{"id":8737,"date":"2023-10-23T13:01:36","date_gmt":"2023-10-23T10:01:36","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=8737"},"modified":"2023-10-23T13:01:41","modified_gmt":"2023-10-23T10:01:41","slug":"love-war-si-un-pic-de-drama-biografica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=8737","title":{"rendered":"Love<\/i> + war<\/i> \u0219i-un pic de dram\u0103 biografic\u0103"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Hristina Doroftei, Explozii controlate<\/em>, Editura Tracus Arte, Bucure\u0219ti, 2023<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

De la debutul din 2014, reflexie<\/em> (Editura Junimea), la Ma\u0219ina de cusut<\/em> (Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 2017) \u0219i ajung\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la cel mai recent volum, Explozii controlate<\/em>, ap\u0103rut anul \u0103sta la Tracus Arte, proiectul poetic al Hristinei Doroftei nu pare c\u0103 s-ar dezmin\u021bi de m\u0103car vreo dou\u0103 coordonate pe care \u00ee\u0219i construie\u0219te toate textele \u2013 \u0219i cele mai noi nu fac excep\u021bie.<\/p>\n\n\n\n

Altfel spus, placheta nu vine ca o surpriz\u0103 prea mare, cum poate era de a\u0219teptat la o a treia carte, \u0219i asta pentru c\u0103 \u0219i aici, a\u0219a cum se \u00eent\u00e2mpla \u0219i la debut \u0219i mai apoi \u0219i-n alte locuri, e func\u021bional\u0103 o dubl\u0103 filia\u021bie care subordoneaz\u0103 poemele. E vorba, \u00een primul r\u00e2nd, de o exuberan\u021b\u0103 a privirii, pe care am remarcat-o \u00eenc\u0103 de la debut \u0219i care produce \u00eenc\u0103 de-atunci, \u00een poezia Hristinei Doroftei, debu\u0219ee vizuale aproape baroce, animate, oricum, de-o decorativistic\u0103 aproape excesiv\u0103, \u00een c\u00e2teva zone \u00een care poemele \u00ee\u0219i asum\u0103 un discurs al prea-plinului, care d\u0103 pe dinafar\u0103, \u0219i mai apoi, un anume entuziasm al detaliilor tari, aproape viscerale, de care nu fac abstrac\u021bie nici versurile Exploziilor<\/em>. Drept dovad\u0103 c\u0103 de la primele dou\u0103 volume poeta face, totu\u0219i, un salt la nivel de formul\u0103, e modul \u00een care alege s\u0103 \u00ee\u0219i orchestreze toat\u0103 coregrafia asta dramatic\u0103 pe care o pune la b\u0103taie acum. Perspectiva, altfel spus, e surpriza volumului \u0103stuia, unul care se al\u0103tur\u0103 altora de poezie contemporan\u0103 \u00een care muta\u021biile sociale din ultimii ani \u2013 pandemia \u0219i r\u0103zboiul, adic\u0103 \u2013 sunt avanpostul de unde poemele \u00ee\u0219i ruleaz\u0103 mi\u0219c\u0103rile spasmodice (vezi doar un debut cum e cel al Andei Vahnovan din S\u00e2rme<\/em>, ap\u0103rut \u00een 2022 la Casa de Pariuri Literare, destul de similar cu ce face Hristina \u00een ultima ei carte, tot o poezie care porne\u0219te de la premisa r\u0103zboiului pentru a decanta fragilit\u0103\u021bi de tot soiul).<\/p>\n\n\n\n

\u00cen ceea ce o prive\u0219te pe Hristina, ultimul e, mai ales, un pretext care \u00eei serve\u0219te destul de bine, cel pu\u021bin \u00een prima parte a volumului, pentru a-\u0219i decanta anxietatea, pornind de la o viziune ceva mai generalist\u0103, cel pu\u021bin \u00een prima parte, \u00een sec\u021biunea \u201e\u00centre mine, tine \u0219i Kiev\u201d. Dinspre exterior \u2013 experien\u021ba r\u0103zboiului din vecini v\u0103zut\u0103 din perspectiva unui martor empatic (\u00een treac\u0103t fie spus, empatia, \u00een general, joac\u0103 un rol important \u00een volumul \u0103sta, vom vedea imediat), felul \u00een care acesta e resim\u021bit la nivelul cotidianului, al banalului zilnic \u2013 spre interior, \u00een cele din urm\u0103, cam asta e mi\u0219carea aici, ca un \u0219rapnel care perforeaz\u0103 razant punctele cele mai sensibile. Toat\u0103 dinamica asta dramatic\u0103 e pus\u0103 \u00een func\u021biune, a\u0219a cum ziceam mai sus, cu o preferin\u021b\u0103 absolut\u0103 pentru am\u0103nuntul tare, aproape \u201epicant\u201d, care alunec\u0103 u\u0219or \u00eenspre o zon\u0103 a suprarealului (departe, sunt, totu\u0219i, poemele din Explozii<\/em> de exerci\u021biile ceva mai dedate fantasmagoriilor pe care le \u00eencerca Hristina Doroftei la debut, filonul real cap\u0103t\u0103 de data asta o consisten\u021b\u0103 ceva mai hot\u0103r\u00e2t\u0103), chiar a oniricului, pe alocuri, dar un oniric \u00een tu\u0219e discrete, mai mult tatonat (Dou\u0103 suflete<\/em>, Sunetul din Ucraina<\/em>). S-a vorbit, de altfel, despre un expresionism al viziunii (Savu Popa \u00eentr-o cronic\u0103 pe citestema.ro), pe bun\u0103 dreptate, ca fiind o tr\u0103s\u0103tur\u0103 important\u0103 a volumului \u0103stuia, care e valabil pentru prima parte a textelor din sec\u021biunea men\u021bionat\u0103 mai sus.<\/p>\n\n\n\n

A\u0219a cum am spus, \u00eens\u0103, toat\u0103 cronica asta a r\u0103zboiului e doar un pretext pentru demararea unor mi\u0219c\u0103ri de trupe \u00eentr-o zon\u0103 ceva mai personal\u0103, una \u00een care e loc \u0219i de (de fapt, mai ales de) dragoste \u2013 o tem\u0103 pe care o recupereaz\u0103 multe poeme, fie sub forma unor \u00eencerc\u0103ri de deta\u0219are amoroas\u0103, fie ca reac\u021bii la modula\u021biile ei, a\u0219a cum se cite\u0219te \u00eenc\u0103 din poemul ce deschide volumul: \u201e22:36 \u0219i eu m\u0103 g\u00e2ndesc\/ cum am putea privi acelea\u0219i stele.\/\/ \u00eentre mine\/ tine\/ \u0219i Kiev\/ e un triunghi oarecare.\/\/ vreau s\u0103 fac cu tine\/ ce face prim\u0103vara cu cire\u0219ii<\/em>\/ a spus Neruda.\/ eu am sim\u021bit \u00een corpul meu\/ to\u021bi fluturii ce se vor na\u0219te \u00een Europa\/ iar venele mele au \u00eenceput s\u0103 transporte\/ pic\u0103turi de iubire la inim\u0103\/\/ dac\u0103 Europa va deveni ro\u0219ie\/ fluturii vor muri \u00eenainte de a se na\u0219te\/ cire\u0219ii no\u0219tri nu vor mai \u00eenflori\/ prim\u0103vara va deveni toamn\u0103\/ formele geometrice nu vor mai exista.\/\/ dar noi?\/ am mai putea privi acelea\u0219i stele?\u201d, \u00centre mine, tine \u0219i Kiev<\/em>. \u0218i, ceva mai \u00eencolo, o deta\u0219are ce vizeaz\u0103 un palier ceva mai traumatic, al bolii \u0219i mor\u021bii. Ciclul al doilea al poemelor, \u201eCedare\u201d, le \u00eencadreaz\u0103 destul de reu\u0219it pe o partitur\u0103 a dramei foarte precis localizat\u0103, \u00een care biografia \u2013 boala bunicii \u0219i moartea consecutiv\u0103 \u2013 devine punctul de efervescen\u021b\u0103 al filonului traumatic pe care Hristina Doroftei \u00eel desfoliaz\u0103. O face cu mult\u0103 grij\u0103, aproape pedant, a\u0219 spune, printr-o selec\u021bie a tonalit\u0103\u021bii & fraz\u0103rii care \u00eencearc\u0103 un soi de escapism, o simplificare sentimental\u0103, prin epurare \u0219i, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, chiar printr-o anume expansivitate a confesiunii.<\/p>\n\n\n\n

E simptomatic\u0103, adic\u0103, viziunea cochet-manierist\u0103 prin care poeta \u00ee\u0219i lanseaz\u0103 \u201efilmele\u201d dramatice, aproape cu elan, adic\u0103, \u00een orice caz, f\u0103r\u0103 s\u0103 cad\u0103 \u00een efuziuni sentimentale ori confesiuni intimiste; excep\u021bie face ultimul grupaj, unde poeta \u00ee\u0219i \u201epermite\u201d un ton ceva mai temperat, \u00ee\u0219i asum\u0103, totu\u0219i, o morg\u0103 ceva mai sobr\u0103 \u2013 \u0219i cred c\u0103 aici e de g\u0103sit punctul de decuplare \u0219i tensiune al poeziei Hristinei de la proiectele ei mai vechi \u0219i, posibil, o zon\u0103 fertil\u0103 pentru proiecte viitoare: \u201es\u0103 accep\u021bi c\u0103 r\u0103zboiul este pace \u00eemboln\u0103vit\u0103\/ literele sunt insecte \u00een tonuri gri\/ distan\u021ba \u00eentre mine, tine \u0219i Kiev\/ se str\u0103bate \u00een dou\u0103 secunde prin intermediul g\u00e2ndului.\/ absen\u021bele ne aproprie\/ t\u0103cerile sunt necesare\/ pentru a \u00een\u021belege tot ce nu poate fi \u00een\u021beles.\u201d, P.S.: I LOVE U<\/em>. \u00cen treac\u0103t, fie spus, e eficient\u0103 alegerea acestui poem pentru final, care reia fondul r\u0103zboiului din textul ce deschidea placheta, dar care aici cap\u0103t\u0103 valen\u021be noi din prisma \u201eexorciz\u0103rii\u201d emo\u021bionale pe care vine \u2013 experien\u021ba bolii \u0219i vecin\u0103tatea mor\u021bii, de data asta vs. reflec\u021bia de dragoste de la \u00eenceput \u2013, aproape ca o \u00eemp\u0103care, un soi de dialectic\u0103 a vindec\u0103rii (sau a \u00eencerc\u0103rii ei). \u00cen orice caz, se poate vorbi, de fapt, aproape de-o politic\u0103 inten\u021bionat\u0103 de camuflaj aici, de mascare a sentimentului, pentru c\u0103 Hristina Doroftei nu duce lips\u0103 de-o poezie convulsiv\u0103, at\u00e2ta c\u0103 de cele mai multe ori, prefer\u0103 s-o \u00eembrace \u00een culori tari, s\u0103 o suprapun\u0103 unui discurs aproape jovial. \u201ezmeura prea coapt\u0103\u201d \u2013 o imagine care revine m\u0103car \u00een vreo dou\u0103 locuri \u00een volum, define\u0219te foarte concret toat\u0103 angoasa textelor \u0103stora \u2013 una cu o \u021binut\u0103 grea, dar care se cere \u201eprezentat\u0103\u201d aproape glamoros.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen orice caz, cu o sintax\u0103 rulat\u0103 la foc continuu, care nu prea te las\u0103 s\u0103 respiri \u2013 \u0219i nu prea respiri nic\u0103ieri u\u0219urat \u00een poezia asta, care e, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, o cronic\u0103 incandescent\u0103 a anxiet\u0103\u021bilor, empatic\u0103 cu cititorul, pentru c\u0103 se cite\u0219te cu claritate peste tot, aproape spre transparen\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronic\u0103 literar\u0103 de Andreea Pop<\/p>\n","protected":false},"author":15,"featured_media":8738,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[111,106,1861,1858],"coauthors":[1139],"class_list":["post-8737","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-andreea-pop","tag-cronica-literara","tag-hristina-doroftei","tag-nr-6-2023"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/10\/coperta-hristina.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8737","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/15"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8737"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8737\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8740,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8737\/revisions\/8740"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/8738"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8737"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8737"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8737"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=8737"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}