{"id":8754,"date":"2023-10-25T10:30:00","date_gmt":"2023-10-25T07:30:00","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=8754"},"modified":"2023-10-25T10:43:15","modified_gmt":"2023-10-25T07:43:15","slug":"modernismul-integrat-un-produs-al-avangardei-romanesti","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=8754","title":{"rendered":"Modernismul integrat. Un produs al avangardei rom\u00e2ne\u0219ti"},"content":{"rendered":"<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"aligncenter size-large is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"726\" height=\"1024\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/10\/coperta-Performing-Modernism-726x1024.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-8755\" style=\"width:500px\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/10\/coperta-Performing-Modernism-726x1024.jpg 726w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/10\/coperta-Performing-Modernism-213x300.jpg 213w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/10\/coperta-Performing-Modernism-768x1084.jpg 768w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/10\/coperta-Performing-Modernism-480x677.jpg 480w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/10\/coperta-Performing-Modernism.jpg 800w\" sizes=\"auto, (max-width: 726px) 100vw, 726px\" \/><figcaption class=\"wp-element-caption\">Alexandra Chiriac, <em>Performing Modernism. A Jewish Avant-Garde in Bucharest<\/em>, De Gruyter, Berlin, 2022<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p>Cartea Alexandrei Chiriac pune \u00een scen\u0103 un modernism at\u00e2t de frenetic, de versatil, de viu \u00eenc\u00e2t disocierea, care se impune de obicei, de modernitate, adic\u0103 \u00eentre o form\u0103 de art\u0103 \u0219i o form\u0103 de via\u021b\u0103, nu e necesar\u0103. Ea este dedicat\u0103 unui cititor str\u0103in, pentru care, a\u0219a cum afirm\u0103 Michel de Certeau (<em>L&#8217;Invention du quotidien<\/em>, 1980), \u201emarginalitatea devine universal\u0103\u201d, \u00een sensul \u00een care un discurs despre o avangard\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 \u0219i evreiasc\u0103 \u00een acela\u0219i timp are poten\u021bialul unei duble prize la un public c\u0103ut\u0103tor de pietre deopotriv\u0103 rare \u0219i familiare.<\/p>\n\n\n\n<p><em>Performing Modernism.<\/em><em> A Jewish Avant-Garde in Bucharest<\/em> este, totu\u0219i, o carte care vorbe\u0219te \u0219i unui public autohton. Cred c\u0103 o traducere \u00een limba rom\u00e2n\u0103 a c\u0103r\u021bii nu e urgent\u0103 doar pentru c\u0103, plasat\u0103 \u00eentr-un sistem na\u021bional de distribu\u021bie, aceasta \u0219i-ar g\u0103si mai mul\u021bi cititori, dar \u0219i pentru c\u0103, dat\u0103 fiind noutatea \u0219i densitatea demersului, cercetarea Alexandrei Chiriac are toate \u0219ansele s\u0103-\u0219i construiasc\u0103 un circuit pluri- \u0219i inter-disiciplinar. Poate fi revendicat\u0103 de istoria artei, de sociologie, dar \u0219i de studiile literare, prin ceea ce devine o teorie a unui modernism \u201eaplicat\u201d, care prinde via\u021b\u0103 \u0219i pulseaz\u0103 at\u00e2t prin radiografia unor figuri surprinse p\u00e2n\u0103 acum doar \u00eentr-o fotografie de grup a interbelicului rom\u00e2nesc, cum e cazul lui M.H. Maxy, c\u00e2t, mai ales, prin design, prin decoruri, printr-o industrie incipient\u0103 a spectacolului \u2013 zone \u00eenc\u0103 neobi\u0219nuite \u0219i preocup\u0103ri ie\u0219ite din iner\u021bia unui context cultural \u00een care modernismul s-a \u00eencet\u0103\u021benit ca formul\u0103 ermetic\u0103, estetico-metafizic\u0103, prin diligen\u021bele unui postmodernism care ar fi reconciliat artisticul \u0219i socialul, aflate \u00eentr-o stare de grev\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Trebuie spus apoi c\u0103, cel pu\u021bin din perspectiva studiilor literare, modernismul acesta aplicat, pragmatic, are \u00een vedere nu numai dimensiunea artistic\u0103, dar \u0219i latura pedagogic\u0103 \u0219i cea consumerist\u0103, a\u0219a cum noteaz\u0103 Irina Livezeanu \u00een <em>Prefa\u021b\u0103<\/em>. E un modernism care-\u0219i cre\u0219te \u0219i educ\u0103 publicul, dar care se las\u0103 modelat \u0219i influen\u021bat de nevoile acestuia. \u00cen plus, e un modernism care nu se disociaz\u0103 de avangarde, fiind g\u00e2ndit \u00eempreun\u0103 \u0219i al\u0103turi de ele, \u00een spiritul studiilor moderniste recente. Arti\u0219tii plastici sunt studia\u021bi al\u0103turi de litera\u021bi, iar impresiile, atitudinile lor se completeaz\u0103, \u00eentr-o perspectiv\u0103 democratizant\u0103 a spa\u021biului cultural interbelic, f\u0103r\u0103 precedent la noi.<\/p>\n\n\n\n<p>S\u0103 lu\u0103m un exemplu din arhitectur\u0103, mai ales acum, c\u00e2nd Bucure\u0219tiul \u201eArt Nouveau\u201d devine locul unor amenaj\u0103ri de memorie \u0219i patrimoniu, la ini\u021biative civice. Casa memorial\u0103 a lui Fanny \u0219i Liviu Rebreanu, dintr-un bloc modern, este adaptat\u0103 unui stil decorativ na\u021bional, \u00eenc\u0103rcat \u0219i conservator; apartamentul lui Ion Minulescu, din aceea\u0219i cl\u0103dire, de\u0219i nu corespunde \u201eminimalismului geometric\u201d propus de M.H. Maxy, pare, totu\u0219i, s\u0103 fie racordat la ideile avangardei artistice, prin lucr\u0103rile unor arti\u0219ti ca Iosif Iser, Camil Ressu, Maxy, Hans Mattis-Teutsch, Victor Brauner. Camil Petrescu e cel care surprinde cel mai bine pozi\u021bia Academiei de Arte Decorative, devenit\u0103 ast\u0103zi parte a Universit\u0103\u021bii Na\u021bionale de Arte, \u0219i preocuparea pentru reamenajarea interioarelor \u00een spirit modern. \u00cen <em>Patul lui Procust<\/em>, Doamna T, \u00eentoars\u0103 de la Berlin cu \u201eidei progresive\u201d, deschide un magazin dedicat interioarelor \u00een stil cubist, inspirat fie din ini\u021biativele lui Maxy, fie, crede Alexandra Chiriac, din cele ale lui Mela Brun-Maxy, so\u021bia acestuia, a c\u0103rei contribu\u021bie la \u201emodernism\u201d, modernismul artistic, este \u00eenc\u0103 neglijat\u0103. Colaborarea dintre Academie \u0219i publicul larg este, conform lui Maxy, singura cale prin care se poate educa un nou gust estetic sau prin care e posibil\u0103 o \u201eintelectualizare\u201d a interioarelor, dup\u0103 Felix Aderca. De aceea, un contract de publicitate \u00een valoare de 36.000 de lei este \u00eencheiat \u00eentre Brun-Maxy \u0219i colaboratorii s\u0103i pentru primele trei luni de func\u021bionare ale <em>showroom<\/em>-ului Academiei, g\u00e2ndit ca spa\u021biu muzeal \u0219i comercial deopotriv\u0103. Cu toate acestea, obiectele Academiei, la fel ca cele ale Bauhaus-ului, institu\u021bii ale c\u0103ror destine sunt v\u0103zute \u00eempreun\u0103 de autoare, nu ajung la o distribu\u021bie larg\u0103 dec\u00e2t poate mai t\u00e2rziu, dup\u0103 dizolvarea Academiei \u0219i apari\u021bia Studioului Maxy, pe Calea Victoriei, men\u021bionat \u00een 1929 \u00een <em>Tiparni\u021ba literar\u0103<\/em>.<\/p>\n\n\n\n<blockquote class=\"wp-block-quote is-layout-flow wp-block-quote-is-layout-flow\">\n<p>Valoarea lucr\u0103rii Alexandrei Chiriac nu st\u0103 numai \u00een detaliile unor dinamici institu\u021bionale, ci \u00een gestul teoretic al a\u0219ez\u0103rii modernismului \u00een re\u021bea.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n<p>Valoarea lucr\u0103rii Alexandrei Chiriac nu st\u0103 numai \u00een detaliile unor dinamici institu\u021bionale, ci \u00een gestul teoretic al a\u0219ez\u0103rii modernismului \u00een re\u021bea. <em>Performing Modernism<\/em> e un studiu relevant ca bagaj teoretic \u0219i ca instrumentar conceptual \u00eentruc\u00e2t se sprijin\u0103 pe o concep\u021bie materialist\u0103, \u00een sens benjaminian, care se aplic\u0103 \u00een aceea\u0219i m\u0103sur\u0103 modernismului \u0219i modernit\u0103\u021bii \u2013 a interioarelor, a spa\u021biilor de afi\u0219aj\/expozi\u021bie, a decorurilor de spectacol etc. \u00cen 1926, Maxy proiecteaz\u0103 decorul piesei <em>Manechinul sentimental<\/em>, de Ion Minulescu. Scenele sunt numite vitrine, iar piesa urma s\u0103 fie jucat\u0103 \u00eentr-un spa\u021biu de afi\u0219aj improvizat, cu actori \u00een rolul unor manechine, \u201egener\u00e2nd un comentariu asupra poten\u021bialului scenic al interioarelor casnice\u201d \u0219i stabilind, astfel, un raport de negociere cu publicul la nivelul unei sensibilit\u0103\u021bi moderne, analitice \u0219i urbane, \u00een regim perceptiv \u0219i afectiv. Colaborarea lui Maxy cu trupa de teatru Vilna, format\u0103 \u00een Vilnius \u00een 1915, e un alt exemplu care vorbe\u0219te despre o viziune social\u0103 \u0219i sociabil\u0103 asupra modernismului ca rezervor de forme ale modernit\u0103\u021bii. De\u0219i succesul trupei \u0219i chiar trupa \u00eens\u0103\u0219i lipse\u0219te din \u00eensemn\u0103rile de la noi, unde, a\u0219a cum subliniaz\u0103 autoarea, singura influen\u021b\u0103 acceptat\u0103 a fost\/e cea vestic\u0103, trupa Vilna e o prezen\u021b\u0103 curent\u0103 \u00een interbelicul bucure\u0219tean, \u00een intervalul 1923-1927. Decorurile de Maxy pentru piesele trupei fie eclipseaz\u0103 personajele, atr\u0103g\u00e2nd aten\u021bia asupra elementelor moderne ale metropolei (ca \u00een <em>Shabse Tsvi<\/em>)<em>,<\/em> fie constituie un mediu g\u00e2ndit \u00een armonie cu actorii, \u00een prelungirea corpurilor lor (ca \u00een <em>Man, Beast, and Virtue<\/em>), ca un background care cap\u0103t\u0103 agentivitate, facilit\u00e2nd \u00eent\u00e2lnirea \u0219i comunicarea dintre indivizi.<\/p>\n\n\n\n<p>Modernismul este mereu form\u0103 \u0219i obiect, ambele \u00eencastrate \u00een configura\u021bia mental\u0103 \u0219i material\u0103 a modernit\u0103\u021bii rom\u00e2ne\u0219ti. Spa\u021biile \u2013 estetice, estetizante, func\u021bionale, sociale \u2212 se formeaz\u0103 \u00een acord \u0219i \u00een ritm cu expansiunea teritorial\u0103, urban\u0103, a Rom\u00e2niei \u0219i cu \u201eimplicarea activ\u0103 a minorit\u0103\u021bilor \u00een procesele modernit\u0103\u021bii\u201d. \u201ePeisajul urban scenic\u201d e cel care \u201econstruie\u0219te agentivitatea grupurilor marginalizate\u201d \u0219i aceste grupuri marginalizate sunt cele care, \u00een fond, creeaz\u0103 primele imagini ale unui decor urban modernist, cu toate nuan\u021bele \u0219i exager\u0103rile lui. Legea din 1927, care \u00eencurajeaz\u0103 construirea locuin\u021belor colective, pentru a acoperi necesarul unei popula\u021bii metropolitane \u00een cre\u0219tere, duce la construc\u021bia de noi locuin\u021be urbane care, de\u0219i presupun un stil de via\u021b\u0103 modern, nu sunt adaptate, conform lui Maxy \u0219i a avangardi\u0219tilor, arhitecturii contemporane. Acestei direc\u021bii, dar \u0219i interioarelor adaptate unui stil na\u021bional(-rural), cu motive tradi\u021bionale, cu mobilier de lemn minu\u021bios lucrat, cu ceramic\u0103 colorat\u0103 \u0219i pere\u021bi \u00eenc\u0103rca\u021bi cu icoane, Maxy \u00eei r\u0103spunde la Salonul Oficial de Arhitectur\u0103 \u0219i Arte Decorative, de la Bucure\u0219ti, din 1931, prin participarea \u00een cadrul expozi\u021biei cu o mobil\u0103 tubular\u0103 din metal, printre altele. De\u0219i putem vedea un astfel de gest \u00een cheia spiritului de frond\u0103 cu care ne-am obi\u0219nuit s\u0103 citim avangardele, integrat\u0103 \u00een contextul mai larg, al unui modernism scenic, aplicat, o astfel de atitudine devine, prin studiul Alexandrei Chiriac, o tentativ\u0103 de naturalizare \u00een spa\u021biul rom\u00e2nesc a unor decoruri \u0219i obiecte moderne, occidentale.<\/p>\n\n\n\n<p>Probabil c\u0103 reu\u0219ita teoretic\u0103 cea mai evident\u0103 a studiului este cea pe care o putem numi a unui modernism integrat, care trimite la o literatur\u0103 a fragmentului care cap\u0103t\u0103 sens \u00eentr-o constela\u021bie care poate lua forma unei colec\u021bii, a unei expozi\u021bii sau a unei arhive \u2013 sau a tuturor la un loc. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor putem vorbi astfel despre ecologia performance-ului avangardist care devine, a\u0219a cum subliniaz\u0103 autoarea, \u201eo form\u0103 de cunoa\u0219tere \u00eencorporat\u0103, care e la fel de valid\u0103 ca forma tangibil\u0103 \u0219i scris\u0103 a arhivei\u201d. Alexandra Chiriac reu\u0219e\u0219te s\u0103 reasambleze \u0219i s\u0103 refac\u0103 din obiecte disparate, aleatorii \u2013 de design interior, din coper\u021bi de reviste, din fotografii etc. \u2212, un sistem care st\u0103 m\u0103rturie pentru un ethos modernist artistic \u0219i social \u00een acela\u0219i timp. E vorba aici de o abordare care aminte\u0219te, \u00een fond, de strategiile unui cluster de cercetare \u00een curs de formare ast\u0103zi, \u0219i anume <em>Magazine Studies<\/em>, care \u00ee\u0219i propune o redefinire a modernismului plec\u00e2nd de la revistele mici, neglijate de critica postbelic\u0103<em>, glossy<\/em>, literare sau\/\u0219i culturale.<\/p>\n\n\n\n<p>Nu \u00een ultimul r\u00e2nd, modernismul integrat propus de autoare \u021bese o mantie dialogic\u0103 \u00eentre privat \u0219i public, \u00eentre arte, institu\u021biile care le valideaz\u0103 \u0219i noua p\u0103tur\u0103 social\u0103 urban\u0103 care le gireaz\u0103. Este vorba despre modurile prin care modernismul este propus ca mod de via\u021b\u0103, moment esen\u021bial pe parcursul apropierii formelor de art\u0103 de formele de via\u021b\u0103, moment pe care postmodernismul l-a reluat ulterior f\u0103r\u0103 s\u0103 men\u021bioneze \u00eentotdeauna referin\u021ba. Doi dintre agen\u021bii cei mai importan\u021bi ai acestui modernism material, scenic, real, decorativ \u0219i func\u021bional \u00een acela\u0219i timp, sunt so\u021bii Maxy.<\/p>\n\n\n\n<p>Coperta revistei <em>Integral<\/em> din decembrie 1926 &nbsp;integreaz\u0103 fotografia \u201eunui decor modern\u201d, compus din mobil\u0103, perne, covoare, tablouri, dar \u0219i \u201eun set de ceai din por\u021belan de la atelierul Primavera din magazinul parizian Printemps \u0219i o carte despre pictorul cubist Georges Braque\u201d, g\u00e2ndite ca montaj \u0219i ordonate de Brun-Maxy. Fotografia ilustreaz\u0103, de fapt, un interior de cas\u0103 modern\u0103, a\u0219a cum e ea asamblat\u0103 \u00een <em>showroom<\/em>-ul de la Academie, \u00eentr-o \u00eencercare de a blura grani\u021bele dintre privat \u0219i public \u0219i de a vinde consumatorului o imagine a unui interior actual, contemporan, altul dec\u00e2t cel propus de o eventual\u0103 organizare artificial\u0103 a unor exponate \u00eentr-o vitrin\u0103. Interiorul propus de Brun-Maxy arat\u0103 un spa\u021biu de locuit intim \u0219i func\u021bional, minimalist, dar aerisit \u2013 <em>cosy-cool<\/em>. Dac\u0103 atmosfera aceasta pare ast\u0103zi perfect locuibil\u0103, \u00een modernitatea de acum o sut\u0103 de ani, astfel de obiecte de consum abia \u00ee\u0219i f\u0103ceau apari\u021bia. O dovede\u0219te cartea lui Christine Frederick, <em>Selling Mrs Consumer<\/em> (1929), citat\u0103 de Alexandra Chiriac, care subliniaz\u0103 importan\u021ba sugestiei \u00een comercializarea noilor interioare.<\/p>\n\n\n\n<p>Acesta cred c\u0103 este marele merit al acestei lucr\u0103ri, ceea ce am numit <em>modernismul integrat<\/em>, o structur\u0103 care cere nu doar competen\u021be interdisciplinare \u0219i flexibilitate a inteligen\u021bei, dar \u0219i o scriitur\u0103 pe suprafa\u021ba c\u0103reia privirea cititorului este invitat\u0103 s\u0103 circule relaxat, \u00eens\u0103 nu pasiv, \u0219i-n densitatea c\u0103reia imaginile se livreaz\u0103 c\u00e2nd \u00een sintez\u0103, c\u00e2nd analitic.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>O cronic\u0103 de Amalia Cotoi<\/p>\n","protected":false},"author":276,"featured_media":8755,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[1863,106,1858],"coauthors":[1864],"class_list":["post-8754","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-amalia-cotoi","tag-cronica-literara","tag-nr-6-2023"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/10\/coperta-Performing-Modernism.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8754","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/276"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8754"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8754\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8760,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8754\/revisions\/8760"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/8755"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8754"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8754"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8754"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=8754"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}