{"id":875,"date":"2021-02-22T09:04:01","date_gmt":"2021-02-22T06:04:01","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=875"},"modified":"2021-03-07T19:11:25","modified_gmt":"2021-03-07T16:11:25","slug":"blowin-in-the-wind","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=875","title":{"rendered":"Blowin\u2019 In The Wind"},"content":{"rendered":"\n
\"\"
Ioana Nicolaie, Cartea Reghinei<\/em>, ed. Humanitas, Bucure\u0219ti, 2019<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n

Cartea Reghinei<\/em> a stat neatins\u0103 pe biroul meu timp de mai bine de un an \u0219i jum\u0103tate. Reticen\u021ba mea de a m\u0103 apuca de lectura ei venea din dou\u0103 direc\u021bii: \u00een primul r\u00e2nd, o prejudecat\u0103 legat\u0103 de c\u0103r\u021bile despre care vorbe\u0219te toat\u0103 lumea sau care sunt ultra-l\u0103udate; \u00een al doilea r\u00e2nd, un fel \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nat de a nu vrea s\u0103 mai am de-a face, \u00een literatur\u0103, cu lumea rural\u0103. Singurele c\u0103r\u021bi din aceast\u0103 categorie care mi-au pl\u0103cut \u00een ultimii \u2013 s\u0103 zicem \u2013 25 de ani de lectur\u0103 (din epoci diferite, se \u00een\u021belege) au fost Ion<\/em> al lui Rebreanu, primul volum al Morome\u021bilor, \u021ainuturile joase<\/em> ale Hertei M\u00fcller \u0219i Acas\u0103, pe C\u00e2mpia Armaghedonului<\/em>, splendidul roman al Martei Petreu.   <\/p>\n\n\n\n

Cu toate acestea, romanul Ioanei Nicolaie, premiat de Agen\u021bia de Carte \u0219i de Ziarul de Ia\u0219i (Premiul Na\u021bional de Proz\u0103), mi-a anulat instantaneu rezervele. Ceea ce este cu adev\u0103rat uluitor \u00een aceast\u0103 poveste nesf\u00e2r\u0219it\u0103 este felul \u00een care ea mitizeaz\u0103 \u0219i demitizeaz\u0103, \u00een acela\u0219i timp, satul rom\u00e2nesc. Toat\u0103 mitologia care \u00eenconjoar\u0103 \u00een mentalul colectiv idilicul sat rom\u00e2nesc este aici bombardat\u0103 \u00een fraze seci, scurte, capabile s\u0103 comprime o \u00eentreag\u0103 filozofie a grotescului, a ur\u00e2tului, a abuzului. Din modul \u00een care autoarea rescrie realit\u0103\u021bile cotidianului se na\u0219te o lume a dezechilibrului \u0219i a extinc\u021biei. Reghina, mama celor 12 copii, este o reprezentare a unor stereotipii sociale pe c\u00e2t de brutale \u00een expresie, pe at\u00e2t de crunte \u00een concretul lor. Ea e b\u0103tut\u0103, alungat\u0103, desconsiderat\u0103, umilit\u0103, tratat\u0103 \u00een mod ostil de c\u0103tre b\u0103rbatul ei, Damian (cu care a avut doar 3 ani de lini\u0219te \u0219i de iubire calm\u0103), iar revolta pe care o simte este rapid anihilat\u0103 de \u201e\u00een\u021belepciunea\u201d celor mai \u00een v\u00e2rst\u0103, care o conving c\u0103 \u0103sta e \u201edatul lumii\u201d: \u201e\u0218i atunci ce-i de f\u0103cut, mam\u0103? S\u0103 tr\u0103im cum se cuvine, zici? S\u0103 ne punem comoar\u0103 de omenie pentru vremea cealalt\u0103? C\u0103-i singura care ajut\u0103. Noi, femeile, s\u0103 nu ne g\u00e2ndim c\u0103 nu ne a\u0219teapt\u0103 cea mai bun\u0103 via\u021b\u0103, unele poate o s\u0103 nasc\u0103 prunci mor\u021bi, pe altele o s\u0103 le umple b\u0103rba\u021bii de s\u00e2nge. Toate vor munci greu, din zori \u0219i p\u00e2n\u0103 noaptea, noroc mare-ar fi ca, la r\u0103stimpuri, s\u0103 simt\u0103 \u0219i bucuria. Restu-i pulbere \u0219i v\u00e2nt. Ce bine \u0219tim noi asta, mam\u0103.\u201d (p.41)<\/p>\n\n\n\n

Romanul e construit din buc\u0103\u021bi aparent aleatorii, ca-ntr-un reality show <\/em>indiscret, cu f\u00e2\u0219ii temporale care se succed rapid. Singura leg\u0103tur\u0103 dintre ele o constituie aceea\u0219i con\u0219tiin\u021b\u0103 vie a femeii \u201esupt vremi\u201d, care traverseaz\u0103 de una singur\u0103 toate etapele devenirii ei. Ajunge s\u0103 aib\u0103 12 copii \u0219i s\u0103 se simt\u0103 ca un corp de o mie de kilograme, aproape imobil (de parc\u0103 ar sugera o imposibilitate obiectiv\u0103 de evolu\u021bie), t\u00e2r\u00e2ndu-se \u00eencet c\u0103tre un viitor incert \u0219i volatil. Leg\u0103tura e cu at\u00e2t mai str\u00e2ns\u0103 cu c\u00e2t niciunul dintre sufletele \u201ecomponente\u201d nu pare a avea, \u00een mintea Reghinei, o existen\u021b\u0103 autonom\u0103: \u201eCe po\u021bi lua dintr-un corp de-o mie de kilograme? C\u0103ci copiii mei sunt inima, \u0219i pl\u0103m\u00e2nii, \u0219i creierul, \u0219i mu\u0219chii, \u0219i oasele, \u0219i ficatul, \u0219i s\u00e2ngele, \u0219i pielea, \u0219i rinichii, \u0219i firul de p\u0103r. M\u0103 cutremur, fiecare-i un organ de care cum s\u0103 te lipse\u0219ti?\u201d (p.90)<\/p>\n\n\n\n

Simetric, Ioana Nicolaie face aici, mai mult chiar dec\u00e2t \u00een precedentul Pelinul negru<\/em>, o tentativ\u0103 de mitizare a destinului individual, pentru a demasca \u0219i a condamna  concep\u021biile retrograde despre via\u021b\u0103 \u0219i lume ale personajelor. \u00cen accep\u021biunea lor, individul pare s\u0103 nu conteze, \u00eentr-at\u00e2t de stabilit\u0103 \u00eei este traiectoria \u00eenc\u0103 de la bun \u00eenceput. Toate semnele care i se arat\u0103 sunt doar simboluri ale rolului s\u0103u minor \u00eentr-o colectivitate care-l dep\u0103\u0219e\u0219te ca importan\u021b\u0103 \u00een univers. Lucrurile se \u00eent\u00e2mpl\u0103 aproape stoic, pentru c\u0103 exist\u0103 un fel de misticism al lumii rurale; totul e r\u00e2nduit de la natur\u0103, f\u0103r\u0103 interven\u021bia omului; asist\u0103m a\u0219adar la o predestinare colectiv\u0103; r\u0103zvr\u0103tirea nu are sens, datele sunt prestabilite, nu po\u021bi s\u0103 li te opui. \u00cen acest context, eventuala discu\u021bie despre rostul femeii \u00eentr-o astfel de societate devine irelevant\u0103: pentru satul rom\u00e2nesc descris aici, ea e redus\u0103 doar la rolurile ei primare, fiziologice ori domestice. Ea e o proscris\u0103 din momentul na\u0219terii, pentru c\u0103 sarcinile ei au fost deja stabilite de altcineva.  <\/p>\n\n\n\n

Dar Cartea Reghinei<\/em> e mai mult dec\u00e2t at\u00e2t. E un triumf stilistic, de natura celor care fac ca orice scriere \u00een proz\u0103 s\u0103 capete iriza\u021bii de legend\u0103 ori de poezie, f\u0103r\u0103 ca prin asta s\u0103 se alunece \u00een patetism ori abuzuri liricoide. Tonul e rece, percutant, descrierile sunt minimale, reac\u021biile sunt surprinse concis \u0219i exact, ca o \u0219lefuire atent\u0103 a unui briliant: \u201e\u0218i mie-mi vine s\u0103 m\u0103 duc de tot, c\u00e2t mai departe, Damiane! Dau s\u0103 zic. Dar buzele nu vor s\u0103 se mi\u0219te, numai sarea se str\u00e2nge \u00eentre pleoape.\u201d (p.75)<\/p>\n\n\n\n

Via\u021ba Reghinei, amestec de iubire \u0219i durere, se scrie pe t\u0103cute \u00een fiecare pagin\u0103; capitole noi se al\u0103tur\u0103 pove\u0219tii ei cu fiecare na\u0219tere \u0219i cu fiecare dram\u0103. Istoria e nesf\u00e2r\u0219it\u0103, ea se desf\u0103\u0219oar\u0103 ciclic, identic pentru fiecare femeie care deschide ochii sub cerul nordului transilvan, \u00een acel topos arhaic f\u0103r\u0103 sc\u0103pare. Lumea Reghinei se-ntinde doar p\u00e2n\u0103 la cap\u0103tul trupului ei, c\u0103ruia i se adaug\u0103, ca ni\u0219te bur\u021bi crescute din propria ei carne, toate respira\u021biile \u0219i sufletele celor apropia\u021bi. Ea \u201edefileaz\u0103\u201d, ca simbol absolut al feminit\u0103\u021bii ultragiate, aidoma unei viet\u0103\u021bi mitologice \u00een care s-au \u00eencurcat toate firele nev\u0103zute al istoriei trecute, prezente \u0219i viitoare. Nu exist\u0103 temporalitate, pentru c\u0103 nu exist\u0103 transformare. Exist\u0103 doar supracon\u0219tiin\u021ba maternit\u0103\u021bii, spinarea care \u021bine totul laolalt\u0103: \u201eA fost odat\u0103 ca niciodat\u0103 un trup de o mie de kilograme [\u2026] Dar nu s-a g\u0103sit \u00eenc\u0103pere pe lume care s\u0103-l \u00eencap\u0103. N-a fost scaun uria\u0219 f\u0103cut pe potriv\u0103. N-a fost ceaun \u00een care s\u0103 g\u0103seasc\u0103 din bel\u0219ug m\u00e2ncare. N-a fost cine s\u0103-l \u00eenve\u021be s\u0103 scrie cu toate cele dou\u0103zeci \u0219i patru de m\u00e2ini deodat\u0103. Sau s\u0103 fug\u0103 cu toate cele dou\u0103zeci \u0219i patru de picioare. Noroc c\u0103 trupul a avut o \u0219ir\u0103 a spin\u0103rii cum nu mai e alta.\u201d (p.199)   <\/p>\n\n\n\n

\u00cendr\u0103znesc s\u0103 spun c\u0103 Ioana Nicolaie a scris nu doar un roman excep\u021bional, ci \u0219i un adev\u0103rat manifest. Indiscutabil, cea mai bun\u0103 carte a ei de p\u00e2n\u0103 acum.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cartea Reghinei a stat neatins\u0103 pe biroul meu timp de mai bine de un an \u0219i jum\u0103tate. Reticen\u021ba mea de a m\u0103 apuca de lectura ei venea din dou\u0103 direc\u021bii: \u00een primul r\u00e2nd, o prejudecat\u0103 legat\u0103 de c\u0103r\u021bile despre care vorbe\u0219te toat\u0103 lumea sau care sunt ultra-l\u0103udate; \u00een al doilea r\u00e2nd, un fel \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nat de a nu vrea s\u0103 mai am de-a face, \u00een literatur\u0103, cu lumea rural\u0103. Singurele c\u0103r\u021bi din aceast\u0103 categorie care mi-au pl\u0103cut \u00een ultimii \u2013 s\u0103 zicem \u2013 25 de ani de lectur\u0103 (din epoci diferite, se \u00een\u021belege) au fost Ion al lui Rebreanu, primul volum<\/p>\n","protected":false},"author":12,"featured_media":876,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[101,99,81,100,49],"coauthors":[],"class_list":["post-875","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-cartea-reghinei","tag-dan-liviu-boeriu","tag-humanitas","tag-ioana-nicolaie","tag-nr-1-2021"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/02\/Boeriu-Nicolaie.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/875","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/12"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=875"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/875\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1338,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/875\/revisions\/1338"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/876"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=875"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=875"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=875"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=875"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}