\n\n\n\n
R\u0103spund anchetei:<\/h4>\n\n\n\nMioara Anghelu\u021b\u0103<\/strong>, Miruna Bulumete<\/strong>, Elena Dr\u0103gu\u0219in-Richard<\/strong>, Monica Manolachi<\/strong>, Simina Popa<\/strong> \u0219i Lucia Vi\u0219inescu<\/strong><\/h5>\n\n\n\n
\n\n\n\n![\"\"](\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/09\/Mioara-Angheluta-768x1024.jpg\")
<\/figure>\n<\/div>\n\n\n\nMioara Anghelu\u021b\u0103<\/strong><\/h4>\n\n\n\ntraduc\u0103toare din limba spaniol\u0103<\/em><\/strong><\/h5>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n\ud802\udef1 \ud802\udef1 \ud802\udef1<\/strong><\/p>\n\n\n\nAlegerea unui fel de m\u00e2ncare la un bistrou \u00eenseamn\u0103 nu numai asumarea identit\u0103\u021bii, ci \u0219i afi\u0219area ei, dup\u0103 cum reiese din romanul Terra Alta<\/em><\/a> de Javier Cercas, ap\u0103rut la editura RAO \u00een 2021. \u201ePatronul \u00eel salut\u0103 pe Salom \u0219i le ia comanda: Salom cere bere, fideu\u00e1<\/em> cu alioli<\/em> \u0219i calamari umplu\u021bi; Melchor, salat\u0103 verde \u0219i friptur\u0103 cu cartofi.\u201d Ce \u00eenseamn\u0103 aceste op\u021biuni?<\/p>\n\n\n\n\u00centr-o localitate catalan\u0103, catalaneitatea din farfurie nu atrage aten\u021bia, dar devine pregnant\u0103 prin antitez\u0103. Salom, un poli\u021bist din partea locului, trecut de prima tinere\u021be \u0219i \u00eemb\u0103tr\u00e2nit de rama ochelarilor, dar simpatizat prin rolul de formator, se \u00eenfrupt\u0103 din felurile de m\u00e2ncare regionale. Tocmai pentru a conserva aroma culturemic\u0103, am p\u0103strat \u00een traducere termenii originali, introduc\u00e2nd totodat\u0103 note de subsol, de\u0219i meniul iberic s-a interna\u021bionalizat \u00eentr-at\u00e2t, \u00eenc\u00e2t aproape c\u0103 nu mai are nevoie de prezentare.<\/p>\n\n\n\n
Melchor, mai t\u00e2n\u0103rul s\u0103u coleg, venit pu\u021bin din Barcelona, pu\u021bin de nic\u0103ieri, fiu al unei prostituate cu o list\u0103 lung\u0103 de ta\u021bi prezumtivi, m\u0103n\u00e2nc\u0103 u\u0219or traductibila salat\u0103 cu friptur\u0103 \u0219i cartofi. Meniul s\u0103u ce nu cunoa\u0219te varia\u021biuni importante ar putea plasa personajul la orice latitudine \u0219i pe orice meridian dac\u0103 scriitorul nu ar avea grij\u0103 s\u0103 specifice discret c\u0103 se afl\u0103 la o teras\u0103 din Gandesa. Melchor este consumator aproape exclusiv de Coca-Cola, ceea ce \u00eel transform\u0103, dac\u0103 nu \u00eentr-un globalist, atunci \u00eentr-un venetic \u00een trecere, imun la renumele vinului din Terra Alta, dup\u0103 cum \u00eei repro\u0219eaz\u0103 Cabrera, un superior ierarhic, dar \u0219i un cabr\u00f3n<\/em>, \u00een definitiv: \u201eDe la o vreme prin p\u0103r\u021bile acelea se face un vin excelent, iar vara se pune \u00een scen\u0103 b\u0103t\u0103lia de pe Ebru, cu trecerea r\u00e2ului \u0219i tot tac\u00e2mul. E un spectacol pe cinste, o s\u0103-\u021bi plac\u0103. Dar, dac\u0103 stau \u0219i m\u0103 g\u00e2ndesc, tu bei doar Coca-Cola, iar pe istorie nu dai doi bani.\u201d<\/p>\n\n\n\nTotu\u0219i, \u00eenainte ca regiunea Terra Alta s\u0103 fie leag\u0103nul vinurilor cu denumire de origine, zona a fost teatrul ororilor din timpul R\u0103zboiului Civil. Acum <\/em>este mereu altul, dar aici <\/em>r\u0103m\u00e2ne acela\u0219i: flama r\u0103zbun\u0103rii \u00eentre familii nu s-a consumat nici m\u0103car dup\u0103 aproape o sut\u0103 de ani, fapt nelipsit de consecin\u021be \u00een economia romanului.<\/p>\n\n\n\nMelchor nu este chiar un abstinent, iar atunci c\u00e2nd alege s\u0103 se \u00eembete crunt dup\u0103 moartea so\u021biei sale, lovit\u0103 de o ma\u0219in\u0103, o face cu demult interna\u021bionalizatul whisky \u0219i cu bere de marc\u0103 necunoscut\u0103. \u00cen aceste circumstan\u021be, hrana nu poate fi dec\u00e2t interna\u021bional\u0103 \u0219i ea \u2013 pizza de subzisten\u021b\u0103: \u201eMelchor apas\u0103 pe un \u00eentrerup\u0103tor \u0219i un bec at\u00e2rn\u00e2nd solitar din tavan ilumineaz\u0103 palid dreptunghiul pere\u021bilor goi, cu o fereastr\u0103 d\u00e2nd spre noapte \u0219i pardoseala \u00een\u021besat\u0103 cu sticle de whisky goale sau pe jum\u0103tate pline, cutii de bere \u0219i cutii de pizza din carton.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Afi\u0219area sau neafi\u0219area identit\u0103\u021bii gastronomice este cel pu\u021bin derutant\u0103. Melchor, \u00eentre timp ata\u0219at iremediabil de Terra Alta, este eroul responsabil cu imobilizarea unui terorist islamist, pe c\u00e2nd cel care i-a ucis so\u021bia, cel care s-a f\u0103cut pe sine unealt\u0103 a asasinilor unei familii catalane \u0219i care le-a obliterat urmele pentru a obstruc\u021biona legea este \u00eensu\u0219i Salom, p\u0103str\u0103torul tradi\u021biilor culinare, dar nu \u0219i al valorilor morale.<\/p>\n\n\n\n
\n\n\n\n![\"\"](\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/09\/Miruna-Bulumete.jpg\")
<\/figure>\n<\/div>\n\n\n\nMiruna Bulumete<\/strong><\/h4>\n\n\n\ntraduc\u0103toare din limba italian\u0103<\/em><\/strong><\/h5>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n\ud802\udef1 \ud802\udef1 \ud802\udef1<\/p>\n\n\n\n
Culinarul cap\u0103t\u0103 valen\u0163e inedite \u015fi esen\u0163iale \u00een portretele literare ale unora dintre cei mai faimo\u015fi oameni din istoria umanit\u0103\u0163ii, pe care marele scriitor avangardist Alberto Savinio (pe numele s\u0103u adev\u0103rat Andrea De Chirico) le zugr\u0103ve\u015fte cu verv\u0103, umor \u015fi deosebit\u0103 c\u0103ldur\u0103 uman\u0103 \u00een paginile volumului s\u0103u de nuvele Oameni, spune\u0163i-v\u0103 povestea!<\/em><\/a>, bestseller<\/em> \u015fi longseller<\/em> editorial \u00een Italia, publicat \u00een 1942, \u015fi propus \u00een premier\u0103 publicului rom\u00e2n \u00een 2021 la editura Humanitas.<\/p>\n\n\n\n\u00cembin\u00e2nd fic\u0163ionalul cu veridicul biografic, Savinio \u00ee\u015fi exprim\u0103 astfel miza scriiturii: \u00eentr-o joac\u0103 autoelogiativ\u0103, \u00eel \u00een\u015ftiin\u0163eaz\u0103 pe cititor c\u0103 personajele \u00ee\u015fi vor rev\u0103rsa \u201e\u00een aceste portrete \u00eenduio\u015f\u0103toare \u015fi teribile \u00eentreaga lor esen\u0163\u0103 fizic\u0103 \u015fi metafizic\u0103\u201d. Pentru a capta aceast\u0103 esen\u0163\u0103, cu o luciditate hiperascu\u0163it\u0103, cu porniri aproape detectiviste, naratorul pune \u00een lumin\u0103 at\u00e2t \u00eenzestr\u0103rile excep\u0163ionale ale protagoni\u015ftilor, \u201emetafizicul\u201d din ei, c\u00e2t \u015fi ceea ce le define\u015fte existen\u0163a corporal\u0103. Iar aici, al\u0103turi de aspectul fizic, de felul de a merge, de a vorbi, de aspecte intime legate de via\u0163a amoroas\u0103 sau de igien\u0103, de boli sau de sl\u0103biciuni, preferin\u0163ele culinare ocup\u0103 un loc aparte.<\/p>\n\n\n\n
Este hilar \u015fi \u00een acela\u015fi timp gr\u0103itor pentru marea lui generozitate \u015fi lips\u0103 de capricii s\u0103 \u00eel vedem, de pild\u0103, pe Apollinaire consum\u00e2nd zilnic fic\u0103\u0163eii cu orez, g\u0103ti\u0163i de a\u015fa-zisul lui secretar, poreclit \u201ebaronul\u201d, un retardat mintal \u015fi un cleptoman. Este, de asemenea, fascinant s\u0103 avem acces la pasiunile culinare ale lui Nostradamus: \u201eFiecare e obsedat de ce g\u00e2nduri poate. Acelea ale lui Nostradamus cel \u00abdiurn\u00bb se \u00eenv\u00e2rteau \u00een jurul leacurilor \u015fi gemurilor. Preg\u0103tirea dulce\u0163urilor era pentru Nostradamus o \u015ftiin\u0163\u0103, astfel c\u0103 \u00een 1526 a preg\u0103tit la Avignon o peltea de gutui de o asemenea \u00absuprem\u0103 rafinate\u0163e \u015fi excelen\u0163\u0103\u00bb, \u00eenc\u00e2t, urc\u00e2nd solemn sc\u0103rile palatului papal, i-a oferit-o cardinalului de Clermont, legat al papei. \u015ei Francisc I, care a gustat-o mai t\u00e2rziu, a g\u0103sit-o excelent\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Prin astfel de evoc\u0103ri, ace\u015fti mari protagoni\u015fti ai istoriei cap\u0103t\u0103 sclipiri de via\u0163\u0103: ne apar dezgoli\u0163i de etichete, familiari. Alteori, dimpotriv\u0103, tocmai prin descrierea apeten\u0163ei lor pentru anumite alimente, Savinio deschide poarta c\u0103tre \u00een\u0163elegerea \u201edivinului\u201d din ei: de pild\u0103, Arnold B\u00f6cklin era \u201eun bun demiurg\u201d, \u201ese hr\u0103nea, ca un faun, cu br\u00e2nz\u0103, ceap\u0103 \u015fi smochine\u201d, iar doamnei Duncan, \u00eens\u0103rcinat\u0103 cu aceea care urma s\u0103 devin\u0103 uimitoarea balerin\u0103 care a revolu\u0163ionat dansul la \u00eenceputul secolului XX, \u201edoctorul, de\u015fi n-a \u00een\u0163eles nimic, i-a prescris stridii \u00een ghea\u0163\u0103 \u015fi \u015fampanie, a ales hrana care \u00eei era cea mai potrivit\u0103 copilei ce urma s\u0103 se nasc\u0103 \u2013 pr\u00e2nzul Afroditei\u201d.<\/p>\n\n\n\n
A\u015fadar, \u00een pagini caracterizate de un stil hibrid, \u00een care anecdoticul se \u00eembin\u0103 cu liricul \u015fi senten\u0163iosul, Savinio p\u0103streaz\u0103 vie o tensiune peren\u0103 \u00eentre dimensiunea pur uman\u0103 a acestor mari personalit\u0103\u0163i \u015fi un orizont al Marelui Timp al eternelor re\u00eentoarceri, \u00een care personajele, nu doar prin geniul lor, ci \u015fi prin repetarea unor arhetipuri, sunt consacrate nemuririi.<\/p>\n\n\n\n
\n\n\n\n![\"\"](\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/09\/Elena-Richard.jpeg\")
<\/figure>\n<\/div>\n\n\n\nElena Dr\u0103gu\u0219in-Richard<\/strong><\/h4>\n\n\n\ntraduc\u0103toare din limbile englez\u0103 \u0219i rus\u0103<\/em><\/strong><\/h5>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n\ud802\udef1 \ud802\udef1 \ud802\udef1<\/p>\n\n\n\n
Jessie Burton este o scriitoare c\u0103reia \u00eei place s\u0103 se foloseasc\u0103 de alimente pentru a asezona intriga din romanele ei istorice. Pe l\u00e2ng\u0103 zah\u0103r, numit \u00een trecut \u201eaurul alb\u201d, sau scor\u021bi\u0219oara, nuc\u0219oara \u0219i multe alte mirodenii, ananasul joac\u0103 un rol important \u00een intriga romanului Casa destinului<\/em><\/a>, pe care l-am tradus recent pentru Humanitas Fiction. \u00cen 1705, ananasul, ca simbol colonial, se afla la \u00eenceputul c\u0103l\u0103toriei sale de aclimatizare \u00een Europa. Se \u0219tie c\u0103, dup\u0103 anul 1757, baronul Bruckental cultiva la r\u00e2ndul s\u0103u ananas \u0219i alte fructe exotice \u00een oranjeria palatului de var\u0103 de la Avrig, l\u00e2ng\u0103 Sibiu. Era un fruct scump, un semn de bun gust \u015fi rafinament culinar, dar \u0219i o dovad\u0103 a procesului de modernizare, inclusiv \u00een Transilvania. Unul dintre personajele romanului, botanist pasionat de cre\u0219terea \u0219i adaptarea plantelor exotice, viseaz\u0103 s\u0103 g\u0103seasc\u0103 un loc potrivit pentru cultivarea acestui fruct, \u00een care vede o viitoare surs\u0103 de prosperitate. Pentru Caspar Witsen \u201ecel mai puternic petic de p\u0103m\u00e2nt din Amsterdam este o suprafa\u021b\u0103 mai mic\u0103 de un hectar de p\u0103m\u00e2nt, bogat \u00een turb\u0103, de la marginea ora\u0219ului… Gr\u0103dina aceea \u00eenseamn\u0103 tot ce suntem \u0219i tot ce putem fi. Lumea \u00eentreag\u0103 unit\u0103 de miezul \u0219i frunzele argintii ale ananasului. Este viitorul.\u201d<\/p>\n\n\n\nPentru alte personaje m\u00e2ncarea este o s\u0103rb\u0103toare, cum este cazul cu pufferts<\/em>, ni\u0219te cl\u0103tite olandeze micu\u021be, asem\u0103n\u0103toare cu gogo\u0219ile, f\u0103cute la ocazii speciale precum ziua de na\u0219tere a copilei familiei sau la primirea unui pe\u021bitor, a c\u0103rui vizit\u0103 justific\u0103 preg\u0103tirea unui adev\u0103rat festin. Vizita lui Jacob prilejuie\u0219te folosirea unor ingrediente costisitoare. \u201eCina va \u00eencepe cu frig\u0103nele cu ou, garnisite cu fenicul \u0219i m\u0103rar crescute \u00een ser\u0103, ceva \u00een plus, din afara sezonului. Apoi g\u0103inu\u0219\u0103 \u00eenvelit\u0103 \u00een costi\u021b\u0103 afumat\u0103 cu nuc\u0219oar\u0103, \u0219ofran \u0219i sos de vin alb. G\u0103inu\u0219a va fi urmat\u0103 de carnea de c\u0103prioar\u0103, la r\u00e2ndul ei acompaniat\u0103 de claponi reci cu sos de l\u0103m\u00e2ie.\u201d Cu ocazia unei logodne, buc\u0103t\u0103reasa \u201eCornelia prepar\u0103 un festin \u0219i mai elaborat dec\u00e2t primul. Serve\u0219te un somon uria\u0219 \u00eentreg, \u00een\u0103bu\u0219it \u00een unt cu nuc\u0219oar\u0103, \u021bipari tineri \u00een m\u0103cri\u0219 \u0219i hasma\u021buchi cu sos onctuos de ou, sparanghel cu unt \u0219i piper, o salat\u0103 de \u021belin\u0103 \u0219i cl\u0103tite cu coac\u0103ze, totul stropit cu ce a mai r\u0103mas din vinul de Madeira p\u0103strat de la ziua de na\u0219tere a Theei.\u201d<\/p>\n\n\n\nAmsterdamezii din Casa destinului<\/em> <\/a>m\u0103n\u00e2nc\u0103 sezonier \u0219i abia a\u0219teapt\u0103 anotimpul cald cu bel\u0219ugul de legume \u0219i fructe \u0219i v\u00e2natul mult mai abundent. Dup\u0103 lunga iarn\u0103, cu monotonia ei gastronomic\u0103, \u201efructele \u0219i legumele din pia\u021b\u0103 se schimb\u0103, anticip\u00e2nd re\u021betele verii. Au ap\u0103rut salata verde \u0219i ridichile, cire\u0219ele timpurii. Toate servitoarele \u0219i buc\u0103t\u0103resele de la pia\u021b\u0103 \u00eei dau dreptate Corneliei, somonul \u0219i iepurii par mai dolofani. Au mai mult\u0103 carne pe os c\u00e2nd te pui pe t\u0103iat!<\/em>\u201d \u0218i o m\u00e2ncare mai simpl\u0103, cum este hutspot<\/em>-ul, tradi\u021bional \u00een \u021a\u0103rile de Jos, un preparat din cartofi, morcovi \u0219i ceap\u0103, poate fi \u00eens\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u motiv de m\u00e2ndrie pentru Cornelia, care mereu g\u0103te\u0219te cu abandon \u0219i pasiune. \u00cen prezent, hutspot<\/em>-ul se consum\u0103 \u00een zilele reci de iarn\u0103, dar ini\u021bial era (\u0219i continu\u0103 s\u0103 fie) preparat mai ales \u00een ziua de 3 octombrie, c\u00e2nd ora\u0219ul Leiden s\u0103rb\u0103tore\u0219te victoria din 1574 \u00eempotriva spaniolilor. Pentru Nella, m\u00e2ncarea este uneori o modalitate de alinare, cu r\u0103d\u0103cini \u00een copil\u0103rie, sub forma unei simple felii de p\u00e2ine de cas\u0103, uns\u0103 cu unt, unul dintre cele mai elementare exemple de confort gastronomic pe care l-am \u00eent\u00e2lnit p\u00e2n\u0103 acum.<\/p>\n\n\n\n
\n\n\n\n![\"\"](\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/09\/Monica-Manolachi-768x1024.jpg\")
<\/figure>\n<\/div>\n\n\n\nMonica Manolachi<\/strong><\/h4>\n\n\n\ntraduc\u0103toare din limbile englez\u0103 \u0219i spaniol\u0103<\/em><\/strong><\/h5>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n\ud802\udef1 \ud802\udef1 \ud802\udef1<\/p>\n\n\n\n
Cum era de a\u0219teptat, poe\u021bii britanici de origine caraib\u0103 se refer\u0103 frecvent la cafea, zah\u0103r, fructe tropicale \u0219i alte alimente coloniale. Multe dintre textele incluse \u00een Antologie de poezie din Caraibe<\/em><\/a> (Rafet, 2016) sau disponibile pe EgoRainbow<\/a> con\u021bin referin\u021be relevante pentru mi\u0219carea literar\u0103 postcolonial\u0103. Ce \u00eenseamn\u0103, de fapt, \u201elinguri\u021ba cu suflet frumos\u201d pomenit\u0103 de John Agard \u00een Linguri\u021ba bufonului<\/a>, care pune \u00een antitez\u0103 l\u0103comia \u0219i frugalitatea?<\/p>\n\n\n\nPe de o parte, \u00eent\u00e2lnirea dintre Lumea Veche \u0219i Lumea Nou\u0103 a condus la simbioz\u0103 cultural\u0103 \u0219i la o intimitate creol\u0103, a\u0219a cum reiese din poemul Pauz\u0103<\/a> de Jean Binta Breeze: \u201ela restaurant \/ ai comandat \/ o cafea \/ neagr\u0103 \/ iar eu una alb\u0103 \/ chelnerul a r\u00e2s \/ \u00eenc\u00e2ntat \/ \u0219i s-a uitat dup\u0103 \/ zah\u0103rul brun\u201d. Totu\u0219i, rela\u021bia imigran\u021bilor cu englezii poate ascunde numeroase sl\u0103biciuni \u0219i dificult\u0103\u021bi, subiecte tratate frecvent de David Dabydeen: \u00een Mama vorbe\u0219te vorbe<\/a>, comunitatea guyanez\u0103 de peste Atlantic \u00ee\u0219i revendic\u0103 dreptul de a fi contribuit la construc\u021bia identitar\u0103 britanic\u0103, \u201enoi, care am r\u0103mas aici, \/ care bem \u0219i tr\u0103nc\u0103nim, \u00eenc\u0103 te mai hr\u0103nim\u201d, \u0219i semnaleaz\u0103 continuitatea discrepan\u021belor, \u201eea a m\u00e2ncat mereu din alt\u0103 farfurie\u201d.<\/p>\n\n\n\nPe de alt\u0103 parte, istoria transatlantic\u0103 a \u00eensemnat nu doar schimb de bunuri \u0219i convie\u021buire etno-rasial\u0103 relativ pa\u0219nice. \u00cen Re\u021bet\u0103 pentru tigaie<\/a>, John Agard expune violen\u021ba nego\u021bului cu sclavi, dislocarea \u0219i trauma colectiv\u0103. \u00cen poemul <\/strong>Pat\u0103<\/a>, Grace Nichols abordeaz\u0103 problema traficului de persoane instrumentat chiar de propria comunitate: <\/strong>\u201eDar am fost v\u00e2ndut\u0103 de b\u0103rba\u021bi \/ cu pielea de aceea\u0219i culoare ca a mea \/ v\u00e2ndut\u0103 ca pe o g\u0103in\u0103 ca pe o capr\u0103 \/ ca pe un sac cu mieji am fost \/ v\u00e2ndut\u0103 \/ pe m\u0103rgele pe tig\u0103i \/ pe zorzoane?\u201d \u00cen poemele ei feministe, Shivanee Ramlochan rescrie istoria din perspectiva coloniza\u021bilor, red\u00e2nd printr-un limbaj visceral suferin\u021ba \u0219i neb\u0103nuitele surse de speran\u021b\u0103: Virgina vorbe\u0219te despre ce a \u00eendurat<\/a> exprim\u0103 efectele devastatoare ale r\u0103zboiului \u0219i ale exploat\u0103rii, c\u00e2nd, pentru a supravie\u021bui, ajungi s\u0103 te hr\u0103ne\u0219ti cu orice. \u0218i ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 \u00ee\u021bi m\u0103n\u00e2nci sau s\u0103 nu \u00ee\u021bi mai m\u0103n\u00e2nci cuvintele? <\/strong><\/strong><\/p>\n\n\n\nRevenind \u00een actualitate, <\/strong>Conductorii misterului s\u0103u<\/a> de Anthony Joseph este un portret emo\u021bionant al tat\u0103lui, din care, pe l\u00e2ng\u0103 \u00eenstr\u0103inarea transoceanic\u0103 r\u0103mas\u0103 nerezolvat\u0103, reiese \u0219i precaritatea sistemului local de produc\u021bie \u0219i distribu\u021bie a fructelor tropicale, care, dac\u0103 \u00een Europa \u00eenc\u0103 ni se par un lux, \u00een Trinidad ele reprezint\u0103 o surs\u0103 de subzisten\u021b\u0103. Prin analiz\u0103 imagologic\u0103, <\/strong>Grace Nichols chestioneaz\u0103 \u00een Poeziile negresoaiei<\/em> multe dintre reprezent\u0103rile africanelor \u00een istoria, arta \u0219i mentalul colectiv occidental: Negresoaia \u00ee\u0219i aminte\u0219te<\/a> pune sub semnul \u00eentreb\u0103rii stereotipul lui mammy<\/em>, perpetuat necritic mai bine de un secol prin marca de produse pentru micul dejun Aunt Jemima. Dintr-o perspectiv\u0103 postumanist\u0103, Fred D\u2019Aguiar personific\u0103 \u00een Tratatul Mamei Dot<\/a> insectele care se hr\u0103nesc cu s\u00e2nge \u0219i carne de om, nu doar ca s\u0103 dema\u0219te rela\u021biile de putere inegale dintre Occident \u0219i fostele colonii, ci \u0219i pentru a ne reaminti c\u0103 omul este pieritor. \u00cen fine, convivialitatea interetnic\u0103 din Marea Britanie \u00eel face pe Benjamin Zephaniah s\u0103 ni-i evoce \u00een C\u00e2ntec despre sclavia modern\u0103<\/a> pe to\u021bi oamenii care asigur\u0103 hrana pe planet\u0103: \u201eC\u00e2nd bei o b\u0103utur\u0103 scump\u0103, \/ adu-\u021bi aminte c\u0103 exist. \/ C\u00e2nd \u00eencerci s\u0103-mi vinzi fasole, \/ adu-\u021bi aminte c\u0103 exist.\u201d<\/p>\n\n\n\n
\n\n\n\n![\"\"](\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/09\/Simina-Popa-1024x1024.jpeg\")
<\/figure>\n<\/div>\n\n\n\nSimina Popa<\/strong><\/h4>\n\n\n\ntraduc\u0103toare din limba portughez\u0103<\/em><\/strong><\/h5>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n\ud802\udef1 \ud802\udef1 \ud802\udef1<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndesc la c\u0103r\u021bi \u00een care am avut de-a face cu pasaje despre m\u00e2ncare, \u00eemi vine \u00een minte \u00een primul r\u00e2nd o carte \u00een care protagoni\u0219tii sufereau \u00eengrozitor de foame. Ridicat de la p\u0103m\u00e2nt<\/em><\/a> de Jos\u00e9 Saramago este un roman de critic\u0103 social\u0103 \u0219i de dragoste declarat\u0103 oamenilor simpli (Polirom, 2022), o poveste \u00eentins\u0103 pe c\u00e2teva genera\u021bii, de la feudalism la democra\u021bie, \u00een jum\u0103tatea de sud a Portugaliei. Foamea \u00een condi\u021bii grele de munc\u0103 \u00eei \u00eempinge \u00een cele din urm\u0103 pe oameni s\u0103 reac\u021bioneze, s\u0103 se \u00eempotriveasc\u0103, este o foame l\u0103sat\u0103 mo\u0219tenire din tat\u0103-n fiu, agonisit\u0103 odat\u0103 cu trecerea timpului. M\u00e2ncarea, prin urmare, ca obiect sau ac\u021biune, apare \u00een toate grada\u021biile de consisten\u021b\u0103, de la semin\u021be de pin la porci la frigare.<\/p>\n\n\n\nZici Portugalia, zici m\u0103slini. Nea\u0219teptat pentru mine \u0219i obiceiurile proprii, m\u0103slinele nu apar \u00een carte consumate ca atare, toate ajung la produc\u021bia de ulei, aliment pre\u021bios, folosit inclusiv drept moned\u0103 de plat\u0103, mit\u0103 pentru for\u021bele de ordine \u0219i recuno\u0219tin\u021b\u0103 pentru preot \u2013 ceea ce mi-a amintit de vorba o m\u0103slin\u0103, o aten\u021bie<\/em>.<\/p>\n\n\n\nApropo de produc\u021bie, Saramago se folose\u0219te de toat\u0103 bog\u0103\u021bia activit\u0103\u021bilor agricole \u2013 o bucurie pentru un traduc\u0103tor crescut la ora\u0219 \u2013 ca s\u0103 ascut\u0103 contrastul dintre munca depus\u0103 pentru a ob\u021bine m\u00e2ncare \u0219i distribuirea ulterioar\u0103 a acesteia. Romanul poate fi lini\u0219tit folosit drept referin\u021b\u0103 pentru r\u00e2nduielile agriculturii \u0219i studiul resurselor portugheze. \u00cenregistreaz\u0103 \u00eens\u0103 totul cu mult\u0103 sensibilitate, mult\u0103 ironie \u0219i \u00een stilul literar care l-a f\u0103cut faimos odat\u0103 cu aceast\u0103 carte, acea oralitate scris\u0103 sau, dac\u0103 prefera\u021bi, scriere oral\u0103: \u201eDar natura e prodigioas\u0103, un s\u00e2n abundent care se revars\u0103 \u00een orice \u015fan\u0163. S\u0103 ne ducem dup\u0103 ciulini, \u015ftevie, m\u0103cri\u015f, spune\u0163i voi dac\u0103 asta nu e bog\u0103\u0163ie. \u015etevie, spanac, tot una c\u00e2nd le culegi, numai la gust se simte diferen\u0163a, dar fierte cu o ceap\u0103 c\u0103lit\u0103, dac\u0103 a mai r\u0103mas vreuna, scuza\u0163i-m\u0103 dac\u0103 am r\u00e2g\u00e2it.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Nu apucam s\u0103 m\u0103n\u00e2nc foarte organizat c\u00e2nd m\u0103 ocupam cu traducerea de fa\u021b\u0103 (publicat\u0103 prima oar\u0103 \u00een 2016), un obicei nerecomandat, dar cu siguran\u021b\u0103 uleiul de m\u0103sline a ajuns s\u0103-mi capteze mai mult aten\u021bia \u00een farfurie. Parc\u0103 \u00eel sim\u021beam mai pregnant. Fiind o mare amatoare de carbohidra\u021bi, m\u0103 inspirau mai mult personajele care rodeau pe timpul zilei de munc\u0103 c\u00e2te un col\u021b de p\u00e2ine, dr\u0103muindu-\u0219i-l s\u0103 le ajung\u0103. Saramago are grij\u0103 s\u0103 r\u0103zbune \u00eens\u0103 \u0219i foamea personajelor, amintind de ho\u021bii de ferme \u2013 \u021b\u0103rani care furau porci \u0219i alte alimente \u0219i le distribuiau clandestin la pre\u021buri mai mici, primindu-\u0219i clien\u021bii cum se cuvine: \u201eS-au tot dat, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd au r\u0103mas doar doi porci pu\u015fi pe ni\u015fte saci vechi. S-a f\u0103cut \u015fi ciorba, au mai pus apoi \u015fi ni\u015fte sl\u0103nin\u0103 la pr\u0103jit cu mirodenii, ceap\u0103 \u015fi de toate, \u015fi le-am f\u0103cut frumos loc \u00een burt\u0103, tocana a fost bun\u0103, \u015fi vin s-a b\u0103ut mai mult de o caraf\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n
\u021a\u0103ranii \u00eenva\u021b\u0103 s\u0103-\u0219i ascund\u0103 m\u00e2ncarea \u00een gropi s\u0103pate \u00een p\u0103m\u00e2nt \u0219i c\u0103ptu\u0219ite cu plut\u0103, trucuri ingenioase n\u0103scocite de nevoie, la fel cum traduc\u0103torii trebuie s\u0103 g\u0103seasc\u0103, atunci c\u00e2nd n-au \u00eencotro, solu\u021bii pentru zicale \u0219i expresii din popoare de pe alte meleaguri, ca s\u0103 hr\u0103neasc\u0103 cititorul pe tot parcursul pove\u0219tii.<\/p>\n\n\n\n
Cu ceva de digerat ne alegem din orice carte, ron\u021b\u0103i\u021bi, \u00eenfuleca\u021bi, da\u021bi \u0219i vecinului!<\/p>\n\n\n\n
\n\n\n\n![\"\"](\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/09\/Lucia-Visinescu-768x1024.jpg\")
<\/figure>\n<\/div>\n\n\n\nLucia Vi\u0219inescu<\/strong><\/h4>\n\n\n\ntraduc\u0103toare din limba francez\u0103<\/em><\/strong><\/h5>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n\ud802\udef1 \ud802\udef1 \ud802\udef1<\/p>\n\n\n\n
Miguel Bonnefoy este un scriitor francez n\u0103scut \u00eentr-o familie de origine sudamerican\u0103. \u00cen romanul Ereditate<\/em><\/a>, publicat \u00een rom\u00e2n\u0103 la Editura Trei \u00een 2021, poveste\u0219te printre altele cum se \u00eembinau buc\u0103t\u0103riile de pe cele dou\u0103 continente: \u201eFemeile se \u00eendeletniceau pe atunci cu ni\u0219te experimente culinare incredibile, care p\u0103reau mai apropiate de vr\u0103jitorie dec\u00e2t de gastronomie. Ele \u00eembinau vechile tradi\u021bii ale buc\u0103t\u0103riei franceze cu ierburile Cordilierilor, \u00eenv\u0103luind coridoarele locuin\u021belor \u00een aburi galbeni \u0219i arome misterioase. Se serveau empanadas<\/em> umplute cu c\u00e2rna\u021bi, coq au vin<\/em>, pasteles de jaiba<\/em> cu br\u00e2nz\u0103 maroilles<\/em> \u0219i o br\u00e2nz\u0103 reblochon<\/em> care pu\u021bea at\u00e2t de tare, \u00eenc\u00e2t servitoarele chiliene credeau c\u0103 fusese f\u0103cut\u0103 din laptele unor vaci bolnave.\u201d<\/p>\n\n\n\nCred c\u0103 oricine traduce literatur\u0103 \u0219i \u201ese confrunt\u0103\u201d cu descrieri culinare precum cea din fragmentul de mai sus are tendin\u021ba de a-\u0219i suspenda pentru un moment fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile legate de traducere, de a ie\u0219i din tensiunea textului \u0219i de a se l\u0103sa \u00een voia imaginilor care prind contur \u00een mintea sa. \u00ce\u0219i \u00eeng\u0103duie, astfel, o experien\u021b\u0103 senzorial\u0103 \u00een care se pot \u00eembina sinestezic \u2013 ca \u00een capitolul \u201eCartea de bucate\u201d din romanul Exuvii<\/em><\/a> de Simona Popescu \u2013 gusturi, mirosuri \u0219i materii mai mult sau mai pu\u021bin \u00eembietoare. Sau, dac\u0103 imaginile sunt irezistibile, iar urechile, lungite de foame, se poate \u00eent\u00e2mpla s\u0103 cedeze impulsului epicureic, deplas\u00e2ndu-se de la masa de lucru la masa din buc\u0103t\u0103rie… Les al\u00e9as du m\u00e9tier<\/em>!Probabil c\u0103 \u0219i t\u00e2n\u0103ra familie a viticultorului Lonsonier \u2013 emigrantul francez pe care destinul \u00eel va duce pe fascinantul t\u0103r\u00e2m chilian, de\u0219i destina\u021bia sa fusese California \u2013 va fi c\u0103zut \u00een mrejele buc\u0103t\u0103riei locale, de vreme ce condimentele acesteia sunt l\u0103sate s\u0103 \u00eenvigoreze rafinamentul culinar francez, care oricum nu pare a fi pe placul localnicilor.<\/p>\n\n\n\nParcurg\u00e2nd din nou fragmentul citat mai sus dup\u0103 ceva vreme de la momentul traducerii romanului Ereditate<\/em><\/a> de Miguel Bonnefoy, mi s-a p\u0103rut c\u0103 reg\u0103sesc aici o mise en abyme<\/em> pentru traducerea literar\u0103, a\u0219a cum se face ea ast\u0103zi, \u00een cele mai multe cazuri: o negociere pe muchie de cu\u021bit \u00eentre traduc\u0103torul deschis, dispus s\u0103-\u0219i uite pe alocuri propria identitate, \u0219i textul-surs\u0103, care \u00ee\u0219i cere tot mai mult drepturile. Rezultatul nu este neap\u0103rat bun sau frumos, ci misterios, adic\u0103 necunoscut, dar \u0219i neobi\u0219nuit.<\/p>\n\n\n\nS\u0103 mai spun\u0103 cineva c\u0103 traducerea nu-i mare br\u00e2nz\u0103!<\/p>\n\n\n\n
\n\n\n\nCiti\u021bi A DOUA<\/a>, A TREIA<\/a> \u0219i A PATRA<\/a> parte a seriei ARTLIT \u201ePofti\u021bi la mas\u0103\u201d.<\/h5>\n\n\n\n
\n\n\n\n
\n\n\n
<\/figure>\n<\/div>\n\n\nMioara Anghelu\u021b\u0103<\/strong><\/h4>\n\n\n\ntraduc\u0103toare din limba spaniol\u0103<\/em><\/strong><\/h5>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n\ud802\udef1 \ud802\udef1 \ud802\udef1<\/strong><\/p>\n\n\n\nAlegerea unui fel de m\u00e2ncare la un bistrou \u00eenseamn\u0103 nu numai asumarea identit\u0103\u021bii, ci \u0219i afi\u0219area ei, dup\u0103 cum reiese din romanul Terra Alta<\/em><\/a> de Javier Cercas, ap\u0103rut la editura RAO \u00een 2021. \u201ePatronul \u00eel salut\u0103 pe Salom \u0219i le ia comanda: Salom cere bere, fideu\u00e1<\/em> cu alioli<\/em> \u0219i calamari umplu\u021bi; Melchor, salat\u0103 verde \u0219i friptur\u0103 cu cartofi.\u201d Ce \u00eenseamn\u0103 aceste op\u021biuni?<\/p>\n\n\n\n\u00centr-o localitate catalan\u0103, catalaneitatea din farfurie nu atrage aten\u021bia, dar devine pregnant\u0103 prin antitez\u0103. Salom, un poli\u021bist din partea locului, trecut de prima tinere\u021be \u0219i \u00eemb\u0103tr\u00e2nit de rama ochelarilor, dar simpatizat prin rolul de formator, se \u00eenfrupt\u0103 din felurile de m\u00e2ncare regionale. Tocmai pentru a conserva aroma culturemic\u0103, am p\u0103strat \u00een traducere termenii originali, introduc\u00e2nd totodat\u0103 note de subsol, de\u0219i meniul iberic s-a interna\u021bionalizat \u00eentr-at\u00e2t, \u00eenc\u00e2t aproape c\u0103 nu mai are nevoie de prezentare.<\/p>\n\n\n\n
Melchor, mai t\u00e2n\u0103rul s\u0103u coleg, venit pu\u021bin din Barcelona, pu\u021bin de nic\u0103ieri, fiu al unei prostituate cu o list\u0103 lung\u0103 de ta\u021bi prezumtivi, m\u0103n\u00e2nc\u0103 u\u0219or traductibila salat\u0103 cu friptur\u0103 \u0219i cartofi. Meniul s\u0103u ce nu cunoa\u0219te varia\u021biuni importante ar putea plasa personajul la orice latitudine \u0219i pe orice meridian dac\u0103 scriitorul nu ar avea grij\u0103 s\u0103 specifice discret c\u0103 se afl\u0103 la o teras\u0103 din Gandesa. Melchor este consumator aproape exclusiv de Coca-Cola, ceea ce \u00eel transform\u0103, dac\u0103 nu \u00eentr-un globalist, atunci \u00eentr-un venetic \u00een trecere, imun la renumele vinului din Terra Alta, dup\u0103 cum \u00eei repro\u0219eaz\u0103 Cabrera, un superior ierarhic, dar \u0219i un cabr\u00f3n<\/em>, \u00een definitiv: \u201eDe la o vreme prin p\u0103r\u021bile acelea se face un vin excelent, iar vara se pune \u00een scen\u0103 b\u0103t\u0103lia de pe Ebru, cu trecerea r\u00e2ului \u0219i tot tac\u00e2mul. E un spectacol pe cinste, o s\u0103-\u021bi plac\u0103. Dar, dac\u0103 stau \u0219i m\u0103 g\u00e2ndesc, tu bei doar Coca-Cola, iar pe istorie nu dai doi bani.\u201d<\/p>\n\n\n\nTotu\u0219i, \u00eenainte ca regiunea Terra Alta s\u0103 fie leag\u0103nul vinurilor cu denumire de origine, zona a fost teatrul ororilor din timpul R\u0103zboiului Civil. Acum <\/em>este mereu altul, dar aici <\/em>r\u0103m\u00e2ne acela\u0219i: flama r\u0103zbun\u0103rii \u00eentre familii nu s-a consumat nici m\u0103car dup\u0103 aproape o sut\u0103 de ani, fapt nelipsit de consecin\u021be \u00een economia romanului.<\/p>\n\n\n\nMelchor nu este chiar un abstinent, iar atunci c\u00e2nd alege s\u0103 se \u00eembete crunt dup\u0103 moartea so\u021biei sale, lovit\u0103 de o ma\u0219in\u0103, o face cu demult interna\u021bionalizatul whisky \u0219i cu bere de marc\u0103 necunoscut\u0103. \u00cen aceste circumstan\u021be, hrana nu poate fi dec\u00e2t interna\u021bional\u0103 \u0219i ea \u2013 pizza de subzisten\u021b\u0103: \u201eMelchor apas\u0103 pe un \u00eentrerup\u0103tor \u0219i un bec at\u00e2rn\u00e2nd solitar din tavan ilumineaz\u0103 palid dreptunghiul pere\u021bilor goi, cu o fereastr\u0103 d\u00e2nd spre noapte \u0219i pardoseala \u00een\u021besat\u0103 cu sticle de whisky goale sau pe jum\u0103tate pline, cutii de bere \u0219i cutii de pizza din carton.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Afi\u0219area sau neafi\u0219area identit\u0103\u021bii gastronomice este cel pu\u021bin derutant\u0103. Melchor, \u00eentre timp ata\u0219at iremediabil de Terra Alta, este eroul responsabil cu imobilizarea unui terorist islamist, pe c\u00e2nd cel care i-a ucis so\u021bia, cel care s-a f\u0103cut pe sine unealt\u0103 a asasinilor unei familii catalane \u0219i care le-a obliterat urmele pentru a obstruc\u021biona legea este \u00eensu\u0219i Salom, p\u0103str\u0103torul tradi\u021biilor culinare, dar nu \u0219i al valorilor morale.<\/p>\n\n\n\n
\n\n\n\n<\/figure>\n<\/div>\n\n\n\nMiruna Bulumete<\/strong><\/h4>\n\n\n\ntraduc\u0103toare din limba italian\u0103<\/em><\/strong><\/h5>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n\ud802\udef1 \ud802\udef1 \ud802\udef1<\/p>\n\n\n\n
Culinarul cap\u0103t\u0103 valen\u0163e inedite \u015fi esen\u0163iale \u00een portretele literare ale unora dintre cei mai faimo\u015fi oameni din istoria umanit\u0103\u0163ii, pe care marele scriitor avangardist Alberto Savinio (pe numele s\u0103u adev\u0103rat Andrea De Chirico) le zugr\u0103ve\u015fte cu verv\u0103, umor \u015fi deosebit\u0103 c\u0103ldur\u0103 uman\u0103 \u00een paginile volumului s\u0103u de nuvele Oameni, spune\u0163i-v\u0103 povestea!<\/em><\/a>, bestseller<\/em> \u015fi longseller<\/em> editorial \u00een Italia, publicat \u00een 1942, \u015fi propus \u00een premier\u0103 publicului rom\u00e2n \u00een 2021 la editura Humanitas.<\/p>\n\n\n\n\u00cembin\u00e2nd fic\u0163ionalul cu veridicul biografic, Savinio \u00ee\u015fi exprim\u0103 astfel miza scriiturii: \u00eentr-o joac\u0103 autoelogiativ\u0103, \u00eel \u00een\u015ftiin\u0163eaz\u0103 pe cititor c\u0103 personajele \u00ee\u015fi vor rev\u0103rsa \u201e\u00een aceste portrete \u00eenduio\u015f\u0103toare \u015fi teribile \u00eentreaga lor esen\u0163\u0103 fizic\u0103 \u015fi metafizic\u0103\u201d. Pentru a capta aceast\u0103 esen\u0163\u0103, cu o luciditate hiperascu\u0163it\u0103, cu porniri aproape detectiviste, naratorul pune \u00een lumin\u0103 at\u00e2t \u00eenzestr\u0103rile excep\u0163ionale ale protagoni\u015ftilor, \u201emetafizicul\u201d din ei, c\u00e2t \u015fi ceea ce le define\u015fte existen\u0163a corporal\u0103. Iar aici, al\u0103turi de aspectul fizic, de felul de a merge, de a vorbi, de aspecte intime legate de via\u0163a amoroas\u0103 sau de igien\u0103, de boli sau de sl\u0103biciuni, preferin\u0163ele culinare ocup\u0103 un loc aparte.<\/p>\n\n\n\n
Este hilar \u015fi \u00een acela\u015fi timp gr\u0103itor pentru marea lui generozitate \u015fi lips\u0103 de capricii s\u0103 \u00eel vedem, de pild\u0103, pe Apollinaire consum\u00e2nd zilnic fic\u0103\u0163eii cu orez, g\u0103ti\u0163i de a\u015fa-zisul lui secretar, poreclit \u201ebaronul\u201d, un retardat mintal \u015fi un cleptoman. Este, de asemenea, fascinant s\u0103 avem acces la pasiunile culinare ale lui Nostradamus: \u201eFiecare e obsedat de ce g\u00e2nduri poate. Acelea ale lui Nostradamus cel \u00abdiurn\u00bb se \u00eenv\u00e2rteau \u00een jurul leacurilor \u015fi gemurilor. Preg\u0103tirea dulce\u0163urilor era pentru Nostradamus o \u015ftiin\u0163\u0103, astfel c\u0103 \u00een 1526 a preg\u0103tit la Avignon o peltea de gutui de o asemenea \u00absuprem\u0103 rafinate\u0163e \u015fi excelen\u0163\u0103\u00bb, \u00eenc\u00e2t, urc\u00e2nd solemn sc\u0103rile palatului papal, i-a oferit-o cardinalului de Clermont, legat al papei. \u015ei Francisc I, care a gustat-o mai t\u00e2rziu, a g\u0103sit-o excelent\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Prin astfel de evoc\u0103ri, ace\u015fti mari protagoni\u015fti ai istoriei cap\u0103t\u0103 sclipiri de via\u0163\u0103: ne apar dezgoli\u0163i de etichete, familiari. Alteori, dimpotriv\u0103, tocmai prin descrierea apeten\u0163ei lor pentru anumite alimente, Savinio deschide poarta c\u0103tre \u00een\u0163elegerea \u201edivinului\u201d din ei: de pild\u0103, Arnold B\u00f6cklin era \u201eun bun demiurg\u201d, \u201ese hr\u0103nea, ca un faun, cu br\u00e2nz\u0103, ceap\u0103 \u015fi smochine\u201d, iar doamnei Duncan, \u00eens\u0103rcinat\u0103 cu aceea care urma s\u0103 devin\u0103 uimitoarea balerin\u0103 care a revolu\u0163ionat dansul la \u00eenceputul secolului XX, \u201edoctorul, de\u015fi n-a \u00een\u0163eles nimic, i-a prescris stridii \u00een ghea\u0163\u0103 \u015fi \u015fampanie, a ales hrana care \u00eei era cea mai potrivit\u0103 copilei ce urma s\u0103 se nasc\u0103 \u2013 pr\u00e2nzul Afroditei\u201d.<\/p>\n\n\n\n
A\u015fadar, \u00een pagini caracterizate de un stil hibrid, \u00een care anecdoticul se \u00eembin\u0103 cu liricul \u015fi senten\u0163iosul, Savinio p\u0103streaz\u0103 vie o tensiune peren\u0103 \u00eentre dimensiunea pur uman\u0103 a acestor mari personalit\u0103\u0163i \u015fi un orizont al Marelui Timp al eternelor re\u00eentoarceri, \u00een care personajele, nu doar prin geniul lor, ci \u015fi prin repetarea unor arhetipuri, sunt consacrate nemuririi.<\/p>\n\n\n\n
\n\n\n\n<\/figure>\n<\/div>\n\n\n\nElena Dr\u0103gu\u0219in-Richard<\/strong><\/h4>\n\n\n\ntraduc\u0103toare din limbile englez\u0103 \u0219i rus\u0103<\/em><\/strong><\/h5>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n\ud802\udef1 \ud802\udef1 \ud802\udef1<\/p>\n\n\n\n
Jessie Burton este o scriitoare c\u0103reia \u00eei place s\u0103 se foloseasc\u0103 de alimente pentru a asezona intriga din romanele ei istorice. Pe l\u00e2ng\u0103 zah\u0103r, numit \u00een trecut \u201eaurul alb\u201d, sau scor\u021bi\u0219oara, nuc\u0219oara \u0219i multe alte mirodenii, ananasul joac\u0103 un rol important \u00een intriga romanului Casa destinului<\/em><\/a>, pe care l-am tradus recent pentru Humanitas Fiction. \u00cen 1705, ananasul, ca simbol colonial, se afla la \u00eenceputul c\u0103l\u0103toriei sale de aclimatizare \u00een Europa. Se \u0219tie c\u0103, dup\u0103 anul 1757, baronul Bruckental cultiva la r\u00e2ndul s\u0103u ananas \u0219i alte fructe exotice \u00een oranjeria palatului de var\u0103 de la Avrig, l\u00e2ng\u0103 Sibiu. Era un fruct scump, un semn de bun gust \u015fi rafinament culinar, dar \u0219i o dovad\u0103 a procesului de modernizare, inclusiv \u00een Transilvania. Unul dintre personajele romanului, botanist pasionat de cre\u0219terea \u0219i adaptarea plantelor exotice, viseaz\u0103 s\u0103 g\u0103seasc\u0103 un loc potrivit pentru cultivarea acestui fruct, \u00een care vede o viitoare surs\u0103 de prosperitate. Pentru Caspar Witsen \u201ecel mai puternic petic de p\u0103m\u00e2nt din Amsterdam este o suprafa\u021b\u0103 mai mic\u0103 de un hectar de p\u0103m\u00e2nt, bogat \u00een turb\u0103, de la marginea ora\u0219ului… Gr\u0103dina aceea \u00eenseamn\u0103 tot ce suntem \u0219i tot ce putem fi. Lumea \u00eentreag\u0103 unit\u0103 de miezul \u0219i frunzele argintii ale ananasului. Este viitorul.\u201d<\/p>\n\n\n\nPentru alte personaje m\u00e2ncarea este o s\u0103rb\u0103toare, cum este cazul cu pufferts<\/em>, ni\u0219te cl\u0103tite olandeze micu\u021be, asem\u0103n\u0103toare cu gogo\u0219ile, f\u0103cute la ocazii speciale precum ziua de na\u0219tere a copilei familiei sau la primirea unui pe\u021bitor, a c\u0103rui vizit\u0103 justific\u0103 preg\u0103tirea unui adev\u0103rat festin. Vizita lui Jacob prilejuie\u0219te folosirea unor ingrediente costisitoare. \u201eCina va \u00eencepe cu frig\u0103nele cu ou, garnisite cu fenicul \u0219i m\u0103rar crescute \u00een ser\u0103, ceva \u00een plus, din afara sezonului. Apoi g\u0103inu\u0219\u0103 \u00eenvelit\u0103 \u00een costi\u021b\u0103 afumat\u0103 cu nuc\u0219oar\u0103, \u0219ofran \u0219i sos de vin alb. G\u0103inu\u0219a va fi urmat\u0103 de carnea de c\u0103prioar\u0103, la r\u00e2ndul ei acompaniat\u0103 de claponi reci cu sos de l\u0103m\u00e2ie.\u201d Cu ocazia unei logodne, buc\u0103t\u0103reasa \u201eCornelia prepar\u0103 un festin \u0219i mai elaborat dec\u00e2t primul. Serve\u0219te un somon uria\u0219 \u00eentreg, \u00een\u0103bu\u0219it \u00een unt cu nuc\u0219oar\u0103, \u021bipari tineri \u00een m\u0103cri\u0219 \u0219i hasma\u021buchi cu sos onctuos de ou, sparanghel cu unt \u0219i piper, o salat\u0103 de \u021belin\u0103 \u0219i cl\u0103tite cu coac\u0103ze, totul stropit cu ce a mai r\u0103mas din vinul de Madeira p\u0103strat de la ziua de na\u0219tere a Theei.\u201d<\/p>\n\n\n\nAmsterdamezii din Casa destinului<\/em> <\/a>m\u0103n\u00e2nc\u0103 sezonier \u0219i abia a\u0219teapt\u0103 anotimpul cald cu bel\u0219ugul de legume \u0219i fructe \u0219i v\u00e2natul mult mai abundent. Dup\u0103 lunga iarn\u0103, cu monotonia ei gastronomic\u0103, \u201efructele \u0219i legumele din pia\u021b\u0103 se schimb\u0103, anticip\u00e2nd re\u021betele verii. Au ap\u0103rut salata verde \u0219i ridichile, cire\u0219ele timpurii. Toate servitoarele \u0219i buc\u0103t\u0103resele de la pia\u021b\u0103 \u00eei dau dreptate Corneliei, somonul \u0219i iepurii par mai dolofani. Au mai mult\u0103 carne pe os c\u00e2nd te pui pe t\u0103iat!<\/em>\u201d \u0218i o m\u00e2ncare mai simpl\u0103, cum este hutspot<\/em>-ul, tradi\u021bional \u00een \u021a\u0103rile de Jos, un preparat din cartofi, morcovi \u0219i ceap\u0103, poate fi \u00eens\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u motiv de m\u00e2ndrie pentru Cornelia, care mereu g\u0103te\u0219te cu abandon \u0219i pasiune. \u00cen prezent, hutspot<\/em>-ul se consum\u0103 \u00een zilele reci de iarn\u0103, dar ini\u021bial era (\u0219i continu\u0103 s\u0103 fie) preparat mai ales \u00een ziua de 3 octombrie, c\u00e2nd ora\u0219ul Leiden s\u0103rb\u0103tore\u0219te victoria din 1574 \u00eempotriva spaniolilor. Pentru Nella, m\u00e2ncarea este uneori o modalitate de alinare, cu r\u0103d\u0103cini \u00een copil\u0103rie, sub forma unei simple felii de p\u00e2ine de cas\u0103, uns\u0103 cu unt, unul dintre cele mai elementare exemple de confort gastronomic pe care l-am \u00eent\u00e2lnit p\u00e2n\u0103 acum.<\/p>\n\n\n\n
\n\n\n\n<\/figure>\n<\/div>\n\n\n\nMonica Manolachi<\/strong><\/h4>\n\n\n\ntraduc\u0103toare din limbile englez\u0103 \u0219i spaniol\u0103<\/em><\/strong><\/h5>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n\ud802\udef1 \ud802\udef1 \ud802\udef1<\/p>\n\n\n\n
Cum era de a\u0219teptat, poe\u021bii britanici de origine caraib\u0103 se refer\u0103 frecvent la cafea, zah\u0103r, fructe tropicale \u0219i alte alimente coloniale. Multe dintre textele incluse \u00een Antologie de poezie din Caraibe<\/em><\/a> (Rafet, 2016) sau disponibile pe EgoRainbow<\/a> con\u021bin referin\u021be relevante pentru mi\u0219carea literar\u0103 postcolonial\u0103. Ce \u00eenseamn\u0103, de fapt, \u201elinguri\u021ba cu suflet frumos\u201d pomenit\u0103 de John Agard \u00een Linguri\u021ba bufonului<\/a>, care pune \u00een antitez\u0103 l\u0103comia \u0219i frugalitatea?<\/p>\n\n\n\nPe de o parte, \u00eent\u00e2lnirea dintre Lumea Veche \u0219i Lumea Nou\u0103 a condus la simbioz\u0103 cultural\u0103 \u0219i la o intimitate creol\u0103, a\u0219a cum reiese din poemul Pauz\u0103<\/a> de Jean Binta Breeze: \u201ela restaurant \/ ai comandat \/ o cafea \/ neagr\u0103 \/ iar eu una alb\u0103 \/ chelnerul a r\u00e2s \/ \u00eenc\u00e2ntat \/ \u0219i s-a uitat dup\u0103 \/ zah\u0103rul brun\u201d. Totu\u0219i, rela\u021bia imigran\u021bilor cu englezii poate ascunde numeroase sl\u0103biciuni \u0219i dificult\u0103\u021bi, subiecte tratate frecvent de David Dabydeen: \u00een Mama vorbe\u0219te vorbe<\/a>, comunitatea guyanez\u0103 de peste Atlantic \u00ee\u0219i revendic\u0103 dreptul de a fi contribuit la construc\u021bia identitar\u0103 britanic\u0103, \u201enoi, care am r\u0103mas aici, \/ care bem \u0219i tr\u0103nc\u0103nim, \u00eenc\u0103 te mai hr\u0103nim\u201d, \u0219i semnaleaz\u0103 continuitatea discrepan\u021belor, \u201eea a m\u00e2ncat mereu din alt\u0103 farfurie\u201d.<\/p>\n\n\n\nPe de alt\u0103 parte, istoria transatlantic\u0103 a \u00eensemnat nu doar schimb de bunuri \u0219i convie\u021buire etno-rasial\u0103 relativ pa\u0219nice. \u00cen Re\u021bet\u0103 pentru tigaie<\/a>, John Agard expune violen\u021ba nego\u021bului cu sclavi, dislocarea \u0219i trauma colectiv\u0103. \u00cen poemul <\/strong>Pat\u0103<\/a>, Grace Nichols abordeaz\u0103 problema traficului de persoane instrumentat chiar de propria comunitate: <\/strong>\u201eDar am fost v\u00e2ndut\u0103 de b\u0103rba\u021bi \/ cu pielea de aceea\u0219i culoare ca a mea \/ v\u00e2ndut\u0103 ca pe o g\u0103in\u0103 ca pe o capr\u0103 \/ ca pe un sac cu mieji am fost \/ v\u00e2ndut\u0103 \/ pe m\u0103rgele pe tig\u0103i \/ pe zorzoane?\u201d \u00cen poemele ei feministe, Shivanee Ramlochan rescrie istoria din perspectiva coloniza\u021bilor, red\u00e2nd printr-un limbaj visceral suferin\u021ba \u0219i neb\u0103nuitele surse de speran\u021b\u0103: Virgina vorbe\u0219te despre ce a \u00eendurat<\/a> exprim\u0103 efectele devastatoare ale r\u0103zboiului \u0219i ale exploat\u0103rii, c\u00e2nd, pentru a supravie\u021bui, ajungi s\u0103 te hr\u0103ne\u0219ti cu orice. \u0218i ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 \u00ee\u021bi m\u0103n\u00e2nci sau s\u0103 nu \u00ee\u021bi mai m\u0103n\u00e2nci cuvintele? <\/strong><\/strong><\/p>\n\n\n\nRevenind \u00een actualitate, <\/strong>Conductorii misterului s\u0103u<\/a> de Anthony Joseph este un portret emo\u021bionant al tat\u0103lui, din care, pe l\u00e2ng\u0103 \u00eenstr\u0103inarea transoceanic\u0103 r\u0103mas\u0103 nerezolvat\u0103, reiese \u0219i precaritatea sistemului local de produc\u021bie \u0219i distribu\u021bie a fructelor tropicale, care, dac\u0103 \u00een Europa \u00eenc\u0103 ni se par un lux, \u00een Trinidad ele reprezint\u0103 o surs\u0103 de subzisten\u021b\u0103. Prin analiz\u0103 imagologic\u0103, <\/strong>Grace Nichols chestioneaz\u0103 \u00een Poeziile negresoaiei<\/em> multe dintre reprezent\u0103rile africanelor \u00een istoria, arta \u0219i mentalul colectiv occidental: Negresoaia \u00ee\u0219i aminte\u0219te<\/a> pune sub semnul \u00eentreb\u0103rii stereotipul lui mammy<\/em>, perpetuat necritic mai bine de un secol prin marca de produse pentru micul dejun Aunt Jemima. Dintr-o perspectiv\u0103 postumanist\u0103, Fred D\u2019Aguiar personific\u0103 \u00een Tratatul Mamei Dot<\/a> insectele care se hr\u0103nesc cu s\u00e2nge \u0219i carne de om, nu doar ca s\u0103 dema\u0219te rela\u021biile de putere inegale dintre Occident \u0219i fostele colonii, ci \u0219i pentru a ne reaminti c\u0103 omul este pieritor. \u00cen fine, convivialitatea interetnic\u0103 din Marea Britanie \u00eel face pe Benjamin Zephaniah s\u0103 ni-i evoce \u00een C\u00e2ntec despre sclavia modern\u0103<\/a> pe to\u021bi oamenii care asigur\u0103 hrana pe planet\u0103: \u201eC\u00e2nd bei o b\u0103utur\u0103 scump\u0103, \/ adu-\u021bi aminte c\u0103 exist. \/ C\u00e2nd \u00eencerci s\u0103-mi vinzi fasole, \/ adu-\u021bi aminte c\u0103 exist.\u201d<\/p>\n\n\n\n
\n\n\n\n<\/figure>\n<\/div>\n\n\n\nSimina Popa<\/strong><\/h4>\n\n\n\ntraduc\u0103toare din limba portughez\u0103<\/em><\/strong><\/h5>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n\ud802\udef1 \ud802\udef1 \ud802\udef1<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndesc la c\u0103r\u021bi \u00een care am avut de-a face cu pasaje despre m\u00e2ncare, \u00eemi vine \u00een minte \u00een primul r\u00e2nd o carte \u00een care protagoni\u0219tii sufereau \u00eengrozitor de foame. Ridicat de la p\u0103m\u00e2nt<\/em><\/a> de Jos\u00e9 Saramago este un roman de critic\u0103 social\u0103 \u0219i de dragoste declarat\u0103 oamenilor simpli (Polirom, 2022), o poveste \u00eentins\u0103 pe c\u00e2teva genera\u021bii, de la feudalism la democra\u021bie, \u00een jum\u0103tatea de sud a Portugaliei. Foamea \u00een condi\u021bii grele de munc\u0103 \u00eei \u00eempinge \u00een cele din urm\u0103 pe oameni s\u0103 reac\u021bioneze, s\u0103 se \u00eempotriveasc\u0103, este o foame l\u0103sat\u0103 mo\u0219tenire din tat\u0103-n fiu, agonisit\u0103 odat\u0103 cu trecerea timpului. M\u00e2ncarea, prin urmare, ca obiect sau ac\u021biune, apare \u00een toate grada\u021biile de consisten\u021b\u0103, de la semin\u021be de pin la porci la frigare.<\/p>\n\n\n\nZici Portugalia, zici m\u0103slini. Nea\u0219teptat pentru mine \u0219i obiceiurile proprii, m\u0103slinele nu apar \u00een carte consumate ca atare, toate ajung la produc\u021bia de ulei, aliment pre\u021bios, folosit inclusiv drept moned\u0103 de plat\u0103, mit\u0103 pentru for\u021bele de ordine \u0219i recuno\u0219tin\u021b\u0103 pentru preot \u2013 ceea ce mi-a amintit de vorba o m\u0103slin\u0103, o aten\u021bie<\/em>.<\/p>\n\n\n\nApropo de produc\u021bie, Saramago se folose\u0219te de toat\u0103 bog\u0103\u021bia activit\u0103\u021bilor agricole \u2013 o bucurie pentru un traduc\u0103tor crescut la ora\u0219 \u2013 ca s\u0103 ascut\u0103 contrastul dintre munca depus\u0103 pentru a ob\u021bine m\u00e2ncare \u0219i distribuirea ulterioar\u0103 a acesteia. Romanul poate fi lini\u0219tit folosit drept referin\u021b\u0103 pentru r\u00e2nduielile agriculturii \u0219i studiul resurselor portugheze. \u00cenregistreaz\u0103 \u00eens\u0103 totul cu mult\u0103 sensibilitate, mult\u0103 ironie \u0219i \u00een stilul literar care l-a f\u0103cut faimos odat\u0103 cu aceast\u0103 carte, acea oralitate scris\u0103 sau, dac\u0103 prefera\u021bi, scriere oral\u0103: \u201eDar natura e prodigioas\u0103, un s\u00e2n abundent care se revars\u0103 \u00een orice \u015fan\u0163. S\u0103 ne ducem dup\u0103 ciulini, \u015ftevie, m\u0103cri\u015f, spune\u0163i voi dac\u0103 asta nu e bog\u0103\u0163ie. \u015etevie, spanac, tot una c\u00e2nd le culegi, numai la gust se simte diferen\u0163a, dar fierte cu o ceap\u0103 c\u0103lit\u0103, dac\u0103 a mai r\u0103mas vreuna, scuza\u0163i-m\u0103 dac\u0103 am r\u00e2g\u00e2it.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Nu apucam s\u0103 m\u0103n\u00e2nc foarte organizat c\u00e2nd m\u0103 ocupam cu traducerea de fa\u021b\u0103 (publicat\u0103 prima oar\u0103 \u00een 2016), un obicei nerecomandat, dar cu siguran\u021b\u0103 uleiul de m\u0103sline a ajuns s\u0103-mi capteze mai mult aten\u021bia \u00een farfurie. Parc\u0103 \u00eel sim\u021beam mai pregnant. Fiind o mare amatoare de carbohidra\u021bi, m\u0103 inspirau mai mult personajele care rodeau pe timpul zilei de munc\u0103 c\u00e2te un col\u021b de p\u00e2ine, dr\u0103muindu-\u0219i-l s\u0103 le ajung\u0103. Saramago are grij\u0103 s\u0103 r\u0103zbune \u00eens\u0103 \u0219i foamea personajelor, amintind de ho\u021bii de ferme \u2013 \u021b\u0103rani care furau porci \u0219i alte alimente \u0219i le distribuiau clandestin la pre\u021buri mai mici, primindu-\u0219i clien\u021bii cum se cuvine: \u201eS-au tot dat, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd au r\u0103mas doar doi porci pu\u015fi pe ni\u015fte saci vechi. S-a f\u0103cut \u015fi ciorba, au mai pus apoi \u015fi ni\u015fte sl\u0103nin\u0103 la pr\u0103jit cu mirodenii, ceap\u0103 \u015fi de toate, \u015fi le-am f\u0103cut frumos loc \u00een burt\u0103, tocana a fost bun\u0103, \u015fi vin s-a b\u0103ut mai mult de o caraf\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n
\u021a\u0103ranii \u00eenva\u021b\u0103 s\u0103-\u0219i ascund\u0103 m\u00e2ncarea \u00een gropi s\u0103pate \u00een p\u0103m\u00e2nt \u0219i c\u0103ptu\u0219ite cu plut\u0103, trucuri ingenioase n\u0103scocite de nevoie, la fel cum traduc\u0103torii trebuie s\u0103 g\u0103seasc\u0103, atunci c\u00e2nd n-au \u00eencotro, solu\u021bii pentru zicale \u0219i expresii din popoare de pe alte meleaguri, ca s\u0103 hr\u0103neasc\u0103 cititorul pe tot parcursul pove\u0219tii.<\/p>\n\n\n\n
Cu ceva de digerat ne alegem din orice carte, ron\u021b\u0103i\u021bi, \u00eenfuleca\u021bi, da\u021bi \u0219i vecinului!<\/p>\n\n\n\n
\n\n\n\n<\/figure>\n<\/div>\n\n\n\nLucia Vi\u0219inescu<\/strong><\/h4>\n\n\n\ntraduc\u0103toare din limba francez\u0103<\/em><\/strong><\/h5>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n\ud802\udef1 \ud802\udef1 \ud802\udef1<\/p>\n\n\n\n
Miguel Bonnefoy este un scriitor francez n\u0103scut \u00eentr-o familie de origine sudamerican\u0103. \u00cen romanul Ereditate<\/em><\/a>, publicat \u00een rom\u00e2n\u0103 la Editura Trei \u00een 2021, poveste\u0219te printre altele cum se \u00eembinau buc\u0103t\u0103riile de pe cele dou\u0103 continente: \u201eFemeile se \u00eendeletniceau pe atunci cu ni\u0219te experimente culinare incredibile, care p\u0103reau mai apropiate de vr\u0103jitorie dec\u00e2t de gastronomie. Ele \u00eembinau vechile tradi\u021bii ale buc\u0103t\u0103riei franceze cu ierburile Cordilierilor, \u00eenv\u0103luind coridoarele locuin\u021belor \u00een aburi galbeni \u0219i arome misterioase. Se serveau empanadas<\/em> umplute cu c\u00e2rna\u021bi, coq au vin<\/em>, pasteles de jaiba<\/em> cu br\u00e2nz\u0103 maroilles<\/em> \u0219i o br\u00e2nz\u0103 reblochon<\/em> care pu\u021bea at\u00e2t de tare, \u00eenc\u00e2t servitoarele chiliene credeau c\u0103 fusese f\u0103cut\u0103 din laptele unor vaci bolnave.\u201d<\/p>\n\n\n\nCred c\u0103 oricine traduce literatur\u0103 \u0219i \u201ese confrunt\u0103\u201d cu descrieri culinare precum cea din fragmentul de mai sus are tendin\u021ba de a-\u0219i suspenda pentru un moment fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile legate de traducere, de a ie\u0219i din tensiunea textului \u0219i de a se l\u0103sa \u00een voia imaginilor care prind contur \u00een mintea sa. \u00ce\u0219i \u00eeng\u0103duie, astfel, o experien\u021b\u0103 senzorial\u0103 \u00een care se pot \u00eembina sinestezic \u2013 ca \u00een capitolul \u201eCartea de bucate\u201d din romanul Exuvii<\/em><\/a> de Simona Popescu \u2013 gusturi, mirosuri \u0219i materii mai mult sau mai pu\u021bin \u00eembietoare. Sau, dac\u0103 imaginile sunt irezistibile, iar urechile, lungite de foame, se poate \u00eent\u00e2mpla s\u0103 cedeze impulsului epicureic, deplas\u00e2ndu-se de la masa de lucru la masa din buc\u0103t\u0103rie… Les al\u00e9as du m\u00e9tier<\/em>!Probabil c\u0103 \u0219i t\u00e2n\u0103ra familie a viticultorului Lonsonier \u2013 emigrantul francez pe care destinul \u00eel va duce pe fascinantul t\u0103r\u00e2m chilian, de\u0219i destina\u021bia sa fusese California \u2013 va fi c\u0103zut \u00een mrejele buc\u0103t\u0103riei locale, de vreme ce condimentele acesteia sunt l\u0103sate s\u0103 \u00eenvigoreze rafinamentul culinar francez, care oricum nu pare a fi pe placul localnicilor.<\/p>\n\n\n\nParcurg\u00e2nd din nou fragmentul citat mai sus dup\u0103 ceva vreme de la momentul traducerii romanului Ereditate<\/em><\/a> de Miguel Bonnefoy, mi s-a p\u0103rut c\u0103 reg\u0103sesc aici o mise en abyme<\/em> pentru traducerea literar\u0103, a\u0219a cum se face ea ast\u0103zi, \u00een cele mai multe cazuri: o negociere pe muchie de cu\u021bit \u00eentre traduc\u0103torul deschis, dispus s\u0103-\u0219i uite pe alocuri propria identitate, \u0219i textul-surs\u0103, care \u00ee\u0219i cere tot mai mult drepturile. Rezultatul nu este neap\u0103rat bun sau frumos, ci misterios, adic\u0103 necunoscut, dar \u0219i neobi\u0219nuit.<\/p>\n\n\n\nS\u0103 mai spun\u0103 cineva c\u0103 traducerea nu-i mare br\u00e2nz\u0103!<\/p>\n\n\n\n
\n\n\n\nCiti\u021bi A DOUA<\/a>, A TREIA<\/a> \u0219i A PATRA<\/a> parte a seriei ARTLIT \u201ePofti\u021bi la mas\u0103\u201d.<\/h5>\n\n\n\n
\n\n\n\n
\ud802\udef1 \ud802\udef1 \ud802\udef1<\/strong><\/p>\n\n\n\n Alegerea unui fel de m\u00e2ncare la un bistrou \u00eenseamn\u0103 nu numai asumarea identit\u0103\u021bii, ci \u0219i afi\u0219area ei, dup\u0103 cum reiese din romanul Terra Alta<\/em><\/a> de Javier Cercas, ap\u0103rut la editura RAO \u00een 2021. \u201ePatronul \u00eel salut\u0103 pe Salom \u0219i le ia comanda: Salom cere bere, fideu\u00e1<\/em> cu alioli<\/em> \u0219i calamari umplu\u021bi; Melchor, salat\u0103 verde \u0219i friptur\u0103 cu cartofi.\u201d Ce \u00eenseamn\u0103 aceste op\u021biuni?<\/p>\n\n\n\n \u00centr-o localitate catalan\u0103, catalaneitatea din farfurie nu atrage aten\u021bia, dar devine pregnant\u0103 prin antitez\u0103. Salom, un poli\u021bist din partea locului, trecut de prima tinere\u021be \u0219i \u00eemb\u0103tr\u00e2nit de rama ochelarilor, dar simpatizat prin rolul de formator, se \u00eenfrupt\u0103 din felurile de m\u00e2ncare regionale. Tocmai pentru a conserva aroma culturemic\u0103, am p\u0103strat \u00een traducere termenii originali, introduc\u00e2nd totodat\u0103 note de subsol, de\u0219i meniul iberic s-a interna\u021bionalizat \u00eentr-at\u00e2t, \u00eenc\u00e2t aproape c\u0103 nu mai are nevoie de prezentare.<\/p>\n\n\n\n Melchor, mai t\u00e2n\u0103rul s\u0103u coleg, venit pu\u021bin din Barcelona, pu\u021bin de nic\u0103ieri, fiu al unei prostituate cu o list\u0103 lung\u0103 de ta\u021bi prezumtivi, m\u0103n\u00e2nc\u0103 u\u0219or traductibila salat\u0103 cu friptur\u0103 \u0219i cartofi. Meniul s\u0103u ce nu cunoa\u0219te varia\u021biuni importante ar putea plasa personajul la orice latitudine \u0219i pe orice meridian dac\u0103 scriitorul nu ar avea grij\u0103 s\u0103 specifice discret c\u0103 se afl\u0103 la o teras\u0103 din Gandesa. Melchor este consumator aproape exclusiv de Coca-Cola, ceea ce \u00eel transform\u0103, dac\u0103 nu \u00eentr-un globalist, atunci \u00eentr-un venetic \u00een trecere, imun la renumele vinului din Terra Alta, dup\u0103 cum \u00eei repro\u0219eaz\u0103 Cabrera, un superior ierarhic, dar \u0219i un cabr\u00f3n<\/em>, \u00een definitiv: \u201eDe la o vreme prin p\u0103r\u021bile acelea se face un vin excelent, iar vara se pune \u00een scen\u0103 b\u0103t\u0103lia de pe Ebru, cu trecerea r\u00e2ului \u0219i tot tac\u00e2mul. E un spectacol pe cinste, o s\u0103-\u021bi plac\u0103. Dar, dac\u0103 stau \u0219i m\u0103 g\u00e2ndesc, tu bei doar Coca-Cola, iar pe istorie nu dai doi bani.\u201d<\/p>\n\n\n\n Totu\u0219i, \u00eenainte ca regiunea Terra Alta s\u0103 fie leag\u0103nul vinurilor cu denumire de origine, zona a fost teatrul ororilor din timpul R\u0103zboiului Civil. Acum <\/em>este mereu altul, dar aici <\/em>r\u0103m\u00e2ne acela\u0219i: flama r\u0103zbun\u0103rii \u00eentre familii nu s-a consumat nici m\u0103car dup\u0103 aproape o sut\u0103 de ani, fapt nelipsit de consecin\u021be \u00een economia romanului.<\/p>\n\n\n\n Melchor nu este chiar un abstinent, iar atunci c\u00e2nd alege s\u0103 se \u00eembete crunt dup\u0103 moartea so\u021biei sale, lovit\u0103 de o ma\u0219in\u0103, o face cu demult interna\u021bionalizatul whisky \u0219i cu bere de marc\u0103 necunoscut\u0103. \u00cen aceste circumstan\u021be, hrana nu poate fi dec\u00e2t interna\u021bional\u0103 \u0219i ea \u2013 pizza de subzisten\u021b\u0103: \u201eMelchor apas\u0103 pe un \u00eentrerup\u0103tor \u0219i un bec at\u00e2rn\u00e2nd solitar din tavan ilumineaz\u0103 palid dreptunghiul pere\u021bilor goi, cu o fereastr\u0103 d\u00e2nd spre noapte \u0219i pardoseala \u00een\u021besat\u0103 cu sticle de whisky goale sau pe jum\u0103tate pline, cutii de bere \u0219i cutii de pizza din carton.\u201d<\/p>\n\n\n\n Afi\u0219area sau neafi\u0219area identit\u0103\u021bii gastronomice este cel pu\u021bin derutant\u0103. Melchor, \u00eentre timp ata\u0219at iremediabil de Terra Alta, este eroul responsabil cu imobilizarea unui terorist islamist, pe c\u00e2nd cel care i-a ucis so\u021bia, cel care s-a f\u0103cut pe sine unealt\u0103 a asasinilor unei familii catalane \u0219i care le-a obliterat urmele pentru a obstruc\u021biona legea este \u00eensu\u0219i Salom, p\u0103str\u0103torul tradi\u021biilor culinare, dar nu \u0219i al valorilor morale.<\/p>\n\n\n\n \ud802\udef1 \ud802\udef1 \ud802\udef1<\/p>\n\n\n\n Culinarul cap\u0103t\u0103 valen\u0163e inedite \u015fi esen\u0163iale \u00een portretele literare ale unora dintre cei mai faimo\u015fi oameni din istoria umanit\u0103\u0163ii, pe care marele scriitor avangardist Alberto Savinio (pe numele s\u0103u adev\u0103rat Andrea De Chirico) le zugr\u0103ve\u015fte cu verv\u0103, umor \u015fi deosebit\u0103 c\u0103ldur\u0103 uman\u0103 \u00een paginile volumului s\u0103u de nuvele Oameni, spune\u0163i-v\u0103 povestea!<\/em><\/a>, bestseller<\/em> \u015fi longseller<\/em> editorial \u00een Italia, publicat \u00een 1942, \u015fi propus \u00een premier\u0103 publicului rom\u00e2n \u00een 2021 la editura Humanitas.<\/p>\n\n\n\n \u00cembin\u00e2nd fic\u0163ionalul cu veridicul biografic, Savinio \u00ee\u015fi exprim\u0103 astfel miza scriiturii: \u00eentr-o joac\u0103 autoelogiativ\u0103, \u00eel \u00een\u015ftiin\u0163eaz\u0103 pe cititor c\u0103 personajele \u00ee\u015fi vor rev\u0103rsa \u201e\u00een aceste portrete \u00eenduio\u015f\u0103toare \u015fi teribile \u00eentreaga lor esen\u0163\u0103 fizic\u0103 \u015fi metafizic\u0103\u201d. Pentru a capta aceast\u0103 esen\u0163\u0103, cu o luciditate hiperascu\u0163it\u0103, cu porniri aproape detectiviste, naratorul pune \u00een lumin\u0103 at\u00e2t \u00eenzestr\u0103rile excep\u0163ionale ale protagoni\u015ftilor, \u201emetafizicul\u201d din ei, c\u00e2t \u015fi ceea ce le define\u015fte existen\u0163a corporal\u0103. Iar aici, al\u0103turi de aspectul fizic, de felul de a merge, de a vorbi, de aspecte intime legate de via\u0163a amoroas\u0103 sau de igien\u0103, de boli sau de sl\u0103biciuni, preferin\u0163ele culinare ocup\u0103 un loc aparte.<\/p>\n\n\n\n Este hilar \u015fi \u00een acela\u015fi timp gr\u0103itor pentru marea lui generozitate \u015fi lips\u0103 de capricii s\u0103 \u00eel vedem, de pild\u0103, pe Apollinaire consum\u00e2nd zilnic fic\u0103\u0163eii cu orez, g\u0103ti\u0163i de a\u015fa-zisul lui secretar, poreclit \u201ebaronul\u201d, un retardat mintal \u015fi un cleptoman. Este, de asemenea, fascinant s\u0103 avem acces la pasiunile culinare ale lui Nostradamus: \u201eFiecare e obsedat de ce g\u00e2nduri poate. Acelea ale lui Nostradamus cel \u00abdiurn\u00bb se \u00eenv\u00e2rteau \u00een jurul leacurilor \u015fi gemurilor. Preg\u0103tirea dulce\u0163urilor era pentru Nostradamus o \u015ftiin\u0163\u0103, astfel c\u0103 \u00een 1526 a preg\u0103tit la Avignon o peltea de gutui de o asemenea \u00absuprem\u0103 rafinate\u0163e \u015fi excelen\u0163\u0103\u00bb, \u00eenc\u00e2t, urc\u00e2nd solemn sc\u0103rile palatului papal, i-a oferit-o cardinalului de Clermont, legat al papei. \u015ei Francisc I, care a gustat-o mai t\u00e2rziu, a g\u0103sit-o excelent\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n Prin astfel de evoc\u0103ri, ace\u015fti mari protagoni\u015fti ai istoriei cap\u0103t\u0103 sclipiri de via\u0163\u0103: ne apar dezgoli\u0163i de etichete, familiari. Alteori, dimpotriv\u0103, tocmai prin descrierea apeten\u0163ei lor pentru anumite alimente, Savinio deschide poarta c\u0103tre \u00een\u0163elegerea \u201edivinului\u201d din ei: de pild\u0103, Arnold B\u00f6cklin era \u201eun bun demiurg\u201d, \u201ese hr\u0103nea, ca un faun, cu br\u00e2nz\u0103, ceap\u0103 \u015fi smochine\u201d, iar doamnei Duncan, \u00eens\u0103rcinat\u0103 cu aceea care urma s\u0103 devin\u0103 uimitoarea balerin\u0103 care a revolu\u0163ionat dansul la \u00eenceputul secolului XX, \u201edoctorul, de\u015fi n-a \u00een\u0163eles nimic, i-a prescris stridii \u00een ghea\u0163\u0103 \u015fi \u015fampanie, a ales hrana care \u00eei era cea mai potrivit\u0103 copilei ce urma s\u0103 se nasc\u0103 \u2013 pr\u00e2nzul Afroditei\u201d.<\/p>\n\n\n\n A\u015fadar, \u00een pagini caracterizate de un stil hibrid, \u00een care anecdoticul se \u00eembin\u0103 cu liricul \u015fi senten\u0163iosul, Savinio p\u0103streaz\u0103 vie o tensiune peren\u0103 \u00eentre dimensiunea pur uman\u0103 a acestor mari personalit\u0103\u0163i \u015fi un orizont al Marelui Timp al eternelor re\u00eentoarceri, \u00een care personajele, nu doar prin geniul lor, ci \u015fi prin repetarea unor arhetipuri, sunt consacrate nemuririi.<\/p>\n\n\n\n \ud802\udef1 \ud802\udef1 \ud802\udef1<\/p>\n\n\n\n Jessie Burton este o scriitoare c\u0103reia \u00eei place s\u0103 se foloseasc\u0103 de alimente pentru a asezona intriga din romanele ei istorice. Pe l\u00e2ng\u0103 zah\u0103r, numit \u00een trecut \u201eaurul alb\u201d, sau scor\u021bi\u0219oara, nuc\u0219oara \u0219i multe alte mirodenii, ananasul joac\u0103 un rol important \u00een intriga romanului Casa destinului<\/em><\/a>, pe care l-am tradus recent pentru Humanitas Fiction. \u00cen 1705, ananasul, ca simbol colonial, se afla la \u00eenceputul c\u0103l\u0103toriei sale de aclimatizare \u00een Europa. Se \u0219tie c\u0103, dup\u0103 anul 1757, baronul Bruckental cultiva la r\u00e2ndul s\u0103u ananas \u0219i alte fructe exotice \u00een oranjeria palatului de var\u0103 de la Avrig, l\u00e2ng\u0103 Sibiu. Era un fruct scump, un semn de bun gust \u015fi rafinament culinar, dar \u0219i o dovad\u0103 a procesului de modernizare, inclusiv \u00een Transilvania. Unul dintre personajele romanului, botanist pasionat de cre\u0219terea \u0219i adaptarea plantelor exotice, viseaz\u0103 s\u0103 g\u0103seasc\u0103 un loc potrivit pentru cultivarea acestui fruct, \u00een care vede o viitoare surs\u0103 de prosperitate. Pentru Caspar Witsen \u201ecel mai puternic petic de p\u0103m\u00e2nt din Amsterdam este o suprafa\u021b\u0103 mai mic\u0103 de un hectar de p\u0103m\u00e2nt, bogat \u00een turb\u0103, de la marginea ora\u0219ului… Gr\u0103dina aceea \u00eenseamn\u0103 tot ce suntem \u0219i tot ce putem fi. Lumea \u00eentreag\u0103 unit\u0103 de miezul \u0219i frunzele argintii ale ananasului. Este viitorul.\u201d<\/p>\n\n\n\n Pentru alte personaje m\u00e2ncarea este o s\u0103rb\u0103toare, cum este cazul cu pufferts<\/em>, ni\u0219te cl\u0103tite olandeze micu\u021be, asem\u0103n\u0103toare cu gogo\u0219ile, f\u0103cute la ocazii speciale precum ziua de na\u0219tere a copilei familiei sau la primirea unui pe\u021bitor, a c\u0103rui vizit\u0103 justific\u0103 preg\u0103tirea unui adev\u0103rat festin. Vizita lui Jacob prilejuie\u0219te folosirea unor ingrediente costisitoare. \u201eCina va \u00eencepe cu frig\u0103nele cu ou, garnisite cu fenicul \u0219i m\u0103rar crescute \u00een ser\u0103, ceva \u00een plus, din afara sezonului. Apoi g\u0103inu\u0219\u0103 \u00eenvelit\u0103 \u00een costi\u021b\u0103 afumat\u0103 cu nuc\u0219oar\u0103, \u0219ofran \u0219i sos de vin alb. G\u0103inu\u0219a va fi urmat\u0103 de carnea de c\u0103prioar\u0103, la r\u00e2ndul ei acompaniat\u0103 de claponi reci cu sos de l\u0103m\u00e2ie.\u201d Cu ocazia unei logodne, buc\u0103t\u0103reasa \u201eCornelia prepar\u0103 un festin \u0219i mai elaborat dec\u00e2t primul. Serve\u0219te un somon uria\u0219 \u00eentreg, \u00een\u0103bu\u0219it \u00een unt cu nuc\u0219oar\u0103, \u021bipari tineri \u00een m\u0103cri\u0219 \u0219i hasma\u021buchi cu sos onctuos de ou, sparanghel cu unt \u0219i piper, o salat\u0103 de \u021belin\u0103 \u0219i cl\u0103tite cu coac\u0103ze, totul stropit cu ce a mai r\u0103mas din vinul de Madeira p\u0103strat de la ziua de na\u0219tere a Theei.\u201d<\/p>\n\n\n\n Amsterdamezii din Casa destinului<\/em> <\/a>m\u0103n\u00e2nc\u0103 sezonier \u0219i abia a\u0219teapt\u0103 anotimpul cald cu bel\u0219ugul de legume \u0219i fructe \u0219i v\u00e2natul mult mai abundent. Dup\u0103 lunga iarn\u0103, cu monotonia ei gastronomic\u0103, \u201efructele \u0219i legumele din pia\u021b\u0103 se schimb\u0103, anticip\u00e2nd re\u021betele verii. Au ap\u0103rut salata verde \u0219i ridichile, cire\u0219ele timpurii. Toate servitoarele \u0219i buc\u0103t\u0103resele de la pia\u021b\u0103 \u00eei dau dreptate Corneliei, somonul \u0219i iepurii par mai dolofani. Au mai mult\u0103 carne pe os c\u00e2nd te pui pe t\u0103iat!<\/em>\u201d \u0218i o m\u00e2ncare mai simpl\u0103, cum este hutspot<\/em>-ul, tradi\u021bional \u00een \u021a\u0103rile de Jos, un preparat din cartofi, morcovi \u0219i ceap\u0103, poate fi \u00eens\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u motiv de m\u00e2ndrie pentru Cornelia, care mereu g\u0103te\u0219te cu abandon \u0219i pasiune. \u00cen prezent, hutspot<\/em>-ul se consum\u0103 \u00een zilele reci de iarn\u0103, dar ini\u021bial era (\u0219i continu\u0103 s\u0103 fie) preparat mai ales \u00een ziua de 3 octombrie, c\u00e2nd ora\u0219ul Leiden s\u0103rb\u0103tore\u0219te victoria din 1574 \u00eempotriva spaniolilor. Pentru Nella, m\u00e2ncarea este uneori o modalitate de alinare, cu r\u0103d\u0103cini \u00een copil\u0103rie, sub forma unei simple felii de p\u00e2ine de cas\u0103, uns\u0103 cu unt, unul dintre cele mai elementare exemple de confort gastronomic pe care l-am \u00eent\u00e2lnit p\u00e2n\u0103 acum.<\/p>\n\n\n\n \ud802\udef1 \ud802\udef1 \ud802\udef1<\/p>\n\n\n\n Cum era de a\u0219teptat, poe\u021bii britanici de origine caraib\u0103 se refer\u0103 frecvent la cafea, zah\u0103r, fructe tropicale \u0219i alte alimente coloniale. Multe dintre textele incluse \u00een Antologie de poezie din Caraibe<\/em><\/a> (Rafet, 2016) sau disponibile pe EgoRainbow<\/a> con\u021bin referin\u021be relevante pentru mi\u0219carea literar\u0103 postcolonial\u0103. Ce \u00eenseamn\u0103, de fapt, \u201elinguri\u021ba cu suflet frumos\u201d pomenit\u0103 de John Agard \u00een Linguri\u021ba bufonului<\/a>, care pune \u00een antitez\u0103 l\u0103comia \u0219i frugalitatea?<\/p>\n\n\n\n Pe de o parte, \u00eent\u00e2lnirea dintre Lumea Veche \u0219i Lumea Nou\u0103 a condus la simbioz\u0103 cultural\u0103 \u0219i la o intimitate creol\u0103, a\u0219a cum reiese din poemul Pauz\u0103<\/a> de Jean Binta Breeze: \u201ela restaurant \/ ai comandat \/ o cafea \/ neagr\u0103 \/ iar eu una alb\u0103 \/ chelnerul a r\u00e2s \/ \u00eenc\u00e2ntat \/ \u0219i s-a uitat dup\u0103 \/ zah\u0103rul brun\u201d. Totu\u0219i, rela\u021bia imigran\u021bilor cu englezii poate ascunde numeroase sl\u0103biciuni \u0219i dificult\u0103\u021bi, subiecte tratate frecvent de David Dabydeen: \u00een Mama vorbe\u0219te vorbe<\/a>, comunitatea guyanez\u0103 de peste Atlantic \u00ee\u0219i revendic\u0103 dreptul de a fi contribuit la construc\u021bia identitar\u0103 britanic\u0103, \u201enoi, care am r\u0103mas aici, \/ care bem \u0219i tr\u0103nc\u0103nim, \u00eenc\u0103 te mai hr\u0103nim\u201d, \u0219i semnaleaz\u0103 continuitatea discrepan\u021belor, \u201eea a m\u00e2ncat mereu din alt\u0103 farfurie\u201d.<\/p>\n\n\n\n Pe de alt\u0103 parte, istoria transatlantic\u0103 a \u00eensemnat nu doar schimb de bunuri \u0219i convie\u021buire etno-rasial\u0103 relativ pa\u0219nice. \u00cen Re\u021bet\u0103 pentru tigaie<\/a>, John Agard expune violen\u021ba nego\u021bului cu sclavi, dislocarea \u0219i trauma colectiv\u0103. \u00cen poemul <\/strong>Pat\u0103<\/a>, Grace Nichols abordeaz\u0103 problema traficului de persoane instrumentat chiar de propria comunitate: <\/strong>\u201eDar am fost v\u00e2ndut\u0103 de b\u0103rba\u021bi \/ cu pielea de aceea\u0219i culoare ca a mea \/ v\u00e2ndut\u0103 ca pe o g\u0103in\u0103 ca pe o capr\u0103 \/ ca pe un sac cu mieji am fost \/ v\u00e2ndut\u0103 \/ pe m\u0103rgele pe tig\u0103i \/ pe zorzoane?\u201d \u00cen poemele ei feministe, Shivanee Ramlochan rescrie istoria din perspectiva coloniza\u021bilor, red\u00e2nd printr-un limbaj visceral suferin\u021ba \u0219i neb\u0103nuitele surse de speran\u021b\u0103: Virgina vorbe\u0219te despre ce a \u00eendurat<\/a> exprim\u0103 efectele devastatoare ale r\u0103zboiului \u0219i ale exploat\u0103rii, c\u00e2nd, pentru a supravie\u021bui, ajungi s\u0103 te hr\u0103ne\u0219ti cu orice. \u0218i ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 \u00ee\u021bi m\u0103n\u00e2nci sau s\u0103 nu \u00ee\u021bi mai m\u0103n\u00e2nci cuvintele? <\/strong><\/strong><\/p>\n\n\n\n Revenind \u00een actualitate, <\/strong>Conductorii misterului s\u0103u<\/a> de Anthony Joseph este un portret emo\u021bionant al tat\u0103lui, din care, pe l\u00e2ng\u0103 \u00eenstr\u0103inarea transoceanic\u0103 r\u0103mas\u0103 nerezolvat\u0103, reiese \u0219i precaritatea sistemului local de produc\u021bie \u0219i distribu\u021bie a fructelor tropicale, care, dac\u0103 \u00een Europa \u00eenc\u0103 ni se par un lux, \u00een Trinidad ele reprezint\u0103 o surs\u0103 de subzisten\u021b\u0103. Prin analiz\u0103 imagologic\u0103, <\/strong>Grace Nichols chestioneaz\u0103 \u00een Poeziile negresoaiei<\/em> multe dintre reprezent\u0103rile africanelor \u00een istoria, arta \u0219i mentalul colectiv occidental: Negresoaia \u00ee\u0219i aminte\u0219te<\/a> pune sub semnul \u00eentreb\u0103rii stereotipul lui mammy<\/em>, perpetuat necritic mai bine de un secol prin marca de produse pentru micul dejun Aunt Jemima. Dintr-o perspectiv\u0103 postumanist\u0103, Fred D\u2019Aguiar personific\u0103 \u00een Tratatul Mamei Dot<\/a> insectele care se hr\u0103nesc cu s\u00e2nge \u0219i carne de om, nu doar ca s\u0103 dema\u0219te rela\u021biile de putere inegale dintre Occident \u0219i fostele colonii, ci \u0219i pentru a ne reaminti c\u0103 omul este pieritor. \u00cen fine, convivialitatea interetnic\u0103 din Marea Britanie \u00eel face pe Benjamin Zephaniah s\u0103 ni-i evoce \u00een C\u00e2ntec despre sclavia modern\u0103<\/a> pe to\u021bi oamenii care asigur\u0103 hrana pe planet\u0103: \u201eC\u00e2nd bei o b\u0103utur\u0103 scump\u0103, \/ adu-\u021bi aminte c\u0103 exist. \/ C\u00e2nd \u00eencerci s\u0103-mi vinzi fasole, \/ adu-\u021bi aminte c\u0103 exist.\u201d<\/p>\n\n\n\n \ud802\udef1 \ud802\udef1 \ud802\udef1<\/p>\n\n\n\n C\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndesc la c\u0103r\u021bi \u00een care am avut de-a face cu pasaje despre m\u00e2ncare, \u00eemi vine \u00een minte \u00een primul r\u00e2nd o carte \u00een care protagoni\u0219tii sufereau \u00eengrozitor de foame. Ridicat de la p\u0103m\u00e2nt<\/em><\/a> de Jos\u00e9 Saramago este un roman de critic\u0103 social\u0103 \u0219i de dragoste declarat\u0103 oamenilor simpli (Polirom, 2022), o poveste \u00eentins\u0103 pe c\u00e2teva genera\u021bii, de la feudalism la democra\u021bie, \u00een jum\u0103tatea de sud a Portugaliei. Foamea \u00een condi\u021bii grele de munc\u0103 \u00eei \u00eempinge \u00een cele din urm\u0103 pe oameni s\u0103 reac\u021bioneze, s\u0103 se \u00eempotriveasc\u0103, este o foame l\u0103sat\u0103 mo\u0219tenire din tat\u0103-n fiu, agonisit\u0103 odat\u0103 cu trecerea timpului. M\u00e2ncarea, prin urmare, ca obiect sau ac\u021biune, apare \u00een toate grada\u021biile de consisten\u021b\u0103, de la semin\u021be de pin la porci la frigare.<\/p>\n\n\n\n Zici Portugalia, zici m\u0103slini. Nea\u0219teptat pentru mine \u0219i obiceiurile proprii, m\u0103slinele nu apar \u00een carte consumate ca atare, toate ajung la produc\u021bia de ulei, aliment pre\u021bios, folosit inclusiv drept moned\u0103 de plat\u0103, mit\u0103 pentru for\u021bele de ordine \u0219i recuno\u0219tin\u021b\u0103 pentru preot \u2013 ceea ce mi-a amintit de vorba o m\u0103slin\u0103, o aten\u021bie<\/em>.<\/p>\n\n\n\n Apropo de produc\u021bie, Saramago se folose\u0219te de toat\u0103 bog\u0103\u021bia activit\u0103\u021bilor agricole \u2013 o bucurie pentru un traduc\u0103tor crescut la ora\u0219 \u2013 ca s\u0103 ascut\u0103 contrastul dintre munca depus\u0103 pentru a ob\u021bine m\u00e2ncare \u0219i distribuirea ulterioar\u0103 a acesteia. Romanul poate fi lini\u0219tit folosit drept referin\u021b\u0103 pentru r\u00e2nduielile agriculturii \u0219i studiul resurselor portugheze. \u00cenregistreaz\u0103 \u00eens\u0103 totul cu mult\u0103 sensibilitate, mult\u0103 ironie \u0219i \u00een stilul literar care l-a f\u0103cut faimos odat\u0103 cu aceast\u0103 carte, acea oralitate scris\u0103 sau, dac\u0103 prefera\u021bi, scriere oral\u0103: \u201eDar natura e prodigioas\u0103, un s\u00e2n abundent care se revars\u0103 \u00een orice \u015fan\u0163. S\u0103 ne ducem dup\u0103 ciulini, \u015ftevie, m\u0103cri\u015f, spune\u0163i voi dac\u0103 asta nu e bog\u0103\u0163ie. \u015etevie, spanac, tot una c\u00e2nd le culegi, numai la gust se simte diferen\u0163a, dar fierte cu o ceap\u0103 c\u0103lit\u0103, dac\u0103 a mai r\u0103mas vreuna, scuza\u0163i-m\u0103 dac\u0103 am r\u00e2g\u00e2it.\u201d<\/p>\n\n\n\n Nu apucam s\u0103 m\u0103n\u00e2nc foarte organizat c\u00e2nd m\u0103 ocupam cu traducerea de fa\u021b\u0103 (publicat\u0103 prima oar\u0103 \u00een 2016), un obicei nerecomandat, dar cu siguran\u021b\u0103 uleiul de m\u0103sline a ajuns s\u0103-mi capteze mai mult aten\u021bia \u00een farfurie. Parc\u0103 \u00eel sim\u021beam mai pregnant. Fiind o mare amatoare de carbohidra\u021bi, m\u0103 inspirau mai mult personajele care rodeau pe timpul zilei de munc\u0103 c\u00e2te un col\u021b de p\u00e2ine, dr\u0103muindu-\u0219i-l s\u0103 le ajung\u0103. Saramago are grij\u0103 s\u0103 r\u0103zbune \u00eens\u0103 \u0219i foamea personajelor, amintind de ho\u021bii de ferme \u2013 \u021b\u0103rani care furau porci \u0219i alte alimente \u0219i le distribuiau clandestin la pre\u021buri mai mici, primindu-\u0219i clien\u021bii cum se cuvine: \u201eS-au tot dat, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd au r\u0103mas doar doi porci pu\u015fi pe ni\u015fte saci vechi. S-a f\u0103cut \u015fi ciorba, au mai pus apoi \u015fi ni\u015fte sl\u0103nin\u0103 la pr\u0103jit cu mirodenii, ceap\u0103 \u015fi de toate, \u015fi le-am f\u0103cut frumos loc \u00een burt\u0103, tocana a fost bun\u0103, \u015fi vin s-a b\u0103ut mai mult de o caraf\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n \u021a\u0103ranii \u00eenva\u021b\u0103 s\u0103-\u0219i ascund\u0103 m\u00e2ncarea \u00een gropi s\u0103pate \u00een p\u0103m\u00e2nt \u0219i c\u0103ptu\u0219ite cu plut\u0103, trucuri ingenioase n\u0103scocite de nevoie, la fel cum traduc\u0103torii trebuie s\u0103 g\u0103seasc\u0103, atunci c\u00e2nd n-au \u00eencotro, solu\u021bii pentru zicale \u0219i expresii din popoare de pe alte meleaguri, ca s\u0103 hr\u0103neasc\u0103 cititorul pe tot parcursul pove\u0219tii.<\/p>\n\n\n\n Cu ceva de digerat ne alegem din orice carte, ron\u021b\u0103i\u021bi, \u00eenfuleca\u021bi, da\u021bi \u0219i vecinului!<\/p>\n\n\n\n \ud802\udef1 \ud802\udef1 \ud802\udef1<\/p>\n\n\n\n Miguel Bonnefoy este un scriitor francez n\u0103scut \u00eentr-o familie de origine sudamerican\u0103. \u00cen romanul Ereditate<\/em><\/a>, publicat \u00een rom\u00e2n\u0103 la Editura Trei \u00een 2021, poveste\u0219te printre altele cum se \u00eembinau buc\u0103t\u0103riile de pe cele dou\u0103 continente: \u201eFemeile se \u00eendeletniceau pe atunci cu ni\u0219te experimente culinare incredibile, care p\u0103reau mai apropiate de vr\u0103jitorie dec\u00e2t de gastronomie. Ele \u00eembinau vechile tradi\u021bii ale buc\u0103t\u0103riei franceze cu ierburile Cordilierilor, \u00eenv\u0103luind coridoarele locuin\u021belor \u00een aburi galbeni \u0219i arome misterioase. Se serveau empanadas<\/em> umplute cu c\u00e2rna\u021bi, coq au vin<\/em>, pasteles de jaiba<\/em> cu br\u00e2nz\u0103 maroilles<\/em> \u0219i o br\u00e2nz\u0103 reblochon<\/em> care pu\u021bea at\u00e2t de tare, \u00eenc\u00e2t servitoarele chiliene credeau c\u0103 fusese f\u0103cut\u0103 din laptele unor vaci bolnave.\u201d<\/p>\n\n\n\n Cred c\u0103 oricine traduce literatur\u0103 \u0219i \u201ese confrunt\u0103\u201d cu descrieri culinare precum cea din fragmentul de mai sus are tendin\u021ba de a-\u0219i suspenda pentru un moment fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile legate de traducere, de a ie\u0219i din tensiunea textului \u0219i de a se l\u0103sa \u00een voia imaginilor care prind contur \u00een mintea sa. \u00ce\u0219i \u00eeng\u0103duie, astfel, o experien\u021b\u0103 senzorial\u0103 \u00een care se pot \u00eembina sinestezic \u2013 ca \u00een capitolul \u201eCartea de bucate\u201d din romanul Exuvii<\/em><\/a> de Simona Popescu \u2013 gusturi, mirosuri \u0219i materii mai mult sau mai pu\u021bin \u00eembietoare. Sau, dac\u0103 imaginile sunt irezistibile, iar urechile, lungite de foame, se poate \u00eent\u00e2mpla s\u0103 cedeze impulsului epicureic, deplas\u00e2ndu-se de la masa de lucru la masa din buc\u0103t\u0103rie… Les al\u00e9as du m\u00e9tier<\/em>!Probabil c\u0103 \u0219i t\u00e2n\u0103ra familie a viticultorului Lonsonier \u2013 emigrantul francez pe care destinul \u00eel va duce pe fascinantul t\u0103r\u00e2m chilian, de\u0219i destina\u021bia sa fusese California \u2013 va fi c\u0103zut \u00een mrejele buc\u0103t\u0103riei locale, de vreme ce condimentele acesteia sunt l\u0103sate s\u0103 \u00eenvigoreze rafinamentul culinar francez, care oricum nu pare a fi pe placul localnicilor.<\/p>\n\n\n\n Parcurg\u00e2nd din nou fragmentul citat mai sus dup\u0103 ceva vreme de la momentul traducerii romanului Ereditate<\/em><\/a> de Miguel Bonnefoy, mi s-a p\u0103rut c\u0103 reg\u0103sesc aici o mise en abyme<\/em> pentru traducerea literar\u0103, a\u0219a cum se face ea ast\u0103zi, \u00een cele mai multe cazuri: o negociere pe muchie de cu\u021bit \u00eentre traduc\u0103torul deschis, dispus s\u0103-\u0219i uite pe alocuri propria identitate, \u0219i textul-surs\u0103, care \u00ee\u0219i cere tot mai mult drepturile. Rezultatul nu este neap\u0103rat bun sau frumos, ci misterios, adic\u0103 necunoscut, dar \u0219i neobi\u0219nuit.<\/p>\n\n\n\n S\u0103 mai spun\u0103 cineva c\u0103 traducerea nu-i mare br\u00e2nz\u0103!<\/p>\n\n\n\n
\n\n\n<\/figure>\n<\/div>\n\n\nMiruna Bulumete<\/strong><\/h4>\n\n\n\n
traduc\u0103toare din limba italian\u0103<\/em><\/strong><\/h5>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
\n\n\n<\/figure>\n<\/div>\n\n\nElena Dr\u0103gu\u0219in-Richard<\/strong><\/h4>\n\n\n\n
traduc\u0103toare din limbile englez\u0103 \u0219i rus\u0103<\/em><\/strong><\/h5>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
\n\n\n<\/figure>\n<\/div>\n\n\nMonica Manolachi<\/strong><\/h4>\n\n\n\n
traduc\u0103toare din limbile englez\u0103 \u0219i spaniol\u0103<\/em><\/strong><\/h5>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
\n\n\n<\/figure>\n<\/div>\n\n\nSimina Popa<\/strong><\/h4>\n\n\n\n
traduc\u0103toare din limba portughez\u0103<\/em><\/strong><\/h5>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
\n\n\n<\/figure>\n<\/div>\n\n\nLucia Vi\u0219inescu<\/strong><\/h4>\n\n\n\n
traduc\u0103toare din limba francez\u0103<\/em><\/strong><\/h5>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\nCiti\u021bi A DOUA<\/a>, A TREIA<\/a> \u0219i A PATRA<\/a> parte a seriei ARTLIT \u201ePofti\u021bi la mas\u0103\u201d.<\/h5>\n\n\n\n
\n\n\n\n