{"id":8761,"date":"2023-10-25T16:00:00","date_gmt":"2023-10-25T13:00:00","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=8761"},"modified":"2023-10-26T09:35:57","modified_gmt":"2023-10-26T06:35:57","slug":"cele-trei-ocurente-ale-unei-savarine","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=8761","title":{"rendered":"Cele trei ocuren\u021be ale unei savarine"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Adriana Jderu, Spa\u021bii mici<\/em>, Editura Humanitas, Bucure\u0219ti, 2023<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Imagina\u021bi-v\u0103 c\u00e2teva lucruri simple: o colec\u021bie de pixuri, o savarin\u0103, un \u0219urub de o\u021bel, un iepura\u0219 de plu\u0219 \u0219i o br\u00e2nz\u0103 de oaie. Cam at\u00e2t pentru \u00eenceput. Aceste lucruri enumerate la gr\u0103mad\u0103 nu spun nimic. Ei bine, fiecare \u00een parte poate s\u0103 fie un punct de plecare \u00een scrierea unei povestiri excelente. Trebuie doar s\u0103 deschizi Spa\u021bii mici<\/em>, volumul de debut al Adrianei Jderu, s\u0103 te convingi c\u00e2t de u\u0219or pare s\u0103 se construiasc\u0103 un univers \u00een sine pornind de la o simpl\u0103 imagine.<\/p>\n\n\n\n

Unul dintre principiile prozei minimaliste e ocuren\u021ba multipl\u0103 a aceluia\u0219i obiect, de fiecare dat\u0103 cu alt\u0103 semnifica\u021bie. S\u0103 dau un exemplu (nu-i al meu, e al lui David Mamet). Ai nevoie de acela\u0219i cu\u021bit s\u0103 tai o bucat\u0103 de p\u00e2ine, s\u0103 te b\u0103rbiere\u0219ti \u0219i s\u0103 ucizi pe cineva. La fel \u0219i Adriana folose\u0219te \u00eentr-una dintre povestiri ni\u0219te pixuri s\u0103 ne amuze, intrige, \u0219i-apoi s\u0103 \u00eenduio\u0219eze. E vorba de proza al c\u0103rei titlu ar fi fost mai u\u0219or de pronun\u021bat dac\u0103, Doamne-fere\u0219te!, ar fi c\u00e2\u0219tigat Germania Al Doilea R\u0103zboi Mondial, adic\u0103 povestirea cu titlul Greta Fleischer-Krause<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

La fel cum sunt diferite \u00eentre ele obiectele pe care le-am enumerat la \u00eenceput, a\u0219a sunt diferite \u0219i textele din volum. Adriana scrie cu aceea\u0219i lejeritate despre un colec\u021bionar de pixuri sexagenar cu cont pe sentimentereale.ro, c\u00e2t \u0219i despre doamna Gra\u021biela, femeia care \u201es-a orientat c\u0103tre domenii mai pu\u021bin legale \u0219i mult mai b\u0103noase\u201d. Asta dup\u0103 ce CV-ul i-a fost respins de HR pe motivul v\u00e2rstei \u2013 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 c\u00e2te companii mai sunt dispuse s\u0103 angajeze pe cineva la 50 de ani? Tr\u0103im \u00eentr-o lume crud\u0103, \u00eens\u0103 pe doamna Gra\u021biela, din povestirea Femeia bun\u0103 la toate<\/em>, nimic n-a oprit-o s\u0103-\u0219i deschid\u0103 propria afacere. Fiind bun\u0103 la cur\u0103\u021benie, \u0219i-a f\u0103cut rapid o clientel\u0103 consistent\u0103, iar \u00een scurt timp a trebuit s\u0103 angajeze mai multe fete s\u0103 fac\u0103 fa\u021b\u0103 cererii. Doar c\u0103 unele dintre ele mai presteaz\u0103 \u0219i alte servicii clien\u021bilor. F\u0103r\u0103 \u0219tirea matroanei, pardon, patroanei!<\/p>\n\n\n\n

\u00cens\u0103 textul care mie mi-a rupt sufletul este unul scris la persoana \u00eent\u00e2i. E vorba de Istoria dulcilor mele<\/em>, care \u00eencepe a\u0219a: \u201eStau \u00een fa\u021ba vitrinei din cofet\u0103rie \u0219i m\u0103 uit la pre\u021bul unei savarine. Nu-mi dau seama exact c\u00e2nd am \u00een\u021beles c\u0103 suntem o familie s\u0103rac\u0103. Pe la v\u00e2rsta gr\u0103dini\u021bei, \u00eemi aduc aminte c\u0103 ie\u0219eam cu mama la plimbare prin cartier \u0219i vedeam prin geamul magazinelor ceva colorat, ceva dr\u0103gu\u021b, ceva gustos. M\u0103 uitam la vitrine, apoi la mama care \u00eemi spunea: \u00abN-am acum.\u00bb Cumva m\u0103 obi\u0219nuisem cu asta. Oricum nu avea niciodat\u0103 \u0219i plecam mai departe spre parc s\u0103 m\u0103 dau \u00een leag\u0103n. Asta era tot.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Nu-\u021bi trebuie urechea muzical\u0103 a unui Celibidache s\u0103-\u021bi dai seama c\u0103 pasajul de mai sus are o caden\u021b\u0103 foarte eficient\u0103. \u201eAsta era tot\u201d-ul face totul. Ce-mi mai place la scriitura Adrianei e c\u0103, de\u0219i vorbe\u0219te despre un eveniment trist, nu cade \u00een autocomp\u0103timire. Nu vrea s\u0103 ne par\u0103 r\u0103u de personaj. Ea spune o poveste \u0219i at\u00e2t, iar apoi mingea emo\u021bional\u0103 e \u00een terenul cititorului. Noi decidem ce s\u0103 facem cu ea. Dac\u0103 mai facem un scurt dribling mental, sau dac\u0103 o \u0219ut\u0103m c\u00e2t mai departe de noi \u00een\u0219ine. Nu exist\u0103 o singur\u0103 constant\u0103 emo\u021bional\u0103 \u00een povestirile ei. Chiar \u0219i cele mai tragice nu sunt tragice p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, chiar \u0219i la cele mai amuzante nu r\u00e2zi p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t.<\/p>\n\n\n\n

C\u0103 tot am adus vorba de umor, e important de notat faptul c\u0103 umorul Adrianei e un umor curat. N-are nevoie de limbaj licen\u021bios s\u0103 te fac\u0103 s\u0103 r\u00e2zi. Exact ca \u00een Seinfeld. Uneori e nevoie doar ca cineva s\u0103 aduc\u0103 o g\u0103in\u0103 \u0219i-un c\u00e2ine la aceea\u0219i nunt\u0103, iar rezultatul e ilar. A se vedea proza cu titlul Dansul g\u0103inii<\/em>. De la \u00eenceput \u0219tii c\u0103 n-o s\u0103 fie bine, dar nu \u0219tii cum<\/em> n-o s\u0103 fie bine. Mai zic doar c\u0103 Adriana mi-a fost coleg\u0103 la cursurile de creative writing<\/em>. Am avut norocul s\u0103 citesc unele dintre prozele din Spa\u021bii mici<\/em> \u00eenc\u0103 din stadiul de teme la curs. C\u00e2nd nu erau mai mult dec\u00e2t ni\u0219te exerci\u021bii de scriere. Mi se pare de fiecare dat\u0103 uimitor cum dintr-o gr\u0103m\u0103joar\u0103 de cuvinte ce p\u00e2lp\u00e2ie pe un ecran poate cre\u0219te o poveste vie, o poveste pe care dac\u0103 ajungi s-o cite\u0219ti te schimbi m\u0103car cu o f\u0103r\u00e2m\u0103 de procent. Literatura adev\u0103rat\u0103 dizolv\u0103 \u201egata-f\u0103cutul\u201d, obi\u0219nuin\u021ba, \u0219i re\u00eemprosp\u0103teaz\u0103 felul \u00een care ne uit\u0103m la noi \u00een\u0219ine \u0219i la ceilal\u021bi. Nu \u0219tiu dac\u0103 ie\u0219im mai buni dup\u0103 ce citim o proz\u0103 de Jderu, dar \u0219tiu c\u0103 nu mai ai cum s\u0103 vezi un iepura\u0219 de plu\u0219 la fel. Sau o savarin\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Imagina\u021bi-v\u0103 c\u00e2teva lucruri simple: o colec\u021bie de pixuri, o savarin\u0103, un \u0219urub de o\u021bel, un iepura\u0219 de plu\u0219 \u0219i o br\u00e2nz\u0103 de oaie. Cam at\u00e2t pentru \u00eenceput. Aceste lucruri enumerate la gr\u0103mad\u0103 nu spun nimic. Ei bine, fiecare \u00een parte poate s\u0103 fie un punct de plecare \u00een scrierea unei povestiri excelente. Trebuie doar s\u0103 deschizi Spa\u021bii mici, volumul de debut al Adrianei Jderu, s\u0103 te convingi c\u00e2t de u\u0219or pare s\u0103 se construiasc\u0103 un univers \u00een sine pornind de la o simpl\u0103 imagine. Unul dintre principiile prozei minimaliste e ocuren\u021ba multipl\u0103 a aceluia\u0219i obiect, de fiecare dat\u0103 cu alt\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":198,"featured_media":8762,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[52,1709],"tags":[1714,1858,1376,1710],"coauthors":[1375],"class_list":["post-8761","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-rubrici","category-semn-de-carte","tag-adriana-jderu","tag-nr-6-2023","tag-remus-boldea","tag-semn-de-carte"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/10\/Spatii-mici.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8761","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/198"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8761"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8761\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8771,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8761\/revisions\/8771"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/8762"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8761"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8761"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8761"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=8761"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}