{"id":8824,"date":"2023-10-30T16:08:15","date_gmt":"2023-10-30T13:08:15","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=8824"},"modified":"2023-10-31T11:40:05","modified_gmt":"2023-10-31T08:40:05","slug":"tu-seras-une-femme-ma-fille","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=8824","title":{"rendered":"<i>Tu seras une femme, ma fille<\/i>"},"content":{"rendered":"<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"aligncenter size-full is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"560\" height=\"799\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/10\/Kipling.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-8826\" style=\"width:496px\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/10\/Kipling.jpg 560w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/10\/Kipling-210x300.jpg 210w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/10\/Kipling-480x685.jpg 480w\" sizes=\"auto, (max-width: 560px) 100vw, 560px\" \/><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p>Cu ging\u0103\u0219ie m-a apucat Claudiu Komartin de ambele urechi \u0219i mi-a dat un cap \u00een gur\u0103; justificat! \u00cel meritam. L-am confundat pe Cezar Iv\u0103nescu cu Mircea Iv\u0103nescu. De la un anumit nivel \u00eencolo, gafe de-astea nu se fac, pur \u0219i simplu! Mea culpa. De vin\u0103, totu\u0219i, nu este dec\u00e2t Mircea Pric\u0103jan, omul care mi-a dat rubrica pe m\u00e2n\u0103: c\u00e2nd a zis \u201eCarte str\u0103in\u0103\u201d, \u0219i eu, \u0219i el am \u00een\u021beles c\u0103 va fi vorba de recenzarea unor c\u0103r\u021bi netraduse \u00een limba rom\u00e2n\u0103. Numai c\u0103 timpul n-a mai avut r\u0103bdare: literatura rom\u00e2n\u0103, care tr\u0103ie\u0219te din traduceri, ne-a luat fa\u021ba la am\u00e2ndoi \u0219i-a tradus cam tot ce exist\u0103 \u0219i mi\u0219c\u0103 pe pia\u021ba interna\u021bional\u0103 a c\u0103r\u021bii, adic\u0103 inclusiv a\u0219a-zisele \u201einedite\u201d. Nu c\u0103 asta-ar fi o explica\u021bie: integrala Kafka (acolo m-a \u00eencol\u021bit Komartin) fusese tradus\u0103 \u00een rom\u00e2n\u0103 de decenii \u00eentregi\u2026 a\u0219a c\u0103 n-am nicio umbr\u0103 de scuz\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>P\u0103\u021bit, am investit 3 euro \u0219i 65 de cen\u021bi \u00een c\u0103rticica <em>Tu seras un homme, mon fils<\/em> de Rudyard Kipling (Editura Fayard, 2020). De unde \u0219tiu c\u0103 n-a fost tradus\u0103 \u00een rom\u00e2n\u0103? Simplu: n-are cum. E o traducere a lui Jean-Luc Fromental dup\u0103 originalul englezesc (<em>If <\/em>\u2013), \u00een care-i adunat\u0103 coresponden\u021ba dintre John Kipling \u0219i tat\u0103l s\u0103u, Rudyard. Cam aici se termin\u0103 partea amuzant\u0103 a acestei recenzii. D\u00e9sol\u00e9!<\/p>\n\n\n\n<p>Am citit greu (franceza-i \u00eenc\u0103 o \u021bar\u0103 str\u0103in\u0103 pentru mine), dar am citit. Mi s-a rupt inima. John a fost sufletul lui Rudyard, m\u00e2ndria lui, unicul s\u0103u fiu, lumina ochilor s\u0103i, urma\u0219ul pe care-l dorise \u0219i \u0219i-l formase dup\u0103 chipul \u0219i asem\u0103narea lui\u2026 numai cine este tat\u0103 poate s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 ce scriu eu aici. C\u00e2nd a izbucnit Primul R\u0103zboi Mondial, John avea 16 ani. Fusese crescut \u00een valorile lui taic\u0103-s\u0103u; voi, care-a\u021bi citit opera lui Kipling, \u0219ti\u021bi care-s alea. Pocnea de dorul de a lua parte la lupte, dar era prea mic \u0219i prea chior (avea un defect de vedere). Cum a \u00eemplinit 18 ani, cum s-a prezentat la recrutare, dar Royal Navy l-a respins, tocmai din cauza asta (ochii!). S-a prezentat (de dou\u0103 ori, ca-n bancurile cu Chuck Norris) la centrele de recrutare ale armatei de uscat, dar a fost trimis la plimbare, din acela\u0219i motiv. A intervenit taic\u0103-s\u0103u, care era prieten cu c\u00e2\u021biva generali super-grei, \u0219i John a fost primit, \u00een cele din urm\u0103, la o unitate cam de m\u00e2na a treia (Irish Guards, co\u0219ul de gunoi al Imperiului Britanic). A intrat \u00een foc \u00een toamna lui 1915, \u00eentr-una dintre cele mai prost g\u00e2ndite b\u0103t\u0103lii ale Alia\u021bilor, \u0219i-a murit degeaba ca alte zeci de mii de tineri: f\u0103r\u0103 niciun rost, f\u0103r\u0103 niciun sens, f\u0103r\u0103 nicio glorie. R\u0103m\u0103\u0219i\u021bele lui p\u0103m\u00e2nte\u0219ti au fost identificate de-abia \u00een 2016. John Kipling are, \u00een sf\u00e2r\u0219it, un morm\u00e2nt al s\u0103u, acolo \u00een nordul Fran\u021bei, chiar sub frontiera belgian\u0103. \u00cen august m\u0103 duc s\u0103-l v\u0103d.<\/p>\n\n\n\n<p>Mie, v\u0103 zic cinstit, mi-a venit s\u0103 pl\u00e2ng, citind c\u0103rticica asta. Nu con\u021bine dec\u00e2t scrisorile schimbate \u00eentre John \u0219i Rudyard, \u00eentre 20 februarie \u0219i 25 septembrie 1915, plus ni\u0219te \u00een\u021belepciuni de-ale lui Jean-Luc Fromental (pe-astea le-am s\u0103rit). Pot spune doar impresiile mele de chibi\u021b, at\u00e2t \u00eentr-ale r\u0103zboiului, c\u00e2t \u0219i-ntr-ale francezei: lumea s-a degradat de atunci \u00eencoace. John era un t\u00e2n\u0103r foarte bine educat, crescut \u00een solidele \u2013 de\u0219i par\u021bial falsele \u2013 valori ale lui taic\u0103-s\u0103u, pe care \u00een mod evident \u00eel adora \u0219i \u00eempotriva c\u0103ruia nici prin cap nu-i trecuse s\u0103 se revolte, cum ne-am revoltat fiecare dintre noi la vremea noastr\u0103, c\u0103 altfel n-ajungeam b\u0103rba\u021bi. Nu. John s-a dus la moarte pentru valorile babacului. Imperiul britanic. Povara omului alb. Germanii cei r\u0103i. Hunii. Civiliza\u021bia anglo-saxon\u0103. \u00ceh\u00ee.<\/p>\n\n\n\n<p>Am \u0219i eu o fiic\u0103; de fapt, aici voiam s-ajung. Nu \u0219tiu cum va fi lumea \u00een care va tr\u0103i ea. Sper din toate celulele mele c\u0103 va fi o lume a p\u0103cii, dac\u0103 nu a prosperit\u0103\u021bii, a meritocra\u021biei \u0219i a egalit\u0103\u021bii de \u0219anse (poate astea-s vise). Dar m\u0103car o lume a p\u0103cii s\u0103 fie! S\u0103 nu moar\u0103 milioane de tineri \u00een r\u0103zboaie cretine, pornite de bo\u0219orogi impoten\u021bi, b\u0103\u0219ino\u0219i, rata\u021bi \u0219i \u00eennebuni\u021bi de frica pierderii propriului scaun! Am citit istorie militar\u0103 c\u00e2t pentru zece vie\u021bi, \u0219i dac-am tras vreo concluzie, apoi asta-i concluzia: un singur lucru e mai r\u0103u dec\u00e2t r\u0103zboiul, \u0219i lucrul \u0103la e sclavia. Am fost sclav \u0219i \u0219tiu ce vorbesc. Dar de ce s\u0103 aib\u0103 copiii de ales \u00eentre sclavie \u0219i r\u0103zboi? Chiar at\u00e2t de t\u00e2mpit\u0103-i genera\u021bia mea? Nu le putem l\u0103sa mo\u0219tenire alte op\u021biuni?<\/p>\n\n\n\n<p>John, \u00ee\u021bi dau cuv\u00e2ntul. S\u0103 \u0219tie cititorii acestei reviste c\u0103 ai existat c\u00e2ndva pe acest p\u0103m\u00e2nt. Chiar dac\u0103 ai murit aiurea, \u00eentr-un r\u0103zboi uitat, \u00eentr-un masacru absurd (ordonat de generali b\u0103tr\u00e2ni, niciodat\u0103 tra\u0219i la r\u0103spundere \u2013 <em>n.n.<\/em>), uite, vreau eu s\u0103 se mai aud\u0103 o dat\u0103 \u0219i vocea ta, chiar dup\u0103 mai mult de-un secol \u0219i chiar \u0219i-a\u0219a, \u00een traducere. E micul omagiu pe care simt nevoia s\u0103 \u021bi-l aduc \u0219i singurul de care sunt \u00een stare. <em>Rest In Peace<\/em>, Johnny Kipling!<\/p>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator has-alpha-channel-opacity\"\/>\n\n\n\n<p>Samedi 25 sept. 1915<\/p>\n\n\n\n<p>17 h 30<\/p>\n\n\n\n<p>Cher F (<em>ather<\/em>)<\/p>\n\n\n\n<p>Juste un mot rapide car nous montons ce soir. La tranch\u00e9es de la ligne de front ne sont qu\u2019\u00e0 neuf miles d\u2019ici, ce ne sera donc pas une tr\u00e8s longue marche.<\/p>\n\n\n\n<p>C\u2019est LA grande offensive pour percer et mettre fin \u00e0 la guerre.<\/p>\n\n\n\n<p>Les canons ont tone\u00e9 la journ\u00e9e \u00e0 vous rendre sourd, sans une seule accalmie.<\/p>\n\n\n\n<p>Nous devons percer \u00e0 tout prix, donc nous n\u2019aurons pas \u00e0 rester longemps dans les tranch\u00e9es, ce qui est une grande chance.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00c9trange de penser qu\u2019on sera au coeur du combat demain.<\/p>\n\n\n\n<p>Premi\u00e8re experience du feu non plus dans les tranch\u00e9es mais \u00e0 d\u00e9couvert.<\/p>\n\n\n\n<p>C\u2019est l\u2019un des avantages d\u2019une division volante; il faut toujour advancer.<\/p>\n\n\n\n<p>Nous avons march\u00e9 dix-huit miles la nuit derni\u00e8re sous une pluie battante.<\/p>\n\n\n\n<p>Elle tombait en rideaux, sans rel\u00e2che.<\/p>\n\n\n\n<p>Ils jouent une partie \u00e9norme avec cette grande pouss\u00e9e; si elle r\u00e9ussit, la guerre ne durera plus tr\u00e8s longtemps.<\/p>\n\n\n\n<p>Vous ne supposez pas quels gigantesques enjeux reposent sur les quelques prochains jours.<\/p>\n\n\n\n<p>Ce sera ma derni\u00e8re lettre pour le moment; je n\u2019aurai pas le temps de vous \u00e9crire dans la semaine qui vient, mais j\u2019essaierai d\u2019envoyer des cartes du combatant.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00c0 bient\u00f4t chers vieux.<\/p>\n\n\n\n<p>Affections,<\/p>\n\n\n\n<p>John<\/p>\n\n\n\n<p>Baisers \u00e0 Jerry.<\/p>\n\n\n\n<p>JK<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cartea str\u0103in\u0103 de Mihai Buzea<\/p>\n","protected":false},"author":42,"featured_media":8826,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[550,52],"tags":[551,347,1858],"coauthors":[1249],"class_list":["post-8824","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cartea-straina","category-rubrici","tag-cartea-straina","tag-mihai-buzea","tag-nr-6-2023"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/10\/Kipling.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8824","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/42"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8824"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8824\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8844,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8824\/revisions\/8844"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/8826"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8824"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8824"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8824"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=8824"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}