ncat de rugin\u0103, din v\u00e2rf: Aten\u021bie, copii!<\/em> Casele nelocuite se n\u0103ruie de la sine. Aceea\u0219i lege a naturii dictase, pesemne, \u0219i \u00een cazul indicatorului: nemaiav\u00e2nd ce s\u0103 arate, se oxidase. Era ros pe margine, ca o frunz\u0103; la baz\u0103, acolo unde desenul \u00eenf\u0103\u021bi\u0219a o trecere de pietoni pe care copiii din imagine o traversau c\u00e2ndva cu pa\u0219i hot\u0103r\u00e2\u021bi \u0219i siguri, fierul devenise sf\u0103r\u00e2micios \u0219i pe alocuri c\u0103zuse. Acum erau suspenda\u021bi \u00eentr-un pas nebunesc deasupra unui abis de rugin\u0103.<\/p>\n\n\n\n

A tres\u0103rit \u0219i \u0219i-a privit m\u00e2inile goale. Umbrela! Trebuie s\u0103 o fi uitat la po\u0219t\u0103, dar nici g\u00e2nd s\u0103 se mai \u00eentoarc\u0103 dup\u0103 ea. nu mai avea nevoie oricum, ploaia se oprise; din peticele de cer senin care se tot l\u0103\u021beau mai c\u0103deau doar ici \u0219i colo ultimii stropi, ca \u0219i cum cineva de foarte sus \u0219i-ar fi scuturat umbrela ca s\u0103-i fac\u0103 \u00een ciud\u0103. C\u00e2nd a auzit telefonul sun\u00e2nd \u00een buzunar, a sim\u021bit cum cade \u00een gol pe din\u0103untru, a auzit vocea so\u021biei lui spun\u00e2ndu-i c\u0103 are foarte mult de lucru \u0219i nu-\u0219i poate lua pauz\u0103 s\u0103 m\u0103n\u00e2nce pr\u00e2nzul \u00eempreun\u0103. C\u00e2nd termini<\/em>, a \u00eentrebat el. Nu \u0219tiu, t\u00e2rziu<\/em>, a auzit \u0219i i-a zis Bine, ai grij\u0103<\/em>. At\u00e2t, poate c\u0103 a\u0219a e mai bine, s-a g\u00e2ndit p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, poate c\u0103 unele lucruri nu se spun la telefon, cum ar fi: nu-mi e bine, ce c\u0103ut\u0103m noi aici, cum o s\u0103 facem un copil \u00een ora\u0219ul \u0103sta care trage s\u0103 moar\u0103, nu vezi? Discu\u021biile astea trebuie avute fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103, a\u0219a o s\u0103-i spun\u0103 \u0219i el ce are de zis, iar ea o s\u0103 zic\u0103 s\u0103 mai aib\u0103 r\u0103bdare, la anul o s\u0103 fie altfel. Nu o s\u0103 st\u0103m aici toat\u0103 via\u021ba, doar c\u00e2\u021biva ani, ai s\u0103 vezi, e provizoriu, spune tu unde s\u0103 ne mut\u0103m \u0219i o s\u0103 ne mut\u0103m. Hai \u00een Europa<\/em>, \u00eei va spune el \u0219i ea \u00eel va \u00eentreba: \u0218i acolo ce-o s\u0103 facem?<\/em><\/p>\n\n\n\n

A ie\u0219it din nou \u00een strada principal\u0103, c\u0103ut\u00e2nd o friptur\u0103 \u0219i ferindu-se ca de un blestem s\u0103 mai ating\u0103 balustrada care se \u00eentindea ca o ieder\u0103 peste afaceri moarte, magazine \u00eenchise, c\u00e2rciumi \u00een faliment, baruri cu obloanele scorojite \u0219i trase. \u0218i-a f\u0103cut loc cu greu pe trotuarul  \u00eengust, printre b\u0103tr\u00e2nii care se mi\u0219cau leg\u0103nat prin ora\u0219. Restaurantele \u00eenc\u0103 ne\u00eenchise vindeau g\u0103lu\u0219ti de orez \u0219i m\u00e2nc\u0103ruri moi, iar asta \u00eel \u00eent\u0103r\u00e2ta  peste m\u0103sur\u0103, \u00eel f\u0103cea s\u0103 vrea mai mult dec\u00e2t orice pe lume o friptur\u0103 \u00een s\u00e2nge, din care s\u0103 mu\u0219te ca un apucat, s\u0103 mai ucid\u0103 \u00eenc\u0103 o dat\u0103 animalul din care fusese desprins\u0103. \u00cen loc de  restaurante, nu \u00eei ie\u0219eau \u00een cale dec\u00e2t alte magazine de haine terne, saloane de coafur\u0103 care vindeau peruci \u0219i magazine pentru copii, cu scutece pentru adul\u021bi la v\u00e2nzare.<\/p>\n\n\n\n

S-a oprit obosit de g\u00e2ndul obsedant al c\u0103rnii. R\u0103sufla greu. Respirase \u00een toat\u0103 c\u0103utarea asta? Sau \u00eencr\u00e2ncenarea \u00eei subjugase toate sim\u021burile? Dintr-un megafon aflat \u00een v\u00e2rful unui st\u00e2lp s-a auzit un semnal sonor, apoi o voce a anun\u021bat ora pr\u00e2nzului \u0219i le-a amintit cet\u0103\u021benilor care au de luat medicamente s\u0103 le ia. Melodia din semnal \u00eei p\u0103rea cunoscut\u0103 \u0219i tocmai asta \u00eel scotea din min\u021bi, c\u0103 nu \u0219tia dac\u0103 formula muzical\u0103 de c\u00e2teva note \u00eei e cunoscut\u0103 sau semnalul sonor se tot repetase de-a lungul zilei. A ajuns \u00een fa\u021ba unei c\u00e2rciumi mici. Nu vedea \u00een\u0103untru, dar nu p\u0103rea s\u0103 aib\u0103 mai mult de patru, cinci locuri. \u00cen fa\u021ba casei, mu\u0219cata ne\u00eengrijit\u0103 crescuse peste m\u0103sur\u0103. R\u0103d\u0103cinile sp\u0103rseser\u0103 de mult ghiveciul \u0219i se \u00eennodau acum ca ni\u0219te odgoane groase pe sub peretele surpat. O s\u0103 intre aici, fie ce-o fi.<\/p>\n\n\n\n

Era un restaurant mic cu \u021bipari, avea doar dou\u0103 locuri la tejghea \u0219i o mas\u0103 mic\u0103. O singur\u0103 femeie servea \u0219i tot ea frigea pe\u0219tele. P\u0103rea de aceea\u0219i v\u00e2rst\u0103 cu el \u0219i g\u00e2ndul \u0103sta \u00eel lini\u0219tea \u00eentr-un fel ciudat. L-a cuprins o amor\u021beal\u0103 cu gust dulceag.<\/p>\n\n\n\n

Era singurul client \u0219i femeia nu vorbise cu nimeni de diminea\u021b\u0103, a\u0219a c\u0103 pove\u0219tile au \u00eenceput s\u0103 curg\u0103. Prime\u0219te o dat\u0103 pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, de la pia\u021ba de pe\u0219te, \u021biparii pe care \u00eei jupoaie de vii \u00een spatele tavernei. A preluat mica afacere de la tat\u0103l ei, care s-a pr\u0103p\u0103dit. E singur\u0103. A fost \u00een excursie cu \u0219coala la Hiroshima. Sau era Nagasaki? Nu mai \u0219tie. N-a mai v\u0103zut europeni de aproape. A avut un c\u00e2ine mic. C\u00e2teodat\u0103, c\u00e2nd se ridic\u0103 brusc din apa fierbinte, ame\u021be\u0219te. Lui \u00eei plac b\u0103ile termale? \u0218i el a avut un c\u00e2ine. \u00cei plac b\u0103ile termale. S-a c\u0103s\u0103torit de trei ani. nu au copii. nu munce\u0219te, caut\u0103 ceva. Ar putea preda engleza, dar cui? Sau altceva, ce poate munci un str\u0103in aici? So\u021bia lui munce\u0219te mult, e un fel de \u0219ef, de asta au mutat-o la hotelul din ora\u0219, s\u0103 re\u00eenvie turismul. Sau turi\u0219tii<\/em>, a mai zis el \u0219i ea n-a r\u00e2s.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 A\u0219 vrea \u0219i eu s\u0103 m\u0103 c\u0103s\u0103toresc, a zis dintr-odat\u0103 femeia, ca un oftat.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Ce fel de b\u0103rba\u021bi sunt pe gustul t\u0103u? Trebuie s\u0103 fie unul \u00een tot ora\u0219ul \u0103sta, a spus el.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Dac\u0103 respir\u0103, mie \u00eemi e de ajuns, a spus ea \u0219i s-a aplecat u\u0219or c\u0103tre el ca s\u0103 str\u00e2ng\u0103 bolurile goale; at\u00e2t de lent, \u00eenc\u00e2t a p\u0103rut c\u0103 nici nu se mi\u0219case. nu mult, \u00eens\u0103 suficient c\u00e2t bluza s\u0103-\u0219i ad\u00e2nceasc\u0103 gulerul ca o plec\u0103ciune.<\/p>\n\n\n\n

Nu \u00een\u021beleg, a vrut s\u0103 spun\u0103 str\u0103inul \u0219i \u0219i-a ridicat capul c\u0103tre ea. Ochii i-au alunecat \u00eens\u0103 \u00een h\u0103ul c\u0103scat \u00eentre \u021bes\u0103tur\u0103 \u0219i piele, p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, spre s\u00e2nul ei, ascuns \u00een culcu\u0219ul cald ca un pui de s\u0103lb\u0103ticiune. Albea\u021ba l-a orbit pentru o clip\u0103, privirea i s-a \u00eenv\u00e2rtejit ca ame\u021bit\u0103 spre v\u00e2rf, \u00een jurul bumbului \u00eenfiorat, de culoarea s\u00e2ngelui \u00eenchegat, apoi s-a rostogolit odat\u0103 cu g\u00e2ndurile dedesubt, spre partea nev\u0103zut\u0103 \u0219i grea, b\u0103nuit rotund\u0103 \u0219i fin\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Femeia avea fa\u021ba aprins\u0103 \u0219i \u00eencerca \u00een zadar s\u0103 le dea m\u00e2inilor ceva de f\u0103cut. El s-a scuturat ca de un demon s\u0103rit \u00een c\u00e2rc\u0103 \u0219i a t\u0103cut \u00eencurcat. \u0218i ea a observat c\u0103 el v\u0103zuse. C\u00e2t a \u021binut zbaterea acelui moment, respira\u021biile le-au r\u0103mas suspendate, inimile li s-au oprit o clip\u0103, iar peretele invizibil care-i \u021binea la distan\u021b\u0103 s-a sub\u021biat p\u00e2n\u0103 la grosimea unui fir de p\u0103ianjen, puls\u00e2nd \u00een ochiuri din ce \u00een ce mai largi. Dac\u0103 ar fi \u00eentins m\u00e2inile unul c\u0103tre cel\u0103lalt, ar fi trecut prin el ca \u0219i cum n-ar fi existat, ca \u0219i cum n-ar fi fost doar doi str\u0103ini, negustor \u0219i client, gazd\u0103 \u0219i oaspete, ci parte b\u0103rb\u0103teasc\u0103 \u0219i parte femeiasc\u0103, andros<\/em> \u0219i gyne<\/em>. Carne.<\/p>\n\n\n\n

Femeia a \u00eentors pl\u0103cu\u021ba cu partea pe care scria \u00cenchis<\/em> c\u0103tre exterior \u0219i a \u00eencuiat u\u0219a. A trecut pe l\u00e2ng\u0103 el, ca \u0219i cum ar fi fost invizibil, \u0219i a urcat treptele c\u0103tre c\u0103m\u0103ru\u021ba de sus, unduindu-se ca un \u021bipar.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 S\u0103 mai treci pe aici, i-a spus la plecare.<\/p>\n\n\n\n

El a zis da<\/em> \u0219i nu a min\u021bit. \u00ce\u0219i l\u0103sase hainele groase la ea, afar\u0103 se f\u0103cuse cald \u0219i acum \u00eei erau de prisos, dar va mai avea nevoie de ele. Deasupra, uliii desenau cercuri largi \u00een contururi sub\u021biri \u0219i \u021bipau ascu\u021bit, ca un repro\u0219.<\/p>\n\n\n\n

De ce am f\u0103cut-o? Am f\u0103cut-o din singur\u0103tate sau pentru c\u0103 a\u0219a sunt de fapt? Pentru c\u0103 am vrut sau pentru c\u0103 s-a putut?<\/em><\/p>\n\n\n\n

A pornit cu pa\u0219i gr\u0103bi\u021bi spre hotelul \u00een care lucra so\u021bia lui. B\u00e2rfele circul\u0103 repede \u00eentr-un t\u00e2rg de provincie \u0219i e posibil ca vestea ispr\u0103vii lui s\u0103 fi ajuns deja la ea, \u00eenaintea lui. S\u0103 fii str\u0103in \u0219i s\u0103 calci str\u00e2mb \u00eentr-un ora\u0219 mic era ca \u0219i cum te-ai fi aruncat cu o ran\u0103 deschis\u0103 \u00eentr-un bazin cu rechini. O umbr\u0103 de remu\u0219care i s-a \u00eentins peste suflet ca o pat\u0103 de s\u00e2nge dedesubtul unei p\u00e2nze albe.<\/p>\n\n\n\n

So\u021bia lui era \u00een holul hotelului, explic\u00e2ndu-i ceva unui b\u0103rbat care o asculta ca un subaltern sau ca un iubit prea docil. Str\u0103inul a r\u0103mas afar\u0103, nu se c\u0103dea s\u0103 o \u00eentrerup\u0103 \u0219i, dac\u0103 ea avea de g\u00e2nd s\u0103-i fac\u0103 o scen\u0103, ar mai fi am\u00e2nat-o pu\u021bin. A p\u00e2ndit un moment \u00een care s\u0103-i atrag\u0103 privirea \u0219i i-a f\u0103cut semn. Chipul ei s-a \u00eenseninat \u0219i a ridicat m\u00e2na. Nu \u0219tie!<\/em> B\u0103rbatul a r\u0103suflat u\u0219urat. Nu \u0219tie nimic. Sau \u00eei e mai simplu s\u0103 nu \u0219tie. So\u021bia a fluturat m\u00e2na de c\u00e2teva ori, apoi s-a \u00eencruntat \u0219i a \u00eentins m\u00e2na \u00een direc\u021bia lui, spun\u00e2ndu-i ceva celuilalt. Str\u0103inul a \u00eenghe\u021bat. Cei doi s-au apropiat de geam. So\u021bia i-a ar\u0103tat subalternului cu degetul o pat\u0103 pe sticl\u0103 \u0219i el s-a repezit s\u0103 o \u0219tearg\u0103, dup\u0103 care i-a l\u0103sat singuri.<\/p>\n\n\n\n

Se privesc de-o parte \u0219i de alta a geamului cu sticl\u0103 groas\u0103, ca de acvariu cu rechini. \u00ce\u0219i z\u00e2mbesc. El \u00eentinde palma \u0219i o apropie de geam. Ea \u00eel imit\u0103, ca \u00een oglind\u0103, dar se opre\u0219te \u00eenainte s\u0103 ating\u0103 sticla \u2013 s\u0103 nu lase o nou\u0103 urm\u0103. \u00cei atrage \u0219i lui aten\u021bia s\u0103 nu o fac\u0103. So\u021bia \u00ee\u0219i duce telefonul la ureche \u0219i r\u0103spunde. Cuta dintre spr\u00e2ncene e din nou la locul ei. \u00cei face semn c\u0103 nu mai poate sta \u0219i dispare.<\/p>\n\n\n\n

B\u0103rbatul a r\u0103mas descump\u0103nit \u00een fa\u021ba hotelului. S-o ia c\u0103tre munte? C\u0103tre plaj\u0103? Se f\u0103cea din ce \u00een ce mai cald \u0219i asta era bine pentru ora\u0219, turi\u0219tii sim\u021beau c\u0103ldura \u0219i \u00eencepuser\u0103 s\u0103 vin\u0103 s\u0103-\u0219i zorn\u0103ie banii aici. Ora\u0219ul prinsese culoare, ca obrajii unui copil care se joac\u0103 \u00een soare. Timpul trece mai u\u0219or vara, m\u0103n\u00e2nci mai pu\u021bin, bei mai mult, seva care curge prin lucruri e ceva mai diluat\u0103 \u0219i parc\u0103 \u0219i oasele oamenilor se golesc de m\u0103duv\u0103 \u0219i se umplu de u\u0219ur\u0103tate. De asta, \u00een niciun alt anotimp oamenii nu viseaz\u0103 c\u0103 zboar\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen megafoanele de pe st\u00e2lpi, dup\u0103 semnalul sonor deja cunoscut, o voce strident\u0103 anun\u021ba din nou dispari\u021bia unui b\u0103tr\u00e2n. Semnalmente, cu ce era \u00eembr\u0103cat, cine \u00eel g\u0103se\u0219te s\u0103 sune la num\u0103rul… Pe str\u0103zi, b\u0103rba\u021bii \u00eenc\u0103 \u00een putere ai ora\u0219ului purtau pe umeri un altar de lemn. \u00cen pia\u021ba public\u0103, plitele \u0219i gr\u0103tarele sf\u00e2r\u00e2iau \u0219i cerul, r\u0103mas f\u0103r\u0103 urm\u0103 de nor, primea cu bucurie v\u0103l\u0103tucii de fum. La naiba cu pisicile drogate \u0219i cu ma\u0219inile lor de juc\u0103rie, n-or fi to\u021bi la fel. Sigur se g\u0103sesc \u00een ora\u0219ul \u0103sta doi, trei de-o seam\u0103 cu el, care s\u0103-l r\u0103stoarne cu susul \u00een jos \u0219i s\u0103-l scuture de via\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Str\u0103inul a intrat cu aplomb \u00een mul\u021bime \u0219i zgomotul pa\u0219ilor lui s-a pierdut printre pa\u0219ii lor, mirosul i s-a amestecat cu mirosul lor \u0219i a r\u0103t\u0103cit a\u0219a, \u00een puhoiul de lume care curgea c\u0103tre mare, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a devenit un punct \u00eentr-o nebuloas\u0103 \u2013 nu mai \u0219tia cine e sau unde se afl\u0103. Aglomera\u021bia \u00eel sufoca, se freca de oameni, era \u00eempins \u0219i \u00eempingea la r\u00e2ndul lui. Trupurile se lipeau unele de altele, transpira\u021bia le topea carnea \u0219i o transforma \u00eentr-un fluid v\u00e2scos care c\u0103uta s\u0103 le contopeasc\u0103 pe toate \u00eentr-o singur\u0103 fiin\u021b\u0103 monstruoas\u0103. Se dizolvase complet \u00een inconsisten\u021ba general\u0103, g\u00e2ndurile lui nu mai erau ale lui, nici m\u0103car el nu-\u0219i mai apar\u021binea. Ciudat lucru, de\u0219i vedea ca printr-un ochi de pe\u0219te chipurile hidoase cum i se perind\u0103 a\u0219a de aproape prin fa\u021b\u0103, de parc\u0103 ar trece prin el, avea din ce \u00een ce mai acut o senza\u021bie de dep\u0103rtare de tot \u0219i de toate, care \u00eel purta ad\u00e2nc, tot mai ad\u00e2nc, ca printr-o cochilie de melc la cap\u0103tul c\u0103reia \u00eel a\u0219tepta r\u00e2njind spaima c\u0103 nu va ie\u0219i niciodat\u0103 din ora\u0219. A auzit cum vocile tuturor, muzica, r\u00e2setele se \u00eentrep\u0103trund, dispar \u00eentr-o h\u0103rm\u0103laie inform\u0103 care se sublimeaz\u0103 treptat, \u00eent\u00e2i \u00eentr-un sunet \u00eenfundat, ca ecoul bolborosit al unei voci \u00een ap\u0103, apoi \u00een g\u00e2lg\u00e2iala unui \u0219uvoi lene\u0219 care trece pe deasupra.<\/p>\n\n\n\n

E un ora\u0219 at\u00e2t de pr\u0103p\u0103dit, c\u0103 p\u00e2n\u0103 \u0219i turi\u0219tii care vin la noi sunt ur\u00e2\u021bi, \u0219i-a zis el \u00eenciudat, de parc\u0103 pentru unii mai ar\u0103to\u0219i ar fi meritat ca so\u021bia lui s\u0103 nu termine nici acum lucrul.<\/p>\n\n\n\n

Printre miile de chipuri i s-a p\u0103rut c\u0103 o vede \u00een mul\u021bime pe fata de la restaurantul cu \u021bipari. Poate a confundat-o, poate nu a v\u0103zut bine din cauza \u00eenser\u0103rii. Ceva se \u00eent\u00e2mplase, \u00eei ap\u0103rea acum teribil de obosit\u0103, obrajii \u00eei c\u0103zuser\u0103, iar \u0219oldurile nu se mai unduiau la fel. O fi avut o zi grea, \u0219i-a zis el. E \u0219tiut lucrul c\u0103 japonezii iubesc munca orbe\u0219te, cu aceea\u0219i \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nare \u0219i z\u0103d\u0103rnicie cu care vrei s\u0103 \u00eendrep\u021bi un copil prost-crescut sau cu care iube\u0219ti un animal care nu poate fi \u00eembl\u00e2nzit. \u00cel apuci, el \u021bi se zv\u00e2rcole\u0219te \u00een bra\u021be, te zg\u00e2rie, pe unii \u00eei devoreaz\u0103 cu totul. \u00ce\u021bi las\u0103 urme.<\/p>\n\n\n\n

Fata de la restaurantul cu \u021bipari i-a ap\u0103rut din nou \u00eenainte, de data asta la fel cum i se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219ase prima oar\u0103, c\u00e2nd i-a dat s\u0103 m\u0103n\u00e2nce, ba chiar mai \u0219uie, mai zvelt\u0103 \u0219i cu carnea mai tare. \u0218i p\u0103rul parc\u0103 era altfel, mai deschis, aproape spre blond. S\u0103-i fi sl\u0103bit chiar \u00eentr-at\u00e2t vederea sau lumina de f\u0103clie \u0219i lampioanele chioare \u00eei jucau feste? Pentru o clip\u0103, privirile li s-au \u00eent\u00e2lnit \u0219i \u00een acea fr\u00e2ntur\u0103 i s-a p\u0103rut c\u0103 ea \u00eel prive\u0219te cu ochii lui, recuno\u0219tea \u00een ea tr\u0103s\u0103turile lui, p\u00e2n\u0103 \u0219i z\u00e2mbetul \u0219i \u00eencruntarea erau la fel. Au ridicat am\u00e2ndoi spr\u00e2nceana a mirare, \u0219i-au reg\u0103sit chipurile unul \u00een cel\u0103lalt ca \u00eentr-o oglind\u0103 vie \u0219i iar a disp\u0103rut \u00een marea de yukata<\/em>[i]<\/a>, de vat\u0103 de zah\u0103r, calamari frip\u021bi pe b\u0103\u021b, g\u0103lu\u0219ti cu caracati\u021b\u0103, t\u0103ie\u021bei pr\u0103ji\u021bi, baloane, bere, copii, femei, b\u0103tr\u00e2ni, c\u0103\u021bei, pisici, m\u0103\u0219ti, turi\u0219ti.<\/p>\n\n\n\n

A pornit prin \u00eentuneric s\u0103 o caute. Nu poate fi departe, \u0219i-a tot repetat. Doar dac\u0103 \u0219i-ar aduce aminte cu ce era \u00eembr\u0103cat\u0103, dar \u00eentrebarea chema dup\u0103 sine o alta, pe care se temea s-o rosteasc\u0103, p\u00e2n\u0103 \u0219i \u00een g\u00e2nd: care dintre ele? Tot scrut\u00e2nd prin \u00eentuneric dup\u0103 un singur chip, privirea \u00eei obosise, altfel cum ar fi fost posibil s\u0103 vad\u0103 a treia oar\u0103, \u00een lumina h\u0103ituit\u0103 a unei explozii de artificii, ap\u0103r\u00e2ndu-i fulgurant \u00eenainte aceea\u0219i femeie \u00een dou\u0103 spectre, am\u00e2ndou\u0103 diferite de ce \u0219tia el c\u0103 ar trebui s\u0103 fie? Una, imaginea stins\u0103 a celei pe care o cunoscuse, iar cealalt\u0103, zg\u00e2tia \u2013 opera fa\u021b\u0103 de care femeia cu care urcase treptele spre camera ei nu era dec\u00e2t o ciorn\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 \u00ce\u021bi seam\u0103n\u0103, i-a zis str\u0103inului femeia \u00een v\u00e2rst\u0103, cu ochii m\u00e2ndri.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 M\u0103 vei putea ierta? a zis el, \u0219i ele n-au \u00een\u021beles pe care dintre ele o \u00eentrebase.<\/p>\n\n\n\n

\u00cenc\u0103 o explozie de artificii. \u00centuneric. E singur. S-a trezit dus de t\u0103v\u0103lugul mul\u021bimii pe plaj\u0103. Oamenii se risipesc care \u00eencotro, pe nisip, s\u0103 vad\u0103 artificiile. Str\u0103inul nimere\u0219te l\u00e2ng\u0103 un grup de tineri care par localnici. Se bucur\u0103 de timbrul vocilor \u00eenc\u0103 nemature \u0219i de r\u00e2setele s\u0103n\u0103toase, de parc\u0103 ar vorbi \u00een limba \u021b\u0103rii lui. Se apropie \u0219i intr\u0103 \u00een vorb\u0103. Schimb\u0103 c\u00e2teva nimicuri, dar e stingher. M\u00e2njii \u00eei arunc\u0103 vorbe \u00een doi peri. \u00cei \u00eembl\u00e2nzesc eu.<\/em> Scoate din saco\u0219\u0103 cutiile cu bere luate mai devreme de la o b\u0103c\u0103nie.<\/p>\n\n\n\n

 \u2013 S\u0103 bem, prieteni, c\u0103 de-asta am venit pe lume!<\/p>\n\n\n\n

\u00ce\u0219i \u00eencheie urarea nes\u0103rat\u0103 cu un sughi\u021b \u0219i se cl\u0103tin\u0103. E ajutat s\u0103 se a\u0219eze.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 E\u0219ti bine, tataie? zise pref\u0103cut politicos unul dintre ei. E rupt de beat mo\u0219ul, \u0219u\u0219oti c\u0103tre ceilal\u021bi, care \u00eencuviin\u021bar\u0103 r\u00e2z\u00e2nd.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Pulbere, zise unul.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 \u0102sta nu mai ajunge acas\u0103, se auzi altul.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Se descurc\u0103 el, \u0103\u0219tia se descurc\u0103 \u00eentotdeauna. Dac\u0103 g\u0103se\u0219te balustrada, e \u00een regul\u0103, \u00ee\u0219i ziser\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i v\u0103zur\u0103 de ale lor, l\u0103s\u00e2ndu-l pe str\u0103in s\u0103 l\u0103l\u0103ie r\u0103gu\u0219it un c\u00e2ntec \u00een limba lui, cu fa\u021ba \u00eentoars\u0103 spre ocean.<\/p>\n\n\n\n

Voia s\u0103 se ridice, dar genunchii nu-l mai ascultau \u0219i un junghi ascu\u021bit \u00eei spinteca oasele. S-a \u00eentrebat c\u00e2t o fi b\u0103ut \u0219i a mai mo\u021b\u0103it a\u0219a o vreme, st\u00e2nd turce\u0219te. un alt foc de artificii l-a f\u0103cut s\u0103 tresar\u0103, speriat. C\u00e2nd a deschis ochii, a v\u0103zut o femeie st\u00e2nd \u00een picioare, cu spatele la el \u0219i cu fa\u021ba c\u0103tre ap\u0103. Dup\u0103 mirosul de verde crud adus de v\u00e2ntul care b\u0103tea din direc\u021bia ei, trebuie s\u0103 fi fost t\u00e2n\u0103r\u0103. Nu-i vedea chipul, dar nu p\u0103rea s\u0103 semene cu niciuna dintre c\u00e2te cunoscuse. Doar vocea \u00eei suna straniu de familiar, p\u0103rea c\u0103 topise \u00een ea vocile tuturor femeilor care-l iubiser\u0103.<\/p>\n\n\n\n

O platform\u0103 \u00eengust\u0103 de ciment, care pleca dinspre plaj\u0103 \u0219i intra \u00een ocean ca un promontoriu, li se \u00eentindea \u00eenainte. Ea l-a \u00eendemnat s\u0103 mearg\u0103 \u0219i el s-a ridicat u\u0219or, cum se ridic\u0103 un b\u0103rbat de dou\u0103zeci \u0219i cinci de ani c\u00e2nd \u00eei spune o femeie s\u0103 o urmeze. N-a \u00eentrebat unde, nici nu avea importan\u021b\u0103, \u00eel inunda copil\u0103re\u0219te un soi de bucurie nest\u0103p\u00e2nit\u0103. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, voi ie\u0219i din ora\u0219<\/em>. Z\u00e2mbi parc\u0103 r\u0103ut\u0103cios, p\u0103\u0219ind cuminte \u00een spatele fetei f\u0103r\u0103 chip.<\/p>\n\n\n\n

Departe, pe plaj\u0103, oamenii sorbeau din paharele de bere \u0219i \u00ee\u0219i ar\u0103tau unul altuia artificiile de pe cer, ca s\u0103 nu piard\u0103 niciunul. Trebuie s\u0103 te bucuri repede, altfel se sting c\u00e2t ai clipi.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n

[i]<\/a> Chimonou de var\u0103 din bumbac, purtat de obicei la festivaluri. (N. a.)<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n
Citi\u021bi un scurt interviu cu autorul la rubrica Cum?<\/em> din revista noastr\u0103.<\/a><\/h5>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Prozele lui George Moise sunt ca un altoi de trandafir japonez pe o salcie. \u00centr-un cuv\u00e2nt, o ciud\u0103\u021benie delicat\u0103, o m\u0103rturie a unui om aflat \u00eentre dou\u0103 lumi. Povestirile lui preiau scepticismul european \u0219i-l v\u00e2r\u0103 \u00een sticla formalismului japonez. Curate, limpezi, melancolice \u0219i garnisite cu un strop de fatalism, ele sunt \u0219i familiare, \u0219i exotice. E un volum care se cite\u0219te tacticos, cu lungi pauze de contempla\u021bie interioar\u0103, ca \u00eenaintea unui seppuku. – Florin Iaru George scrie ni\u0219te proze care sunt doar ale lui, pun urechea pe inima textelor sale, \u00een care oamenii poart\u0103 umbrele de\u0219i asta le d\u0103uneaz\u0103, \u0219i<\/p>\n","protected":false},"author":280,"featured_media":8921,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[907,167,1876,1877,98],"coauthors":[1892],"class_list":["post-8918","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","tag-editura-curtea-veche","tag-fictiune","tag-george-moise","tag-kanashibari","tag-proza-scurta"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/11\/Kanashibari_coperta1-800x1-1.webp","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8918","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/280"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8918"}],"version-history":[{"count":7,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8918\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8930,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8918\/revisions\/8930"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/8921"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8918"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8918"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8918"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=8918"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}